SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, ale praznicului 3, și ale sfinților 3, glasul 1.

Stihirile Sfinților, glasul 1:

Podobie: Prealăudaților Mucenici...

Perechea cea sfântă a lui Hristos, însoțirea cea dumnezeiască, podoaba mucenicilor, marilor Mucenici, care ați iubit dumnezeiescul jug, întru chinuri, și de bătăile tiranilor nu v-ați spăimântat, acum rugați-vă, să se dăruiască sufletelor noastre, pace și mare milă.

Cu chipul cel strălucit, cinstită Mavra preafericită, și cu lumina Darului tău, ai întunecat ochii tiranului celui cumplit, și prin smulgerile părului tău, ai vorbit de față cu Dumnezeu. Pentru aceea ai și ars în undele căldărilor capul lui veliar, cel fără dreptate.

Cu puterea sufletului, și din toată inima la Timotee, cinstind pe Dumnezeu cel mai presus de cinste, arzându-te în foc, și cu frigări ai luat în urechile inimii veselia glasului lui Dumnezeu. Și prin spânzurarea cea cu capul în jos alergând către călătoria cea cerească, ai primit cununa.

Slavă..., Și acum..., a praznicului Troparul Mucenicilor, glasul al 4-lea.

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru, că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Slavă..., Și acum..., a praznicului.

LA UTRENIE

CANOANELE

Al Praznicului cu Irmosul pe 8, și al sfinților pe 4.

CANONUL sfinților

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 6-lea,

Irmos: Ca pe uscat umblând lsrail...

Praznicul cel sfânt și cinstit al sfinților pătimitori, să-l cinstim cu sfințenie noi poporul cel sfințit, ca să ne mântuim de răutăți prin rugăciunile lor.

Mucenicii cei viteji sârguindu-se ca să ia de la Hristos cununi sfințite de biruință, au ales mai bine a muri decât a trăi. Pentru aceea arătat au și dobândit mărire.

Slavă...

Ne-spăimântându-vă de durerile trupului, nici de munci temându-vă, nici de focul celor ce vă goneau, Mucenicilor, bărbătește ați propovăduit pe Hristos în priveliște, purtătorilor de chinuri.

Și acum..., a Născătoarei:

Cuvântul Cel mai presus de ființă, înființându-Se din curate sângiurile tale, Fecioară, ne-a îndumnezeit pe noi, și ne-a mântuit de stricăciune. Pentru aceea cu credință pururea te slăvim pe tine.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Nu este sfânt precum tu...

Cu sfințenie deschizând poporului dumnezeieștile cărți, și luminând inimile, cu bucurie te-ai dat cinstitei mucenicii, ostașule al lui Hristos Timotee.

Arzându-ți-se sufletul de dragostea cea dumnezeiască, Mucenice, bărbătește te-ai împreunat cu focul chinurilor. Pentru aceea roua cea dumnezeiască a lui Hristos, te răcorea pe tine, Fericite.

Slavă...

Luminându-ți-se cugetul cu plecarea către Hristos Mucenice, nicicum nu simțeai atingerile cele cumplite ale fiarelor celor arse prin foc, mărite Timotee.

Și acum..., a Născătoarei:

Fiind din fire fără de patimă Fiul tău Fecioară, Și-a luat trup din preacurate sângiuirile tale, și prin patima Crucii, m-a mântuit pe mine de patimi, Preacurată.

Irmosul:

Nu este sfânt precum Tu Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălțat cornul credincioșilor Tăi, Bunule, și ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

CONDAC, glasul al 4-lea.

Podobie: CeI ce te-ai înălțat...

Multe feluri de răni răbdând, și cununi de la Dumnezeu primind pentru noi cei ce săvârșim sfințită pomenirea voastră, Preacuvioase Timotee, și mărită Mavro, rugați-vă către Domnul, ca să împace cetatea și poporul, căci El este credincioșilor întărire.

Sedealna, glasul 1.

Podobie: Mormântul tău...

Cinstind pe Dumnezeu, arătat au întunecat înșelăciunea Timotei și mărita Mavra și suferind toată munca preamăriții, au strălucit mai mult decât razele soarelui, și s-au făcut slujitori împreună cu îngerii, pe care cu credință să-i mărim.

Slavă..., Și acum..., a praznicului.

Cântarea a 4-a,

Irmos: Hristos este puterea mea...

Poftind cinste prea mare, v-ați învrednicit ei, făcându-vă fii Luminii celei dumnezeiești, marilor Mucenici ai lui Hristos, cei ce sunteți la stare întocmai cu îngerii.

Numărându-te întocmai cu cetele sfinților, Mărite, și având urechi cu bună auzire către legile cele dumnezeiești, vitejește ai suferit sfredelirile, Timotee mărite.

Înălțându-te pe lemn cei cu cugete deșerte, ți-au îngreuiat capul cu piatră, mărite Timotee, dar Hristos te-a întărit cinstindu-te cu dumnezeiasca patimă.

Slavă...

Curgerea cea nestatornică a lucrurilor celor trecătoare cu adevărat o ați urât, fericiților, și v-ați dat pe sine-vă chinurilor, moștenind pentru acelea bunătățile cele veșnice.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ești locaș curăției, sălășluirea Stăpânului tuturor, lauda tuturor Proorocilor, Biserică de Dumnezeu dăruită, milostivește-te spre cei ce te laudă.

Cântarea a 5-a,

Irmos: Cu dumnezeiască strălucirea...

Cu bunăvoie ai ascultat cuvintele soțului tău Mavro, cea cu chipul luminos, și lepădând întunecosul rău cuget, te-ai făcut lumină prin mucenicie, de Dumnezeu fericită.

Cu Dumnezeiescul Duh împlătoșându-te pe sineți cinstită Mavro, cu bucurie ai ieșit spre învingerea vrăjmașului, și l-ai biruit pe el, și ai primit cununi de biruință, Muceniță.

Slavă...

Mărturisindu-te cinstita Mavra pe Tine un Domn Iisus, Care ai zidit pe om cu mâna, i s-a tăiat degetele mâinilor, bărbătește suferind munca cea fără dreptate.

Și acum..., a Născătoarei:

Viforul cugetelor, pornirile patimilor, și furtuna supărărilor mele, încetează-Ie, Fecioară de Dumnezeu dăruită, și mă mântuiește pe mine care laud măririle tale.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Marea vieții văzând-o...

