SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, ale Sfinților 3, și ale Sfintei 3.

Stihirile Sfinților glasul al 8-lea.

Podobie: O preaslăvită minune...

Mucenice pătimitorule Ermolae, făcându-te preot lui Iisus, Atotțiitorului, cu sfințenie ai dorit viață preasfințită; și cu cuvintele tale cele cinstite, prin Dar, pe popoare le-ai mântuit din întunericul cel spurcat, și te-ai mutat către cele mai presus de lume, scăldându-te cu sângele cel din chinuri, de Dumnezeu fericite.

Mucenice pătimitorule Ermolae, ascunzându-te odinioară pentru frica celor fărădelege, cu bucurie ai arătat lui Pantelimon purtătorului de chinuri, taina cea ascunsă a bunei-credințe și a cunoștinței; și pe urmă arătându-te foarte cu osârdie, ai murit pentru Hristos, Care a voit să pătimească pentru bunătatea Sa.

Pe Ermip, și pe Ermolae, și pe Ermocrat, mucenicii Domnului, care cu credință s-au nevoit minunat, și au omorât pe vicleanul, și s-au scăldat cu baia, care nu se spurcă niciodată cu a doua spurcăciune, să-i lăudăm, și cu sfințenie mărindu-i, și adunându-ne toți, să prăznuim pomenirea lor.

Alte Stihiri ale Sfintei, glasul și podobia asemenea.

O preaslăvită minune! Paraschevo înțeleaptă, tu cu bărbăție chinuindu-te, cu osârdie ai surpat trufia lui Antonin; și ca una ce te-ai învrednicit de darurile chemării celei de sus, și cununilor cinstită; adu-ți aminte pururea către Domnul pentru robii tăi, cei ce cu credință te cinstim, ca să ne miluim noi.

Muceniță a lui Hristos prealăudată, ceea ce ai iubit pe Hristos din tot sufletul, tu foarte cu tărie ai răbdat rănile muncilor; și șuvițându-ți-se coastele cu bătăi, și suferind toate chinurile pentru doritul tău, ai câștigat cununile cele de la Dânsul. Pentru aceea te lăudăm fericită de Dumnezeu.

Cuvioasă Muceniță mărită, cine va putea spune durerile ostenelilor tale; și minunile cele bărbătești ale muceniciei tale, blândețile și răbdarea care ai arătat ca una fără de trup cinstită. Pentru aceea te-ai făcut părtașă îngerilor Paraschevo, mireasă a Împăratului tuturor și vas al Duhului.

Slavă..., a Sfintei, glasul al 6-lea.

Fecioară Muceniță, purtătoare de chinuri Paraschevo preamărită, cere să ne mântuiască de supărări și de scârbe, și de osânda cea viitoare, cei ce săvârșesc după cuviință pătimirea ta, prin rugăciunile tale cele către Dumnezeu, Muceniță pururea pomenită.

Și acum..., a Născătoarei:

Cine nu te va fericii pe tine preasfântă Fecioară? Sau cine nu va lăuda Preacurată nașterea ta? Că Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul Unul-Născut, același din tine cea Curată a ieșit, negrăit întrupându-Se, din fire Dumnezeu fiind, și cu firea om făcându-Se pentru noi. Nu în două fețe fiind despărțit, ci în două firi neamestecat fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L Curată cu totul fericită, să se miluiască sufletele noastre.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 4-lea.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Răbdând preaslăvită, munci cu multe dureri, de bunăvoie ai năvălit la dânsele cu cuget bărbătesc; și chipurile închinăciunii elinilor ca praful le-ai pisat. Căci cu puterea Crucii ai ucis pe vrăjmașul, cel ce se lăuda să-și pună scaunul mai presus de stele, că înaintea picioarelor tale a crăpat, ca o pasăre batjocorindu-se.

Stih: Așteptând am așteptat pe Domnul, și a căutat spre mine, și a auzit rugăciunea mea.

Din dumnezeiască purtare de grijă, îndată îngerul greutatea lespezii o a arătat ca o frunză, arsura focului o a arătat abur răcoros, precum odinioară tinerilor vederea celui de-al patrulea către dânșii, cu care împreună strigă: Mare este mila Ta prea Îndurătorule! Pentru aceea veselindu-mă, mă închin numelui Tău Celui prealăudat.

Stih: Și a întărit picioarele mele pe piatră și a îndreptat pașii mei.

Având totdeauna curățirea trupului, și luminarea sufletului, te-ai arătat fără prihană; căci tu dorind de Mirele, ai umblat pe urma mirului celui înțelegător, cinstită Paraschevo, pururea pomenită. Și acum roagă pe Mântuitorul tuturor, să dea iertare greșelilor, celor ce cu credință săvârșesc pomenirea ta.

