SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am... punem Stihirile pe 6, și cântăm Stihirile Podobnice ale cinstitei Cruci 3, și ale Sfinților 3.

Stihirile Sfintei Cruci, glasul al 4-lea:

Podobie: Ca pe un viteaz...

Ca pe o păzitoare de obște, ca pe un izvor de sfințenie, cinstita Cruce să o sărutăm; pentru că potolește patimile, și alină bolile, și mântuiește pe cei neputincioși de toate durerile, revărsând pâraiele minunilor mai mult decât adâncul mării, celor ce cu credință se închină și cinstesc chipul ei.

Noi oamenii cei ce umblăm ca pe mare prin valurile vieții, și ne înviforăm de furtuna patimilor, cu credință să alergăm la cinstitul lemn ca la o corabie de mântuire, și va alina valurile, și vânturile, și va înceta patimile, și să alergăm cu bucurie la limanul mântuirii cel fără de valuri.

Mai mult decât soarele a strălucit preacinstita Cruce, revărsând minunile ca pe niște raze, și tămăduirile ca pe niște fulgere, să ne apropiem oamenii cei ce suntem ținuți totdeauna întru întunericul celor cumplite, și să primim Darul tămăduirilor cel dătător de lumină, pe Dumnezeu Cel ce S-a pironit cu trupul pe dânsa slăvindu-L.

Alte Stihiri ale mucenicilor, glasul 1,

Podobie: Prealăudaților Mucenici...

Pe turnul legii cel înălțat pe șapte stâlpi, tirania nu l-a clintit; pentru că cei de preabun neam tineri, și de un sânge, dându-și trupul la tăietori, vitejește au suferit turbarea gonaciului cea dobitocească, ca niște păzitori așezământurilor lui Moise.

Cei prea binecredincioși și viteji tineri, împreună cu maica lor cea cugetătoare de Dumnezeu, cu adevărat înălțându-și mintea mai presus decât cele văzute, li s-au tăiat mădularele trupului, fiind întăriți de preamari nădejdi care acum au câștigat, odihnindu-se în sânurile lui Avraam strămoșul lor.

Eleazar cel preasfințit și tinerii cei preaînțelepți împreună cu maica lor cea de Dumnezeu gânditoare, întrarmându-se tare pe sineși cu vitejia sufletului, și învingându-și mânia, cu tărie alergau împotriva luptătorului, pentru buna-credință, și pentru paza legii celei părintești.

Slavă..., glasul al 8-lea, a lui Ioan monahul.

Sfinții Macabei, tiranului au grăit: Nouă o Antiohe! Împărat unul este Dumnezeu de la Care suntem și la Care ne întoarcem, altă lume ne așteaptă pe noi, mai înaltă decât aceasta ce se vede și mai stătătoare, și patria noastră este Ierusalimul cel tare și nepieritor, și prăznuirea noastră este viețuirea cea cu îngerii. Doamne pentru rugăciunile lor, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi.

Și acum..., a Crucii, iar a lui Ioan monahul.

Pe care dedemult Moise mai-nainte închipuindu-o întru sine, pe amalic surpând l-a biruit, și David psalmistul strigând, a poruncit așternutului picioarelor Tale, să se închine. Astăzi păcătoșii ne închinăm cinstitei Crucii Tale, Hristoase Dumnezeule; cu buze nevrednice, pe Tine, Cela ce ai îngăduit a Te pironi pe dânsa lăudându-Te, strigăm către Tine: Doamne, împreună cu tâlharul, Împărăției Tale învrednicește-ne pe noi.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile cinstitei Cruci, glasul al 4-lea.

Podobie: Cela ce de sus ești chemat...

Astăzi dumnezeiască mulțimea credincioșilor se bucură, căci Crucea cerească luminează marginile. Cerul luminează lumină neapropiată, strălucește văzduhul, și fața pământului se împodobește. Biserica lui Hristos cântă dumnezeiești cântări, se cucerește cinstind dumnezeiasca și preaminunata Cruce, ceea ce de sus pe ea o păzește; cu a căreia putere întărindu-ne, să ne apropiem de Stăpânul strigând, ca să împace lumea și să lumineze sufletele noastre.

Stih: Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru, și vă închinați așternutului picioarelor Lui că Sfânt este.

Să se veselească făptura și să sălteze, căci astăzi Crucea din Cer a strălucit marginile luminând cele pământești și arătând împreunate pe cele neîmpreunate. Astăzi oamenii se bucură împreună cu cetele îngerilor; căci peretele cel ce prin mijloc despărțea, ridicându-l Crucea, pe toate întru una arătat le-a împreunat; pentru că strălucind mai presus decât soarele, toată zidirea o veselește cu Darul, și strălucește și mântuiește pe cei ce cu credință o cinstesc pe ea.

Stih: Iar Dumnezeu, Împăratul nostru mai înainte de veac a făcut mântuire în mijlocul pământului.

Dumnezeiasca Cruce, care va să se arate lumii la sfârșit, ca un cinstit sceptru al Împăratului Hristos, mai presus de razele soarelui, iată luminează arătat marginile; aceasta a întors din iad neamul omenesc, iadul cumplit l-a robit, pe vrăjmașul a surpat, mândriile dracilor cu totul le-a pierdut; iar acum mai înainte luminează Învierea Mântuitorului, și mântuiește pe cei ce strigă, ca să împace lumea, și să lumineze sufletele noastre.

Slavă... a Sfinților glasul al 8-lea

A lui Cosma monahul.

Sufletele drepților sunt în mâna Domnului, precum Avraam, Isaac, Iacov și strămoșii cei mai înainte de lege, și moșii Macabeilor, cei ce bine se laudă acum de noi. Că acești cu suflet răbdători, nepoți lui Avraam fiind, au râvnit credinței lui Avraam moșului lor, și până la moarte s-au nevoit pentru buna-credință. Că în buna-credință crescând și după lege pătimind, păgânătatea urâtului Antioh au defăimat. Și nimica mai mult nesocotind din cele din viața aceasta de acum, pentru cea veșnică toate le-au făgăduit lui Dumnezeu: sufletul, bărbăția, simțirea, trupul, tinerețile și răsplătirile celor ce i-au crescut în curăție. O rădăcină binecredincioasă, din care ați răsărit voi Macabei! O maică sfântă, care ai născut numărul deopotrivă cu numărul săptămânii. Deci vă rugăm pe voi Macabei, cu maica voastră Solomoni, și cu înțeleptul preot Eleazar, când veți sta înaintea lui Hristos Dumnezeu, pentru care v-ați ostenit, ca să luați de la dânsul rodurile ostenelilor voastre, faceți întinsă rugăciune pentru omenire; că face câte voiește, și plinește voile voastre celor ce vă temeți de Dânsul.

Și acum..., a Crucii iar a aceluiași.

Glasul Proorocului Tău Moise, Dumnezeule s-a plinit, cela ce zice: Vedea-veți Viața voastră spânzurată înaintea ochilor voștri. Astăzi Crucea se înalță și lumea din înșelăciune se izbăvește. Astăzi Învierea lui Hristos înnoiește, și marginile pământului se bucură, în chimvale ca David cântare ție aducând și zicând: Lucrat-ai mântuire în mijlocul pământului Dumnezeule, Crucea și Învierea, prin care ne-ai mântuit pe noi Bunule, Iubitorule de oameni, Atotputernice Doamne, slavă Ție.

