2026-07-03 — vineri
Sf. Mc. Iachint; Sf. Ier. Anatolie, arhiepiscopul Constantinopolului
Ap. Romani 16, 1-16 · Ev. Matei 13, 3-9 · glas 3
Apostolul — Romani 16, 1-16
Romani 16, 1-16
1Și vă încredințez pe Febe, sora noastră, care este diaconiță a Bisericii din Chenhrea,
2Ca s-o primiți în Domnul, cu vrednicia cuvenită sfinților și să-i fiți de ajutor la orice ar avea nevoie de ajutorul vostru. Căci și ea a ajutat pe mulți și pe mine însumi.
3Îmbrățișați pe Priscila și Acvila, împreună-lucrători cu mine în Hristos Iisus,
4Care și-au pus grumazul lor pentru viața mea și cărora nu numai eu le mulțumesc, ci și toate Bisericile dintre neamuri,
5Și Biserica din casa lor. Îmbrățișați pe Epenet, iubitul meu, care este pârga Asiei, în Hristos.
6Îmbrățișați pe Maria care s-a ostenit mult pentru voi.
7Îmbrățișați pe Andronic și pe Iunias, cei de un neam cu mine și împreună închiși cu mine, care sunt vestiți între apostoli și care înaintea mea au fost în Hristos.
8Îmbrățișați pe Ampliat, iubitul meu în Domnul.
9Îmbrățișați pe Urban, împreună-lucrător cu mine în Hristos, și pe Stahis, iubitul meu.
10Îmbrățișați pe Apelles, cel încercat în Hristos. Îmbrățișați pe cei ce sunt din casa lui Aristobul.
11Îmbrățișați pe Irodion, cel de un neam cu mine. Îmbrățișați pe cei din casa lui Narcis, care sunt în Domnul.
12Îmbrățișați pe Trifena și pe Trifosa, care s-au ostenit în Domnul. Îmbrățișați pe iubita Persida, care mult s-a ostenit în Domnul.
13Îmbrățișați pe Ruf, cel ales întru Domnul, și pe mama lui, care este și a mea.
14Îmbrățișați pe Asincrit, pe Flegon, pe Hermes, pe Patrova, pe Hermas și pe frații care sunt împreună cu ei.
15Îmbrățișați pe Filolog și pe Iulia, pe Nereu și pe sora lui, pe Olimpian și pe toți sfinții care sunt împreună cu ei.
16Îmbrățișați-vă unii pe alții cu sărutare sfântă. Vă îmbrățișează pe voi toate Bisericile lui Hristos.
Evanghelia — Matei 13, 3-9
Matei 13, 3-9
3Și le-a grăit lor multe, în pilde, zicând: Iată a ieșit semănătorul să semene.
4Și pe când semăna, unele semințe au căzut lângă drum și au venit păsările și le-au mâncat.
5Altele au căzut pe loc pietros, unde n-aveau pământ mult și îndată au răsărit, că n-aveau pământ adânc;
6Iar când s-a ivit soarele, s-au pălit de arșiță și, neavând rădăcină, s-au uscat.
7Altele au căzut între spini, dar spinii au crescut și le-au înăbușit.
8Altele au căzut pe pământ bun și au dat rod: una o sută, alta șaizeci, alta treizeci.
9Cine are urechi de auzit să audă.
TipiconalSursa: Anuar liturgic și tipiconal 2026
La Vecernie (joi seara), după Catisma de rând (dar, dacă a fost Priveghere, nu se pune Catismă), la Doamne, strigat-am..., se pun 6 Stihiri: 3 din Octoih, glas 3, și 3 din Minei, Slavă..., Și acum... a Crucii - a Născătoarei de Dumnezeu, din Minei. Stihoavna toată din Octoih. După: Acum slobozește..., Troparul Sfântului, glas 4: Mucenicul Tău..., Slavă..., Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu (de la sfârșitul Mineiului, glas 4, joi seară), Ectenia întreită și Otpustul mare: Hristos, adevăratul nostru Dumnezeu...