Sfinții Mucenici întraripându-se duhovnicește cu vetreala Crucii, fără stricăciune au trecut noianul supărărilor prin credință, și s-au odihnit la limanurile cele dumnezeiești.

Cei fărădelege înfierbântând căldarea, te-au aruncat pe tine într-însa, căci mărturiseai pe Hristos, dar ai rămas nevătămată, aflând roua Duhului, care te răcorea pe tine Mavro.

Slavă...

Chinuindu-vă mucenicilor toate împletirile vrăjmașului bărbătește le-ați risipit, și sufletele desăvârșit vi le-ați legat de dragostea lui Hristos, cu lepădarea trupului, pururea pomeniților.

Și acum..., a Născătoarei:

Preabună Stăpână, ceea ce cu trup ai născut pe Bunul Dumnezeu, îmbunătățește-mi acum inima mea, fiind înrăutățită de patimi, ca să te slăvesc pe tine cu credință și cu dragoste.

Irmosul:

Marea vieții văzându-o înălțându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: Scoate din stricăciune viața mea, Multmilostive.

Condacul și Icosul Praznicului.

SINAXAR

Întru această lună în 3 zile, pomenirea Sfinților Mucenici Timotei și Mavra soția sa.

Stih: Întins-a Hristos mâinile pe Cruce dedemult.

Iată acum Mavra împreună cu Timotei este întinzând.

În luna lui Mai a treia zi,

Pe Timotei cu Mavra pe Cruce pironi.

Acest sfânt Timotei aflându-se în chipul clericilor, adică fiind anagnost, învăța sfintele cuvinte pe poporul din satul Penapeon. După aceea luându-și femeie pe Mavra, și nelocuind cu dânsa nici douăzeci de zile, fu pârât, și-l duseră la Arian guvernatorul Tebaidei. Care poruncindu-i să-și aducă cărțile cele ce citea creștinilor, el n-a voit să facă aceasta, ci încă zise guvernatorului, că el își ține cărțile în loc de copii, și cu acestea se întărește și de îngeri se păzește, când îi cheamă într-ajutor prin puterea dumnezeieștilor cuvinte ce erau scrise într-însele, și nimenea nu-și va da de bunăvoie copiii săi spre moarte. Deci pentru aceea îi băgară prin urechi piroane de fier arse, din care vătămându-i-se luminile ochilor i se scurseră. După aceea îi legară gleznele la o roată, și-i puseră o zăbală în gură, și-l spânzurară cu capul în jos, legându-i o piatră de grumazi, și neslăbindu-se el cu aceste munci, gândi guvernatorul să amăgească pe femeia lui pe Mavra, și o luă cu amăgituri, zicându-i să se împodobească și să slujească idolilor. Iar ea nu ascultă de dânsul, și mai vârtos ascultând ce o învăță Sfântul Timotei soțul ei mărturisi înaintea guvernatorului că este creștină. După aceea îi smulseră părul capului și-i tăiară degetele și o băgară în apă clocotită, întru care nearzându-se Sfânta, gândi guvernatorul că doară nu este apa clocotită în care s-a băgat, ci este rece. Și-i porunci să-i toarne în mână dintr-aceea, iar Sfânta luând cu mâna ei din căldare și turnându-i în mână s-a jupuit pielea de pe mâna guvernatorului, deci pentru aceea îi răstigni pe amândoi, și stând nouă zile răstigniți, învăță unul pe altul să rabde muncile, și se sfătuiau să nu se slăbească, și așa și-au dat sufletele în mâinile lui Dumnezeu. Deci în vremea când se aflau sfinții pe Cruce, diavolul venind la sfânta Muceniță Mavra în vedenie, îi da un pahar de miere cu lapte, și o îndemnă ca să-l bea, iar ea cu rugăciunea sa l-a gonit; și iarăși văzu cum o duse la o apă curgătoare, și cum că o îndemnă să bea, iar ea zise: Nu voi bea dintr-acestea, ci din paharul vieții și al nemuririi ce mi-a dres Hristos, și așa se duse diavolul biruit de la dânsa; și venind îngerul lui Dumnezeu la dânsa, văzu Sfânta unde o duse la Cer, și luându-o de mână îi arătă un scaun, și haină luminoasă peste dânsa și o cunună, și-i zise: Acestea și s-au gătit ție. După aceea o duse într-un loc mai înalt, și iarăși îi arătă alt scaun și haină înfrumusețată și cunună, și-i zise: Acestea s-au dat spre moștenire bărbatului tău. Iar osebirea locului însemnează, că bărbatul tău a fost pricinuitor mântuirii tale, și se face prăznuirea lor într-a lor sfântă mucenicie, ce este de cealaltă parte în locul ce se numește Iustiniani.

Tot în această zi, pătimirea Sfinților Mucenici Diodor și Rodopian Diaconul.

Stih: Lui Rodopian și Diodor erau ca niște trandafiri,

Sau mai vârtos daruri ale pietrelor loviri.

Acești a au fost în zilele lui Dioclețian, iar pentru credința în Hristos suferind ocări multe și chinuri și bătăi, la Afrodisia Cariei; mai apoi uciși cu pietre de dânșii, și-au dat sufletele la Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Petru făcătorul de minuni.

Stih: În priveliștea acestei vieți pe vrăjmașul surpând,

Petre, cu brâul biruinței după moarte pe sine-ți ești încingând.

Tot în această zi, Sfinții douăzeci și șapte de Mucenici prin foc s-au săvârșit.

Stih: Pe bărbații cei de trei ori nouă care în foc s-au aruncat,

Prin leacul Scripturii tale Mântuitorule i-ai rourat.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos: Dătător de rouă...

Arzându-te cu făcliile pe de toate părțile, nu simțeai pururea pomenită, având foc în inima ta, dragostea lui Hristos, și strigând lui cu bună tocmire: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Lepădând somnul răutății de la ochii tăi Timotee, ai suferit orbirea ochilor, văzând pe Hristos cu ochii inimii, și cântând totdeauna: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Dumnezeieștii Mucenici cei ce au defăimat cele de jos, și au câștigat locașul celor de sus, să se cinstească cu cântări sfințite, dimpreună cu noi, neîncetat strigând: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Și acum..., a Născătoarei:

Prealăudată Fecioară, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cel prealăudat, arată-ne părtași luminii pe noi cei ce te lăudăm. Și ne mântuiește de gheenă, și de văpaie, și de toată vătămarea vrăjmașului, prin rugăciunile tale, Născătoare de Dumnezeu preacurată.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Din văpaie, cuvioșilor...