Slavă..., glasul al 6-lea.

Veniți toate marginile pământului, să adunăm ceată duhovnicească, să lăudăm pe fecioara Mucenița lui Hristos, zicând: Bucură-te Paraschevo Cuvioasă și de Dumnezeu cinstită; bucură-te ceea ce de bunăvoie ai primit mucenicie. Bucură-te ceea ce ești întocmai la stare cu mucenicii, și de un lăcaș cu cuvioșii. Cu care dimpreună roagă-te, să se mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Făcătorul și Mântuitorul meu Preacurată, Hristos Domnul din pântecele tău ieșind, întru mine îmbrăcându-Se, din blestemul cel dintâi pe Adam l-a slobozit. Pentru aceasta ție Preacurată ca Maicii lui Dumnezeu și Fecioarei cu adevărat, strigăm fără tăcere ca îngerul, bucură-te: Bucură-te Stăpână, folositoarea și acoperământul, și mântuirea sufletelor noastre.

Tropar, glasul al 4-lea.

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Slavă..., al Sfintei, glasului 1.

Osârdia ta asemenea chemării făcându-o, ceea ce ești cu același nume numită, credința ta întocmai cu numele întru locuință o ai moștenit, Paraschevo cea purtătoare de chinuri; pentru aceasta verși tămăduiri și te rogi pentru sufletele noastre.

Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Sfinților de două ori. Slavă... al Sfintei, Și acum..., A Născătoarei.

După întâia Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Cel ce te-ai înălțat...

Iubind pe Hristos Cel preafrumos, și prin curăție înfrumusețându-ți sufletul, prin tot felul de osteneli și de scârbe, cu Dânsul te-ai logodit, ca o Muceniță fără prihană. Pentru aceasta te-a învrednicit cămărilor de Mire celor cerești, ceea ce te rogi Lui pentru noi, cei ce te cinstim, Paraschevo prealăudată. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu osârdie să alergăm noi păcătoșii și smeriții, și să cădem cu pocăință, strigând dintru adâncul sufletului: Stăpână, ajută-ne milostivindu-te spre noi, sârguiește, că pierim de mulțimea păcatelor; nu întoarce pe robii tăi deșerți, că pe tine una nădejde te-am câștigat.

După a doua Catismă, Sedealna glasul 1.

Podobie: Mormântul tău...

Înfrumusețându-te pe sineți cu cinstită viață, și cu podoaba pătimirii, ca o mielușea fără prihană și curată, tăinuit te-ai unit cu Domnul. Pentru aceasta ai primit Darul tămăduirilor, vindecând toate bolile cu puterea Duhului. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Maica lui Dumnezeu pe tine te știm toți, care Fecioară cu adevărat, și după naștere te-ai arătat, cei ce cu dragoste alergăm la a ta bunătate. Că pe tine te avem păcătoșii folositoare, pe tine te-am agonisit întru ispite mântuire, una cea cu totul fără prihană.

Psalmul 50.

CANOANELE

Unul din Octoih, cu Irmosul pe 6, și din Minei două, pe 8.

CANONUL Sfântului Ermolae.

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a glasul al 8-lea:

Irmos:

Să cântăm Domnului Celui ce a povățuit pe poporul Său prin Marea Roșie, cântare de biruință, că S-a proslăvit.

Cu cântări să lăudăm pomenirea lui Ermolae cea purtătoare de lumină, și prealăudată, și preaslăvită, slăvind pe Hristos.

Mare îți este lauda Ermolae prealăudate, că te-ai arătat slugă preafierbinte lui Dumnezeu Celui mare.

După lege săvârșind nevoința, mărite, ai călcat semețiile celor fărădelege, pururea pomenite Mucenice Ermolae.

Bogat te-ai arătat, pe Hristos avându-l bogăție nedeșertată, și îmbogățind inimile cele sărăcite preafericite Ermolae.

A Născătoarei:

Fă-mi milostiv pe Hristos Preacurată Fecioară, scoțându-mă din osânda cea îngrozită, la ziua judecății.

Alt CANON, al Sfintei.

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea:

Irmos: Adâncul mări Roșii...

Cere să ni se dea Har și iertare de greșeli nouă, celor ce lăudăm pomenirea ta cea purtătoare de lumină, Muceniță prealăudată Paraschevo, pururea pomenită, prin rugăciunile tale cele către Domnul.

Tu te-ai arătat frumusețe mucenițelor, că ai surpat măiestriile vrăjmașului cu arma Crucii, și biruind cruzimea tiranilor prin chinuire, ai propovăduit credința cea cinstitoare de Dumnezeu.