La Utrenie (vineri dimineața), la Dumnezeu este Domnul..., se cântă Troparul Sfântului (de două ori), Slavă..., Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu (care s-a pus și la Vecernie). După obișnuitele Catisme, se pun Sedelnele din Octoih, glas 3, apoi Psalmul 50. Canoanele pe 14: cele din Octoih, pe 10, și cel din Minei, pe 4. După Cântarea a 3-a, Sedealna Sfântului, Slavă..., Și acum..., a Crucii — a Născătoarei. După Cântarea a 6-a, Condacul și Icosul Sfântului și Sinaxarul din Minei. După Cântarea a 9-a, Luminândele zilei de vineri (din Octoih sau din Ceaslov). Psalmii Laudelor, Doxologia zilelor de rând și Ectenia cererilor. Stihoavna Laudelor toată din Octoih. După: Bine este a ne mărturisi Domnului..., Troparul Sfântului, Slavă..., Și acum... al Născătoarei de Dumnezeu (glas 4, vineri la sfârșitul Utreniei), Ectenia și Otpustul.
La Liturghie, Fericirile pe 6 din Octoih (sau Antifoanele din toate zilele). Apostolul și Evanghelia: 1. de rând rămase necitite (luni în săptămâna a 5-a după Rusalii); 2. de rând pentru astăzi (vineri În săptămâna a 5-a după Rusalii). Chinonic: Mântuire ai lucrat... ii Cai! Iar at
SFÂRȘIT
Mineiul: 3 iulieSursa: Mineiul pe iulie, 1928 · text: Episcop Petru Pruteanu (slujbe.teologie.net)
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, ale Octoihului 3, și ale Mucenicului 3, glasul al 8-Iea
Podobie: Ce vă vom numi pe voi...
Prin strălucirea Duhului, te-ai arătat ca o piatră strălucitoare a Bisericii lui Hristos, pătimitorule; ca cel ce tare te-ai nevoit pentru credință, și ai înfrânt tabăra celor fără de Dumnezeu, și ai ridicat biruințe asupra lor Mucenice pătimitorule. Pentru aceasta cu credință te mărim, ca pe un ostaș nebiruit; roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.
Ocârmuindu-te de dreapta cea nebiruită a lui Hristos, valurile înșelăciunii le-ai trecut, și te-ai așezat la limanul cel înțelegător, pătimitorule, umplându-te de liniștea cea fără de sfârșit, și învrednicindu-te slavei celei nepieritoare, cugetătorule de Dumnezeu Mucenice Iachinte, veselindu-te pururea; roagă-te, să se mântuiască sufletele noastre.
Prin mădularele tale ai slăvit pe Dumnezeu cel nemuritor, omorându-te pentru Dânsul; pentru aceasta te-a arătat pe tine înțelepte părtaș darurilor celor nemuritoare, și te mărește totdeauna cu semne și cu puteri Iachinte; căci sicriul tău stă înaintea tuturor ca un izvor de sfințenie; roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.
Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.
Cui te-ai asemănat ticăloase suflete, nevrând nicidecum a alerga către pocăință, și de foc netemându-te, petreci întru răutăți? Scoală și cheamă pe cea singură grabnică spre ajutor, și strigă: Fecioară Maică, nu înceta a ruga, pe Fiul tău și Dumnezeul nostru, ca să mă mântuiască de cursele vrăjmașului.
A Crucii, a Născătoarei:
Mielușeaua dacă a văzut pe Mielul său, întins pe lemnul Crucii de bunăvoie; a strigat ca o Maică, tânguindu-se cu plângere: Fiul meu, ce vedere străină este aceasta? Îndelung-răbdătorule, cel ce dai viață tuturor ca un Domn, cum mori, vrând se înviezi pe oameni? Slăvesc pogorârea Ta cea prea-mare.
Troparul, glas al 4-lea.
Mucenicul Tău, Doamne, Iachint, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE
Din Octoih. Și al Mucenicului pe 4.
CANONUL Mucenicului
Facere a lui Teofan.
Cântarea 1-a, glas al 8-lea:
Irmos:
Apa trecându-o ca pe uscat, și din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul striga: Mântuitorului și Dumnezeului nostru să-i cântăm.
Pe tine Mucenice, cela ce prin strălucire te-ai făcut piatră de mult preț Dumnezeieștii Biserici, te chem să fii acum împreună cu mine, ajutor laudelor tale.
Părăsind mărirea cea pământească, ai moștenit slava cea cerească, fiind pururea împreună cu Stăpânul tuturor, purtătorule de cunună Mucenice mărite.
Slavă...
Pentru Hristos bărbătește stând împotriva înșelăciunii, ai arătat tinerețea vârstei și vitejia cugetului, Mucenice purtătorule de chinuri.