Tropar, glasul 1.

Pentru durerile sfinților care pentru Tine au pătimit, fii Milostiv Doamne; și toate durerile noastre le vindecă, Iubitorule de oameni, rugămu-ne Ție.

Slavă..., Și acum..., asemenea.

Mântuiește Doamne poporul Tău, și binecuvintează moștenirea Ta, biruință poporului nostru asupra celor potrivnici dăruiește, și cu Crucea Ta păzește pe poporul Tău.

VEZI: Că mai-nainte de toacă, intră preotul în altar, și pune cinstita Cruce pe jertfelnic, și după otpustul vecerniei, preotul și diaconul se îmbracă în veșminte, și diaconul cădește cinstita Cruce și zice: Binecuvintează Stăpâne, Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru... Și zicem: Sfinte Dumnezeule... și după Tatăl nostru... Troparul Crucii, Slavă..., Și acum..., Condacul; și luând preotul Crucea cu discul în cap, și înălțându-o o pune pe Sfânta Masă în locul Evangheliei, iar Evanghelia la loc mai sus, și arde înainte-i lumină toată noaptea.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Crucii de 2 ori, Slavă... al sfinților, Și acum... iar al Crucii.

După întâia Catismă. Sedealna, glasului al 8-lea

Podobie: Înviat-ai din morți...

În mijlocul Edenului lemnul a înflorit moartea, iar mijlocul pământului, lemnul a odrăslit viața; căci gustând din cel dintâi, nestricăcioși fiind, ne-am făcut stricăcioși; iar câștigând pe cel al doilea, ne-am desfătat cu nestricăciunea, căci prin Cruce, Dumnezeu mântuiește neamul omenesc.

Slavă..., Și acum..., aceeași

După a două Catismă, Sedealna, glasul al 8-lea,

Podobie: Porunca cea cu taină.

În Rai oarecând prin lemn vrăjmașul m-a golit, prin a căruia gustare, a adus înlăuntru omorârea; iar lemnul Crucii aducând oamenilor haina vieții, s-a înfipt pe pământ, și lumea întreagă s-a umplut de bucurie; pe care văzându-l închinat, popoarele prin credință, cu un glas să strigăm lui Dumnezeu: Plină este de slavă casa Ta.

Slavă..., Și acum... aceiași.

CANOANELE

Unul din Octoih, cu Irmosul pe 4; altul al Crucii pe 6, și al Sfinților pe 4

CANONUL cinstitei Cruci

Facerea lui Iosif.

Cântarea l-a, glasul al 8-lea,

Irmos:

Pe Faraon cel ce se purta în căruță, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind, și despărțind marea, și pe Israil fugătorul, mergătorul cel pedestru l-a mântuit; pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.

Crucii Domnului celei de viață făcătoare, astăzi toți să ne închinăm cu minte curată și cu gând binecredincios; că este pusă înainte, dăruind celor ce vin la dânsa sfințire și mântuire, strălucire, slavă și milă.

Crucea cea de viață dăruitoare, fiind pusă înainte, și văzută fiind, raze de Dar luminoase revarsă; să venim și să luăm luminare de veselie, mântuire și iertare, laudă Domnului aducând.

Străină vedere! Cinstita Cruce se pune înainte celor ce o văd, și ca un izvor izvorăște sufletești daruri, și potolește păcatele, și bolile dezleagă, și gândurile întărește, ale celor ce se închină ei curat.

Toiagul cel ce a tăiat marea, închipuia biruința Crucii, prin care noi cu credință fără de înecare înotăm, prin apa vieții cea nestătătoare, și din toate curgerile păcatului scăpăm, și de Dumnezeiasca liniște ne umplem.

A Născătoarei:

Când Te-am născut Fiule negrăit, de dureri am scăpat, și cum acum toată mă umplu de dureri, că Te văd spânzurând pe lemn ca un făcător de rele; pe Tine Cel ce ai spânzurat pământul fără ținere, grăit-a cea Preasfântă, plângând.

Alt CANON al mucenicilor.

Facere a lui Andrei Criteanul.

Cântarea a l-a, glasul 1,

Irmos: Cântare de biruință...

Preaînțelepți tineri cei ce ați păzit după lege poruncile lui Moise, morții lui Hristos râvnind cu bunăcredință, rugați-vă pururea să ne mântuiască pe noi pe toți.

Cine a văzut, cine a auzit? Ce fel de nevoință tare au arătat păzitorii legii, fiii Solomoniei, pătimind cu un suflet și cu un cuget.

Unul pe altul îndemnându-se, așa au strigat: După lege să pătimim, și de bunăvoie să murim, pentru predaniile părintești; Sfinții șapte Tineri ai cinstitei Solomoni.

Rușinatu-s-a tiranul, să stăm bărbătește, neputincioase s-au făcut muncile; veliar s-a biruit, focul s-a stins, deci nici unul să nu mai stea afară de luptă, fraților.

Nouă o Antiohe! Lupta ne este pentru părinteștile obiceiuri, tinerii au strigat în priveliște goi fiind; pentru care mai bine a muri decât a trăi am ales.

Trupurile cu unghii de fier croindu-li-se în priveliște, au strigat păzitorii legii: Nouă Antiohe, dulci ne sunt durerile și focul pentru viața tuturor.

Slavă...

Pe Treimea să o slăvim întru Unime, Ființa cea pururea veșnică, cea nedespărțită, și cu un Scaun, și întocmai puternică, pe Tatăl cel fără început, pe Fiul, și pe Duhul Sfânt.

Și acum..., a Născătoarei:

Strugurul cel copt în pântecele tău negrăit odrăslind, viță de viață purtătoare Bisericii lui Hristos te-ai arătat Maica lui Dumnezeu, pe toți veselindu-i.

Catavasie:

Crucea însemnând Moise în drept cu toiagul Marea Roșie o a despărțit, lui Israil celui ce pedestru o a trecut; iar de-a curmeziș aceeași lovindu-o a împreunat împotriva carelor lui Faraon, deasupra scriind nebiruita armă. Pentru aceea lui Hristos să-i cântăm, Dumnezeului nostru că S-a proslăvit.

Cântarea a 3-a,

Irmos:

Cela ce ai întărit dintru început cerurile întru pricepere, și pământul pe ape l-ai întemeiat, pe piatra poruncilor Tale, Hristoase, mă întărește; că nu este sfânt afară de Tine, unule Iubitorule de oameni.

Crucea cea dătătoare de toate bunătățile se vede închinată, și toată făptura prăznuiește cu bucurie, luminată fiind cu Darul Dumnezeului nostru Celui ce de bunăvoie S-a înălțat pe dânsa.

Luminați fiind cu lumina razelor Crucii cei ce nădăjduim într-însa, de obște din întunericul păcatelor scăpăm și strigăm: Luminarea tuturor Îndurate Doamne, slavă Ție.

Cu cântări te slăvim Cruce și te cuprindem, cu credință rugându-ne cu puterea ta scoate-ne din cursele vrăjmașului, și ne îndreptează la limanul mântuirii, pe noi pe toți cei ce te lăudăm pe tine.

A Născătoarei:

Viața pe Cruce omorâtă văzându-o, și nesuferind durerea pântecelui, s-a tânguit Fecioara cea Curată, strigând: Vai mie Fiul meu! Ce Ți-a făcut Ție adunarea celor fărădelege?