Slavă...

Tiranul cel cumplit, care da închinăciune celor ciopliți, a socotit că-ți va slăbi tăria răbdării Muceniță, dar cu înțeleptele tale cuvinte s-a slăbit semeția lui.

Și acum..., a Născătoarei:

Din sângiurile tale cele curate se naște Cuvântul, Stăpână, luând trup însuflețit; și pe noi, care ne-am alunecat din mușcarea înșelătorului, ne-a zidit din nou cu dumnezeiasca Lui putere.

Cântarea a 3-a:

Irmos:

Tu ești întărirea celor ce aleargă la Tine Doamne, Tu ești lumina celor întunecați, și pe Tine Te laudă duhul meu.

Întărindu-te înțelepte Părinte cu puterea Duhului, Celui ce toate lucrează, ai surpat puterea celui tare întru răutate.

Făcutu-te-ai cunoscut Atotțiitorului sfinte, făcându-i Lui pe toți cunoscuți, prin cuvântul tău cel dumnezeiesc.

Învățându-se Pantelimon de duhul tău înțelepte, a cunoscut pe Ziditorul, și după lege s-a chinuit.

A Născătoarei:

Mântuiește-mă Preacurată de viforul cel cumplit al păcatelor, și de cugetele cele ce fără milă năpădesc inima mea.

Alt Canon,

Irmos: Se veselește de tine Biserica...

Dumnezeiescul Duh întărea slăbiciunea ta, și o a arătat luminată, închipuind foarte bine strălucirea sufletului tău cel curat.

Tu Muceniță a lui Hristos, întărindu-te de puterea lui Hristos, ca un diamant preatare, răbdai bătăile cele fără milă cu vinele de bou.

Slavă...

Petru dragostea cea către Dumnezeu, tare ai răbdat în priveliște risipirea trupului, și chinurile cele amare și nesuferite.

Și acum..., a Născătoarei:

Singură tu Maica lui Dumnezeu te-ai făcut pricinuitoare bunătăților, celor mai presus de fire, la cei de pe pământ; pentru aceea strigăm ție, bucură-te.

Irmosul:

Se veselește de Tine Biserica Ta Hristoase, strigând: Tu ești puterea mea Doamne, și scăparea și întărirea.

CONDAC, glasul al 4-lea,

Podobie: Cel ce te-ai înălțat...

Petrecând cu bună credință ca un sfințit, ai primit cununa muceniciei, și stingând jertfele cele idolești, ai fost bun păstor turmei lui Hristos, preaînțelepte, și dascăl adevărat al lui Pantelimon. Pentru aceasta cu cântări te cinstim pe tine, strigând: Mântuiește-ne pe noi pururea din nevoi prin rugăciunile tale, Părintele nostru Ermolae.

Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe înțelepciunea și...

Petrecându-ți viața cu sfințenie, te-ai arătat preot Mântuitorului; luminând pe cei ce cu credință se apropie de tine totdeauna, și la sfârșitul tău fericite dumnezeiește ai strălucit. Pentru aceasta săvârșindu-ți purtătoare de lumină și sfântă pomenirea ta, te lăudăm pe tine, și cu credință te fericim, Ermolae purtătorule de chinuri; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

Slavă..., Sedealna sfintei, asemenea.

Din scutecele maicii tale ai fost dată lui Hristos, și ca o Muceniță pururea bine ai plăcut Mântuitorului tuturor și semețiile tiranilor cu tărie le-ai călcat, și muncile cu adevărat bărbătește le-ai răbdat. Pentru aceasta aducându-ți ție Hristos cununile, cu mărire te-a gătit către cămara de Mire cea cerească, Paraschevo, vrednică de laudă; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greșeli, celor ce cu credință prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca pe o Fecioară, care singură între femei ai născut fără sămânță pe Dumnezeu cu trup, toate neamurile omenești te fericim, că s-a sălășluit întru tine Focul Dumnezeirii, și ca pe un prunc cu lapte ai hrănit pe Ziditorul și Domnul; pentru aceasta neamul îngeresc și omenesc, după vrednicie slăvim nașterea ta, și cu un glas strigăm ție: Roagă pe Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce se închină cu credință preasfintei nașterii tale.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înțeles-am lucrurile Tale, și am proslăvit Dumnezeirea Ta.

Căile tale îndreptându-se de Dumnezeiescul Duh, au împiedicat căile vrăjmașului, și s-au arătat multora cale de îndreptare.

Preot preasfințit, Mucenic prea-adevărat te-ai făcut Ermolae, vrednicule de minune; pentru aceea toți te lăudăm.