Și acum..., a Născătoarei:
Ziditorul tuturor celor ce sunt, sălășluindu-se în pântecele tău, S-a întrupat pentru mântuirea oamenilor, Maica lui Dumnezeu, zidindu-se pe sineși, ceea ce suntem noi.
Cântarea a 3-a:
Irmos: Tu ești întărirea...
Fiind tânăr și împodobit cu înțelepciunea, te-ai arătat cu adevărat, că ai minte de bătrân, Mucenice al lui Hristos.
Slavă...
Mucenicește petrecând călătoria, cu grăbire ai ajuns la vitejiile mucenicilor, și la încununarea cea cinstită.
Și acum..., a Născătoarei:
Prin rugăciunile tale Preacurată, către suirea cea cerească îndreptează, pe cei ce cu bună-credință te socotesc pe tine Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești plină de Dar.
Irmosul:
Tu ești întărirea celor ce aleargă la Tine Doamne, Tu ești lumina celor întunecați, și pe Tine Te laudă duhul meu.
Sedealna, glasul al 3-lea.
Podobie: Pentru mărturisirea...
Făcutu-te-ai cinstită piatră de mult preț a Bisericii, păstrată în cămările cele cerești, și ai înfruntat pe cei ce se închinau pietrelor, și ai băut paharul muceniciei, Mucenice mărite Iachinte; roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.
Slavă..., Și acum..., al Născătoarei:
Dumnezeiesc cort te-ai făcut, ceea ce singură ești Preacurată, Fecioară Maică, care covârșești pe îngeri cu curăția, pe mine cel ce sunt întinat mai presus decât toți cu greșelile trupești, curățește-mă cu dumnezeiești apele rugăciunilor tale, dându-mi Născătoare de Dumnezeu curată pururea Fecioară mare milă.
A Crucii, a Născătoarei:
Mielușeaua Cuvântului cea curată, Fecioara Maica cea nestricată, văzând spânzurat pe Cruce, pe Cel ce a odrăslit dintr-însa fără durere, ca o Maică tânguindu-se a strigat: Vai mie Fiul meu! Cum pătimești? Vrând să mântuiești pe om din necinstea patimilor.
Cântarea a 4-a:
Irmos:
Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înțeles-am lucrurile Tale, și am proslăvit Dumnezeirea Ta.
Înfășurându-te cu durerile bunei credințe, pătimitor după lege prea-bogat te-ai arătat, nespăimântându-te de iuțimea muncitorilor.
Primind din Cer cunună de iachint, cugetătorule de Dumnezeu, ca un ceresc te-ai învrednicit a dănțui împreună cu cetele cerești.
Slavă...
Cu cuget viteaz ai propovăduit cuvântul bunei credințe și fiind întărit cu minte nespăimântată, ai înfruntat pe tiranul.
Și acum..., a Născătoarei:
Ceea ce numai tu ai primit pe Atotțiitorul Dumnezeu, de Dumnezeu fericită, pe cei ce te laudă, mântuiește-i de toată nevoia și de primejdii.
Cântarea a 5-a:
Irmos:
Mânecând strigăm ție Doamne, mântuiește-ne pe noi; că tu ești Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu știm.
Îmbrăcându-te de la Dumnezeu cu puterea cea nebiruită, ai înfruntat pe tiranul cel fără de minte, purtătorule de Dumnezeu.
Slavă...
De bunăvoie primind moarte pentru Hristos, ai câștigat lauda cea nemuritoare, purtătorule de cunună, Iachinte.
Și acum..., a Născătoarei:
Cei ce cinstim nașterea ta cea mai presus de cuvânt, prin rugăciunile tale Preacurată, să ne mântuim noi de cursele vrăjmașului.
Cântarea a 6-a:
Irmos: Curățește-mă Mântuitorule...
De chinurile celor fărădelege pătimind Mucenicul, se bucura. Și întărindu-și cugetul cu patima celui fără de patimă, fără de slăbire de cei fără de minți mergea către puitorul de nevoințe.
Slavă...
Ca un iachint luminos ai strălucit cortul cel dumnezeiesc, și cu sângele cel ales roșit al muceniciei te-ai făcut prinos Bisericii celor întâi-născuți, pururea pomenite.
Și acum..., a Născătoarei.
Prin rugăciunile tale Născătoare de Dumnezeu preacurată, să ne mântuim de greșelile cele cumplite, și să dobândim dumnezeiasca strălucire a Fiului Dumnezeului Celui ce negrăit S-a întrupat din tine, pururea Fecioară Preacurată.