Alt Canon,

Irmos: Piatra care nu o au băgat...

Tineri, care cu sfințenie ați odrăslit, și împreună ați crescut. Tineri, care după lege v-ați învățat de la Eleazar, după lege ați pătimit și sfaturile lui Antioh toate în pământ le-ați călcat.

Grăbește tirane, strigat-au nepoții lui Avraam, fă cele ce voiești, și te mânie cât de mult, noi poruncilor tale nicidecum supunându-ne, rănile muncilor mai vârtos cu dragoste dumnezeiască le vom purta.

Nimenea astăzi să nu se lipsească de această luptă bună, nimenea să nu se vâneze de cel fără de minte, înțelept este șarpele; unul pe altul s-au îndemnat fiii Solomoniei, nimenea din noi să nu se facă mâncare lui.

Veniți păzitorii legii împreună să ne rănim, veniți să stăm vitejește, tinerii au strigat, unul pe altul îndemnându-se spre lupte cu bunăcredință; pe care și noi cu dragoste, să-i urmăm.

Slavă...

O Ființă a lui Dumnezeu să o slăvim credincioșii, o Stăpânie, o Împărăție, o Dumnezeire, unindu-o fără amestecare, și despărțindu-o cu bunăcredință în Trei Ipostasuri

Și acum..., a Născătoarei:

Rug nears mai-nainte te-ai cunoscut în muntele Sinai, și munte dumnezeiesc Daniil te-a arătat, din care S-a tăiat fără tăiere de mână Cel netăiat, Hristos, Piatra vieții, unul Fiul cel ce este din tine de Dumnezeu Născătoare.

Catavasie:

Toiagul spre închipuirea tainei se primește, că cu odrăslirea a ales preot, iar Bisericii celei mai-nainte neroditoare, acum a înflorit lemnul Crucii, spre putere, și spre întărire.

CONDACUL Sfinților, glasul al 2-lea.

Podobie: Căutând cele de sus...

Stâlpii înțelepciunii lui Dumnezeu, cei șapte cu numărul, și sfeșnicele dumnezeieștii lumini, cei cu șapte luminări, Macabei preaînțelepți, cei ce sunteți mai-nainte de Mucenici preamari Mucenici, cu care împreună la Dumnezeul tuturor cereți, să mântuiască pe cei ce vă laudă pe voi.

ICOS.

Laudă cu căldură Sioane pe Dumnezeul tău, că a întărit cu adevărat încuietorile porților tale, și pe fiii tăi i-a binecuvântat. Că aceștia, ca o oaste de biruință purtătoare, ca o tabără cu adevărat vitează, și înțelepțește întărită, împotriva meșteșugirilor celor rău credincioși, cu dumnezeiască înțelepciune au stătut, și împreună, cununile cerescului Sion de biruință au luat, și înaintea Dumnezeiescului Scaun stau, pentru cei credincioși neîncetat rugându-se, cereți să se mântuiască cei ce vă laudă pe voi.

Sedealna, Sfinților, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe Înțelepciunea și...

Întru buna-credință crescând tinerii înțelepți, mucenicește ați rușinat vitejește îngrozirile tiranului, ca niște apărători ai legii; și Părintelui următori fiind sfinților cu maica voastră cea de dumnezeu înțelepțită, de bunăvoie ați pătimit. Pentru aceasta și cu moartea viața cerească cumpărând cu adevărat, în veci vă bucurați, Macabei cei cu suflet răbdător. Rugați-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșale să dăruiască, celor ce cinstesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră.

Slavă..., Și acum..., Sedealna Crucii, glasul al 6-lea.

Podobie: Puterile îngerești...

Crucea Ta, Doamne, s-a sfințit, că într-însa se fac vindecări celor neputincioși în păcate; pentru care la Tine cădem, miluiește-ne pe noi.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Tu ești tăria mea Doamne, Tu și puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu bucuria mea; Cela ce nu ai lăsat Sânurile Părintești, și a noastră sărăcie o ai cercetat. Pentru aceasta cu Proorocul Avacum strig către Tine: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Acoperământul cel tare și îndreptarea oamenilor, arma cea nebiruită a credinței, Crucea cea de mântuire, iată se vede pusă înainte, și inimile tuturor celor ce vin cu credință le sfințește, și le luminează cu darul.

Păzitoarea cea mare a binecredincioșilor fiind pusă în mijloc, Cela ce ești mai Bun decât toate, cinstita Cruce în mijlocul pământului, pe care Te-ai înălțat de bunăvoia Ta, lumea sfințește cu închinarea ei, și gonește taberele drăcești.

Legile Tale Doamne eu cel nepriceput nepăzindu-le, voi să mă osândesc când vei veni din cer să judeci lucrurile oamenilor. Pentru aceasta strig către Tine: Cu puterea Crucii Tale întorcându-mă, mântuiește-mă, dându-mi lacrimi de pocăință.

Cerul împreună cu tot pământul se veselește: Proorocii, mucenicii, Apostolii, sufletele drepților cu bucurie se veselesc acum, văzând lemnul cel dătător de viață pus în mijloc, care mântuiește pe toți, și sfințește cu Darul pe cei credincioși.

A Născătoarei:

Din pântece fecioresc Te-am născut pe Tine, Fiule, și văzându-Te acum pe lemn spânzurat, nu mă pricep, și nu pot cuprinde înălțimea tainei, și adâncul judecăților Tale celor multe, cea Preacurată a strigat, pe care cu glasuri fără tăcere, ca pe o Maică a lui Dumnezeu o fericim.

Alt Canon,

Irmos: Cu duhul văzând mai-nainte...

Veselește-te Eleazare, văzând pe sfinții tăi ucenici astăzi pătimind cu bunăcredință, pentru poruncile și legile părintești, și nebunia lui Antioh gonitorul, cu cuvinte înțelepte biruindu-o.

Bucură-te Solomoni văzând șapte ramuri ale tale împreună înverzind cu rodurile legii; din care culegând Biserica cea fără prihană, pe noi moștenitorii slujbei Darului ne hrănește în toate zilele ca o maică.

Săltați patriarhi, bateți cu mâinile, văzând pe păzitorii legii, cu bunăcredință pătimind pentru slujba cea după lege, și ispitindu-se prin toate bătăile, ca să nu se înstrăineze de predaniile părintești.

Dănțuiți apărătorii cei tari ai legii, și împreună prăznuiți cu mucenicii lui Hristos, ca cei ce ați pătimit pentru lege mai-nainte de aceștia, și cu dânșii împreună vă lăudați după lege luminat de toată Biserica lui Hristos.

Slavă...

Treimea întru Unime să o slăvim credincioșii, cu guri fără tăcere, strigând către Dânsa: Treime, Ceea ce întru Unime ești închinată, și în Treimea fețelor lăudată, slavă Ție, cinste și închinăciune.

Și acum..., a Născătoarei:

Lăudămu-te pe tine, Fecioară, dumnezeiască Mireasă cinstită, ca pe o Născătoare de Dumnezeu, și zid al credincioșilor; că tu ai ridicat firea cea căzută, și ai înnoit chipul lui Adam, tu una născând pe Dumnezeu cel ce este dea-pururea.

Catavasie:

Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înțeles-am lucrurile Tale, și am proslăvit Dumnezeirea Ta.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta, Cela ce ești lumină neapusă; și m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul; ci mă întoarce, și la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.

