SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIA CEA MICĂ

La Doamne strigat-am... Stihirile, pe 4, glasul 1.

Podobie: Ceea ce ești bucuria.

Cela ce cu Moise dedemult a grăit prin închipuiri, în muntele Sinai zicând: Eu sunt Dumnezeu, Acesta iarăși astăzi în muntele Taborului, Se schimbă la față, arătând Chipul cel întâi cu razele luminii; pentru aceasta Hristoase slăvim puterea Ta. De două ori.

Luând cu voia Hristoase pe ucenicii Tăi deosebi, pe Petru, pe Iacov și pe Ioan, în muntele acesta i-ai adus, și de departe nerăbdând dumnezeiască venirea Ta, ființa cea cu bună-cuviință.

De venirea Ta Hristoase cea neajunsă, Apostolii jos la pământ căzând, tremurând au fost, minunându-se de puterea Dumnezeirii Tale, ca cu strălucirile soarelui, luminându-se fericiții de negrăită puterea Ta.

Slavă..., Și acum..., glasul al 8-lea:

Nor luminos Te-a luat, schimbându-Te la față întru întunericul legii, întru care Moise și Ilie fiind, și de prealuminata slavă învrednicindu-se, către Dumnezeu a grăit: Tu ești Dumnezeul nostru și Împărat veacurilor.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea.

Podobie: Casa Eufratului...

Astăzi Hristos în muntele Taborului, a schimbat firea lui Adam cea negrăită, luminându-o cu dumnezeiasca lucrare.

Stih: Ale Tale sunt cerurile și al Tău este pământul...

Strălucind cu faptele bunătăților, luminându-ne strigăm: În muntele cel sfânt, văzând dumnezeiasca schimbare la față a Domnului.

Stih: Taborul și Ermonul întru numele Tău se vor bucura.

Strălucirea soarelui adică de pe pământ iarăși a apus; iar Hristos întru slavă, strălucind în munte, a luminat lumea.

Slavă..., Și acum..., asemenea.

Văzutu-Te-au în Tabor Moise și Ilie, din Fecioară pruncă, Dumnezeu întrupat, spre a oamenilor mântuire.

Tropar, glasul al 7-lea.

Schimbatu-Te-ai la față în munte Hristoase Dumnezeule, arătând ucenicilor Tăi slava Ta, pe cât li se putea; strălucească și nouă păcătoșilor, lumina Ta cea pururea fiitoare; pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de lumină slavă Ție.

Ectenia mică și Otpustul.

LA VECERNIA CEA MARE

Catisma nu se citește; numai de este Duminică, atunci zicem Catisma toată; iar de este Luni, întâiul Antifon.

La Doamne strigat-am... Stihirile, pe 8 și cântăm Stihiri 4 însăși melodice, glasul al 4-lea de câte 2 ori.

A lui Cosma monahul:

Mai-nainte de Crucea Ta, Doamne, muntele Cerului s-a asemănat, și norul ca un cort s-a întins, schimbându-Te Tu la față, și de Tatăl mărturisit fiind, de față era Petru cu Iacov și cu Ioan, ca cei ce voiau să fie împreună cu Tine și în vremea vânzării Tale; ca văzând minunile Tale, să nu se înfricoșeze de patimile Tale, cărora ca să ne închinăm, în pace învrednicește-ne pe noi, pentru mare mila Ta. De două ori.

Mai-nainte de Crucea Ta, Doamne, suind pe ucenici în munte înalt, Te-ai schimbat la față înaintea lor, cu razele puterii luminându-i pe dânșii. Despre o parte cu iubirea de oameni, iar despre alta cu puterea, vrând să le arăți strălucirea învierii; căreia învrednicește-ne și pe noi, în pace Dumnezeule, ca un Milostiv și de oameni Iubitor. De două ori.

În munte înalt schimbându-Se la față Mântuitorul, având pe ucenicii cei mai aleși, cu preaslăvire a strălucit; arătând că de vor străluci cu înălțarea bunătăților, se vor învrednici și dumnezeieștii slave; și vorbind împreună cu Hristos, Moise și Ilie a arătat că peste cei vii și peste cei morți stăpânește. Și cum că Cel ce a grăit dedemult prin Lege și prin Prooroci, este Dumnezeu, Căruia și glasul Tatălui din nor luminos i-a mărturisit, zicând: Pe Acesta să ascultați, Care prin Cruce va prăda iadul, și va dărui morților viață veșnică. De două ori.

Muntele care a fost oarecând întunecat și afumat, acum este cinstit și sfânt, pe care au stătut picioarele Tale, Doamne; că taina cea mai-nainte de veci acoperită, înfricoșată Schimbarea Ta la față în ceste mai de pe urmă s-a arătat, lui Petru și lui Ioan și lui Iacov, care neputând suferi raza fetei Tale, și strălucirea hainelor Tale, cu fața la pământ au căzut; care și de spaimă fiind cuprinși s-au mirat, văzând pe Moise și pe Ilie vorbind împreună cu Tine, de cele ce erau să se întâmple Ție; și glas de la Tatăl a mărturisit, zicând: Acesta este Fiul meu Cel iubit, întru care bine am voit, pe Acesta să ascultați; Care și dăruiește lumii mare milă. De două ori.

Slavă..., Și acum..., glasul al 6-lea, a lui Anatolie.

Mai-nainte închipuind învierea Ta, Hristoase Dumnezeule, atunci luând pe trei ucenici ai Tăi, pe Petru și pe Iacov și pe Ioan, în Tabor Te-ai suit. Și tu Mântuitorule la față schimbându-Te, muntele Taborului cu lumină s-a acoperit, ucenicii Tăi Cuvinte s-au aruncat pe sine jos pe pământ, neputând suferi să vadă Chipul cel nevăzut; îngerii slujeau cu frică și cu cutremur; cerurile s-au spăimântat, pământul s-a cutremurat, văzând pe pământ pe Domnul slavei.

IEȘIRE: Lumină lină...

Prochimenul zilei, și citirile.

De la Ieșire citire:

Cap. 24, Vers 12.

