SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIA MICĂ

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile, pe 4, glasul 1:

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Veniți toți credincioșii, să cinstim după vrednicie, pe Mergătorul înainte Ioan, și Botezătorul lui Hristos, căci acesta este Prooroc, care proorocește cele ce vor să fie, ca o slugă și tăinuitor bine încuviințat minunilor lui Hristos celor negrăite. De două ori.

Irod cel fără de minte, fără milă ți-a tăiat capul tău, înfruntând tu obiceiul lui cel preaspurcat; iar Hristos Ziditorul Domnul și Mântuitorul tuturor, pe tine ca pe un Botezător de trei ori fericite, te-a făcut cap Bisericii.

Irod cel fărădelege, a poruncit ca să aducă capul tău către Irodiada cea preaspurcată, cu îndrăzneală tăindu-l, Preafericite. O minune înfricoșată! O preaslăvită auzire! Iar Biserica lui Hristos, cu bucurie prăznuiește pătimirea ta.

Slavă..., glasul a 8-lea:

Mergătorule înainte al Mântuitorului măcar că Irod te-a despărțit pe tine de propovăduirea Darului, dar făclia cea strălucitoare de lumină a gurii tale, și celor din iad strălucea lumina credinței. Pentru aceasta roagă-te, să se mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Stăpână primește rugăciunile robilor tăi, și ne izbăvește pe noi, dintru toată nevoia și scârba.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile glasului al 2-lea.

Podobie: Casa Eufratului...

Arătatu-te-ai, Preafericite, mai mare între cei născuți din femei, căci ai botezat pe Stăpânul tuturor, Ioane, Proorocule propovăduitorule și înainte Mergătorule.

Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioșilor Lui.

Cuprins de beție și de curvie, văzând Irodiada, pe Irod cel fărădelege, către ucidere l-a tras pe dânsul.

Stih: Întru pomenire veșnică va fi dreptul.

Pomenirea cea sfințită, a dumnezeiescului Ioan Botezătorul, cu dragoste săvârșindu-o, lăudăm pe Treimea cea mai presus de Dumnezeire.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ești singură nădejdea creștinilor și folositoare, împreună cu Mergătorul înainte, roagă Preacurată pe Fiul tău, pentru robii tăi.

Tropar glasul al 2-lea.

Pomenirea dreptului cu laude, iar ție destul îți este mărturia Domnului, Mergătorule înainte. Că te-ai arătat cu adevărat și decât proorocii mai cinstit. Că și a boteza în repejuni pe Cel propovăduit te-ai învrednicit. Drept aceea pentru adevăr nevoindu-te, bucurându-te, bine ai vestit și celor din iad, pe Dumnezeu Cel ce S-a arătat în trup; pe Cel ce a ridicat păcatul lumii, și ne-a dăruit nouă mare milă.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Toate tainele tale sunt mai presus de cuget, toate sunt preaslăvite Născătoare de Dumnezeu; cu curăția fiind pecetluită, și fecioria păzită, Maică te-ai cunoscut nemincinoasă, născând pe Dumnezeu cel adevărat; pe Care roagă-L, să mântuiască sufletele noastre.

Ectenia mică și Otpustul.

LA VECERNIA CEA MARE

După obișnuitul Psalm, cântăm, Fericit bărbatul... Slava dintâi.

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 8, glasul al 6-lea singur glasul.

Ale lui Ioan monahul.

Săvârșindu-se ziua nașterii lui Irod celui fără de rușine, s-a plinit legătura jurământului, celui cu spurcata jucătoare. Că tăindu-se capul Mergătorului înainte, s-a adus ca o mâncare în blid, la cei ce ședeau. O ospăț urât! O lucru necuvios și plin de ucidere! Dar noi pe Botezătorul, ca pe cel mai mare între cei născuți din femei, după vrednicie cinstindu-l îl fericim. De două ori.

Jucat-a ucenița atot-vicleanului diavol, și a luat plată capul tău Mergătorule înainte. O ospăț plin de sângiuri! Mai bine ar fi fost de nu te-ai fi jurat Iroade fărădelege, fiule al minciunii; iar de te-ai și jurat, nu bine te-ai jurat. Mai bine ar fi fost de ai fi mințit, și viața să dobândești, decât să te ții de adevăr, și să tai capul Mergătorului înainte. Dar noi pe Botezătorul, ca pe cel mai mare între cei născuți din femei, după vrednicie cinstindu-l îl fericim. De două ori.

Nu ți s-a căzut ție o Iroade, pe văditorul desfrânării să-l osândești spre moarte, pentru pofta diavolească, și înfierbântarea spre turbată desfrânare. Nu ți s-a căzut ție să dai cu greșeală femeii celei fărădelege, și preacinstit capul lui, pentru jurământul jucării. O cum ai îndrăznit a face o ucidere ca aceasta! Și cum nu s-a ars spurcata jucătoare, aducându-l pe acesta în tipsie în mijlocul ospățului! Dar noi pe Botezătorul, ca pe cel mai-mare între cei născuți din femei, după vrednicie cinstindu-l îl fericim. De două ori.