Cu cuget viteaz tăbărând înaintea celor fărădelege, ai primit cununa muceniciei, bărbătește chinuindu-te preasfințite.

A Născătoarei:

Ca un scaun cu chip de foc porți pe Stăpânul, ceea ce ești de Dumnezeu dăruită, pe Care roagă-L să ne mântuim noi, care ne primejduim de valul păcatului.

Alt Canon,

Irmos: Ridicat pe Cruce vâzându-te...

Dobândind tămăduiri și daruri și vedenii, totdeauna izvorăști darurile cele dumnezeiești, celor ce cu credință te cinstesc, și aleargă la Biserica ta mărită.

Neavând cu adevărat nicicum prihană și întinăciune, și câștigând sfințenie trupului, ai văzut îngeri, cu care împreună strigai: Slavă puterii Tale, Doamne.

Slavă...

O cât este de înfricoșat semnul! Căci închipuindu-se ziua cea înfricoșată a patimii celei mântuitoare, în trup de femeie ai văzut Paraschevo, Crucea, și trestia, și cununa, și buretele.

Și acum..., a Născătoarei:

Neispitită de nuntă ai născut o Fecioară, și după naștere te-ai arătat iarăși Fecioară. Pentru aceea cu glasuri, neîncetat strigăm ție cu credință neîndoită: Bucură-te Stăpână!

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Din noaptea necunoștinței, și a cunoștinței de Dumnezeu întru lumina feței Tale Hristoase, a strălucit de dimineață lauda Ta în inimile noastre.

Pe cei ținuți întru întunericul înșelăciunii, i-ai îndreptat către lumină, și ai primit plată sfârșindu-te prin sânge.

Întrarmații lui Hristos, Ermip, și dumnezeiescul Ermolae, împreună cu Ermocrat, prin cuvinte sfințite se măresc.

Cei trei Mucenici împreună chinuindu-se pentru preacinstita Treime, se veselesc acum în ceruri împreună cu milioane de îngeri.

A Născătoarei:

Avându-te pe tine Fecioară înainte părtinitoare și scăpare, și întărită sprijineală, să ne mântuim de toată nevoia prin tine.

Alt Canon,

Irmos: Tu Doamne lumina mea...

Luptatu-te-ai cinstită, și ai omorât pe tiranul, vestind pe Hristos înțelepțește înaintea divanurilor cu cuvinte preaînțelepte.

Având minte întărită cu cuget nespăimântat, ai rușinat toate chipurile de închinăciune ale idolilor, prin dovedirile Scripturilor.

Slavă...

Învrednicitu-te-ai cămării celei înțelegătoare, și cămării celei de Mire, dănțuind dumnezeiește împreună cu fecioarele cele înțelepte, Paraschevo, pururea pomenită.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe tine te punem înainte armă nebiruită împotriva vrăjmașilor, pe tine te avem întărire și nădejde mântuirii noastre Mireasă a lui Dumnezeu.

Cântarea a 6-a:

Irmos:

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, și Lui voi spune scârbele mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăți, și viața mea s-a apropiat de iad, și ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

Ermolae, ostașul cel viteaz, împreună cu Ermocrat, și cu Ermip, un cuget au arătat, cu întărire propovăduind un Dumnezeu peste toate, și murind pentru Hristos, au primit cununile cele cerești.

Cu picăturile sângiurilor celor vărsate roșindu-vă vouă haină Cuvioasă lui Dumnezeu, pătimitori ai Domnului, stați înaintea Împăratului veacului, rugându-vă pentru noi împreună cu puterile cele de sus.

Învățatu-s-a prin tine marele Pantelimon credința cea dreaptă, întru Dumnezeiescul Duh, și pătimind după lege, s-a făcut pricină muceniciei tale, Ermolae, cu care dimpreună roagă pe Hristos Dumnezeu pentru noi toți.

A Născătoarei:

Viforul păcatelor celor nenumărate mă tulbură, și mă trimite totdeauna întru adâncul deznădăjduirii, Fecioară, ci apucând înainte, întinde-mi mâna și dă-mi a mă liniști către limanurile pocăinței celei line.

Alt Canon,

Irmos: Jertfi-voi ție cu glas...

Lespedea cea preamare ce a fost pusă pe piepturile tale mărită Muceniță, și piroanele mâinilor tale, îndată le-a prăpădit Stăpânul cu dumnezeiasca Sa putere prin venirea îngerului.

Ca pe o nouă întâia Muceniță Tecla te mărim, ca pe una ce tuturor ai propovăduit, și ai luminat pe mulți prin dumnezeiescul cuvânt, și ai îndreptat pe necredincioși către credința cea dumnezeiască.

Slavă...