Zis-a Domnul către Moise: Suie-te la Mine în munte, și să stai acolo, și-ți voi da ție lespezi de piatră și lege și porunci, care le-am scris ca să le pui lege lor. Și sculându-se Moise, și Iisus cel ce stă înaintea lui, s-au suit în muntele lui Dumnezeu, și bătrânilor au zis: Așteptați întru liniște aicea până când ne vom întoarce la voi; și iată Aaron și Or cu voi, de se va întâmpla cuiva judecată, să meargă la dânșii. Și s-a suit Moise în munte, și a acoperit norul muntele, și s-a pogorât slava lui Dumnezeu pe muntele Sinai, și l-a acoperit pe dânsul norul șase zile, și a chemat Domnul pe Moise din mijlocul norului în ziua a șaptea; și era chipul slavei Domnului ca focul ce arde pe vârful muntelui, înaintea feciorilor lui Israil. Și a intrat Moise în mijlocul norului și s-a suit în munte; și a fost acolo în munte patruzeci de zile și patruzeci de nopți.

De la Ieșire citire:

Cap. 33, Vers 11.

În zilele acelea, grăit-a Domnul către Moise față la față, ca și cum ar grăi cineva către prietenul său, și-l trimitea la tabără; iar Isus feciorul lui Navi, tânărul sluga lui nu ieșea din cort, și a zis Moise către Domnul: Iată Tu zici mie, scoate pe poporul acesta și Tu nu mi-ai arătat mie, pe cine vei să trimiți cu mine, și Tu mi-ai zis: Te știu pe tine mai bine decât pe toți, și milă ai la Mine. Deci de am aflat milă înaintea Ta, arată-Te mie însuți de față să Te văd, de este ca să aflu milă înaintea Ta; și ca să cunosc că neamul acesta este poporul Tău. Și i-a zis lui Domnul: Eu însumi voi merge înaintea Ta, și te voi odihni pe tine, și a zis Moise către Dânsul: De nu vei merge Tu însuți cu noi, să nu mă scoți pe mine de aicea. Și cum se va ști adevărat că am aflat milă înaintea Ta, eu și poporul Tău? Ci mergând Tu cu noi mă voi slăvi eu, și poporul Tău, mai mult decât toate neamurile câte sunt pe pământ. Și a zis Domnul către Moise: Și acest cuvânt, care ai grăit voi face; că ai aflat milă înaintea Mea, și te știu pe tine mai mult decât pe toți. Și a zis Moise: Arată-mi slava Ta: Și a zis Domnul lui Moise: Eu voi merge înaintea Ta cu slava Mea, și vei chema întru numele Meu pe Domnul înaintea Ta, și voi milui pe care voi milui, și nu Mă voia îndura de care îmi va fi milă. Și a zis: Nu vei putea vedea fața Mea; că nu va vedea omul fața Mea, și să fie viu. Și a zis Domnul: Iată loc la Mine, și vei sta pe piatră, și când va trece slava Mea, te voi pune în fereastra pietrei, și voi acoperi cu mâna Mea peste tine până când voi trece. Și voi lua în laturi mâna Mea, și atunci vei vedea dosul Meu, iar fața Mea nu se va arăta ție. Și mânecând Moise de dimineață, s-a suit în muntele Sinai, precum i-a poruncit lui Domnul, și S-a pogorât Domnul în nor, și a stătut înaintea lui acolo Moise, și a chemat numele Domnului. Și a trecut Domnul înaintea feței lui și a chemat: Domnul Dumnezeu, Îndurat și Milostiv, îndelung-Răbdător și mult-Milostiv, și adevărat. Și grăbindu-se Moise a căzut pe pământ și s-a închinat Domnului.

De la a treia carte a împăraților citire:

Cap. 19, Vers 3,

În zilele acelea, venit-a Ilie în Versavia în pământul Iudei, și și-a lăsat sluga sa acolo; și a mers în pustie cale de o zi, și a venit și a șezut sub un Archevi. Și a adormit, și vis a văzut acolo sub copac, și iată oarecine s-a atins de dânsul, și a zis lui: Scoală de mănâncă și bea. Și a căutat Ilie, și iată lângă căpătâiul lui o azimă de orz, și un ulcior cu apă. Și s-a sculat și a mâncat și a băut, și întorcându-se a adormit. Și s-a întors îngerul Domnului a două oară, și s-a atins de dânsul, și i-a zis lui: Scoală de mănâncă și bea, că multă este calea ta. Și s-a sculat și a mâncat și a băut; și a mers întru tăria mâncării aceleia patruzeci de zile, și patruzeci de nopți, până la muntele Horeb. Și a intrat acolo într-o peșteră, și a locuit întru, dânsa. Și iată cuvântul Domnului către dânsul, și i-a zis: Să ieși și să stai în munte înaintea Domnului, și iată va trece Domnul, și vânt mare și tare, care va risipi munții, și va sfărâma pietrele înaintea Domnului; și nu în vânt va fi Domnul, și după vânt cutremur și nu va fi în cutremur Domnul. Și după cutremur foc, și nu va fi în foc Domnul, și după foc glas de vânt subțire, și acolo va fi Domnul. Și a fost dacă a auzit Ilie și-a acoperit fața sa cu cojocul său; și a ieșit și a stătut lângă peșteră. Și a zis Domnul către dânsul: Mergi, și te întoarce la calea ta, și vei merge pe calea pustiei Damascului, și vei unge pe Elissei feciorul lui Safat, Prooroc în locul tău.

LA LITIE

Stihirile, glasul al 2-lea, singur glasul.

Cela ce cu lumina Ta ai sfințit toată lumea, în munte înalt Te-ai schimbat la față, Bunule, arătând ucenicilor Tăi puterea Ta; că mântuiești lumea din călcarea poruncii. Pentru aceasta strigăm către Tine: Îndurate Doamne, mântuiește sufletele noastre.

Cela ce în muntele Taborului, Te-ai schimbat la față întru slavă, Hristoase Dumnezeule, și ai arătat ucenicilor Tăi slava Dumnezeirii Tale, luminează-ne și pe noi cu lumina cunoștinței Tale, și ne îndreptează la cărarea poruncilor Tale, ca un Bun și de oameni Iubitor.