Iarăși Irodiada turbează, iarăși se tulbură! O jucare amăgitoare și băutură cu înșelăciune! Botezătorul s-a tăiat și Irod s-a tulburat. Pentru rugăciunile Mergătorului înaintea Ta, Doamne, dă pace sufletelor noastre. De două ori.

Slavă..., glas același.

Săvârșindu-se ziua nașterii lui Irod celui... Stihira cea dintâi.

Și acum..., a Născătoarei:

Cine nu te va ferici pe tine Preasfântă Fecioară? Sau cine nu va lăuda preacurată nașterea ta? Că Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul Unul-Născut, Același din tine cea Curată a ieșit, negrăit întrupându-Se; din fire Dumnezeu fiind și cu firea om făcându-Se pentru noi; nu în două fețe fiind despărțit, ci în două firi neamestecat fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L Curată cu totul fericită să miluiască sufletele noastre.

VOHOD: Lumină lină...

Prochimenul zilei, și citirile.

Din Proorocia lui Isaia citire:

Cap. 40, Vers 1.

Acestea grăiește Domnul: Mângâiați, mângâiați pe poporul Meu, grăiește Dumnezeu; preoților grăiți Ierusalimului în inimă, mângâiați-l pe dânsul, că s-a înmulțit smerirea lui, că s-a dezlegat păcatul lui, că a luat din mâna Domnului îndoite pentru păcatele sale. Glasul celuia ce strigă în pustie, gătiți calea Domnului, drepte faceți cărările Dumnezeului nostru, toată valea se va umplea, și tot muntele și dealul se va pleca, și vor fi cele strâmbe drepte, și cele colțuroase căi netede. Și se va arăta slava Domnului și va vedea tot trupul mântuirea lui Dumnezeu. În munte înalt te suie, cela ce binevestești Sionului, înalță întru tărie glasul lău, cela ce binevestești Ierusalimului, înalță, nu te teme; Eu sunt Domnul Dumnezeu, Eu voi auzi Dumnezeul lui Israil, și nu-i voi lăsa pe ei, ci voi deschide din munți izvoare și prin mijlocul câmpiilor fântâni, și voi face pustia întru bălți și pământul cel însetoșat întru izvoare de ape. Veselească-se cerul deasupra și norii să roureze dreptate, să răsară pământul și să încolțească milă și dreptate să arate împreună. Glas de veselie spuneți, și faceți să se auză aceasta până la marginile pământului. Ziceți: Că a mântuit Domnul pe sluga sa Iacov; și de vor însetoșa în pustie, scoate-va lor apă din piatră. Veselește-te cea stearpă care nu naști, glăsuiește și strigă, care nu aveai durere, că mai mulți sunt fii pustiei, decât ai aceleia ce are bărbat.

Din Proorocia lui Maleahi citire:

Cap. 3 Vers 1.

Acestea grăiește Domnul Atotțiitorul: Iată Eu trimit îngerul Meu înaintea feței Tale, care va găti calea Ta înaintea Ta, și va veni la Biserica Sa Domnul, pe care voi căutați. Și cine va putea suferi ziua venirii Lui? Sau cine va putea sta întru vederea Lui? Pentru că acela va veni ca focul ce topește și ca iarba nălbitorilor. Și va ședea topind și curățind ca argintul și aurul. Și va veni la voi cu judecată, și va fi mărturie grabnică asupra celor răi și asupra păcătoșilor și asupra celor ce jură strâmb cu numele Lui, și asupra celor ce nu se tem de Dânsul, zice Domnul Atotțiitorul. Pentru că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru și nu Mă schimb, și voi feciorii lui Iacov v-ați depărtat de lege și nu o ați păzit. Pentru aceasta întoarceți-vă la Mine și Mă voi întoarce la voi, zice Domnul Atotțiitorul. Și vă vor ferici pe voi toate neamurile, și vor cunoaște că Eu sunt Domnul, Cel ce voi judeca între cel drept și între cel fărădelege în ziua aceea, întru care Eu voi face mântuire celor ce Mă iubesc pe Mine; deci, cunoașteți și vă aduceți aminte de legea lui Moise robului Meu, precum v-am așezat vouă în Horeb, porunci și dreptăți către tot poporul lui Israil. Și iată Eu voi trimite vouă pe Ilie Tezviteanul, mai-nainte până ce va veni ziua Domnului cea mare și arătată. Care va întoarce inima tatălui spre fiu și inima omului spre vecinul lui. Ca venind să nu bat pământul degrab, zice Domnul Atotțiitorul, Dumnezeul cel Sfânt al lui Israil.

De la Înțelepciunea lui Solomon citire:

Cap. 4, Vers 7.