Păzind legile Atotțiitorului, nu v-ați plecat stăpânirii celor fărădelege, nu ați dat cinste viclenilor draci, vitejilor Mucenici, moștenitori ai Domnului.

Fiind legați arătat cu înjugare prea-aleasă mucenicilor, ați ridicat jugul Domnului cel prea ușor deasupra grumazilor voștri, și v-ați împreunat cu cetele mucenicilor.

Întinzându-vă în multe zile pe lemnul Crucii, prealăudaților, ați închipuit patima cea cinstită a Celui ce a pătimit de bunăvoie; pe Care Îl preaînălțăm întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Cu prelungirea chinurilor ați răbdat cu adevărat moarte prea silnică, Sfinților. Pentru aceea v-ați mutat, către viața cea fără durere, lăudând pe Hristos în veci.

Și acum..., a Născătoarei:

Înfrumusețatu-te-ai Fecioară născând pe Cel preafrumos întru podoabă, pe Hristos Domnul, Cel ce luminează pe credincioși cu lumini dumnezeiești; pe Care Îl preaînălțăm întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Din văpaie cuvioșilor rouă ai izvorât și jertfa dreptului cu apă o ai ars; că toate le faci Hristoase cu singură voirea; pe Tine Te preaînălțăm întru toți vecii.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea...

Învrednicitu-v-ați prealăudaților a vedea slava Celui ce S-a umilit pe sine pentru milostivire, căci ați păzit legile Lui, și v-ați făcut părtași patimilor Lui. Pentru aceea adunându-ne toți, cu bunăcredință vă cinstim pe voi.

Împlinit-ați înțelepților număr de nopți și de zile, pironiți pe Cruce întocmai la număr cu ceasurile Celui ce pentru milostivire S-a răstignit pe Cruce; pe Care mărturisindu-L Stăpânitor tuturor, v-ați dat duhurile voastre în mâinile Lui.

Oastea îngerilor, ceata cea fericită, a Proorocilor, a Mucenicilor, a Apostolilor și a Cuvioșilor, a lăudat suirea voastră; iar Stăpânul tuturor ca un Preabun v-a încununat pe voi Mucenicilor, cu cunună de biruință.

Slavă...

Cereți-ne înțelepților, dezlegare păcatelor, îndreptare vieții, ferire de toate relele, nouă celor ce cu dragoste vă cinstim pe voi și săvârșim cinstita voastră prăznuire, preavitejilor purtătorilor de chinuri ai lui Hristos.

Și acum..., a Născătoarei:

Luminează-mă cu lumina ta, Fecioara rogu-mă, ceea ce ești dăruită de Dumnezeu între femei, și mă mântuiește de focul cel veșnic, ca să te slăvesc, și după datorie să laud măririle tale.

Irmosul:

Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putință oamenilor, spre Care nu cutează a căuta cetele îngerești; iar prin tine Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat. Pe Carele slăvindu-L cu oștile cerești, pe tine te fericim.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.

ÎNTRU ACEASTĂ ZI

Pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Irodion de la Lainici.

Vezi și indicațiile de la «Rânduiala de tipic», tipărită la sfârșitul acestei cărți.

SĂ SE ȘTIE: Că de va fi hram, se face priveghere; iar în toate celelalte biserici, se cântă Polieleu.

LA VECERNIE

După obișnuitul Psalm, se cântă: Fericit bărbatul..., starea întâi.

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 8: 3 ale Praznicului și 5 ale Sfântului.

Stihirile Cuviosului, glasul 1:

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Sfinte Preacuvioase Irodioane, cu vrednicie stai împreună cu Sfântul Ierarh Calinic, în Biserica slavei, și mijlocitor adevărat în ceruri aflându-te, ocrotire aflăm noi toți de la tine; căci la măsura Părinților de demult ai ajuns, preafericite. (de două ori).

În chip tainic, Proorocul cu privegheri și cu post, dumnezeiasca Lege pe pământ a primit-o; dar tu de al înainte-vederii dar te-ai învrednicit, pe toate privindu-le în Duhul Cel Preasfânt; și pustnicește în Lainici ai petrecut, de Hristos împărtășindu-te. (de două ori).

Născut fiind după chipul tainic al Ziditorului, purtătorule al harului, și dobândind în viață a sfințeniei slavă, ești viu și după moarte; că pe toate văzându-le, luminat-ai, Părinte, pe cei trupești.

Slavă..., glasul al 2-lea:

Părinte Cuvioase, Irodioane, luminatu-te-a pe tine cu darul cunoștinței Stăpâna lumii, Preacurata Născătoarea de Dumnezeu; pentru aceasta, te rugăm vindecă neputințele credincioșilor, care cu dragoste cinstesc și se închină preasfintelor tale moaște; că tu, Sfinte, îndrăznire având către Hristos Dumnezeu, te rogi să se mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a Praznicului.

VOHOD, Lumină lină...

Prochimenul zilei.

PAREMIILE

De la înțelepciunea lui Solomon, citire:

(V, 15-23; VI, 1-3)

Iar cei drepți vor fi vii în veacul veacului și răsplata lor este de la Domnul și Cel Atotputernic are grijă de ei. Drept aceea, vor primi din mâna Domnului împărăția frumuseții și cununa cea strălucitoare, căci El îi va ocroti cu dreapta Sa și cu brațul Său; asemenea unui scut îi va acoperi. El va face arme din mânia Sa și cu ele va întări făptura mâinilor Sale ca să răsplătească vrăjmașilor. Din dreptate El își va face platoșă și din judecata cea nefățarnică își va face coif. Din sfințenia Sa va face pavăză nebiruită; iar din cumplita Sa mânie va face sabie ascuțită, și lumea va porni război împreună cu El împotriva celor fără de minte. Săgețile fulgerului Său vor porni bine îndreptate și vor lovi în țintă, zburând din arcul puternic încordat al norilor. Mânia Lui, ca o praștie, va azvârli noian de grindină; apele mării se vor întărâta asupra lor și râurile îi vor îneca vijelios. Duhul puterii dumnezeiești se va ridica împotriva lor și ca viscolul îi va vântura. Astfel fărădelegea va aduce pustiire pe pământ și răutatea va răsturna scaunele celor puternici. Ascultați deci, regilor, și înțelegeți, luați învățătură, voi, care judecați marginile pământului. Băgați în urechi, voi, cei ce stăpâniți peste mulțimi și care vă mândriți cu mulțimea popoarelor voastre. Pricepeți că stăpânirea vi s-a dat de la Domnul și puterea de la Cel Preaînalt.