Cela ce este lumină mai-nainte de soare Hristos, trupește pe pământ viețuind, și mai-nainte de Cruce toate cele ce erau ale înfricoșătoarei rânduieli săvârșindu-le cu dumnezeiască cuviință, astăzi în muntele Taborului, cu taină chipul Treimii l-a arătat. Că pe trei ucenici mai aleși, pe Petru, pe Iacov, și pe Ioan, împreună cu Sine suindu-i deosebi, și puțini ascunzându-și luarea trupului, S-a schimbat la față înaintea lor, arătându-și bună podoaba frumuseței Chipului celui dintâi, și aceasta nu desăvârșit. Și încă întărindu-i pe ei, împreună și ferindu-i, ca nu cumva prin vederea aceea să-și piardă și viața; ci precum puteau cu ochii trupești suferind. Și pe cei mai-mari din prooroci pe Moise și pe Ilie, i-a adus să mărturisească fără împotrivire Dumnezeirea Lui. Și cum că El este Raza cea adevărată a Ființei Părintești, Cel ce stăpânește peste cei vii și peste cei morți. Pentru aceasta și nor ca un cort i-a acoperit pe ei. Și glasul Tatălui de sus din nor a fost glăsuind, mărturisind și zicând: Acesta este pe Care L-am născut fără stricăciune din pântece mai-nainte de luceafăr, Fiul Meu cel Iubit, pe Care L-am trimis să mântuiască pe pe cei ce se botează în Tatăl și în Fiul și în Duhul Sfânt, și mărturisesc cu credință, că nedespărțită este o Stăpânie a Dumnezeirii, pe Acesta să-L ascultați. Deci Tu însuți Iubitorule de oameni Hristoase Dumnezeule, luminează-ne și pe noi cu lumina slavei Tale celei neapropiate, și ne arată vrednici moșteni Împărăției Tale celei fără de sfârșit, ca un Preabun.

Slavă..., glasul al 5-lea.

Veniți să ne suim în muntele Domnului, și în casa Dumnezeului nostru, și să vedem slava Schimbării Lui la față, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, întru lumină să luăm lumină. Și înălțați făcându-ne cu Duhul, să lăudăm Treimea cea întocmai în Ființă în veci.

Și acum..., asemenea,

Făcătorul și plinitorul legii și proorocilor, pe Tine Hristoase te-au mărturisit, văzându-Te în nor Moise văzătorul de Dumnezeu, și Ilie cel ce s-a purtat în căruță de foc, și cel nears pe Cer mergător, întru Schimbarea Ta la față. Cu care împreună învrednicește-ne și pe noi luminării Tale, Stăpâne, ca să Te lăudăm în veci.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul 1, singur glasul.

Cela ce a grăit dedemult cu Moise prin închipuiri muntele Sinai, zicând: Eu sunt Cel ce sunt deapururea, astăzi schimbându-Se la față în muntele Taborului, înaintea ucenicilor, și-a arătat frumusețea Chipului cea dintâi, care a ridicat întru Sine ființa omenească. Și unui Dar ca acesta mărturii punând pe Moise și pe Ilie, i-a făcut părtași veseliei, pe cei ce mai-nainte au vestit învierea cea slăvită pe Cruce și mântuitoare.

Stih: Ale Tale sunt cerurile și al Tău este pământul.

Mai-nainte văzând cu Duhul venirea cea trupească la oameni, a Unuia-Născut Fiului Tău, al lui Dumnezeu Părinte David, de departe a chemat spre veselie făptura, și proorocind a strigat: Taborul și Ermonul întru numele Tău se vor bucura. Că întru acest munte suindu-Te Mântuitorule cu ucenicii Tăi, și la față schimbându-Te, ai făcut firea lui Adam cea negrită iarăși a străluci, mutându-o pe dânsa în slava Dumnezeirii Tale și strălucirea. Pentru aceasta strigăm către Tine: Făcătorule a toate, Doamne slavă Ție.

Stih: Taborul și Ermonul întru numele Tău se vor bucura.

Necuprinderea vărsării Tale de lumină, prin Schimbarea la față și neapropierea Dumnezeirii, văzându-o în munte Apostolii cei mai aleși, Hristoase, Cela ce ești fără început, întru dumnezeiasca răpirea minții s-au schimbat, și cu nor luminos împrejur strălucindu-se, glasul Părintesc au auzit, care întărea taina întrupării Tale. Că Tu însuți ești și după întrupare, Fiul Unul-Născut și Mântuitorul lumii.

Slavă..., Și acum..., glasul al 6-lea.

Lui Petru și lui Ioan și lui Iacov, ucenicilor Tăi celor mai aleși Doamne, astăzi în muntele Taborului Ți-ai arătat slava Chipului Tău celui dumnezeiesc. Că au văzut hainele Tale strălucind ca lumina, și fața Ta mai mult decât soarele. Și nerăbdând a vedea strălucirea Ta cea nesuferită, au căzut la pământ, nicicum neputând să o vadă, că au auzit glas mărturisind de sus: Acesta este Fiul Meu cel Iubit, Care a venit în lume, să mântuiască pe om.

La binecuvântarea pâinilor:

Tropar, glasul al 7-lea.

Schimbatu-Te-ai la față în munte Hristoase Dumnezeule, arătând ucenicilor Tăi slava Ta, pe cât li se putea; strălucească și nouă păcătoșilor, lumina Ta cea pururea fiitoare; pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de lumină slavă Ție. De trei ori.

Și citirea Praznicului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Praznicului de trei ori.

După întâia Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif.

Schimbarea omenească, ceea ce va să fie întru a doua și înfricoșată venirea Ta, cu slavă arătându-o Mântuitorule, în muntele Taborului Te-ai schimbat la față, Ilie și Moise grăind către Tine. Și trei ucenici pe care împreună i-ai chemat care văzând Stăpâne slava Ta, de strălucirea Ta s-au spăimântat; Cela ce ai arătat atunci acelora lumina Ta, luminează sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., iarăși aceasta.