Dreptul de va ajunge să se sfârșească, întru odihnă va fi; dreptul murind va osândi pe necurații cei vii, că vor vedea sfârșitul dreptului, și nu vor cunoaște ce a sfătuit pentru dânsul Dumnezeu. Că va arunca Domnul jos pe cei necredincioși fără de glas, și va clăti pe dânșii din temelie, și până la cel mai de pe urmă se vor pustii întru durere și pomenirea lor va pieri. Că vor veni întru cugetul greșalelor sale spăimântați, și vor mustra pe dânșii împotrivă fărădelegile lor. Atunci va sta cu multă îndrăzneală dreptul înaintea feței celor ce l-au supărat pe dânsul, și a celor ce au lepădat ostenelile lui, și văzându-l pe el se vor tulbura cu cumplită frică, și se vor îngrozi de preaslăvită mântuirea lui. Că vor zice întru sine căindu-se, și întru nevoința duhului vor suspina și vor zice: Acesta este pe care l-am avut oare-când în râs și întru pildă de ocară noi cești fără de minte? Viața lui o am socotit nebunie și sfârșitul lui fără de cinste? Și cum s-a socotit între fiii lui Dumnezeu și între sfinți soarta lui este? Rătăcit-am dar din calea adevărului, și lumina dreptății nu ne-a strălucit nouă; și soarele nu ne-a răsărit nouă. Umplutu-ne-am de cărările fărădelegii și ale pierzării, și am umblat pe cărări neumblate, iar calea Domnului nu o am cunoscut.

LA LITIE

Stihirile, glasul 1, singur glasul, ale lui Ghermano patriarhul.

Ce te vom numi Proorocule? Înger, Apostol sau Mucenic? Înger, că ai viețuit ca un fără trup. Apostol, că ai învățat pe păgâni; și Mucenic, că s-a tăiat capul tău pentru Hristos; pe Care roagă-L, să miluiască sufletele noastre.

Pomenirea tăierii capului Mergătorului înainte săvârșim, care atunci în tipsie a izvorât sângiuri, iar acum la marginile lumii varsă tămăduiri.

Astăzi chipul cel de lucru necuvios maica uciderii pe preaspurcata fiica sa, cea din împreunare fărădelege, o a umplut de răutate prin sfat cu chip de ucidere, împotriva celui de Dumnezeu ales, mai-marelui decât toți proorocii, pentru că făcând ospăț Irod cel preaspurcat, în ziua necuratei nașterii sale cu jurământ o a rânduit, să ceară cinstit capul cel de minuni izvorâtor, al propovăduitorului de Dumnezeu, care a și săvârșit cel fără de minte, pentru jucarea femeiască, dându-i-l ei în loc de plată dar, pentru jurământ. Însă n-a încetat tăinuitorul venirii lui Hristos, și după sfârșit a defăima amestecarea lor, cea urâtă lui Dumnezeu, ci defăimându-o a strigat zicând: Nu se cade ție să fii în curvie cu femeia fratelui tău Filip. O, zi de naștere ucigătoare de Prooroc, și ospăț plin de sângiuri! Dar noi cu gând binecredincios, întru tăierea Mergătorului înainte, cu haine albe îmbrăcându-ne, prăznuim bucurându-ne, ca în ziua cea binevestită, și-l rugăm pe dânsul, să se roage Treimii, să ne mântuiască pe noi de ocara patimilor, și să mântuiască sufletele noastre.

Glasul al 4-lea.

Irod a săvârșit ziua nașterii sale celei fărădelege și ospățul cel prea fără de rușine, pentru că îndulcindu-se și îmboldindu-se de cea fărădelege nebunie femeiască, a tăiat capul Mergătorului înainte, dar pe limba cea proorocească, care înfrunta nelegiuirea lui, nu o a tăiat. A vărsat sânge nevinovat, vrând să acopere păcatul cel fărădelege; dar cu aceasta n-a acoperit glasul celui ce strigă tuturor pocăința, ci Irod se veselea la ucidere, iar noi cu dragoste împreună prăznuim junghierea Botezătorului Ioan cea fericită; căci a apucat înainte a propovădui în iad pe Viața celor ce ședeau întru întuneric și în umbra morții, pe Răsăritul cel dintru înălțime, pe Hristos Dumnezeul nostru, Cel ce este singur mult-Milostiv.

Veniți noroadelor să lăudăm pe Proorocul și Mucenicul și Botezătorul Mântuitorului, căci acesta fiind înger în trup, a mustrat pe Irod, osândind fapta desfrânării celei fărădelege și prin jucarea cea fărădelege i s-a tăiat cinstitul cap, celui ce bine a vestit celor din iad învierea morților, și se roagă neîncetat Domnului, ca să izbăvească sufletele noastre.

Pe Proorocul și Botezătorul Mântuitorului, veniți credincioșii să-l lăudăm, căci depărtându-se de lume locuia în pustie, mâncând miere sălbatică și vlăstari, și pe împăratul cel fărădelege l-a înfruntat; iar pe puțin sufletul nostru îl mângâia, zicând: Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția Cerurilor.

Slavă..., glasul al 5-lea, a lui Ioan Monahul.