Curgea din buzele tale adunarea cea curgătoare de miere a dumnezeieștilor dogme, și arătat învățai pe toți cunoștința tuturor, Paraschevo, podoaba mucenicilor.

Și acum..., a Născătoarei:

O minune mai nouă decât toate minunile, căci Fecioara, fără ispită bărbătească, luând în pântece pe Cela ce cuprinde toate, l-a încăput fără de strâmtorare.

Irmosul:

Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curățindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

CONDAC, glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi lumii...

Biserica ta preacinstită ca o casă de doctorie însuflețită aflându-o, toți credincioșii într-însa cu mare glas te cinstim, Cuvioasă Muceniță Paraschevo, mărită.

ICOS

Ostașul Mirelui pe tine chemându-te ca pe o mireasă, cu cununa nestricăciunii te-a împodobit, de Dumnezeu înțelepțită Paraschevo, preamărită, și cu purtătorii de chinuri și cinstiții Mucenici după vrednicie împreună te-a numărat, cu care veselindu-te, fă pomenire pentru cei ce săvârșesc sfântă prăznuirea ta, și se adună înlăuntrul Bisericii tale. Că stând de față acum într-însa, din suflet îți aducem ție cântări, Cuvioasă Muceniță Paraschevo, preamărită.

SINAXAR

În această lună, în ziua a douăzeci și șasea, Sfântul sfințitul Mucenic Ermolae, și cei dimpreună cu dânsul, Ermip și Ermocrat.

Stih: Ermip, Ermolae și Ermocrat,

Pe cei ce se închinau mincinosului dumnezeu

Ermip, în priveliște i-au rușinat.

Lui Ermolae în a douăzeci și șasea zi cu adevărat,

Sabia grumazul i-a tăiat.

Aceștia erau preoți din clerul Bisericii Nicomidiei, care rămăsese dintre sfinții douăzeci de mii ce au fost arși acolo de tiranul Maximilian, și fiind ascunși într-o cămară, dacă se prinse Sfântul Pantelimon, și fu învățat de un oarecare creștin, și neștiind să mintă, spuse că de preotul Ermolae era învățat, și îndată trimise de-l aduse la Aiaximian, și cu dânsul strânseră slujitorii și pe însoțitorii lui, pe Ermip și Ermocrat. Deci stând sfinții la întrebare, și propovăduind cu îndrăzneală pe Hristos, că este Dumnezeu adevărat, li s-au tăiat capetele.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Preacuvioasei Mucenițe Paraschevi.

Stih: Gătit-ai lui Dumnezeu ca o casa prin curățire.