Strigați neamuri, lăudați și săltați seminții, și cântați Dumnezeului nostru Celui ce a dat Crucea reazem neclintit. Pentru a căreia punere înainte acum toți credincioșii ne bucurăm, ca cei ce ne îndulcim printr-însa de bunătăți.

Toate oștile cele înțelegătoare te cuprind pe tine Cruce preasfântă, și noi oamenii cu buze de tină atingându-ne de tine astăzi, luăm cu dragoste sfințenie și binecuvântare, slăvind pe Cel ce S-a pironit pe tine.

Patimile sufletului meu cele vremelnice vindecă-le Îndurate Doamne, și ca un prea închinător al cinstitei Crucii Tale mă păzește; ca cu puterea ei toată sminteala să o gonesc, și fără patimă despre cele rele să rămân.

A Născătoarei:

Pe Cruce văzând pe Cel ce S-a născut din tine mai presus de minte pentru bunătate, cea ce ești cu totul fără prihană, te-ai tulburat la cele dinlăuntru, și ai zis: Vai mie dumnezeiescule Fiu, cum rabzi durere pentru toți, închinu-mă milostivirii Tale, Doamne.

Alt Canon,

Irmos: Pacea Ta dă-ne-o nouă...

Să râvnim iubitori de Hristos celor șapte tineri, pe care Moise după lege i-a crescut nouă, și Eleazar i-a învățat în legea părintească prin binecredincioasa buna obișnuință.

Nu gândi Antiohe gonitorule al credincioșilor, că focul tău cel aprins ne va îngrozi; spre acestea taie, junghie ca un prea fărădelege, fă încă ce voiești, tinerii au strigat.

După lege să pătimim, strigau tinerii, mucenicii cei tari ai lui Hristos, îndemnându-se unul pe altul, să nu călcăm poruncile lui Moise, pentru mâncările cele spurcate.

Slavă..., a Treimii.

Treime prea fără-de-început, împreună veșnică, Cea întocmai cu Scaunul, Părinte și Fiule și Duhule Sfinte, Unime Sfântă în trei Fețe, pe cei din Adam, care Te lăudăm pe Tine cu credință, mântuiește-i.

Și acum..., a Născătoarei:

Hristoase, Cela ce însuți ești Milosârd, împacă-ne pe noi, că pe Tine te roagă Preacurata Maica Ta, cu sfinții pătimitori pentru bunele așezământuri părintești, și legea lui Moise.

Catavasia:

O de trei ori fericite lemn, pe care S-a răstignit Hristos, Împăratul și Domnul, prin care a căzut cel ce a înșelat cu lemnul, înșelat fiind de Cel ce S-a pironit pe tine cu trupul, de Dumnezeu care dă pace sufletelor noastre.

Cântarea a 6-a,

Irmos:

Curățește-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, și mă ridică dintru adâncul răutăților, rogu-mă. Căci către Tine am strigat, și mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

Crucea înfingându-se în pământ, cădere dracilor s-a făcut, care acum văzându-o noi pusă înainte cu preamărire, și sărutându-o, din căderile păcatului ne sculăm.

Lăudându-te pe Tine, Dumnezeu, Împăratul și Domnul, cuprindem acum cu bucurie Crucea Ta, care o ai dat nouă zid nesfărâmat, și din nevoi ne mântuim.

Mari daruri dându-ne nouă tuturor Crucea Domnului, se vede pusă înainte; să ne apropiem oamenilor, ca luminare inimii și sufletului să luăm.

A Născătoarei:

Întărește-ne pe noi Preacurată ca să ne postim despre toată răutatea, și ca să ne oprim de fapte rele și viclene; dă-ne nouă putere pururea, cea ce ești folositoarea tuturor oamenilor.

Alt Canon,

Irmos: Pe Proorocul Iona...

Înțelepciunea lui Dumnezeu și-a zidit casă, și o a înălțat pe ea pe șapte stâlpi cuvântători, mai-nainte însemnând pe tinerii aceștia ca pe niște păzitori ai legii.

Înțeleapta Solomoni șapte fii a născut, pe care i-a crescut bine Eleazar înțeleptul, și i-a încununat dumnezeiescul Dar, ca pe cei ce tare au pătimit.

Ce te zăbovești judecătorule, zicea lanțul cel cu șapte împletiri către Antioh, în mijlocul celor rele, muncește cu osârdie, junghie, fă încă cele ce voiești.

Mai-nainte a pătimit părintele, împreună am pătimit și noi fiii, urmează împreună cu noi și maica, judecătorule, și să fie alăturare lângă fii, și cinstită mângâiere.

Măcar că trupurile noastre vrei să le mistuiești cu foc, ceata celor șapte frați a strigat cu îndrăzneală, Antiohe, crede că nicicum măcar pe unul din noi nu vei birui.

Stavă...

Tatălui și Fiului și Duhului Celui Drept, întru o Dumnezeire să ne închinăm cu credință, strigând: Treime Sfântă mântuiește lumea Ta.

Și acum..., a Născătoarei:

Cum ai născut Fiu pe Cel ce nu l-a semănat Tatăl? Cum ai rămas Curată după naștere precum ești? Dumnezeu știe, Cel ce face toate precum voiește.

Catavasie:

În pântecele fiarei celei din apă, Iona palmele întinzându-și în chipul Crucii, mântuitoarea patimă, mai-nainte o a închipuit arătat, de unde a treia zi ieșind, învierea cea mai presus de lume a însemnat, a lui Hristos Dumnezeu, Celui ce S-a răstignit cu trupul, și cu Învierea cea de a treia zi lumea a luminat.

CONDACUL cinstitei Cruci, însuși Podobia.

Cela ce Te-ai înălțat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruiește-i Hristoase Dumnezeule, veselește cu puterea Ta pe credincioșii conducătorii noștri, dăruindu-le lor biruință asupra potrivnicilor, având ajutorul tău armă de pace, nebiruită biruință.

ICOS

Cela ce până la al treilea Cer a fost răpit în Rai, și a auzit cuvinte nespuse și dumnezeiești, care nu este slobod cu limbi omenești a le grăi, ce scrie către Galateni; ca niște râvnitori ai Scripturilor ați citit și ați cunoscut. Mie, a zis, să nu-mi fie a mă lăuda, fără numai în Crucea Domnului, pe care pătimind a omorât patimile. Deci aceasta și noi cu tărie să o ținem, Crucea Domnului, lauda tuturor, că ne este nouă de mântuire lemnul acesta, armă de pace, nebiruită biruință.

SINAXAR

În ziua dintâi, pomenirea Sfinților șapte Mucenici Macabei: Avim, Antonie, Gurie, Eleazar, Evsevona, Ahim, și Marcel; a maicii lor Solomoni, și a dascălului lor Eleazar.

Stih: Înainte de Hristos, Eleazar cel întâi focul a răbdat,

Și celorlalți, urme de nevoință înainte le-au așezat.

Am pe alta și mai înainte de Tecla întâi nevoitoare,

Pe Solomoni, care mai înainte de Hristos a răbdat a focului topire,

Desfacerea încheieturilor focul și roata,

Au tras șeptimea fuior către maica ceea ce era a opta.

Întru întâia zi a lui August Solomoni,

Cu șapte fii ai ei în foc se săvârși.