După a două Catismă, Sedealna,

Podobie aceiași.

În muntele Taborului Te-ai schimbat la față Iisuse și nor luminos întins ca un cort, pe Apostoli cu slava Ta i-a acoperit. Pentru aceasta și în jos la pământ se uitau, neputând răbda să vadă strălucirea slavei celei neapropiate a feței Tale, Mântuitorule, Hristoase Dumnezeule, Cela ce ești fără de început; Care ai arătat atunci acelora lumina Ta, luminează sufletele noastre,

Slavă..., Și acum..., iarăși aceasta.

După Polieleu, Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Cela ce Te-ai înălțat.

Suindu-te cu ucenicii în munte, și întru slava Tatălui strălucind, împreună cu Moise Ilie au stătut înaintea Ta. Că legea și proorocii ca lui Dumnezeu slujesc, a Căruia și firească Ființa cea fiască Părintele mărturisindu-o, Te-a chemat Fiu; pe Care Îl lăudăm împreună cu Tine și cu Duhul.

Slavă..., Și acum..., iarăși aceasta.

Apoi întâiul Antifon al glasului al patrulea.

Prochimen, glasul al 4-lea:

Taborul și Ermonul întru numele Tău se vor bucura.

Stih: Ale Tale sunt cerurile și al Tău este pământul.

Toată suflarea...

Evanghelia de la Luca: În vremea aceea luând Iisus pe Petru, pe Ioan și pe Iacov...

După Psalm 50. Slavă..., glasul al 2-lea:

Astăzi toate s-au umplut de bucurie, Hristos s-a schimbat la față înaintea ucenicilor.

Și acum..., iarăși aceasta

Stih: Miluiește-mă Dumnezeule după mare mila Ta...

Și Stihira, glasul al 6-lea.

Mai-nainte închipuind Învierea Ta, Hristoase Dumnezeule, atunci luând pe trei ucenici ai Tăi, pe Petru și pe Iacov și pe Ioan, în Tabor Te-ai suit. Și tu Mântuitorule la față schimbându-Te, muntele Taborului cu lumină s-a acoperit, ucenicii Tăi Cuvinte s-au aruncat pe sine jos pe pământ, neputând suferi să vadă Chipul cel nevăzut; îngerii slujeau cu frică și cu cutremur; cerurile s-au spăimântat, pământul s-a cutremurat, văzând pe pământ pe Domnul slavei.

CANOANE DOUĂ

Irmoasele ale amândurora Canoanelor de câte două ori, și Troparele pe 12.

CANONUL cel dintâi.

Facerea lui Cosma.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,

Irmos:

Cetele Israiltenești, cu picioare neudate trecând Marea Roșie, și adâncul cel umed, pe călărașii vrăjmașii voievozi văzându-i într-însa cufundați, cu bucurie au cântat: Să cântăm Dumnezeului nostru că S-a proslăvit.

Cuvintele vieții, și pentru dumnezeiasca împărăție grăind Hristos către ucenici, a zis: Pe Tatăl să cunoașteți întru Mine, ca Cel ce strălucește cu lumină neapropiată, cu bucurie cântând: Să cântăm Dumnezeului nostru, că S-a preaslăvit.

Cu puterea neamurilor vă veți îmbrăca prieteni ucenici, și minunați vă veți face întru bogăția lor, că vă veți umple de slavă. Că Mă voi arăta mai luminat decât soarele strălucind, întru bucurie cântând voi: Să cântăm Dumnezeului nostru, că S-a preaslăvit.

Astăzi Hristos în muntele Taborului, strălucind luminos cu dumnezeiasca rază, precum S-a făgăduit ucenicilor și-a golit Chipul; și umplându-Se ei de raza dumnezeiască, de lumină purtătoare, cu bucurie au strigat: Să cântăm Dumnezeului nostru, că S-a preaslăvit.

Alt CANON

Facere a lui Ioan Damaschin.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,

Irmos:

Apa trecându-o ca pe uscat, și din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, striga: Mântuitorului și Dumnezeului nostru să-i cântăm.

Moise ca un Prooroc văzând în mare și în nor și în stâlp de foc dedemult slava Domnului a strigat: Mântuitorului și Dumnezeului nostru să-i cântăm.

Ca cu o piatră cu trup îndumnezeit acoperindu-se, văzând pe Cel nevăzut Moise văzătorul de Dumnezeu, a strigat: Mântuitorului și Dumnezeului nostru să-i cântăm.

Tu în muntele legii, și în Tabor ai fost văzut de Moise, în nor dedemult iar acum întru Lumina Dumnezeirii cea neapropiată.

Catavasie: Crucea însemnând Moise...

Cântarea a 3-a,

Irmos:

Arcul celor puternici a slăbit, și cei neputincioși s-au încins cu putere; pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima mea.

În Adam tot îmbrăcându-Te Hristoase, firea cea negrită dedemult schimbându-o o ai luminat, și cu schimbarea chipului Tău, Dumnezeu o ai făcut.

Cela ce a povățuit pe Israil dedemult în pustie, prin stâlp în chipul focului și prin nor, astăzi în muntele Taborului negrăit a strălucit Hristos întru lumină.

Alt Canon,

Irmos:

Doamne, Cela ce ai făcut cele deasupra crugului ceresc, și ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întărește întru dragostea Ta, că Tu ești marginea doririlor și credincioșilor întărire, unule Iubitorule de oamenii.

Slava ceea ce a umbrit mai dinainte în cort, și cu Moise sluga Ta a vorbit, a fost chipul Schimbării Tale la față, Stăpâne, celei ce a strălucit negrăit în Tabor.

Suitu-s-a împreună cu Tine, Cuvinte, Unule-Născut preaînălțate, căpetenia Apostolilor în muntele Taborului, și a stătut împreună și Moise și Ilie ca niște slugi ale lui Dumnezeu, unule Iubitorule de oameni.