Irmosul:
Curățește-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, și mă ridică dintru adâncul răutăților rogu-mă; căci către Tine am strigat, și mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.
CONDAC, glasul al 6-lea.
Podobie: Plinind rânduiala...
Pom al vieții în mijlocul sufletului său, credința ta Hristoase agonisindu-o Mucenicul Tău, mai cinstit decât raiul Edenului s-a făcut; că lemnul înșelăciunii șarpelui pierzându-l cu îndrăzneala Duhului, s-a încununat cu slava Ta Mult-milostive.
ICOS
Să lăudăm mai mult decât pe mulți Mucenici pe acesta, ce părtinește cetății noastre, care păzește cetatea noastră ca pe un loc de podvig al pătimirii lui, ca unul ce este întrarmat cu îndrăzneala, și ține securea adevărului, prin care a tăiat pomul înșelăciunii, și ne îndeamnă și pe noi spre lucrarea bunătăților. Ci dar împreună cu dânsul să strigăm lui Hristos: Tu singur ești Hristoase multmilostiv.
SINAXAR
În această lună, în ziua a treia, pomenirea Sfântului Mucenic Iachint, cuvicularie
Stih: Hrana mea este voia Domnului a o face.
Iar hrana cea stricăcioasă, piară, Iachint zice,
În Iulie în a treia zi,
Iachint de foame muri.
Acesta era din Cezareea, Eparhia cea dintâi a Capadocilor. Deci fiind cuvicularie slujea la masa împăratului Traian. Apoi fiind pârât că este creștin, și silindu-se de către el ca să guste din jertfele idolești cele spurcate, și de vreme ce nu s-a plecat a o face aceasta; ci mai ales a mărturisit pe Hristos, pentru aceasta a fost bătut peste tot trupul, și l-a băgat în temniță, punând înaintea lui din jertfele idolești ca să mănânce, căci poruncise împăratul temnicerilor, să nu-i dea pâine curată, ca din aceasta silindu-l nevoia, să mănânce de cele jertfite idolilor; și viteazul nevoitor al lui Hristos, până în sfârșit n-a voit a gusta din acelea, ci a rămas postind patruzeci de zile, pentru aceasta slăbind de foame, și-a dat sufletul la Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenirea celui dintru Sfinți, Părintelui nostru Anatolie Patriarhul Constantinopolului.
Stih: Apunând Anatolie cu săvârșire din viață
De Soarele ce nu apune apropiindu-se stă față.
Acesta fiind preot și apocrisarie, adică purtător de răspunsuri, al Bisericii Alexandrenilor, a fost hirotonit arhiepiscop al Constantinopolului, împărățind Teodosie cei mic. Căci rătăcitul Dioscor având nădejde că-l va avea ajutător întru răutatea eresului său, l-a prohorisit Episcop Constantinopolului, cu nimic n-a folosit cu meșteșugirile sale. De vreme ce întâi fericitul acesta Anatolie l-a caterisit la Sinodul cel ce s-a făcut la Calcedon. Și a pus în diptice, adică în pomelnicul cel mare care în două părți se deschidea, numele Sfântului Flavian, care era caterisit de Dioscor și de tâlhărescul lui Sinod. Și a trimis epistole pe la episcopii cei de pe alocurea, îndemnându-i să anatematisească pe începătorii eresurilor, adică pe Nestorie, Eutihie și Dioscor. Deci Anatolie acesta făcându-se diadoh Sfântului Flavian, și păstorind Biserica cu dreaptă credință opt ani, s-a mutat către Domnul, lăsând în locul său pe Sfântul Ghenadie.
Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Teodot și Teodota; Diomid, Evlampie, Meliton, Petru, Asclipiodot și Golinduh.
Stih: Pentru Dumnezeu cel ce a întins Cerul, ca o piele,
Întind mucenicii grumazii la tăiere.
Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Marcu și Mochian.
Stih: Marcu grumazul la tăiere și-a dat,
Și cale lui Mochian spre pătimire a însemnat.