Aceștia au fost pe vremea lui Antioh feciorul lui Seleuc, care robind lot neamul evreilor, și silindu-i ca să se lepede de obiceiurile lor cele părintești, și să mănânce cărnuri de porc, nu se supuseră tiranului, urmând și păzind legile cele părintești, bătrânul Eleazar care era dascăl legii și tâlcuitor, și cei șapte tineri ce erau învățați de dânsul. Deci adică legând pe bătrânul cu mâinile îndărăt a fost bătut tare, și primind pe nări oarecare zemuri iuți și puturoase; și băgându-l în foc, și făcând rugăciune ca să se arate sângele lui și moartea lui mântuire tot neamului lui, a răposat. Apoi pe vitejii tineri câte unul aducându-i la tiran, pe care era mai mare de vârstă înainte, și muncindu-i cu măiestrii de munci și cumplite deznodături, și cu roate, și cu țepi de fier ascuțite și cu foc, cu care îi cercă tiranul pe fiecare dintr-înșii, și nevrând a se lepăda de obiceiurile lor cele părintești, schimbând pe puitorul de lege Dumnezeu, cu această viață trecătoare, și murind în munci, și arătând că gândul este domn și stăpân patimilor, au fost încununați cu cununile răbdării. Cu care și Maica lor Solomoni, dacă văzu că s-au săvârșit, neîngăduind să se atingă mână de om de dânsa, se aruncă pe sine în focul cel aprins, și așa și-a dat sufletul la Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților nouă Mucenici ce au mărturisit în Perga Pamfiliei, Leontie, Attu, Alexandru, Chindeu, Mnisiteu, Chiriac, Mineu, Cătun și Evcleu.

Stih: Din Pamfilia nouă la sabie s-au dat.

Care pe aceiași ceată de Mucenici au căutat.

Aceștia au fost în vremile împăratului Dioclețian, și ale ighemonului Flavian, la Perga Pamfiliei, fiind creștini de la moșii lor. Însă Mineu era teslar, iar ceilalți plugari. Deci având toți un gând, și bun sfat sfătuindu-se, se duseră la lupta muceniciei, socotind toate deșarte ale lumii. Sosind Ia capiștea Artemidei, într-o noapte stricară toți idolii câți erau acolo. Pentru care lucru au fost prinși, și aducându-se la întrebare au fost bătuți rău, și arși pe coaste, și strujiți cu unghii de fier pe trup până la os, și-i arseră la subțiori cu făclii, și le scoaseră ochii cu țepușe, și-i băgară în temniță, poruncind tiranul să nu le dea nici mâncare nici băutură, nici altă căutare să aibă. De aceea peste scurtă vreme au fost dați la fiare ca să-i mănânce, care cu blândețe veniră la ei, și nu le stricară nimic. Și mirându-se toți pentru aceasta, și strigând: Mare este Dumnezeul creștinilor, îndată se pogorî la pământ tunete și fulgere cu ploi grele, amestecate cu grindine, cu care se auzi și glas dumnezeiesc, unde chemă pe sfinți, care auzindu-l se bucurară, și atunci cu porunca ighemonului li se tăiară capetele, și așa s-a plinit mucenicia lor.

Tot în această zi, Sfântul Papa cel tânăr în sac băgat și legat la gură și în mare aruncat s-a săvârșit.

Stih: SacuI a cuprins pe Papa care legat fiind l-a cufundat,

În a râului repejune, și pe Papa lângă Dumnezeu l-a așezat,

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Eleazar, arzându-i capul cu foc s-a săvârșit.

Stih: Eleazar prin a capului ardere,

A trecut covârșitor râurile cele de suflet vătămătoare.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Chiric, care de sabie s-a săvârșit.

Stih: Zicând gealatul, de vei jertfi tăiat nu vei fi,

Chiric plecându-și capul a zis, nu voi jertfi.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Teodor care de sabie s-a săvârșit.

Stih: Teodor de dumnezeiască dragoste fiind aprins,

De doritele bunătăți, prin sabie a fost cuprins.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Polieuct, care în gunoi îngropat s-a săvârșit.

Stih: Iov avea gunoiul spre pat de șezut,

Iar Polieuct l-a avut spre a fi muncit.

Tot în această zi, Sfinții Mucenici Mini, Mineu și ceilalți, la Viglentie, aproape de poarta de Tetrapilu Halcu.

Stih: Mini împreună locuitor pe Mineu având,

Locuiește acum acolo unde nimeni nicicum s-ar fi aflând.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi, Amin,

Cântarea a 7-a,

Irmos:

De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a rușinat în Babilon oarecând. Pentru aceasta tinerii în cuptor cu bucuros picior, ca într-o grădină verde săltând au cântat: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cel mai presus decât vremile, sub vreme trup purtând S-a arătat, și patimile noastre cele de peste ani le vindecă pentru bunătate, și la trup împreună și la suflet, cu dumnezeiască Crucea Sa ne sfințește pe noi.

Lăudăm, mărim, ne închinăm, și slăvim puterea Ta, Doamne, că ne-ai dat nouă robilor Tăi dumnezeiasca Cruce, desfătare neîmpuținată, și păzitoare sufletelor și trupurilor noastre.

Să nu mă arăți Doamne, în ziua întrebării osândit pentru cele rele, nici să mă lepezi de la fața Ta rușinat; ci Te milostivește și mă mântuiește cu cinstită Crucea Ta ca un Preabun.

Închipuit-a Darul tău Cruce; Moise, îndulcind cu lemnul apele cele prea amare; pentru că ne-am mântuit de amărăciunea celor rele cu puterea ta. Pentru aceasta îndulcește-ne pe noi, cei ce te sărutăm acum întru umilința sufletului.

A Născătoarei:

Strâmtorarea minții mele lărgește-o Stăpână cu rugăciunea ta, ceea ce ai strâmtat toate meșteșugirile luptătorului; și prin calea cea strâmtă, mă povățuiește a merge la desfătarea vieții, Maica lui Dumnezeu.

Alt Canon,

Irmos: Cela ce în cuptor pe...

Râvnitorii legii părintești și păzitorii legii cei nemișcați, cei cu un suflet, pe un Dumnezeu cu prea bunăcredință au mărturisit, în Trei Ipostasuri unindu-L după buna învățătură, și despărțindu-L cu dreaptă credință.

Ce te zăbovești tirane încă? Strigat-au Mucenicii către înșelătorul judecător; pe un Dumnezeu noi mărturisim, și patrie avem Ierusalimul cel de sus, care ne-a crescut pe noi.

Nu vom mânca cele necurate, zis-au, nu vom jertfi, genunchile nu le vom pleca la pământ, pe un Dumnezeu noi pururea mărturisim, și de Dânsul ne temem, de la Care ne-am făcut, și către Care mergem.

Slavă..., a Treimii:

Cântare Treimii să cântăm slăvind pe Tatăl cel fără început, și pe Fiul, și pe Duhul cel Drept, o Ființă singură, pe Care întreit să o lăudăm, Sfânt, Sfânt, Sfânt, strigând.

Și acum..., a Născătoarei:

Bucură-te zidul tuturor, și bucuria, Prealăudată; bucură-te nădejdea marginilor; bucură-te podoaba oamenilor și frumusețea îngerilor Preacurată, că tu, pe unul Dumnezeu cu trup L-ai născut.