Vrând Irod să scape de defăimările cele pentru fapta cea fărădelege, cu greșeală a dat femeii celei prea fărădelege, capul tău Mergătorule înainte; că n-a priceput ticălosul, că aducându-l pe el în tipsie se va mustra pe sine. Deci ca cel ce ești lucrător și învățător de curăție și mântuitor îndreptător de pocăință, Botezătorule al lui Hristos, roagă-te să ne izbăvească pe noi de ocara patimilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Fericimu-te pe tine de Dumnezeu Născătoare Fecioară și te slăvim credincioșii după datorie, cetatea cea neclintită, zidul cel nesurpat, folositoarea cea tare, și scăparea sufletelor noastre.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea, singur glasul.

Propovăduitorule, al pocăinței Ioane Botezătorule, tăindu-se capul tău, pământul ai sfințit pentru că legea lui Dumnezeu, luminat o ai arătat credincioșilor, și fărădelegea ai pierdut. Ca cel ce stai înaintea Scaunului lui Hristos, cerescului Împărat; pe Acela roagă-L, să miluiască sufletele noastre.

Stih: Dreptul ca finicul va înflori, și ca cedrul cel din Liban se va înmulți.

Pentru legea Domnului, capul tău tăindu-se, o preasfințite Ioane, ai mustrat cu îndrăzneală, pe răucredinciosul împărat cel ce făcea fărădelege. Pentru aceasta se minunează de tine oștile îngerești, și te slăvesc cetele Apostolilor, și ale mucenicilor; și noi cinstim pomenirea ta cea de peste an, Preaslăvite, slăvind Preasfânta Treime, Ceea ce te-a încununat pe tine înainte Mergătorule, fericite.

Stih: Veselise-va dreptul de Domnul și va nădăjdui spre Dânsul.

Celui ce a fost Prooroc din Prooroc, și mai mare decât proorocii, celui sfințit din pântecele maicii sale spre slujba Domnului, astăzi de către împăratul cel fărădelege i s-a tăiat capul, și pe fata ceea ce a jucat fără de rușine, mustrându-o arătat, și mai-nainte de tăiere și după tăiere, a rușinat tabăra păcatului, și pentru aceasta strigăm: Botezătorule Ioane, ca cel ce ai îndrăzneală, roagă-te neîncetat pentru sufletele noastre.

Slavă..., glasul al 8-lea.

Mergătorule înaintea Mântuitorului, tu pe împărați ai mustrat, ca să nu facă fărădelege. Pentru aceasta jucarea femeii celei fărădelege, a îndemnat pe Irod, să taie capul tău. Și pentru aceasta de la răsăritul soarelui până la apus, lăudat este numele tău; cel ce ai îndrăzneală către Domnul, roagă-te cu dinadinsul, să mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Fecioară ceea ce nu știi de mire, care pe Dumnezeu negrăit L-ai zămislit cu trup, Maica Dumnezeului Celui Preaînalt, rugăciunile robilor tăi primește-le, ceea ce ești cu totul fără prihană, care tuturor dăruiești curățire de greșale. Acum rugăciunile noastre primindu-le, roagă-te să ne mântuim noi toți.

La binecuvântarea pâinilor:

Troparul, de 2 ori.

Pomenirea dreptului cu laude, iar ție destul îți este mărturia Domnului, Mergătorule înainte. Că te-ai arătat cu adevărat și decât proorocii mai cinstit. Că și a boteza în repejuni pe Cel propovăduit te-ai învrednicit. Drept aceea pentru adevăr nevoindu-te, bucurându-te, bine ai vestit și celor din iad, pe Dumnezeu Cel ce S-a arătat în trup; pe Cel ce a ridicat păcatul lumii, și ne-a dăruit nouă mare milă.

Născătoare de Dumnezeu Fecioară... O dată și citire a Sfântului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul... Troparul Sfântului, de 2 ori, Slavă..., Și acum... a Născătoarei.

După întâia Catismă, Sedealna, glasul al 5-lea,

Podobie: Cuvântul cel împreună...

Pe mijlocitorul legii și al Darului, credincioșii adunându-ne cu un glas să-l lăudăm, că ne-a propovăduit nouă pocăința, și pe Irod de față mustrându-l cu îndrăzneală, capul i s-a tăiat. Și acum cu îngerii viețuind, se roagă lui Hristos să ne mântuiască pe noi. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Minunea cea înfricoșată a zămislirii, și negrăit chipul nașterii tale, întru tine s-a cunoscut Curată pururea Fecioară. Îmi minunează mintea, și-mi spăimântează gândul, slava ta de Dumnezeu Născătoare tuturor este tinsă, spre mântuirea sufletelor noastre.

După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 5-lea.

Podobie: Cuvântul Cel împreună...

Pe cel ce s-a arătat nouă din pântece Prooroc, și din cea stearpă luminat a ieșit lumii luminător, cu cântări să-l lăudăm pe Botezătorul lui Hristos și pătimitorul, cel de biruință purtător, pe Mergătorul înainte, Ioan; că se roagă Domnului, să miluiască sufletele noastre. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Acoperământul tău cel grabnic, și ajutorul și mila, arată-o spre robul tău, și îmblânzește Curată valurile gândurilor celor deșarte, și sufletul meu cel căzut ridică-l de Dumnezeu Născătoare, că știu Fecioară știu, că poți câte voiești.