Dumnezeu desăvârșit fiind, om desăvârșit S-a făcut cu toată Dumnezeirea amestecând omenirea în fața Sa; pe Care în două ființe Moise și Ilie L-au văzut în muntele Taborului.

Catavasie: Toiagul spre închipuirea Tainei...

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

În muntele Taborului Te-ai schimbat la față Dumnezeule, în mijlocul lui Ilie și al lui Moise înțelepților, împreună fiind Iacov, Petru și Ioan; iar Petru fiind împreună, acestea a zis Ție: Bine este să facem aicea trei colibe, una lui Moise și una lui Ilie și una Ție, Stăpânului Hristos. Cela ce ai arătat atunci acelora lumina Ta, luminează sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., iarăși aceasta.

Cântarea a 4-a

Irmos:

Auzit-am slăvită rânduiala Ta, Hristoase Dumnezeule, că Te-ai născut din Fecioară, ca să mântuiești din rătăcire pe cei ce strigă Ție: Slavă puterii Tale, Doamne.

Legea însemnând cu scrisoare în Sinai, Hristoase Dumnezeule, în nor și în foc și în ceață și în vifor Te-ai arătat purtându-Te; slavă puterii Tale, Doamne.

Ca să adeverezi slăvită rânduiala Ta, Hristoase Dumnezeule; ca Cel ce ești mai-nainte de veci, Tu același și în nor suire punându-ți, în Tabor negrăit ai strălucit.

Împreună grăind a stătut înaintea Ta, Stăpâne Hristoase, ca niște slugi, către care în pară de foc și în nor și în vânt prea subțire ai vorbit; slavă puterii Tale, Doamne.

Vestit-a slava Crucii Tale, venind în Tabor Moise cel ce Te-a văzut pe Tine dedemult în foc și în rug, și Ilie cel ce s-a înălțat în car de foc Hristoase.

Alt Canon,

Irmos:

Din trupul Tău razele dumnezeirii au ieșit, Proorocilor și Apostolilor; pentru aceasta cei mai aleși cântând, au strigat: Slavă puterii Tale, Doamne.

Cel ce ai păzit nevătămat rugul cel ce se împărtășise cu focul, trupul cel dumnezeiește strălucitor, Stăpâne, ți-ai arătat lui Moise celui ce cânta: Slavă puterii Tale, Doamne.

Ascunsu-s-a de razele Dumnezeirii soarele cel simțitor, dacă Te-a văzut pe Tine schimbat la față, în muntele Taborului Iisuse al meu; slavă puterii Tale, Doamne.

Foc s-a văzut fără materie nearzând materia trupului, precum lui Moise și Apostolilor și lui Ilie Te-ai arătat, Stăpâne, unul din două, în două firi desăvârșit.

Catavasie: Auzit-am Doamne Taina rânduielii...

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Cela ce ai despărțit de lumină întunericul cel întâi izvodit, întru lumină Te laudă pe Tine lucrurile, ca pe Ziditorul, Hristoase; întru lumina Ta, îndreptează căile noastre.

Înaintea feței Tale munții s-au plecat, că și lumina strălucirea cea presus umblătoare soarele a venit sub picioarele Tale, Hristoase, dacă bine ai voit a-Ți schimba Chipul cel omenesc.

Iată Mântuitorul Hristos, strigat-au Moise și Ilie, către ucenicii cei chemați în Sfântul munte al Taborului; pe Care L-am vestit dedemult că este Dumnezeu.

Firea cea neschimbătoare a Dumnezeirii, Celei ce Se poartă întru Sine fără materie, Care s-a amestecat cu omenirea, lumina arătându-și Apostolilor, negrăit a strălucit.

Pe Tine raza cea pururea fiitoare, dacă Te-a văzut strălucind întru slava Părintească ucenicii, Hristoase, au strigat către Tine: Întru lumina Ta căile noastre le îndreptează.

Alt Canon,

Irmos:

Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta, Cela ce ești lumină neapusă? Și m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul; ci mă întoarce și la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele rogu-mă.

Limba cea ritoricească nu poate să spună măririle Tale, că Cel ce ții viața și stăpânești moartea, ai pus de față în muntele Taborului pe Moise și pe Ilie, care au mărturisit a Ta Dumnezeire.

Cela ce ai zidit cu mâini nevăzute pe om, după chipul Tău, Hristoase, frumusețea cea întâia a Chipului Tău întru făptură o ai arătat, nu ca întru închipuire ci întrucât îți ești după Ființă, Dumnezeu fiind și om.

Amestecându-Te fără amestecare, cărbunele Dumnezeirii ne-ai arătat nouă, Cel ce arde păcatele, și sufletele luminează, în muntele Taborului, întru care pe Moise și pe Ilie, și pe cei mai mari din ucenici a se minuna i-ai făcut.

Catavasie: O de trei ori fericite lemn...

Cântarea a 6-a,

Irmos:

Când m-am necăjit, am strigat către Domnul, și m-a auzit Dumnezeul mântuirii mele.

Lumină mai luminoasă mai mult decât razele soarelui în Tabor strălucind Hristos, ne-a luminat pe noi.

Suindu-te în muntele Taborului Te-ai schimbat la față Hristoase, și toată înșelăciunea ai întunecat, lumină strălucind.

Pe Tine, Dumnezeu cunoscându-te măriții Apostoli, în Tabor Hristoase, minunându-se, genunchii și-au plecat.

Alt Canon,

Irmos:

Curățește-mă Mântuitorule, că multe sunt fără-de-legile mele, și mă ridică dintru adâncul răutăților, rogu-mă; căci către Tine am strigat, și mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

Cât de mare și de înfricoșată vedenie s-a văzut astăzi din Cer înțeleasă, și de pe pământ neasemănată! Strălucit-a Soarele dreptății cel înțelegător în muntele Taborului.

Trecut-a umbra legii cea neputincioasă, și a venit arătat Hristos adevărul, Moise a strigat în Tabor văzând Dumnezeirea Ta.

Stâlpul lui Moise, pe Hristos schimbat la față, iar norul arătat Darul Duhului cel ce a umbrit în Tabor, mai-nainte l-a însemnat prealuminat.