Catavasie:

Nebuna poruncă a tiranului celui păgân, pe noroade le-a tulburat, suflând cu îngrozire, și cu hulă urâtă lui Dumnezeu, însă pe cei trei tineri nu i-a înfricoșat mânia cea de fiare, nici focul cel vâlvâietor, ci cu duh de rouă aducător ce împotrivă răsună împreună cu focul fiind cântau: Prealăudate Dumnezeul părinților și al nostru, bine ești cuvântat.

Cântarea a 8-a,

Irmos:

De șapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor, l-a ars nebunește, cinstitorilor de Dumnezeu, iar văzându-i pe aceștia cu putere mai bună mântuiți, Făcătorului și Mântuitorului, a strigat: Tineri bine Îl cuvântați, preoți lăudați-L, noroade preaînălțați-L întru toți vecii.

Cu lemnul a tras oarecând din râu securea, dumnezeiescul Elissei, mai-nainte însemnându-te de departe pe tine Cruce preacinstită, că din adâncul înșelăciunii prin tine, la credința cea adevărată scoțându-ne, ne-am învrednicit a vedea ziua de astăzi, și cu credință a ne închina întru toți vecii.

Mai-nainte te-a însemnat dedemult, pe tine Cruce preacinstită prea arătat, întru binecuvântări Iacov, iar noi în legea Darului învrednicindu-ne a te vedea, cu credință neîndoită ne apropiem toți, și cântăm, din-destul binecuvântare luând, și lumină și mântuire, și dezlegare de greșale.

Albind cu fapte îmbunătățite să ne apropiem, cu bucurie, lui Hristos strigând: Preabunule Stăpâne, cu înălțarea dumnezeieștii Tale Cruci, înalță cornul nostru, al norodului Tău celui numit cu numele Tău, ca să lăudăm cu credință, și în pace adâncă puterea Ta întru toți vecii.

A Treimii.

Firea cea întocmai fiitoare, Cea împreună fără început, împreună veșnică, împreună pe Scaun șezătoare, singură prin Sine și despărțită în Fețe, pe Tatăl cel nenăscut, pe Fiul și pe Duhul Sfânt, Ființa cea nefăcută, și Dumnezeirea, toți lăudând să cântăm: Preoți binecuvântați, noroade preaînălțați pe El în veci.

A Născătoarei:

Acum ca pe un Miel fără răutate văzându-Te spânzurat și de cei fărădelege pe Cruce pironit, Fiul meu Cel fără început, cu tânguiri mă rup și cu dureri ca o Maică mă cuprind, cea Preacurată a strigat; pe care cu glasuri fără tăcere o lăudăm cu dumnezeiesc gând, întru toți vecii.

Alt Canon,

Irmos: Cela ce cerurile cu înțelepciune...

Păzitorii legii după obiceiurile părintești, vestitorii așezământului Lui Moise, ca niște șapte luminători în lume arătându-se, cu razele chinurilor pe noi ne luminează, făcliile cele înțelegătoare.

Pentru legea lui Dumnezeu vitejește stând, și sfaturile lui Antioh scuipându-le, cu îndrăzneală au strigat: Pe noi Antiohe, nici fiarele, nici săbiile, nici focul, nici bătăile nicicum nu ne vor despărți de Dumnezeu.

Cei ce au împodobit scaunul lui Moise, și părinteștile legi le-au păzit, ca niște șapte stele, în lume luminând, încă și stelele, planetele le-au întunecat cu raza bunătăților, prin credință strălucind.

Odraslele Solomoniei celei bine credincioase, și creșterile credinciosului Eleazar cei șapte luminători, ca niște făclii în sfeșnicul legii luminând arătat, s-au pus în cortul lui Dumnezeu.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Slavă Tatălui, și Fiului, și Sfântului Duh, Dumnezeirii celei în trei Fețe, Care întru Unimea firii în Ipostasuri, Se laudă de toată făptura întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

Vistierie bunei voinței Tatălui, sălășluire venirii Fiului, și cinstit locaș Sfântului Duh te-ai arătat Marie, arătarea Treimii întru tine închipuind.

Catavasie: Să lăudăm bine să cuvântăm, și să ne închinăm Domnului cântând, și prea înălțându-L pe Dânsul întru toți vecii.

Binecuvântați tineri cei întocmai cu numărul Treimii, pe Făcătorul Dumnezeu, Părintele, lăudați pe Cuvântul, Cel ce S-a pogorât, și focul în rouă l-a prefăcut, și preaînălțați pe Duhul cel Preasfânt, Care dă viață tuturor întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos:

Spăimânta-tu-s-a de aceasta Cerul și marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu s-a arătat oamenilor trupește, și pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngerești și omenești te slăvim.

Vindecat-ai Preabunule a mea sfărâmare, pe Cruce fiind pătruns cu cuie oarecând, la picioare și la mâini, Împărate a toate și în coastă fiind împuns, cu oțet adăpat și cu fiere, veselia tuturor, slava și mântuirea cea veșnică.

Frumoasă ești mai presus decât safirul și decât aurul, și luminoasă ca soarele dumnezeiască Cruce, fiind pusă adică și cu locul cuprinsă, și de puterile cele înțelegătoare, totdeauna înconjurată luminos și cu razele dumnezeieștii puteri, luminând plinirile lumii.

Crucea este limanul celor înviforați și povățuitoare și întărire celor rătăciți, slavă lui Hristos, puterea Apostolilor și a Proorocilor, tăria pătimitorilor, scăparea tuturor oamenilor; pe aceasta văzându-o în mijlocul tuturor înainte pusă, cu bună cucernicie o sărutăm.

Când vei vrea să vii pe pământ să judeci lumea care o ai zidit, Doamne, oștile Tale cele îngerești mergând înainte, și Crucea strălucind mai mult decât razele soarelui, cu puterea ei milostivește-Te, și mă mântuiește pe mine cel ce am greșit mai mult decât toți oamenii.

A Născătoarei:

Fără stricăciune Te-am născut din pântece, pe Tine care Tatăl mai înainte de veci Te-a născut, și cum pătimești? Oamenii Te rup Fiule și coasta îți împung cu sulița, și mâinile și picioarele îți pironesc fără omenie; cea Preacurată a strigat, pe care după vrednicie o slăvim.

Alt Canon,

Irmos: Pe norul cel purtător...

Cei ce au crescut după lege și pentru lege au murit, ucenicii lui Eleazar și fiii Solomoniei și râvnitorii lui Moise, răniți fiind au strigat: Antiohe, de ce zăbovești, ce aștepți? De cei nu faci cele ce voiești asupra noastră.

Maimarii ispravnici ai legii, tare defăimând nebunia lui Antioh, cu munci s-au chinuit; îmbărbătându-se pe sine și unul pe altul îndemnând, și grăbindu-se ca să apuce dureri și munci și să moară pentru viață.

Ca o biruitoare oarecare și bărbată și vitează, Solomoni pe fiii săi junghiați văzându-i nu s-a slăbit la suflet, ci a strigat: Auzi Antiohe, pune-mă și pe mine lângă fiii mei, măcar cu totul de ar fi bucurie despre vrăjmași.

O vitejie femeiască! O înălțime a bunului neam, care sfințindu-și lui Dumnezeu pentru lege adunarea cea cu șapte stâlpi a fiilor săi, cu osârdie a stătut bărbătește, și s-a dat pe sine muncilor, ca să se alăture acum cu fiii săi cei omorâți.