De la înțelepciunea lui Solomon, citire:

(III, 1-9)

Sufletele drepților sunt în mâna lui Dumnezeu și chinul nu se va atinge de ele. În ochii celor fără de minte, drepții sunt morți cu desăvârșire și ieșirea lor din lume li se pare mare nenorocire. Și plecarea lor dintre noi, un prăpăd, dar ei sunt în pace. Chiar dacă, în fața oamenilor, ei au îndurat suferințe, nădejdea lor este plină de nemurire. Și fiind pedepsiți cu puțin, mare răsplată vor primi, căci Dumnezeu i-a pus la încercare și i-a găsit vrednici de El. Ca pe aur în topitoare, așa i-a lămurit, și ca pe o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Străluci-vor în ziua răsplătirii și ca niște scântei care se lasă pe miriște, așa vor fi. Judeca-vor neamurile și stăpâni vor fi peste popoare și Domnul va împărăți întru ei, în veci. Ei vor înțelege adevărul, ca unii care și-au pus încrederea în Domnul; cei credincioși vor petrece cu El în iubire, căci harul și îndurarea sunt partea aleșilor Lui.

De la înțelepciunea lui Solomon, citire:

(IV, 7-15)

Dreptul de va ajunge să se sfârșească întru odihnă va fi. Pentru că bătrânețile sunt cinstite nu cele de mulți ani, nici cele ce se măsoară cu numărul anilor. Și căruntețele sunt înțelepciunea oamenilor și vârsta bătrâneților viața cea nepângărită. Bineplăcut lui Dumnezeu făcându-se, l-a iubit, și trăind între păcătoși, a fost mutat. Răpitu-s-a, ca să nu strice răutatea mintea lui sau viclenia să înșele sufletul Iui; că mâhnirea răutății întunecă cele bune și neînfrânarea poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Desăvârșindu-se în scurt timp, a plinit ani îndelungați; că plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceasta S-a grăbit a-l scoate pe dânsul din mijlocul răutății. Iar noroadele au văzut și nu au cunoscut, nici nu au pus la cuget unele ca acestea; căci har și milă este întru preacuvioșii Lui și cercetare întru aleșii Lui.

LA LITIE

Stihira hramului și ale Sfântului, glasul 1:

Zburând împrejurul crugurilor cerești, prin viața îndumnezeită, o, Părinte Irodioane, ai intrat în nor, prin care cu adevărat nu prin chipuri umbroase, ci prin har te-ai arătat lui Dumnezeu, Cuvioase, primind în sine strălucirile.

Pe pământ petrecând încă, fericite, vedeai tainic cetele cerești, păzind pe călugării cei de sub tine; pentru aceea cu mult mai vârtos acum, mutându-te în ceruri, cu veselie dănțuiești împreună cu acelea pururea, Cuvioase Irodioane.

Slavă..., glasul al 5-lea:

Cuvioase Părinte Irodioane, ascultând glasul Evangheliei Domnului, lumea ai părăsit, bogăția și slava întru nimic socotindu-le, pentru aceasta tuturor ai strigat: Iubiți pe Dumnezeu și veți afla dar veșnic; nimic să nu cinstiți mai mult decât dragostea Lui, ca să aflați odihnă împreună cu toți Sfinții, când va veni întru slava Sa; cu ale căror rugăciuni, Hristoase, păzește și mântuiește sufletele noastre.

Și acum..., a Praznicului.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile Cuviosului, glasul al 2-lea:

Podobie: Casa Efratului...

Sfinte Irodioane, din ceruri ne pogoară dumnezeiasca lumină, că tu ești ocrotitorul Olteniei, Părinte înțelepte.

Stih: Scumpă este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui (Ps. 115, 6).

Pe trâmbița Duhului, pe starețul cel mare de Ia Lainici cu închinare slăvindu-l, aducem jertfă de laudă lui Dumnezeu.

Stih: Fericit bărbatul care se teme de Domnul; întru poruncile Lui va voi foarte (Ps. 111, 1).

Vasului celui sfințit și sfeșnicului Luminii, lui Irodion slăvitul, smerită cântare la ceruri îi ridicăm.

Slavă..., glasul al 5-lea:

Toți să preaslăvim pe Sfântul Irodion, pe ocrotitorul nostru cel bun și slava monahilor; pe comoara cea din Scriptură tainic ascunsă, organul cel sfințit și sălaș al Preasfintei Treimi; că a sihăstrit urmându-i Preacuratei ca un fiu, iar ca un tată milostiv și blând pe toți i-a iubit, în chip tainic. Și acum noi credincioșii, fără tăcere slavă înălțăm Atotțiitorului; că acesta Iui Hristos se roagă, să păzească și să mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a Praznicului.

La binecuvântarea pâinilor:

Troparul Cuviosului (de două ori), și Născătoare de Dumnezeu... (o dată).

Troparul Cuviosului, glasul al 5-lea:

Pe luceafărul cel din Oltenia, cu închinare de taină ca pe un Părinte ales să-l slăvim, acum noi credincioșii; că înainte-văzător fiind Sfântul Irodion, de boli pe toți vindecându-i, duhovnic dumnezeiesc s-a arătat în viața sa.

Și citire a cuvântului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., se cântă troparul Praznicului (de două ori), Slavă..., al Cuviosului, Și acum..., al Praznicului.

După întâia Catismă, Sedealna, glasul 1:

Podobie: Mormântul Tău...

Duhovnic iscusit ai ajuns, Cuvioase Părinte, viața cea mai bună dorind din pruncie; și Sfântului Ierarh Calinic următor te-ai făcut; mijlocește-ne, fericite, să aflăm milă și har de la Domnul în ziua judecății. (de două ori).