Catavasie: În pântecele fiarei celei din apă...

CONDAC, glasul al 7-lea.

În munte Te-ai schimbat la față, și pe cât au cuprins ucenicii Tăi, slava Ta Hristoase Dumnezeule au văzut; că dacă Te vor vedea răstignit, să cucunoască pătimirea cea de bunăvoie, și lumii să propovăduiască, că Tu ești cu adevărat Raza Tatălui.

ICOS

Sculați-vă cei leneși, nu fiți totdeauna pe jos tăvălindu-vă, uitându-vă la pământ, gândurile sufletului vostru înălțați-le, și vă ridicați la înălțimea dumnezeieștii suiri; să alergăm la Petru și la fiii lui Zevedei, și împreună cu dânșii să mergem în muntele Taborului, ca să vedem acolo slava Dumnezeului nostru, și să auzim glasul care ei l-au auzit de sus, și a propovăduit Raza Tatălui.

SINAXAR

Întru această lună, în ziua a șasea, Schimbarea la față a Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Stih: Taborul mai presus decât toată partea pământului s-a slăvit,

Pentru că firea lui Dumnezeu cea strălucită întru slavă o a văzut.

În această lună într-a șasea zi cu adevărat,

Schimbarea la față Hristos și-a arătat.

Sfânta lui Dumnezeu Biserică, prăznuiește cu bucurie în șase zile ale lui August, pomenirea dumnezeieștii Schimbări la față a Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Însă istoria este așa: De vreme ce Hristos multă vorbă cu ucenicii a avut de moarte și de patima Sa, și de junghierea ucenicilor Săi, și însă răutățile erau în viața aceasta gata, iar bunătățile întru nădejdi; vrând drept aceea să le adevereze și Chipul, și să le arate care este slava aceea cu care va să vină, i-a suit într-un munte înalt deosebi, și S-a schimbat înaintea lor, și a strălucit fața Lui ca soarele, și hainele Lui au fost albe ca lumina. Și s-au arătat lor Moise și Ilie unde vorbeau cu Dânsul. Și a luat din ceilalți numai pe acești trei, căci întreceau pe ceilalți; însă pe Petru, care foarte iubea pe Domnul, iar pe Ioan căci foarte se iubea de Dânsul, și pe Iacov căci putea să bea paharul pe care l-a băut și singur Domnul. Și a adus la mijloc pe Moise și pe Ilie, îndreptând relele bănuieli ce se făceau la mulți pentru Dânsul, de vreme ce unii îi ziceau că este Ilie, iar alții Ieremia. Pentru aceasta a adus la mijloc pe cei mai de frunte, ca să cunoască dintru aceasta osebirea slugii și a Stăpânului, și ca să știe, că El este Cela ce are toată stăpânirea și a vieții și a morții. A Căruia este slava și puterea în veci, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Tinerii lui Avraam oarecând în Babilon, văpaia cuptorului au călcat, cu laude strigând: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Luminați fiind cu lumina slavei celei neapropiate, în muntele Taborului Apostolii Hristoase au strigat: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

De suflarea dumnezeiescului glas, și de norul cel răcoritor, Hristoase, și de raza Ta îndulcindu-se Apostolii au cântat: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Dacă Te-a văzut Petru pe Tine, Hristoase, întru lumină neapropiată strălucind în muntele Taborului, a strigat: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Cu Hristos, Începătorul vieții fiind fiii lui Zevedei, dacă a arătat El lumina Chipului, ei au strigat: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Alt Canon,

Irmos:

Tinerii evreiești, au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală, și focul în rouă l-au schimbat strigând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Acum s-au văzut de Apostoli cele nevăzute, Dumnezeirea în trup în muntele Taborului strălucind celor ce strigau: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Spăimântatu-s-a cu frică, mirându-se de bună frumusețea dumnezeieștii Împărății, în muntele Taborului Apostolii strigând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Acum cele neauzite s-au auzit: Că fără de tată Fiul din Fecioară, prin Părintescul glas cu preaslăvire S-a mărturisit ca un Dumnezeu și om, Același și în veci.

Cu luarea de Fiu de aiurea n-ai fost, ci din Ființă Fiu iubit al Celui Preaînalt, Cel ce mai dinainte ești, cu noi ai petrecut fără schimbare; bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Catavasie: Nebuna poruncă...

Cântarea a 8-a,

Irmos:

Tinerii în Babilon, cu dumnezeiască râvnă fiind aprinși, îngrozirea tiranului și a văpăii bărbătește o au călcat, și în mijlocul focului fiind aruncați, rourându-se au cântat: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cela ce toate le poartă cu bunăvoință Hristos, cu preacuratele Sale picioare S-a suit în muntele Taborului; întru care mai mult decât raza soarelui strălucind cu fața, pe cei mai aleși din legea veche și din legea Darului i-a arătat cântând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Întru slavă neapropiată arătându-Se negrăit peste muntele Taborului, Lumina cea necuprinsă și neapusă, Raza Tatălui, făptura o a luminat, și a îndumnezeit pe oamenii cei ce cântă: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cu sfințită cuviință stând Moise și Ilie în muntele Taborului, și Chipul dumnezeieștii fețe luminat văzând, pe Hristos întru Părinteasca slavă strălucind au cântat: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Pentru dumnezeiasca vedere cea din nor s-a preamărit oarecând fața lui Moise; iar Hristos cu lumina și cu slava ca cu o haină Se îmbracă, că însuși Făcător luminii fiind, luminează pe cei ce cântă: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Văzând ucenicii pe Hristos înconjurat de nor luminos în Tabor, și jos spre pământ uitându-se, mintea luminându-și, L-au lăudat pe El împreună cu Tatăl și cu Duhul: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Alt Canon,

Irmos:

De șapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor, l-a ars nebunește, cinstitorilor de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceștia cu putere mai bună mântuiți, Făcătorului și Mântuitorului, a strigat: Tineri bine-L cuvântați, preoți lăudați, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.