Tinerii cei ce țin chipul săptămânii celei de șapte zile, poftind să-și agonisească cu moartea viață, îngrozirilor gonitorului vitejește au stătut împotrivă, și au rușinat cu cinstea legii, meșteșugurile lui cele spurcate.

Pe acești mai aleși ai legii, pe care Eleazar crescându-i pildă bună i-a lăsat, pe sine însuși aducându-se împreună cu rănile sfinților, cu mărire să-i cinstim, ca pe cei ce se roagă să dea lumii pace și nouă curățire.

Pe cei ce săvârșesc pomenirea sfințitelor voastre chinuri, Sfinților Tineri ai legii lui Dumnezeu, cu rugăciunile voastre mântuiți-i de toată boala și de stricăciune, dăruindu-le prin chinuirea voastră aceasta, pace și scăpare de rele.

Slavă... a Treimii:

Pe Tatăl lumina laud, pe Fiul lumina slăvesc și Duhului luminii mă închin. Sfintei Treimi în trei Fețe și unei Dumnezeiri, Stăpâniei celei pururea fiitoare fără de sfârșit, Care a adus toate din ce nu au fost.

Și acum..., a Născătoarei:

Cum de ai născut Fecioară? Cum a fost din sâni lapte? Cum a fost fără tată din tine, și fără mamă sus? Celui ce este Unul-Născut din Tatăl, Născătoare te-ai făcut, hrănind cu sân pe Hrănitorul lumii, cum? Precum a știut și precum bine a voit El însuși.

Catavasie:

Rai de taină ești Născătoare de Dumnezeu, care ai odrăslit nelucrat pe Hristos de Care lemnul Crucii cel de viață purtător, pe pământ s-a sădit. Pentru aceasta acum înălțat fiind, închinându-ne lui, pe tine te slăvim.

LUMINÂNDA

Să lăudăm pe Macabeii cei minunați, pe fiii lui Eleazar și fii Solomoniei; că aceștia au surpat întărâtările balaurului începătorul răutății, și pentru cinstea legii s-au făcut purtători de cununi.

Slavă..., Și acum...

Crucea este păzitoare a toată lumea, Crucea podoaba Bisericii, Crucea stăpânia împăraților, Crucea întărirea credincioșilor, Crucea slavă îngerilor și dracilor rană.

LA LAUDE

Stihirile pe 6, glasul al 4-lea.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Cu glasuri să strigăm, cu cântări să lăudăm, cinstita Crucea sărutând și către dânsa să strigăm: Cruce preafericită, sfințește sufletele și trupurile noastre, cu puterea ta; și de toată vătămarea celor potrivnici, păzește nevătămați, pe cei ce se închină ție cu bunăcredință.

Apropiindu-vă scoateți ape nedeșertate, care ies din Darul Crucii, că iată vedeți Sfântul Lemn pus înainte, izvorul darurilor, cel adăpat cu sângele și cu apa Stăpânului tuturor, Celui ce S-a ridicat pe dânsa de bunăvoie, și pe pământeni i-a înălțat.

Întărirea Bisericii, luminarea călugărilor, lauda preoților și mântuirea, tu ești Cruce preacinstită. Pentru aceasta închinându-ne ție, ne luminăm la inimă și la suflet, astăzi cu dumnezeiescul Dar al Celui ce S-a pironit pe tine, și puterea celui înșelător a surpat și blestemul a pierdut.

Alte Stihiri, ale Sfinților, glasul 1.

Însuși glasul.

Maica cea mult-pătimitoare, spre lupte chemându-și pe fiii săi, a zis: Urmați lui Avraam, ca să vă împărtășiți junghierii lui Isaac; iar ei o au primit când i-a îndreptat, și o au urmat când i-a învățat, unul altuia văzând chinurile muncilor. Pentru ale căror rugăciuni Doamne miluiește-ne pe noi.

Glasul al 4-lea.

Șapte stâlpi aleși, dintru o piatră cuvântătoare tăiați fiind, au arătat turnul legii neclintit; pentru care binevoiește Mântuitorule, a se păzi în pace sufletele noastre.

Glasul al 5-lea.

Păzitorii legii, și fiii Solomoniei, în priveliște pătimind către Antioh au strigat: Noi o Antiohe, pentru legile părintești răbdăm, și nu ne va despărți pe noi nici focul, nici sabia, nici fiarele, nici rănile; ci împreună vom muri cu maica bătrână, și cu părintele învățătorul viețuind, și împreună bucurându-ne în vecii nesfârșiți.

Slavă..., glasul al 4-lea.

Asupra războiului ce s-a adunat împotriva Macabeilor veniți să vedem credincioșilor vitejie, că tiranul împărat cel ce stăpânea toate neamurile, s-a stăpânit de bătrânul, și de șapte tineri și de o femeie. Pentru ale căror rugăciuni Dumnezeule miluiește-ne pe noi.

Și acum..., a Crucii, asemenea.

Doamne, Cela ce ai ajutat prea-blândului David să supună pe cel de altă seminție, credinciosului poporului nostru ajută-i, și cu arma Crucii surpă pe vrăjmașii noștri; arată Îndurate spre noi, milele Tale cele dedemult; și să cunoască cu adevărat că Tu ești Dumnezeu, și întru Tine nădăjduindu-ne biruim, rugându-se după obicei Preacurata Maica Ta, să ne dăruiască nouă mare milă.

SLAVOSLOVIA cea mare.

Iar preotul fiind îmbrăcat întru toate veșmintele preoțești intră cu cădelnița către Sfânta Masă, mergând înaintea lui diaconul cu făclia, și cădește sfânta masă și cinstita Cruce și așa luând cinstita Cruce cu Discul pe cap și ieșind din Altar prin ușile despre miazănoapte, merg înaintea lui cu două sfeșnice și cu cădelnița, și merge înaintea Ușilor celor Împărătești, și stând așteaptă sfârșitul lui Sfinte Dumnezeule... și sfârșindu-se zice preotul: Înțelepciune drepți. Și cântăreții. Cântă Troparul: Mântuiește Doamne poporul Tău... de 3 ori. Și așa vine preotul, purtând pe cap cinstita Cruce înaintea Sfintei uși Împărătești către analog, și pune pe dânsul cinstita Cruce, și face trei metanii cinstitei Cruci cântând cu glas lin:

Crucii Tale ne închinăm Stăpâne, și Sfântă Învierea Ta slăvim.

Și stranele aceeași cântă cu glas mare, de 3 ori. După aceea sărută cinstita Cruce, și iarăși face o metanie, și se închină și frații câte doi, după rânduiala lor. Și noi cântăm Stihirile glasul al 2-lea.

Veniți credincioșii să ne închinăm lemnului celui de viață făcător, pe care Hristos Împăratul slavei de bunăvoie mâinile întinzându-și, ne-a înălțat la fericirea cea dintâi, pe care mai dinainte vrăjmașul prin dulceață amăgindu-ne, goniți de la Dumnezeu ne-a făcut. Veniți credincioșilor lemnului să ne închinăm, prin care ne-am învrednicit a sfărâma capetele nevăzuților vrăjmași. Veniți toate moștenirile neamurilor, Crucea Domnului cu cântări să o cinstim: bucură-te Cruce mântuirea cea desăvârșită a lui Adam celui căzut; întru tine prea-înălțatul nostru popor se laudă; că cu puterea ta poporul israelitenesc a fost supus. Pe tine acum cu frică creștinii sărutându-te, pe Dumnezeu Cel ce S-a pironit pe tine Îl slăvim grăind: Doamne Cel ce Te-ai răstignit pe dânsa, miluiește-ne pe noi, ca un Bun și de oameni Iubitor.