Aducându-te pe sineți cucernică spre sălășluire,

Sfânta aceasta a fost pe vremea împărăției lui Antonin dintr-un sat din hotarele Romei celei vechi, născută din părinți creștini anume Agaton și Puhli, care plinind cu osârdie legile Domnului, nu făceau copii, și se rugau pururea lui Dumnezeu, să le dea copii; iar Ziditorul Dumnezeu, care face voia celor ce se tem de dânsul, le-a dat dar prunc parte femeiască, pe care o născu în a șasea zi a săptămânii, și la Sfântul Botez îi puseră numele Paraschevi. De aceea fiind din fașă de la maică-sa făgăduită lui Dumnezeu, și fiind învățată și pedepsită de maică-sa, păzind pururea biserica și rugăciunea, și învățând sfânta carte, și citind pururea sfintele cărți; după ce-i murise părinții, împărțindu-și toată averea la săraci, și tunzându-și părul, și îmbrăcându-se în chip călugăresc, ieși și propovădui numele adevăratului Dumnezeu, și Domnului nostru Iisus Hristos, și trase pe mulți din elinii la cunoștința de Dumnezeu, iar unii din jidovi o pârâră la împăratul Antonin zicând: Că o femeie anume Paraschevi, propovăduiește pe Iisus Fiul Mariei, pe Care l-au răstignit părinții noștri pe Cruce. Și dacă auzii împăratul de aceasta, porunci de o aduseră înaintea lui, care văzându-i înțelepciunea și frumusețea, se minună. Deci îi zise, de mă vei asculta, și vei face jertfă la zei, multe daruri vei moșteni. Iar de nu vei asculta te voi da la multe munci. Iar Sfânta răspunse către dânsul cu gând întărit: Să nu-mi fie mie a mă lepăda de numele lui Hristos, Dumnezeului meu; iar dumnezeii cei ce n-au făcut Cerul și pământul, să se prăpădească. De aceia aprinzându-se împăratul de mânie, porunci de puseră în capul Muceniței un coif de fier ars și din dumnezeiasca rouă râmase nevătămată, pentru care minune mulți crezură în Domnul întru acel ceas. După; aceea porunci de fierseră foarte o căldare plină de untdelemn, și de smoală, și o băgară într-însa, și se vedea Sfânta stând în mijlocul căldării. Deci văzându-o împăratul, îi zise: Stropește-mă Paraschevo din căldare? Ca să cunosc oare smoala și untuldelemn ard au ba, iar Sfânta umplându-și mâinile din căldare, aruncă în obrazul împăratului, și-i sări ochii. Și striga cu mare glas zicând: Miluiește-mă roaba adevăratului Dumnezeu, și-mi dă lumină ochilor mei, că voi crede în Dumnezeul care tu mărturisești. Și dobândind vedere îndată crezu și el și toți câți erau sub biruința lui, și se botezară în numele Sfintei Treimi; Iar sfânta ieșind de acolo, merse într-alte cetăți și propovăduind numele Domnului Iisus. Deci intrând într-o cetate unde era un împărat anume Asclipie, a fost adusă înaintea lui, și ea chemând numele Domnului Iisus, și făcându-și semnul cinstitei Cruci, mărturisi că este creștină și propovădui pe Hristos, Dumnezeu al Cerului și al pământului; de care tulburându-se împăratul, o aruncă la un balaur foarte groaznic, căruia îi era cuibul afară din cetate, și după obicei îi da de mâncare, pe cei ce erau osândiți spre moarte. De aceia dacă stătu Sfânta în locul acela unde locuia balaurul, și văzându-o, el șuieră tare, și căscând gura, ieșii fum mult, și apropiindu-se Sfânta de dânsul, îi zise: Balaure sositu-ți-a de la Dumnezeu urgia și pierirea, și suflând spre dânsul, și făcând asupra lui semnul Crucii, el șuieră tare, și crăpă în două, și pieri dinaintea ochilor tuturor, care minune văzându-o împăratul, și toți câți erau cu dânsul, crezură, iar Sfânta ducându-se și de acolo, propovăduia pretutindenea, și mergând la altă cetate, ce împărățea un împărat anume Tarasie, dacă află de dânsa trimise de o aduseră înaintea lui, și întrebându-o, se mărturisi pe sine că este creștină, și propovăduia pe Hristos Dumnezeu adevărat; drept aceea aduseră la mijloc o căldare plină de untdelemn, și de smoală și de plumb, și dându-i foc dedesubt, o băgară într-însa, și prin stare de față a dumnezeiescului înger astâmpărându-se și răcorindu-se căldarea, râmase Sfânta nevătămată, și dându-i și alte multe munci, n-au putut să o clintească din întărirea ei, pentru aceasta în sfârșit îi tăiară capul, și merse sufletul la lăcașurile cele veșnice.

Tot în această zi, Sfânta Muceniță Ierusalima, care de sabie s-a săvârșit.

Stih: Tăierea capului, Ierusalima primește,

Și acum spre cel de sus Ierusalim privește.

Tot în această zi, târnosirea Bisericii Arhanghelului Gavriil de cea parte la Haldes.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Tinerii cei ce mersese din Iudeea în Babilon oarecând, cu credința Treimii, văpaia cuptorului o au călcat, cântând: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Luminându-te Cuvioase cu lumina cea neapusă a Dumnezeieștii credințe, ai îndreptat către lumina cunoștinței de Dumnezeu mulțime de cei ce se mântuiesc, care cântă: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Marele Ermocrat și dumnezeiescul Ermip, frățește cugetând întru una, cu tine Ermolae fericite, dimpreună cu tine au băut paharul muceniciei, cântând: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Aprinzându-vă de dragoste după dumnezeiasca Treime, prealăudaților Mucenici, cu stropirile sângiurilor ați stins focul nedumnezeirii, cântând: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Aprinzându-vă cu dragostea Treimii Celei mai presus de Dumnezeu măriților Mucenici, focul nedumnezeirii l-ați stins cu picăturile sângiurilor voastre, cântând: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

A Născătoarei:

Preasfântă Fecioară, ceea ce ai născut pe Dumnezeu purtător de trup, păzește de tot păcatul și de toată nevoia pe norodul tău, care strigă: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Alt Canon,

Irmos: În cuptorul persienesc...

Tu Muceniță fiind păzită de Domnul, înaintea divanului păgânesc, cu tărie ai răbdat arzându-ți subțiorile, și cântai strigând: Bine ești cuvântat Dumnezeul meu și Domnul.

Nearzându-te pe tine nicicum focul, mai ales pe cei fărădelege i-au ars fecioară, iar pe tine te-a păzit Hristos nevătămată cu mână puternică, precum odinioară a ferit de focul cel îngrozitor pe tinerii cei fără frică.