După Polieleu, Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe Înțelepciunea...

Din cea stearpă strălucind, cu vrerea lui Dumnezeu, și legătura limbii părintelui tău dezlegând, ai arătat pe Soarele cel ce luminează pe luceafărul, și noroadelor în pustie ai propovăduit pe Făcătorul, pe Mielul cel ce ridică greșalele lumii. Pentru aceasta și cu râvnă pe împăratul mustrând, slăvit capul tău ți s-a tăiat preaslăvite Ioane, prealăudate: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșale să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Pe tine ca pe ceea ce numai una ești Fecioară între femei, care ai născut fără sămânță pe Dumnezeu cu trup, toate neamurile omenești te fericim, că Focul Dumnezeirii, S-a sălășluit întru tine, și ca pe un Prunc cu lapte ai hrănit pe Făcătorul și Domnul. Pentru aceasta neamul îngeresc și omenesc, după vrednicie slăvesc preasfântă nașterea ta, și cu un glas strigăm către tine: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșale să dăruiască, celor ce se închină cu credință, nașterii tale celei fără sămânță.

Apoi Antifonul întâi al glasului al 4-lea.

Prochimen, glasul al 4-lea:

Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioșilor Lui.

Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate care a dat mie.

Toată suflarea...

Evanghelia de la Matei: În vremea aceea a auzit Irod, cel a patra parte stăpânitor, vestea lui Iisus.... După Psalm 50. Slavă..., glasul al 2-lea. Pentru rugăciunile Mergătorului înainte, Milostive, curățește mulțimea păcatelor noastre. Și acum... Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea păcatelor noastre. Apoi, Miluiește-mă Dumnezeule după mare mila Ta...

Și Stihira, glasul al 6-lea.

Jucat-a ucenița atot vicleanului diavol, și a luat plată capul tău Mergătorule înainte, ospăț plin de sângiuri! Mai bine ar fi fost de nu te-ai fi jurat Iroade fărădelege, fiule al minciunii; iar de te-ai și jurat, nu bine te-ai jurat. Mai bine ar fi fost de ai fi mințit și viață să dobândești, decât să te ții de adevăr, și să tai capul Mergătorului înainte. Dar noi pe Botezătorul, ca pe cel mai mare între cei născuți din femei, după vrednicie cinstindu-l, îl fericim.

CANOANELE

Se citesc două Canoane; cel dintâi cu Irmosul pe 8.

CANONUL întâi.

Facere a lui Ioan monahul.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea.

Irmos:

Apa trecându-o ca pe uscat, și din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, striga: Mântuitorului și Dumnezeului nostru să-i cântăm.

Pe cel ce s-a arătat din pântece sterp Prooroc, Celui ce S-a născut negrăit din pântece fecioresc, pe sfințitul înainte Mergătorul să-l lăudăm.

Cela ce ai covârșit hotarele firii, legile dreptății ai păzit, amestecarea cea fărădelege mustrând, netemându-te de sălbătăcia împăraților.

Hrănindu-te cu laptele legii, și așezământul de lege, pentru împreunarea cea după lege, pecetluindu-l ca un pecetluitor al legii, ai stătut împotriva urâtei preacurvii.

A Născătoarei:

Cetele îngerești și omenești, te laudă pe tine neîncetat, Maică ceea ce nu știi de mire, că pe Făcătorul lor ca pe un Prunc, în brațe L-ai purtat.

Alt CANON, pe 6.

Cântarea 1-a, glas și Irmos același.

Pe cel mărturisit de Hristos, a fi mai presus decât toți oamenii, ca pe un Mergător înainte și prieten al Lui, pe dumnezeiescul Ioan toți să-l, lăudăm.

Pe cetățeanul pustiei, și împreună locuitorul cu îngerii, pe dumnezeiescul Ioan, lauda poporului celui nou, toți să-l lăudăm.

Slavă...

Întru pomenirea Mergătorului înainte, îngerește să dănțuim, și lui Hristos să strigăm: Pentru rugăciunile lui Hristoase, împacă lumea Ta.

Și acum..., a Născătoarei:

Roagă totdeauna Născătoare de Dumnezeu pe Dumnezeu Cel ce S-a întrupat din tine cu cuvânt negrăit, ca să mântuiască pe robii tăi de toată primejdia.

Catavasie: Cruce însemnând Moise...

Cântarea a 3-a,

Irmos:

Tu ești întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu ești lumina celor întunecați și pe Tine te laudă duhul meu.

Cu obrăznicie fără de rușine, fata cea plină de beție a zis, dă-mi capul lui Ioan, o Iroade în tipsie.

Fata a jucat și ca o călcătoare de lege spre plăcere făcând, a tras pe Irod spre uciderea Mergătorului înainte și propovăduitorului.

O a ta ticăloșie, Iroade fără de minte și fărădelege! Cu ce îndrăzneală, fata înfierbântându-se, ai făcut nedreaptă ucidere.

A Născătoarei:

Dă-ne nouă ajutor cu rugăciunile tale, Preacurată, gonind asuprelile primejdiilor celor rele.