Auzindu-te Stăpâne pe Tine mărturisit de Tatăl, și fulgerul feței Tale cel mai tare decât vederea omenească, neputând răbda să-l vadă ucenicii Tăi, au căzut pe pământ cu frică cântând: Preoți lăudați, popoare preaînălțați întru toți vecii.

Al celor ce împărățesc ești Împărat preafrumos, și celor ce domnesc pretutindenea ești Domn, puternic fericit, și locuind întru lumina cea neapropiată; Căruia ucenicii mirându-se au strigat: Tineri binecuvântați, preoți lăudați, popoare preaînălțați întru toți vecii.

Ca înaintea Celui ce stăpânești Cerul, și peste pământ împărătești, și peste cele dedesubt ai domnie, Hristoase înaintea Ta au stătut de pe pământ adică Apostolii, și ca din Cer, Tezviteanul Ilie, și Moise din morți, cântând cu un glas: Popoare preaînălțați-L pe El întru toți vecii.

Grijile cele izvoditoare de lene, s-au lăsat pe pământ, de alegerea Apostolilor, Iubitorule de oameni, când Ți-au urmat Ție, spre dumnezeiască petrecere cea mai presus de pământ. Pentru aceasta și după vrednicie dobândind dumnezeiască, arătarea Ta au cântat: Popoare preaînălțați-L pe Hristos întru toți vecii.

Catavasie: Să lăudăm bine să cuvântăm...

Binecuvântați tineri cei întocmai cu numărul Treimii... La Cântarea a 9-a. Ceea ce ești mai cinstită... nu cântăm, măcar și Duminica de ar fi, ci cântăm această pripeală a Praznicului la amândouă Canoanele: Mărește sufletul meu pe Domnul, Cel ce S-a schimbat la față în muntele Taborului.

Irmosul:

Nașterea ta nestricată s-a arătat, Dumnezeu din coapsele tale a ieșit; că S-a arătat purtător de trup pe pământ, și cu oamenii a petrecut. Pentru aceasta pe tine de Dumnezeu Născătoare, toți te slăvim.

Spăimântați fiind cu acea nouă vărsare de lumină îndată-și, luminându-se ucenicii, unul către altul au privit, și jos la pământ căzând, Ție Stăpânului tuturor s-au închinat.

Glas de Dumnezeu suflat din nor s-a trimis, întărind minunea, că Tatăl luminilor a strigat către Apostoli: Acesta este Fiul Meu cel Iubit, pe acesta să-L ascultați.

Lucruri noi și preaslăvite văzând, glasul Părintesc auzind Tabor slugile Cuvântului, închipuirea Chipului celui dintâi, au strigat: Acesta este Mântuitorul nostru.

Cela ce ești Chipul cel nemutat al Celui ce este deapururea nemișcat, pecetea cea neschimbată, Fiule Cuvinte, înțelepciune și brațule, dreapta și puterea Celui Preaînalt, pe Tine te lăudăm cu Tatăl și cu Duhul.

Alt Canon,

Irmos:

Înfricoșatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până și la trup, din pântece fecioresc făcându-Se om; pentru aceea pe Preacurata Născătoarea de Dumnezeu, credincioșii o slăvim.

Ca să arăți luminat cea negrăită a Ta a doua pogorâre, ca să Te faci văzut Dumnezeu Cel Preaînalt, stând în mijlocul dumnezeilor în Tabor, Apostolilor și lui Moise și lui Ilie, negrăit ai strălucit; pentru aceasta toți pe Tine, Hristoase te slăvim.

Veniți ascultați-mă pe mine popoare, să ne suim în muntele cel sfânt, în cel mai presus decât cerurile, să stăm fără materie în cetatea Dumnezeului celui viu, și să vedem cu mintea Dumnezeirea cea fără materie, a Tatălui și a Duhului, în Fiul, Unul-Născut strălucind.

Trasu-m-ai pe mine cu dragostea Hristoase, și mai schimbat cu dumnezeiesc dorul Tău; deci arde cu focul cel fără materie păcatele mele, și mă învrednicește ca să mă satur de dulceața Ta, ca săltând să slăvesc Bunule amândouă venirile Tale.

Catavasie: Rai de taină ești...

LUMINÂNDA

Cuvinte, Cela ce ești lumină neschimbată, a Tatălui luminii Celui nenăscut, întru arătată lumina Ta, astăzi în Tabor am văzut lumină pe Tatăl, lumină și pe Duhul, Care aduce la lumină toată făptura. De trei ori.

LA LAUDE

Stihirile pe 6, glasul al 4-lea.

Podobie: Cela ce de sus ești chemat...

Mai-nainte de cinstită Crucea Ta și de patimă, luând pe cei ce mai-nainte i-ai ales din sfințiții ucenici, în muntele Taborului Te-ai suit, Stăpâne, vrând să le arăți lor slava Ta; care și văzându-Te pe Tine schimbându-Te la față, și mai mult decât soarele strălucind, cu fața în jos căzând, de puterea Ta, s-au mirat strigând: Tu ești Hristoase lumina fără de ani, și Raza Tatălui, măcar de Te-ai și arătat cu trup de bunăvoie, Cela ce ești neschimbat. De două ori.

Cela ce mai-nainte de veci ești Dumnezeu Cuvântul, Care cu lumina ca cu o haină Te îmbraci, schimbându-Te la față înaintea ucenicilor Tăi, mai mult decât soarele Cuvinte ai strălucit; și Moise și Ilie au stătut înaintea Ta, vestindu-Te pe Tine Domn morților și viilor, și slăvind rânduiala Ta cea negrăită, și mila și multa plecăciune; prin care ai mântuit lumea cea pierdută prin păcat.

Pe Tine, Cel ce Te-ai născut din norul fecioresc, și trup Te-ai făcut și în muntele Taborului la față Te-ai schimbat Doamne, și de nor luminos Te-ai înconjurat, ucenicii stând înaintea Ta, glasul Părintelui pe Tine Fiu iubit de față Te-a arătat, ca pe Cel de o Ființă și de pe un Scaun. Pentru aceasta Petru mirându-se a zis: Bine este a fi aicea, neștiind ce grăiește? Făcătorule de bine, mult-Milostive.