Slavă...

Idolii dracilor, cei ce cu adevărat n-au zidit Cerul și pământul, să piară, strigai și propovăduiai; că Hristos Domnul este Ziditorul tuturor.

Și acum... a Născătoarei:

Ceea ce ești lăcaș sfințit dumnezeiesc al Celui Preaînalt, bucură-te! Că prin tine s-a dat bucuria, Născătoare de Dumnezeu celor ce strigă: Binecuvântată ești tu între femei, ceea ce ești cu totul fără prihană Stăpână.

Cântarea a 8-a:

Irmos:

De șapte ori cuptorul muncitorul haldeilor, l-a ars nebunește pentru cinstitorii de Dumnezeu. Iar văzându-i pe aceștia cu putere mai bună mântuiți Făcătorului și Mântuitorului, au strigat: Tineri bine-L cuvântați, preoți lăudați-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.

Sfințitul Ermolae luminându-se cu sfințenie, a adus jertfă fără de sânge, Celui ce S-a jertfit pentru noi ca o oaie din milostivire, și junghiindu-se pentru Dânsul de bunăvoie, s-a adus jertfă bineprimită, strigând: Popoare preaînălțați pe Hristos în veci.

Fiind Pantelimon omorât mai-nainte de necredință, a venit către tine, și luându-și viața dintru cinstita ta învățătură, și prin făcătoarea de, viață chemarea lui Hristos ridicând pe cel omorât, s-a suit către înălțimea muceniciei, împreună cu tine slăvind pe mântuitorul în veci, Ermolae de trei ori fericite.

Sfințitul Ermolae, preamarele Ermip și Ermocrat, diamantele cele tari, nu și-au cruțat trupurile, n-au jertfit celor ciopliți, ci s-au adus pe dânșii jertfe primite Stăpânului, strigând: Preoți binecuvântați, popoare preaînălțați pe Hristos în veci.

De Dumnezeu înțelepțitul Ermolae, întărindu-se de Hristos, taina cea ascunsă, a descoperit-o prietenilor săi creștini, celor ce se ascundeau de frica vrăjmașilor, și vădindu-se singur pe sine arătat, și pe Dumnezeu Cuvântul cel ce pentru toți S-a răstignit propovăduindu-L, a murit, și acum viețuiește cu mucenicii, întru toți vecii.

A Născătoarei:

Pe tine palatul cel veselitor, și lăcașul cel luminos al Împăratului tuturor, preasfântă Stăpână, te lăudăm rugându-ne, fă-ne pe noi lăcașuri Celui ce S-a născut din tine, fiind curățiți de toată răutatea cea potrivnică, și neîncetat strigând: Preoți lăudați, popoare preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.

Alt Canon,

Irmos: Mâinile întinzându-și Daniil...

Pe cei ce nu erau dumnezei, ci mincinoase năluciri ale dracilor, i-ai vădit Muceniță, și i-ai surpat de tot la pământ, și desăvârșit i-ai zdrobit, neîncetat cu bucurie lui Hristos cântând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cu intrarea ta curată în capiște s-a cutremurat capiștea, și apolon a căzut la pământ, și s-au surpat idolii, cu lucrarea preacinstitei Cruci, prin care tăinuit fiind îngrădită, cu multă îndrăzneală strigai: Binecuvântați toate făpturile pe Domnul, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Rănindu-se de frumusețea și de dragostea Ta Hristoase, curata Parascheva, a suferit arsura focului, strigând: La mirosul dumnezeiescului Tău mir acum cu tărie chinuindu-mă, neîncetat voi alerga după Tine, binecuvântând dumnezeiescul Tău nume.

Și acum..., a Născătoarei:

Numai tu din toate neamurile Fecioară curată, te-ai arătat Maică lui Dumnezeu. Tu te-ai făcut lăcaș Dumnezeirii, ceea ce ești fără prihană, nearzându-te de focul Luminii celei, neapropiate. Drept aceea toți bine te cuvântăm Marie Mireasă a lui Dumnezeu.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Mâinile întinzându-și Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat, și puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna credință, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a:

Irmos:

Înfricoșatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până și la trup, din pântece fecioresc făcându-Se om. Pentru aceea pe preacurata Născătoarea de Dumnezeu, credincioșii o slăvim.

Stătut-ai înaintea vrăjmașilor mărturisind pe Hristos, care a mărturisit înaintea lui Pilat mărturisirea cea bună. Și ducându-te către junghiere, ai sfințit pământul cu dumnezeiescul tău sânge, iar cerurile le-ai luminat cu sufletul tău pururea pomenite.