Alt Canon,

Irmos: Doamne, Cela ce ai făcut cele...

Ca un mijlocitor al legii celei vechi și al celei noi, înainte Mergătorule, al propovăduirilor evanghelicești tu ispravnic fiind, amestecarea cea fărădelege și tirănească o ai mustrat și slăvită moarte o ai luat bucurându-te.

De maica sa cea fărădelege mai-nainte învățată fiind fata, nebunindu-se de beție, a zis lui Irod: Dă-mi în tipsie capul lui Ioan, ca să-l dau maicii mele dar dorit.

Slavă...

Nesuferind tiranul cel fără de rușine, mustrările limbii tale celei de Dumnezeu purtătoare, slăvite Mergătorule înainte, a dat fetei pentru jucări femeiești dar, cinstit capul tău, Preaslăvite.

Și acum..., a Născătoarei:

Sălășluindu-te în Fecioară trupește Doamne, Te-ai arătat oamenilor precum se cădea a Te vedea pe Tine, pe care o ai și arătat ca pe o adevărată de Dumnezeu Născătoare, ajutătoare credincioșilor, unule Iubitorule de oameni.

Catavasie: Toiagul spre închipuirea tainei...

Sedealna, glasul 1.

Podobie: Mormântul tău...

Pe Mergătorul înaintea lui Hristos, pe Botezătorul și Proorocul, să-l cinstim credincioși cu curată cunoștință, ca pe un slăvit propovăduitor și al pocăinței învățător, și ca pe un Mucenic cu totul adevărat al Mântuitorului; că nebunia lui Irod mustrând, capul i s-a tăiat.

Slavă..., glasul al 4-lea.

Podobie: Spăimânta-tu-s-a Iosif...

Acum s-a arătat nouă Botezătorul Mântuitorului și veselește duhovnicește gândurile credincioșilor, frumusețea pustiei, și pecetea proorocilor. Pentru că s-a arătat Mergător înaintea lui Hristos, și mărturie nemincinoasă venirii Lui. Deci cu cântări duhovnicești, cu un glas lui Ioan să-i strigăm: Proorocule propovăduitorule al adevărului, roagă-te să ne mântuiască pe noi.

Și acum..., a Născătoarei:

Spăimântatu-s-au Curată, toate cetele îngerești, de înfricoșată taina nașterii tale, cum Cel ce ține toate numai cu voia, în brațele tale ca un om S-a ținut; și a luat început Cel mai-nainte de veci. Și cu lapte S-a hrănit, Cel ce hrănește toată suflarea, cu negrăita bunătate, și pe tine ca pe o Maică a lui Dumnezeu, după adevăr lăudându-te te slăvesc.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Tu ești tăria mea Doamne, Tu și puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu bucuria mea; Cela ce nu ai lăsat Sânurile Părintești și a noastră sărăcie o ai cercetat. Pentru aceasta cu Proorocul Avacum strig către Tine: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Neputând să rabde iuțimea mustrărilor, cel vinovat pedepselor legii, nici îndrăzneala cea pentru cinstea lui Dumnezeu, cel amestecat cu necurăția desfătărilor, legând, păzea pe cel împreunat mai-nainte de sfârșit cu cetele cele de sus, ca și cum ar fi fost fără materie.

De beția vătămătoare de suflet, și de înfierbântare, de desfrânare bolnăvindu-se ticălosul, dându-se spre săltările cele de jocuri de picioare, cel defăimat ucigător de Prooroc s-a făcut; că a zămislit beție, care este muma desfrânării și cumplită fărădelege a născut.

Cu adevărat n-a mințit întru tine dumnezeiescul glas: Că tu ești mai presus de prooroci, ca cel ce te-ai învrednicit proorociei din pântece, întru nesăvârșirea trupească fiind, și pe Dumnezeu Cuvântul cel proorocit de tine, L-ai și văzut în trup, și L-ai botezat.

A Născătoarei:

Tu ești lauda credincioșilor ceea ce nu știi de mire; tu folositoarea, tu și scăparea, zid și liman creștinilor, că tu duci rugăciunile la Fiul tău, ceea ce ești cu totul fără prihană; și mântuiești din primejdii, pe cei ce cu credință și cu dragoste, te cunosc pe tine Născătoare de Dumnezeu Curată.

Alt Canon,

Irmos: Din muntele cel umbros...

Nu putea suferi Irod mustrările tale, sluga lui Hristos, preafericite Ioane; pentru aceasta, a gătit împotriva ta nedreaptă ucidere, nerușinându-se de cinstea ta.

Cu înfierbântare spre desfrânare împreună cu băutură îmbătându-se nedreptul împărat, pe tine Preafericite te-a dat fărădelege la judecată aducătoare de moarte, Proorocule, nerușinându-se de cinstea ta.

Slavă...

Dându-se după cuvintele fetei, cumplitul Irod cel rău-credincios, a dat cu adevărat desfrânatei dar, capul tău Proorocule, din care izvorăști Dar nouă tuturor.