Slavă..., Și acum..., glasul al 8-lea, a lui Vizantie:

Suit-a Hristos pe Petru, pe Iacov și pe Ioan în munte înalt deosebi, și S-a schimbat la față înaintea lor, și a strălucit fața Lui ca soarele și hainele Lui s-au făcut albe ca lumina, și s-au arătat Moise și Ilie grăind cu Dânsul și nor luminos i-a umbrit pe ei; și iată glas din nor zicând: Acesta este Fiul Meu cel Iubit, întru Care bine am voit, pe Acesta să ascultați.

SLAVOSLOVIA cea mare, Troparul Praznicului, Ecteniile și Otpustul. Și se miruiesc frații de la preot cu untdelemn sfânt în Candela de la Icoana Praznicului, apoi Ceasul 1, la care zicem Troparul Praznicului. După Sfinte Dumnezeule... Condacul Praznicului, asemenea și la celelalte.

LA LITURGHIE

ANTiFONUL ÎNTÂI, glasul al 2-lea.

Stih: Trimite lumina Ta și adevărul Tău, acestea m-au povățuit.

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Mântuitorule mântuiește-ne pe noi.

Stih: Și m-a adus pe mine la muntele cel sfânt al Tău și la locașurile Tale.

Pentru rugăciunile...

Stih: Înalță-Te peste ceruri Dumnezeule, și peste tot pământul slava Ta.

Pentru rugăciunile...

Stih: Că s-a mărit până la ceruri mila Ta și până la nori adevărul Tău.

Pentru rugăciunile...

Slavă... Pentru rugăciunile... Și acum... Pentru rugăciunile...

ANTIFONUL AL DOILEA

Stih: Văzutu-s-au cărările Tale, Dumnezeule, umbletele Dumnezeului meu, ale Împăratului celui din Cel Sfânt.

Mântuiește-ne pe noi Fiul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai schimbat la față în muntele Taborului, pe cei ce-Ți cântăm Aliluia.

Stih: Iar eu întru dreptate mă voi arătă feței Tale.

Mântuiește-ne pe noi Fiul lui Dumnezeu...

Stih: Sătura-mă-voi când mi se va arătă slava Ta.

Mântuiește-ne pe noi Fiul lui Dumnezeu...

Stih: Întru mărturisire și în mare podoabă Te-ai îmbrăcat, îmbrăcându-Te cu lumina ca cu o haină.

Mântuiește-ne pe noi Fiul lui Dumnezeu...

Slavă..., Și acum.... Unule născut Fiule și Cuvântul lui Dumnezeu...

ANTIFONUL AL TREILEA glasul al 7-lea.

Stih: Ale Tale sunt cerurile și al Tău este pământul.

Schimbatu-Te-ai la față în munte Hristoase Dumnezeule, arătând ucenicilor Tăi slava Ta, pe cât li se putea; strălucească și nouă păcătoșilor lumina Ta cea pururea fiitoare; pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de lumină slavă Ție.

Stih: Taborul și Ermonul întru numele Tău se vor bucura.

Troparul: Schimbatu-Te-ai Ia față...

Stih: Mărturisi-vor cerurile minunile Tale Doamne...

Troparul: Schimbatu-Te-ai Ia față...

Stih: Căci adevărul Tău în adunarea sfinților...

Troparul: Schimbatu-Te-ai Ia față...

IEȘIRE

Stih: Că la Tine este izvorul vieții întru lumina Ta vom vedea lumină.

Troparul: Schimbatu-Te-ai Ia față...

Slavă..., Și acum...

CONDAC, glasul al 7-lea.

În munte Te-ai schimbat la față, și pe cât au cuprins ucenicii Tăi, slava Ta Hristoase Dumnezeule au văzut, că dacă Te vor vedea răstignit să cunoască patima cea de bunăvoie, și lumii să propovăduiască, că Tu ești cu adevărat Raza Tatălui.

Sfinte Dumnezeule... Prochimen, glasul al 4-lea: Cât s-au mărit lucrurile Tale Doamne, toate întru înțelepciune le-ai făcut... Stih: Binecuvintează suflete al meu pe Domnul... Apostolul din Epistola Lui Petru: Fraților, sârguiți-vă ca chemarea și alegerea voastră adevărată să o faceți... Aliluia, glasul al 8-lea: Ale Tale sunt cerurile și al Tău este pământul... Stih: Fericit este poporul care știe strigarea... Evanghelia de Ia Matei: În vremea aceea, luat-a Iisus pe Petru, pe Iacov și pe Ioan... În loc de: Cade-se să te fericim... cântăm Irmosul Cântarea a 9-a: Nașterea ta nestricată s-a arătat... până la sfârșitul prăznuirii. CHINONICUL: Întru lumina slavei feței Tale Doamne vom umbla, și întru numele Tău ne vom bucura în veci. La masă dezlegăm la pește și la untdelemn și la vin, chiar Miercuri sau Vineri de s-ar întâmpla.

VEZI: A ști ni se cuvine, cum că predanie avem de la Sfinții Părinți: De la mântuitoarea această prăznuire a Schimbării la față, a mânca struguri unde se află, care aducându-se în Biserică și înainte punându-se, după rugăciunea amvonului, ieșind preotul cu cădelnița și cădindu-i, citește asupra lor rugăciunea cea pentru binecuvântarea strugurilor, și se împart la masă fraților; iar unde nu se află struguri, în locul acestora faguri de miere, mere și pere se pun înainte, care asemenea binecuvântându-se, se împart ta masă.

Ia aminte: Dacă cineva din frați va mânca struguri mai-nainte de prăznuirea aceasta, acesta certarea neascultării să o primească, și să nu guste struguri toată luna lui August, ca unul ce porunca Tipicului o a trecut cu vederea, ca de la acesta să se învețe și ceilalți a se supune Tipicului Sfinților Părinți. Această certare se face și fraților care păzesc viile. Iar de la prăznuirea aceasta, de 3 ori în săptămână se cuvine a se pune struguri la masă înaintea fraților ca să guste, adică Luni, Miercuri și Vineri.