Glasul al 5-lea.

Văzându-Te toată făptura răstignit pe Cruce gol, pe Tine Făcătorul și Ziditorul tuturor, s-a schimbat de frică și s-a tânguit, și soarele și-a oprit lumina, și pământul s-a clintit, și pietrele s-au despicat, și catapeteasma templului s-a rupt, morții din mormânturi s-au sculat, și puterile îngerești s-au spăimântat, zicând: O minune! Judecătorul se judecă, și pătimește voind pentru mântuirea și înnoirea lumii.

Glasul al 8-lea.

Astăzi Stăpânul făpturii, și Domnul slavei pe Cruce S-a pironit și în coastă S-a împuns, fiere și oțet a gustat dulceața Bisericii, cu cunună de spini S-a încununat Cel ce acoperă Cerul cu nori; cu haină de ocară S-a îmbrăcat, și peste obraz S-a bătut cu mână de țărână, Cel ce a zidit pe om cu mâna. Pe spate S-a bătut Cel ce îmbracă Cerul cu nori; scuipări și răni a luat, și ocări și pumni, și toate le-a răbdat pentru mine cel osândit Mântuitorul meu și Dumnezeu, ca să mântuiască lumea de înșelăciune ca un Milostiv.

Slavă..., Și acum..., glasul al 8-lea.

Astăzi Cel neapropiat după Ființă, mie apropiat S-a făcut, și a pătimit patimi Cel ce m-a mântuit pe mine din patimi, Cel ce dă lumină orbilor, din buzele celor fărădelege S-a scuipat, și și-a dat spatele spre răni pentru cei robiți. Pe Care cea Curată și Maica Lui pe Cruce văzându-L, cu durere a zis: Vai mie Fiul meu căci ai făcut aceasta? Cel mai împodobit cu frumusețea mai mult decât toți oamenii, fără suflare și fără podoabă Te arăți, neavând chip nici frumusețe. Vai mie lumina mea, nu pot să Te văd pe Tine adormit, la cele dinlăuntru mă rănesc, și cumplită sabie prin inima mea trece. Laud patimile Tale, închinu-mă milostivirii Tale, îndelung-Răbdătorule, Doamne slavă Ție.

După aceasta Ectenia. Miluiește-ne pe noi Dumnezeule... Și: Să plinim rugăciunile noastre. Și Otpustul.

La ceasul întâi Troparul Crucii. Slavă..., al Sfinților, Și acum..., A Născătoarei, ceasurilor. După Sfinte Dumnezeule... Condacul Crucii, și Otpustul deplin. Asemenea și la celelalte ceasuri, Condacele, numai schimbându-le. VEZI: Întru această zi întâi a lui August, la mânăstiri și biserici cu popor se săvârșește sfințirea apei cea mică înaintea Liturghiei.

LA LITURGHIE

Fericirile, din Canonul Crucii Cântarea a 3-a, pe 4, și ale Sfinților Cântarea a 6-a, pe 4 După Vohod, Troparul Crucii și al mucenicilor; Slavă.... Condacul mucenicilor, Și acum..., al Crucii, Sfinte Dumnezeule... Prochimenul Crucii, glasul al 6-lea: Mântuiește Doamne poporul Tău... Stih: Către Tine voi striga Dumnezeul meu... Altul al mucenicilor: Sfinților care sunt pe pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale întru dânșii... Stih: Mai-nainte vedeam pe Domnul înaintea mea... Apostolul Crucii către Corinteni: Fraților, cuvântul Crucii... Și al Sfinților, către Evrei: Fraților, sfinții toți prin credință au biruit împărății... Aliluia, glasul al 4-lea: Adu-ți aminte de adunarea pe cere o ai câștigat din început... Stih: Iar Dumnezeu, Împăratul nostru mai-nainte de veac a lucrat mântuirea... Și al sfinților: Strigat-au drepții și Domnul i-a auzit pe dânșii... Evanghelia Crucii, de la Ioan: În vremea aceea, sfat au făcut arhiereii și bătrânii poporului asupra lui Iisus... Și a sfinților, de la Matei: Zis-a Domnul, tot cela ce Mă va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor... CHINONICUL: Însemnatu-s-a peste noi lumina feței Tale Doamne... Altul al Sfinților: Bucurați-vă drepților întru Domnul... Iar ale rândului le citim mai-nainte,

VEZI: Că de se va întâmpla întâia zi a lui August Duminică, Sâmbătă seara la Vecernia cea mică, Stihirile învierii și ale Născătoarei de Dumnezeu după obicei. La Vecernia cea mare: Fericit bărbatul... Catisma toată. La Doamne strigat-am: Stihirile învierii 3, și Anatolicească 1, și ale Crucii 3, și ale mucenicilor 3. Slavă..., a Crucii, Și acum..., A Născătoarei glasului. La Litie, Stihira hramului și ale mucenicilor cele de la Laude: Slavă..., a mucenicilor. Și acum..., a Născătoarei. La Stihoavnă Stihirile învierii. Slavă..., a mucenicilor, Și acum...; a Crucii. La binecuvântarea pâinilor, Troparul: Născătoare de Dumnezeu Fecioară... de 2 ori și a Crucii odată, și celelalte.

VEZI: Iar unde nu este priveghere, după: Acum slobozește... Sfinte Dumnezeule și Tatăl nostru...... Troparul învierii. Slavă..., a Sfinților, Și acum..., a Crucii, și Otpustul. La După cinare, după Cade-se să te fericim... și Sfinte Dumnezeule... Condacul Crucii. La Utrenie, la Dumnezeu este Domnul... Troparul învierii de 2 ori, Slavă..., al Mucenicilor, Și acum..., al Crucii. Canonul învierii cu Irmosul pe 4. Și al Născătoarei de Dumnezeu pe 2, și al Crucii pe 4, și al Mucenicilor pe 4. Catavasie: Crucea însemnând... după Cântarea a 3-a, Condacul Mucenicilor și Icosul și Sedealna de 2 ori. Slavă..., Și acum..., a Crucii. După Cântarea a, 6-a, Condacul Crucii și Icosul, după Cântarea a 9-a, Luminânda învierii, Slavă..., a Mucenicilor, Și acum..., a Crucii. La Laude Stihirile Învierii, 4, și ale Crucii cu cea de la Slavă... 4, cu Stihurile lor: Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru... Stih: Iar Dumnezeu, Împăratul nostru... Slavă..., Stihira Evangheliei: Și acum...: Prea binecuvântată ești... Slavoslovia mare. Troparul învierii numai, și se face închinăciunea Crucii și sfințirea apei și cealaltă slujbă, precum s-a zis mai sus. La Liturghie: Fericirile învierii pe 4, ale Crucii, Cântarea a 3-a, pe 4. Și a Mucenicilor Cântarea a 6-a pe 4. După Vohod. Troparul Învierii și al Crucii și al Mucenicilor. După aceea Condacul Învierii, Slavă..., al Mucenicilor, Și acum..., al Crucii. Prochimen, Apostolul, Aliluia și Evanghelia rândului și ale Crucii, și ale Mucenicilor.