Și acum..., a Născătoarei:

Bucură-te Sfântă de Dumnezeu Născătoare; bucură-te ceea ce ai născut bucuria lumii; bucură-te ceea ce singură ești folositoarea oamenilor, binecuvântată de Dumnezeu Născătoare Curată.

Catavasie: Auzit-am Doamne taina...

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta, Cela ce ești lumină neapusă? Și m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul; ci mă întoarce, și la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.

Cu îndemnările maicii sale plată pentru jucarea cea rău îndrăcită, a cerut fata cea prea-cumplită a sălbaticei leoaice, capul Mergătorului înainte și propovăduitorului, pe care și singure fiarele în pustie l-au cinstit.

O judecățile tale cele negrăite și necuprinse, Iubitorule de oameni! Cum spre pierderea celui ce era din pântece vas Duhului Sfânt și a crescut împreună cu înțelepciune și cu curăție, necurata fată a jucat.

Cu dragoste și cu voie i-a fost celui ce iubea necuvioasa însoțire, să împreuneze cu băuturile zilei nașterii sale, și uciderea Proorocului, și pahar plin de sfânt și proorocesc sânge iubitorilor de desfătări, să aducă.

A Născătoarei:

Îndrăzneală ca o Maică către Fiul tău câștigând, Preacurată, purtarea de grijă pentru noi cei de un neam nu o trece cu vederea rugămu-ne, că numai pe tine către Stăpânul, milostivă îmblânzitoare creștinii te punem înainte.

Alt Canon,

Irmos: Mânecând strigăm...

Plată jucării celei înșelătoare, s-a dat fetei în tipsie capul Mergătorului înainte, o nebunie!

Sângele curgea din capul tău, de Dumnezeu propovăduitorule, iar desfrânata se veselea, gândind lucruri mari o nebunie!

Slavă...

Că va tăcea limba ta, socotea Irod, iar aceea și tăcând, mai mult l-a mustrat, Prealăudate.

Și acum..., a Născătoarei:

Fecioară după naștere te lăudăm pe tine, de Dumnezeu Născătoare, că tu pe Dumnezeu Cuvântul, cu trup L-ai născut lumii.

Catavasie: O de trei ori fericite lemn...

Cântarea a 6-a,

Irmos:

Curățește-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, și mă ridică dintru adâncul răutăților rogu-mă; căci către Tine am strigat și mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

Pentru poruncile legii fiind în primejdii, Fericite, cu mustrări ai certat pe călcătorul de lege, că nu ai fost trestie clătinându-te de suflările vrăjmașelor vânturi.

Sânge din tăierea capului tău curgând, s-a adus plată trudelor celor de desfrânare, pe Irod defăimând și după sfârșit, ca pe cel ce a amestecat firea.

Prin pustietăți viețuind cu peri de cămilă acoperit fiind, întru acelea ca întru o cămară luminoasă ai viețuit, iar pe aceștia ca o podoabă împărătească purtându-i, peste patimi ai împărățit.

A Născătoarei:

Să ne mântuim de cumplite greșale, cu rugăciunile tale de Dumnezeu Născătoare Fecioară, și să dobândim preacurată dumnezeiască strălucirea Fiului lui Dumnezeu, Celui ce S-a întrupat dintru tine negrăit.

Alt Canon,

Irmos: Haină luminoasă...

Izvorând mulțime de dumnezeiești învățături credincioșilor, Ioane slăvite, pe Mielul lui Dumnezeu ne-ai vestit nouă.

Cel ce ai fost nemincinoasă pildă de curățenie și de viață adeverită, fă pomenire Mergătorule înainte, pentru cei ce te laudă pe tine, stând înaintea lui Hristos.

Slavă...

Cu rugăciunile tale Proorocule al lui Hristos, Botezătorule și înainte Mergătorule, împacă lumea, mântuind din primejdii sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce numai tu prin cuvânt purtând în pântece ai născut pe Cuvântul, mântuiește rugămu-ne, de cursele vrăjmașului sufletele noastre.

Catavasie: În pântecele fiarei...

CONDAC, glasul al 5-lea

Slăvită tăierea Mergătorului înainte, o rânduială oarecare dumnezeiască a fost, ca și celor din iad, să propovăduiască venirea Mântuitorului; să se tânguiască Irodiada, care a cerut ucidere fărădelege că nu legea lui Dumnezeu nici viața cea vie a iubit, ci cea amăgitoare vremelnică.

ICOS

Ziua nașterii lui Irod tuturor s-a arătat necuvioasă, când în mijlocul celor ce se dezmierdau, s-a pus înainte capul postitorului, ca o mâncare, cu bucuria s-a împreunat întristarea, și cu râsul s-a amestecat amară plângere; căci capul Botezătorului ducându-l în tipsie, a intrat fata înaintea tuturor precum i s-a zis ei. Și pentru înfierbântarea desfrânării, plângerea a căzut asupra tuturor celor ce se ospătau atunci cu împăratul, că nu i-a veselit pe aceia, nici pe însuși Irod, căci zice: Și s-a întristat cu întristare nu adevărată, ci amăgitoare vremelnică.