Aceștia fiind siliți de Maxim eparhul să jertfească idolilor, și neplecându-se; ci în priveliște mărturisind numele lui Hristos, li s-au tăiat capetele de sabie. Și Sfântului Mochian adică când îl ducea la moarte îi urmă femeia și copiii plângând, și el îi sfătuia ca să tacă. Iar Sfântului Marcu, când i se tăia capul, de față fiind soția sa, l-a primit în mâini; și așa mucenicește săvârșindu-și viața, a primit cununile muceniciei.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
Cântarea a 7-a:
Irmos:
Tinerii cei ce mersese din Iudeea în Babilon oarecând, cu credința Treimii, văpaia cuptorului o au călcat, cântând: Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat.
Purtând cuget de bună credință, însuși stăpânitor patimilor, și fiind hrănit de cuvântul cel dumnezeiesc, de față ai defăimat dezmierdarea celor fărădelege, preafericite, strigând: Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat.
Slavă...
Jertfă preacinstită și preasfântă te-ai adus pe tine însuți Domnului, cugetătorule de Dumnezeu, prin curăția sufletului, și prin cuget lămurit, strigând: Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat.
Și acum..., a Născătoarei:
Zămislind în pântece pe Izvorul nemuririi și al vieții celei veșnice, și născând pe Dumnezeul părinților noștri, ai oprit stricăciunea morții, care mânca pe neamul omenesc, Preacurată Fecioară.
Cântarea a 8-a:
Irmos: De șapte ori cuptorul...
Din strâmtoare cumplită, și din temniță ai ajuns către lățimea raiului cea desfătată și împodobită, ca să vezi strălucirile cele luminoase ale sfinților, și să privești cetele îngerilor, care stau înaintea lui Dumnezeu, și neîncetat strigă: Popoare preaînălțați pe Hristos în veci.
Tu ai iubit pe Dumnezeu din suflet, stând împotriva păcatului până la sânge, fericite pătimitorule, și surpând pe vrăjmași, și împodobindu-te cu cununi de biruință, cu osârdie strigi: Preoți binecuvântați, popoare preaînălțați pe Hristos în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Ca o danie cu bună cuviință, ca o piatră de iachint luminoasă, ca o sfințită porfiră ai împodobit Biserica cea cerească, înfrumusețând sfintele sfintelor cu razele tale cele mucenicești, neîncetat strigând: Preoți binecuvântați, popoare preaînălțați pe Hristos în veci.
Și acum..., a Născătoarei:
Născut-ai mai presus de cuvânt pe Cuvântul lui Dumnezeu Cel fără de început, pentru facerea de bine firii celei cuvântătoare, prin care ne-am mântuit din moartea cea făcătoare de stricăciune, și am primit Duh făcător de viață. Pentru aceea te slăvim pe tine Fecioară, adevărat și chiar Născătoare de Dumnezeu întru toți vecii.
Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...
De șapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor l-a ars nebunește, pentru cinstitorii de Dumnezeu. Iar văzându-i pe aceștia cu putere mai bună mântuiți, Făcătorului și Mântuitorului, au strigat: Tineri bine-L cuvântați, preoți lăudați-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.
Cântarea a 9-a:
Irmos: Pe tine cea neispitită...
Prin rugăciunile tale fă pe Stăpânul milostiv către toți, cei ce cu credință laudă nevoința ta cea nebiruită, prin care ai făcut să înceteze înșelăciunea idolilor, iar cuvântul bunei credințe l-ai scos la arătare.
Iachint, cel cu vopseaua ca Cerul, fiind uns cu sângele mărturisirii și al credinței pentru Hristos, și încununat cu cununa muceniciei, foarte veselitoare priveală este la oștile îngerilor.
Slavă...
Cu totul te-ai făcut lăcaș dumnezeiesc preasfințit, căci împotrivirea ta cea neslăbită, ce s-a făcut asupra nebuniei și trufiei tirănești, ți-a sfințit și trupul și sufletul. Pentru aceea toți te fericim pe tine.
Și acum..., a Născătoarei:
Omoară-mi Stăpână păcatul cel ce până acum viețuiește întru mine, și cu lucrarea vieții celei adevărate, care s-a născut din pântecele tău pentru milostivirea cea negrăită, înviază sufletul meu cel mort, a celui ce cu bună credință te slăvesc pe tine.
Irmosul:
Pe tine Maica lui Dumnezeu, și Fecioara cea neispitită de nuntă, pe tine ceea ce ai născut mai presus de minte prin cuvânt pe Dumnezeul Cel adevărat, pe cea mai înaltă decât preacuratele puteri, cu doxologie fără de tăcere te slăvim.
Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.
SFÂRȘIT