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

După a doua Catismă, Sedealna, glasul 1:

Podobie: Mormântul Tău...

Asemenea Cuvioșilor Părinți ai trăit, Cuvioase Irodioane, pe toate Mântuitorului Hristos dăruindu-le; că lumina Duhului ai primit, fericite; și acum în cer te desfătezi, preaslăvite, înțeleptule de Dumnezeu insuflate. (de două ori).

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

Polieleul și Mărimurile, glasul 1:

Stihiră:

Mărimu-te pe tine Cuvioase Părinte Irodioane, și cinstim sfântă pomenirea ta, povățuitorule al monahilor și împreună vorbitorule cu îngerii.

Altă stihiră:

Veniți toate cetele călugărilor să lăudăm pe Cuviosul Părintele nostru Irodion, zicând: Pe lauda Lainiciului.

Stih 1: Așteptând am așteptat pe Domnul și El a căutat spre mine și a auzit rugăciunea mea (Ps. 39, 1).

Stih 2: Genunchii mei au slăbit de post și trupul meu s-a istovit din lipsa untdelemnului (Ps. 108, 23).

Stih 3: Pentru cuvintele buzelor Tale eu am păzit căi aspre (Ps. 16, 4).

Stih 4: Schimbat-ai plângerea mea întru bucurie, rupt-ai sacul meu și m-ai încins cu veselie (Ps. 29, 11).

Stih 5: Să știți că minunat a făcut Domnul pe cel cuvios al Său (Ps. 4, 3).

Stih 6: Cântați Domnului cei cuvioși ai Lui și lăudați pomenirea sfințeniei Lui (Ps. 29, 4).

Slavă..., glasul 1:

Slavă Ție, Treime Sfântă: Părinte, Cuvinte și Duhule Sfinte, zicând: Slavă Ție, Dumnezeule.

Și acum..., același glas:

Bucură-te, ceea ce ești cu dar dăruită, Marie, Domnul este cu tine, zicând: Și prin tine cu noi.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ție, Dumnezeule (de trei ori).

După Polieleu, Sedealna, glasul 1:

Podobie: Mormântul Tău...

În Lainici ai ajuns, fericite Părinte, pe mâini ridicând a Stăpânului Cruce, la care închinându-te ai primit proorociile; mijlocește-ne, Cuvioase, ca să aflăm milă și har de la Domnul în ziua sfârșitului nostru (de două ori).

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

Apoi Antifonul întâi al glasului al 4-lea:

PROCHIMEN, glasul al 4-lea:

Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui (Ps. 115, 6).

Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie? (Ps. 115, 3)

Toată suflarea...

Evanghelia de la Matei (XVIII, 1-5 și XI, 25-30): În ceasul acela, s-au apropiat ucenicii de Iisus...

Psalmul 50, Slavă..., glasul al 2-lea:

Pentru rugăciunile Cuviosului Tău, Irodion, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu, asemenea:

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile noastre (Ps. 50, 1-2).

Stihiră, glasul al 6-lea:

Cuvioase Părinte Irodioane, în tot pământul a ieșit vestirea faptelor și a învățăturilor tale, pentru care în ceruri ai aflat răsplătire; taberele diavolești le-ai pierdut, cetele îngerești ai ajuns, a căror viață fară prihană ai urmat; îndrăznire având către Hristos Dumnezeu, cere pace sufletele noastre.

CANOANELE

Se pune Canonul Praznicului, cu Irmosul pe 8, și al Cuviosului, pe 4.

CANONUL Cuviosului

Cântarea I, glasul 1:

Irmos: Dreapta Ta cea purtătoare...

Moise în chip tainic a primit dumnezeiasca poruncă a Legii Vechi, iar tu, Sfinte Irodioane, petrecând pustnicește și viețuind în duhul de taină al Cuvioșilor, dumnezeiască petrecere ai aflat.

Mana pogorându-se din cer pe Israel l-a hrănit, prisosindu-i, iar tu retrăgându-te în singurătăți, te-ai nevoit neîncetat rugându-te; și, împărtășindu-te tainic, viu ai rămas de-a pururea.

Slavă...

Soarele pe cer oprind oarecând Iisus al lui Navi, a câștigat biruință vremelnică, iar tu Sfinte, în post și în rugăciuni te-ai ostenit, și priveghind adeseori, Domnul Cel Preaînalt, S-a sălășluit întru tine.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Mai presus de fire S-a întrupat din tine Maică Fecioară, Cel fără de ani, Fiul și Cuvântul Cel din veci Născut, care zidind din nou făptura Sa, cu învierea cea de a treia zi, l-a ridicat pe om la ceruri.

Catavasiile Praznicului.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Însuți Cel ce știi...

În teascul inimii ai stors cu osteneli ciorchinele credinței, cel hrănit cu faptele Evangheliei Domnului; iar duhovnicescul potir al sufletului l-ai umplut de fapte bune, Cuvioase, veselind Biserica; drept aceea, și noi te slăvim pururea.

Proorocul Moise cu Domnul a grăit deși era gângav, iar pe tine, Cuvioase Părinte, smerit și curat la suflet știindu-te, te-a luminat Preacurata Fecioară; și dreptar preablând ai fost, și pildă tuturor, întărind adunarea ortodocșilor.

Slavă...

În suflet ai luat de la Hristos Dumnezeu a Duhului comoară, că te-ai vădit a fi casă Domnului, cu privegheri și postiri curățindu-te; și ca un pom al raiului te-ai făcut, Părinte, ajungând la odihna cea veșnică.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Cuvântul Părintelui ceresc fiind, și frământătura noastră luându-o, din Maică Preacurată S-a născut; și în mormânt pogorându-se, Cel fără de păcat, prin jertfa Sa a șters păcatele noastre.

SEDEALNA Cuviosului, glasul 1:

Podobie: Mormântul Tău...

Asemeni sihaștrilor ai trăit, Cuvioase, jertfindu-ți viața Iui Dumnezeu; că darurile Duhului ai primit, fericite; și acum în cer te desfătezi, preaslăvite, înțeleptule de Dumnezeu purtătorule.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

Cântarea a 4-a:

Irmos: Munte umbrit cu Darul...

Chip al înfrânării arătându-te, bunule Părinte, ai stins cu roua nevoințelor focul patimilor; iar cu raza credinței și a iubirii, fiu al luminii te-a făcut, dumnezeiescule stâlp al monahilor.