Arătatu-v-ați făclii cu trei lumini aprinzându-vă de focul Dumnezeiescului Duh, slăvite Ermipe, împreună cu Ermocrat și cu Ermolae, luminând cu Dumnezeiescul Dar sufletele credincioșilor și izgonind negura necredinței, pururea pomeniților.

Cu gură luminată și cu cuget vesel, să cântăm toți pe purtătorii de chinuri ai lui Hristos, care sunt împodobiți cu dumnezeiasca slavă ca și cu o haină de bună cuviință, și acum petrec întru cele din Cer, și izvorăsc pârâuri de minuni.

Soare neapus Hristoase, prin sfințitele rugăciuni ale lui Ermolae, ale lui Pantelimon și ale lui Ermocrat, și ale celor ce cu dânșii s-au chinuit, să nu depărtezi de la noi Cuvinte milele Tale. Ci precum ești obișnuit, milostivindu-Te, mântuiește-ne pe noi de cele rele.

A Născătoarei:

Milostivește-Te spre mine Mântuitorule, Cel ce Te-ai născut și ai păzit după naștere nestricată pe ceea ce Te-a născut, când vei ședea să judeci toată lumea, trecându-mi nelegiuirile și păcatele mele, ca un fără de păcate, și Dumnezeu Milostiv și Iubitor de oameni.

Alt Canon,

Irmos: Hristos Piatra cea netăiată...

În locul vieții celei curgătoare și vremelnice, ai schimbat cu cea veșnică, Muceniță cugetătoare de Dumnezeu, sârguindu-te arătat a vedea frumusețea cea neasemănată a Mirelui tău. Pentru aceea ai dobândit cununile cele nepieritoare, frumoasă fecioară.

Auzind glasul cel dumnezeiesc din Cer, care adeverea cererile tale Paraschevo, și cu osârdie săvârșindu-ți călătoria. Și tăindu-ți-se capul, cel de multă cinste, ai alergat către însuși Dumnezeu, cinstită Muceniță.

Slavă...

Cere Paraschevo de la Hristos, să dăruiască împotriva vrăjmașilor biruință tuturor, celor ce cu credință călduroasă aleargă la dumnezeiască Biserica ta, și iertare de greșeli, și izbăvire de cele rele.

Și acum..., a Născătoarei:

Arătatu-te-ai mai presus decât Heruvimii, și mai înaltă decât cerurile, preacurată Fecioară Marie; căci ai născut pe Îngerul Sfatului Celui Mare, pe Cel fără de început cu Tatăl împreună, care este să vină tuturor Judecător.

Irmosul:

Hristos piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat Fecioară s-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Femei auziți glas...

Întărindu-te frumoasă fecioară cu Crucea Domnului tău, ai risipit semeția tiranilor, vitejește chinuindu-te Muceniță, și ai primit de la Hristos daruri de biruință, preaînțeleaptă Paraschevo, preaminunată, rugându-te pentru noi, care cu dragoste te cinstim.

A Născătoarei:

Marie Preacurată cădelniță de aur, ceea ce ai fost încăpere Dumnezeirii Celei neîncăpute, întru care Tatăl bine a voit, și Fiul S-a sălășluit, și Duhul cel Preasfânt umbrindu-te pe tine Fecioară, te-a curățat de Dumnezeu Născătoare.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glasul 1.

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

În curțile Domnului umblând cinstită, dimpreună cu danțul fecioarelor celor înțelepte, Muceniță, de acolo ai primit Darul a vindeca boli și a goni duhuri necurate, de la cei ce cu credință aleargă către tine înțeleaptă.

Rupând tăria tiranilor, celor ce jertfeau idolilor, și către Dumnezeu punându-ți temei, fecioară cinstită, nicicum nu te-ai îngrozit, nici de bătaia ciocanelor de plumb, nici de foc, nici de șuvițările cărnurilor tale, nici de fierberea căldărilor, nici de junghierea sabiei.

Topindu-ți mai-nainte trupul cu sihăstria, mărită Muceniță a lui Hristos, a doua oară chinuindu-te, te-ai ascuțit la cuget, și te-ai arătat tuturor ca o sabie ferecată din Cer, și ca aurul lămurit în topitoare, cu chinurile tale, frumoasă fecioară.

Slavă..., glasul al 2-lea:

În cetatea Dumnezeului nostru, în muntele cel sfânt, al Lui acolo s-a sălășluit Sfânta, păzindu-și candela nestinsă; să ascultăm dar lauda Fecioarei: O feciorie casa lui Dumnezeu! O feciorie slava mucenicilor! O feciorie părtașă a îngerilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Toată nădejdea mea spre tine o pun Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub acoperământul tău.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.