Grija cea lumească lepădând, Cuvioase, și îmbrăcându-te cu haina cea de har a lui Hristos, lăcaș al Stăpânului te-ai arătat de Dumnezeu purtătorule, povățuind adunarea sihaștrilor.

Slavă...

Proorocul David de la oi la împărăție a fost chemat, precum s-a scris mai înainte în Scripturi, iar tu păstor duhovnicesc ai fost rânduit de Sfântul Ierarh Calinic, ca să călăuzești adunarea Bisericii.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Apele cele amare, Proorocul Elisei curățindu-le, de setea ce înfricoșată pe cetățenii Ierihonului degrabă i-a scăpat; iar Fiul Tatălui născându-Se cu trup din tine Preacurată, ne-a sfințit, spălând întinăciunea păcatelor noastre.

Cântarea a 5-a:

Irmos: Cel ce ai luminat...

De iubirea lui Hristos te-ai rănit și în munte ai mers, Cuvioase Irodioane, și acolo înălțându-ți mintea la tronul Stăpânului, te-ai făcut jertfelnic preasfințit, curățindu-te cu rugăciunea, de Dumnezeu văzătorule.

Lăcaș luminat al Preasfintei Treimi te-ai arătat Sfinte, omorând cugetarea cea lumească cu cugetarea la Patimile Mântuitorului Hristos, iar prin post și prin rugăciune neîncetată, te-ai sfințit preablândule Părinte, bucurându-te neîncetat.

Slavă...

Moise, mâinile întinzându-și la cer a învins pe vrăjmașul Amalec, iar tu, Părinte Irodioane, neîncetat închinându-te Domnului ți-ai sfințit viața pentru Hristos, luând Crucea pe umeri, de Dumnezeu purtătorule.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Preacurată Maica lui Dumnezeu, pe Stăpânul Cel ce S-a întrupat din tine și de sânurile Părintelui nu S-a despărțit, roagă-L neîncetat să mântuiască de toată primejdia pe cei ce i-a zidit.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Înconjuratu-ne-a pe noi...

Suitu-te-ai în muntele virtuților, Părinte Cuvioase Irodioane, și primind de la Mântuitorul Hristos nepătimirea, vas ales al Sfântului Duh ai fost arătat, iubindu-te pe tine Domnul pentru smerenia ta.

Cu daruri dumnezeiești fiind împodobit, Părinte, în lumina cea neînserată ochii sufletești ți-ai curățit, prin care vezi acum preastrălucita desfătare a Cuvioșilor.

Slavă...

Urmând predaniilor Sfinților Părinți, ai dobândit smerita cugetare, Cuvioase Irodioane. Și, agonisind noian de virtuți, te-ai învrednicit de îngerescul chip, pe care în binecuvântata Mănăstire Cernica l-ai primit.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

A luat sfârșit prin tine, Maica Domnului, greșeala strămoșilor; că întreaga răutate s-a nimicit, Fiul Tău răstignindu-Se cu Trupul; și înviind a treia zi din mormânt, pe toți i-a mântuit.

CONDACUL Cuviosului, glasul al 8-lea:

Podobie: Apărătoare Doamnă...

Cel ce ai fost vrednic cinstitor al Preacuratei Maici a lui Dumnezeu, și încredințându-te ei ca un fiu, ai ajuns în lăcașurile Domnului jertfelnic sfânt al Dumnezeirii; că aprins fiind de focul Duhului Sfânt, ai întărit în rugăciune pe ucenicii tăi, cu care te bucuri în veci, Părinte Irodioane.

ICOS

Cum te vom numi pre tine Sfinte Irodioane? Cer, că ai purtat în suflet icoana întrupării? Rai, că te-ai arătat pom cu luminoasă roadă? Vas preacurat al Dumnezeirii, că ne-ai dat cinstitele tale moaște? Fiu al Tatălui ceresc, că te-ai făcut împlinitor al poruncilor Lui? Pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre ca neîncetat să-ți cântăm: Bucură-te, ucenic iubit al Sfântului Ierarh Calinic; bucură-te, că la Cernica te-ai nevoit și de Duhul Sfânt ai fost povățuit; bucură-te, nevoitorule în Mănăstirea Lainici; bucură-te, cerb al munților virtuții adăpat din Dumnezeu; bucură-te, Părinte bun și iubitor, care petreci în lumina cea neapropiată; bucură-te, că prin dragostea de Dumnezeu alungi întunericul; bucură-te, pietricică albă-scumpă ce porți nume de taină; bucură-te, chip de pustnic cuvios îmbrăcat în dalbă haină; bucură-te, taina chipului de înger ce în om se cuprinde; bucură-te, Sfânt Părinte care porți pecetea cuvioaselor nevoințe; bucură-te, biruință neîncetată ce înfrângi nenumărate ispite; bucură-te, mărturisire a Treimii dată-n duh de rugăciune; bucură-te, nume dulce de Părinte, Irodioane fericite!

SINAXAR

În această lună, în ziua a treia, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Irodion de la Lainici.

Acest Cuvios Irodion este unul dintre marii Părinți duhovnicești ai monahismului românesc, care au strălucit în mănăstirile din Oltenia. Sfințenia sa a strălucit vreme de jumătate de veac în Mănăstirea Lainici, fiind un călugăr iubitor al înfrânării și al rugăciunii neîncetate. Fericitul s-a născut la București, în anul 1821, și a intrat de mic în obștea Mănăstirii Cernica. Aici, în scurt timp a deprins meșteșugul luptei duhovnicești, încât întrecea pe mulți cu rugăciunea, smerenia, cinstea și ascultarea. Însuși Sfântul Ierarh Calinic, starețul său, văzându-i râvna călugărească l-a primit în rândul monahilor, dându-i numele de Irodion. De atunci, fericitul a înmulțit și mai mult ostenelile și nevoințele, postind îndelung și împlinindu-și canonul și pravila cu multă osârdie. Nu lipsea de la slujbele bisericești, iar ziua lucra împreună cu părinții la ascultările cele mai grele. Mai târziu, Sfântul Calinic, devenit episcop al Râmnicului, cunoscându-i îndeaproape petrecerea, l-a adus de la Cernica la schitul Lainici, de pe Valea Jiului. Aici l-a hirotonit diacon și preot, iar apoi l-a numit egumen al acestui schit. Datorită virtuților sale alese de Părinte duhovnicesc, Sfântul Calinic l-a ridicat la rangul cel mai înalt al călugăriei, acela de arhimandrit, alegându-l totodată și duhovnic al său. Ca preot și duhovnic, fericitul Irodion s-a nevoit atât de mult, încât chipul nevoințelor sale nimeni nu-l poate spune, că se ostenea mai mult decât toți și se silea să fie plăcut tuturor cu cuvântul și cu fapta. Dar, cu cât se silea pentru a spori viața duhovnicească la schit, cu atât mai mult era cuprins de dorința liniștirii și a rugăciunii neîncetate. Astfel că, în repetate rânduri s-a retras din ascultarea de povățuitor la părinților și fraților, pentru a fi cât mai aproape de Dumnezeu. De cele mai multe ori, Cuviosul era numit stareț al obștii ca să înlăture instabilitățiile care se arătau în sânul monahilor de la Lainici. Astfel, părinții și frații au cerut Sfântului Ierarh Calinic, ca să le trimită din nou ca stareț pe Cuviosul Irodion. Iar ca să arate că vor fi ascultători Cuviosului, părinții l-au încredințat pe Sfântul Ierarh Calinic, că nu vor ieși din cuvântul starețului până la sfârșitul vieții lor. În acest fel, Cuviosul Irodion ajunge din nou la conducerea obștii de la Lainici, unde toți îl cinsteau și îl iubeau ca pe un adevărat tată și Părinte duhovnicesc. La cererea părinților de a pune stareț pe Părintele Irodion, s-a adăugat și rugămintea ctitorilor mănăstirii, care i-au scris Sfântului Ierarh Calinic, ca să-l pună stareț pe Cuviosul Irodion, căci are duhul înțelepciunii și al smereniei. Astfel, plăcutul lui Dumnezeu, Irodion, ajunge în urma acestor insistente cereri pentru a treia oară stareț. Odată numit stareț, Cuviosul Irodion s-a străduit și mai mult, lucrând cu râvnă la buna chivernisire a mănăstirii. Și pentru că monahii de la schitul Locurele nu terminaseră de zidit biserica, starețul s-a silit să sfârșească lucrare și după scurt timp, i-a cerut Sfântului Ierarh Calinic să sfințească Biserica cea nouă. Cuviosul Irodion și-a îndreptat atenția și asupra sporirii numărului monahilor de la Lainici. Pentru aceasta, i-a cerut Sfântului Ierarh Calinic să-i aprobe tunderea în monahism a mai multor frați, pe care i-a povățuit la viața pustnicească și la rugăciunea neîncetată. În toate faptele, osteneala Sfântului s-a arătat pentru toți pilduitoare. Deci, sporind cu cinstea și cu vrednicia, Sfântul Calinic l-a chemat Ia Craiova și i-a încredințat ascultarea de ecleziarh. Însă, dragostea pentru pustie și pentru obștea lui, l-au făcut pe Cuviosul să ceară să revină Ia schitul său, la scurt timp. Astfel Sfântul Irodion, s-a retras la schit, spre a-I izbăvi iarăși de necazuri și de neorânduială. De acum înainte, Cuviosul avea să readucă întregii obști încrederea în Dumnezeu și dorința după viața cea duhovnicească, să le insufle părinților și fraților ascultarea și smerenia și să Ie întărească voința de a birui ispitele vieții. Ca și Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, Cuviosul Irodion socotea că supunerea smerită este cea mai mare virtute pentru monahi și temelia vieții călugărești. Dar aceasta se dobândește, zicea el, prin rugăciune, smerenie și neîncetată ascultare. Prin aceste pilde duhovnicești și învățături folositoare de suflet, viețuitorii mănăstirii și binecredincioșii creștini luau mare folos duhovnicesc de la Cuviosul, sfințenia și povețele Iui fiind împărtășite tuturor cu mare dragoste, ca o binecuvântare de la Dumnezeu. Însă pe cei răzvrătiți și neascultători îi scotea afară din obște, după porunca Sfântului Apostol Pavel, ca să nu vatăme pe alții. Astfel că, faima mănăstirii a crescut odată cu lucrările duhovnicești ale Cuviosului Irodion. Mănăstirea era și un adăpost pentru călătorii care treceau din Transilvania în Oltenia și invers, care găseau aici, pe lângă ospitalitate, și cuvântul părintesc al Starețului. Cuviosului Irodion ridica din teamă și frică, din mâhnire și îndoială, din neliniște și ispită, sufletele credincioșilor, tămăduind pe cei bolnavi și scoțând duhurile cele necurate cu rugăciunile sale. Sfârșitul pământesc l-a aflat pe Cuviosul Irodion tot în osteneli, iar în primăvara anului 1900, la 3 mai, a trecut la cele veșnice. Trupul său a fost așezat într-un mormânt săpat de-a dreapta altarului bisericii Mănăstirii Lainici, rămânând aici până în ajunul sărbătorii Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, din 10 aprilie, anul 2009, când prin bunăvoința Cuviosului Irodion, cinstitele sale moaște au fost ridicate din mormânt și așezate, cu rugăciune și priveghere, de mitropolitul locului și de părinții mănăstirii, în Biserica cea mare, spre închinare tuturor călugărilor și credincioșilor.

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos: Pe tine, de Dumnezeu Născătoare...

Vrednic ești Cuvioase, de ospățul Mirelui, căci cu veșmânt împodobit, de Hristos ai fost îmbrăcat și în slava Împăratului Ceresc cu îngerii te veselești, de Dumnezeu purtătoru-le.

Bucură-te, îți cântăm noi credincioșii, cei care cu evlavie cinstim mutarea ta la ceruri, unde saltă și se bucură cetele sihaștrilor; că ție Domnul ți-a dat cunună neveștejită; pentru aceasta îl binecuvântăm întru toți vecii.

Slavă...

Stâlp luminos și cămară a Domnului te-ai arătat cu adevărat, fericite. Căci cu dumnezeiești virtuți ai fost încununat și om ceresc te-ai arătat, de Dumnezeu văzătorule, binecuvântându-L pe Domnul întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Nu avem alt ajutor afară de tine, nu avem altă nădejde în ispitele ce ne împresoară, Preacurată Maica lui Dumnezeu. Acoperă-ne pe noi cu cinstitul tău acoperământ, Preasfântă Fecioară de Dumnezeu Născătoare.

Cântarea a 8-a:

Irmos: În cuptor tinerii lui Israel...

Pom cu bună roadă te-ai arătat, Sfinte Irodioane, pe potrivnicul surpând cu Crucea lui Hristos; drept aceea, Duhul Sfânt luminându-ți viața, Părinte, cânți Domnului împreună cu îngerii, Aliluia!

Ucenic al Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica și vas ales al Stăpânului Hristos ești, Cuvioase Părinte; drept aceea, ocrotește lavra ta de la Lainici, binecuvântându-L pe Domnul totdeauna.

Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

În Lavra Cernica a Sfântului Calinic și a Cuviosului stareț Gheorghe, Părinte Cuvioase, ai fost primit, și ca un vlăstar sădit de Hristos Dumnezeu te-ai arătat, vestind prin viața ta, bucurie părinților pustiei, care preaînalță pe Domnul totdeauna.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Mai înainte, tinerii în cuptor te-au închipuit pe tine Fecioară dumnezeiască, iar în rug, Moise închinându-ți-se te-a preînchipuit; iar Isaia văzându-L pe Pruncul-Născut, îl preaînălță întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Chipul nașterii tale celei curate...

Astăzi toată adunarea Cuvioșilor, luând har de sus de la Stăpânul, cu cântări duhovnicești laudă pe slăvitul Irodion și cântă lui Dumnezeu: Pe Domnul toate lucrurile lăudați-L și preaînălțați-L întru toți vecii.

Ca dintr-un izvor s-a revărsat întru tine darul înțelepciunii lui Hristos Dumnezeu. Drept aceea, slujirii oamenilor viața ți-ai închinat-o, revărsându-le în inimi din roua Duhului și povățuindu-i să fie împlinitori ai faptelor bune.

Slavă...

Rugăciuni către Maica Domnului ai săvârșit, ținând la piept Crucea Domnului, și sufletul la cer ți-a fost purtat de îngeri cu evlavie, Părinte Irodioane, iar nestricatul și Sfântul tău trup l-ai lăsat în dar, nouă credincioșilor care te lăudăm.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Dezlegat-ai omenirea de legătura osândirii cea de demult, de Dumnezeu Născătoare. Pentru aceasta, mă rog ție: Strică legătura răutății inimii mele, Preacurată, legându-mă de dumnezeiasca dragoste a Ziditorului.

LUMINÂNDA Cuviosului, glasul al 2-lea:

Podobie: Cu ucenicii să ne suim...

Nou Samuel te-ai arătat, Cuvioase Părinte, sfințindu-te Domnului în nevoințe călugărești; căci rod al pomului vieții te-ai învrednicit a fi, și toiag și sprijin tuturor te-ai adeverit, și în Duhul Sfânt ai ajuns la Hristos, pe Care roagă-L să mântuiască sufletele noastre (de două ori).

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

LA LAUDE

Se pun stihirile pe 6: 3 ale Praznicului și 3 ale Cuviosului.

Stihirile Cuviosului, glasul al 5-lea:

Podobie: Bucură-te, cămara...

Vrednic ești a sta înaintea tronului ceresc, Cuvioase Părinte, că n-ai dat somn ochilor tăi, nici genelor tale dormitare, până ce sufletul și trupul de patimi ți-ai curățit și pe tine însuți locaș Duhului te-ai gătit; deci, arătându-te slujitor Treimii Celei de o ființă, înțelepte Irodioane, roagă-te pentru sufletele noastre.

Bucură-te, Părinte, cel ce ca un luceafăr ai luminat pe sihaștri și cu faptele cele bune ai strălucit pe pământ, împreună cu îngerii petrecând și vorbind; lăcaș luminat ai fost al Preasfintei Treimi, iar acum ca un Părinte milostiv și iubitor de fii, ne izbăvești din toate nevoile. Pentru aceasta, închinându-ne cinstitelor tale moaște, har și vindecare dobândim, Irodioane Părintele nostru; ocrotește-ne pe noi cu rugăciunile tale.

Bucură-te, fericite viețuitor și surpător al vicleniei. Bucură-te, fierbinte rugător și iscusit nevoitor, izvor de bucurie și locuitor ceresc, povățuitorule de Dumnezeu luminate și aleasă podoabă a călugărilor, odraslă a Țării Românești și mlădiță duhovnicească a Olteniei; Părinte Irodioane, roagă pe Dumnezeu, să dăruiască iertare de păcate celor ce prăznuiesc cu dragoste sfânta pomenirea ta.

Slavă..., glasul al 8-lea:

Mulțimile călugărilor pe tine, îndreptătorule, te cinstesc, Irodioane, Părintele nostru; că prin tine au învățat cu adevărat a umbla pe calea cea dreaptă; fericit ești că lui Hristos ai urmat și ai biruit puterea vrăjmașului; cel ce ești cu îngerii împreună-vorbitor, cu drepții și Cuvioșii împreună-locuitor; cu aceia roagă-te Domnului să miluiască sufletele noastre.

Și acum..., a Praznicului.

Doxologia mare, ecteniile și otpustul.

Ceasul întâi și otpustul deplin.

LA LITURGHIE

La Fericiri, se pune din Canonul Praznicului, Cântarea cea de rând, pe 4, și din Canonul Cuviosului, Cântarea a 6-a, pc 4. Prochimenul Cuviosului, glasul al 7-lea: Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui (Ps. 115, 6). Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie? (Ps. 115, 3) Apostolul din Epistola către Efeseni (V, 8-19): Fraților, altădată erați întuneric, iar acum sunteți lumină... (caută luni în Săptămâna întâi după Rusalii). Aliluia, glasul al 6-lea: Fericit bărbatul care se teme de Domnul; întru poruncile Lui va voi foarte (Ps. Ill, 1). Stih: Puternică va fi pe pământ seminția lui; neamul drepților se va binecuvânta (Ps. 111, 2). Evanghelia de la Luca (VI, 17-23): În vremea aceea a stat Iisus în loc șes... (caută Ia 6 decembrie). CHINONICUL: Întru pomenire veșnică va fi dreptul (Ps. IV, 6).