SINAXAR

Întru această lună, în ziua a douăzeci și noua, tăierea cinstitului cap al cinstitului slăvitului Prooroc înainte Mergătorului și Botezătorului Ioan.

Stih: Mână ucigașă, cu sabia capul i-a tăiat,

Celui ce mâna, pe capul Domnului o a pus cu adevărat.

Botezătorul într-această lună în a douăzeci și noua zi,

Prin tăierea capului din viață se sfârși.

Acesta se mărturisește de Hristos că este mai presus decât toți cei născuți din femei și mai mult decât proorocii. Acesta este care mai-nainte a săltat în pântecele maicii sale și a propovăduit pe Hristos și celor de pe pământ și celor din iad. Deci acesta a fost fecior lui Zaharia Arhiereul și al Elisabetei, născut fiind din făgăduința lui Gavriil; i s-a tăiat cinstitul cap de Irod Antipa, pentru cea fărădelege, împreunare a Irodiadei. Acesta care tocmai din pântece era îmbrăcat cu sfințenie, avea întru sine sălășluită curăția, iubit-a înțelepciunea, nevoitu-s-a cu nehrană și era depărtat de toată amestecătura și vorba omenească, și a locuit în pustie ca în Cer, petrecut-a cu fiarele, acoperit era cu păr de cămilă, și încins cu brâu de curea. Și hrana lui era ca a păsărilor zburătoare, cela ce pururea cugetă în legea lui Dumnezeu și toate mai de jos și mai mici le socotea decât paza aceleiași legi dumnezeiești. Cela ce a trecut peste hotarele firii, și a botezat pe Hristos cel neîntinat și mai presus decât toată firea. Iar Irod cel lipsit de minte și neastâmpărat, pe a patra parte de Iudeea biruitor fiind, și-a luat lui femeie pe soția fratelui său Filip, pentru care pornindu-se Proorocul din dumnezeiască râvnă și întemeindu-se cu armele adevărului, a zis către tiranul: Nu-ți este iertat a ține pe femeia lui Filip fratelui tău. Deci dintru aceasta temniță și legături s-au zădărit asupra Sfântului, pornind spre aceasta acea femeie turbată pe îndrăgitorul său; deci făcându-se veselia nașterii lui Irod, și pornind băutura cea multă și plină de dragoste desfrânată spre nebunie și tulburare pe mai-marele ospățului, a venit și fata Irodiadei și a jucat înaintea împăratului, și plata ei pentru necinstitul joc i s-a dai, vai! moartea Proorocului. Deci numaidecât a adus capul Proorocului în tipsie și l-a dat necuratei aceleia și mult-desfrânatei femei, încă sângele curgând, și iarăși tot acela zicând. Și s-a făcut acestea în cetatea Sevastiei ce este departe de Ierusalim cale de o zi, unde și case împărătești a făcut al patrulea biruitor ce a domnit după acesta, și s-a făcut ospățul cel ucigător de Prooroc, acolo acoperindu-se proorocescul și Sfântul acel trup, de ucenicii lui s-a ascuns.

Tot în această zi, pomenirea Cuvioasei Teodora cea din Tesalonic care era cu neamul din Egina.

Stih: Lăsând Teodora viața aceasta stricăcioasă,

A aflat în Cer viață nestricăcioasă.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a rușinat în Babilon oarecând; pentru aceasta tinerii în cuptor cu bucuros picior, ca într-o grădină verde săltând, au cântat: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cu poftă desfrânată și cu rea beție întrarmat fiind, lovindu-te de turnul înfrânării cel neclintit și de cetatea curăției cea nebiruită, de Botezătorul lui Hristos, te-ai zdrumicat Iroade fărădelege.

Nu s-a spăimântat, nici s-a îngrozit Mergătorule înainte, nici a slăbit cea învățată de diavolul, aducând fără de rușine cinstit capul tău în tipsie, cu îndemnările maicii sale amăgindu-și mintea.

Ca o făclie ai strălucit și mai-nainte te-ai trimis ca un înger, ca un Prooroc ai propovăduit pe Hristos Mielul lui Dumnezeu, Cel ce S-a arătat; ca unui Mucenic cu sabia capul ți s-a tăiat, mai-nainte propovăduindu-L pe El și morților celor din iad.

A Născătoarei:

Mântuiți fiind prin Cel născut al tău, de osânda căderii celei dedemult, pe tine Maică Fecioară pricina cea arătată a mântuirii, împreună cu Fiul tău Cel ce S-a dat pe sine izbăvire pentru noi, pururea te slăvim.

Alt Canon,

Irmos: Tinerii evreiești...

Sluga venirii Stăpânului, și luceafărul cel ce mai-nainte a vestit pe Soarele, Ioan a alergat la iad, strigând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

O nebunia lui Irod! Pe cel întocmai cu îngerii în trup fără materie, unei femei de ocară în loc de batjocoră dăruiește; pe cel ce strigă: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Slavă...

Primește-mă Sfinte al sfinților pe mine cel ce mă rog pentru Biserică, către Stăpânul s-a rugat Mergătorul înainte strigând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Și acum..., a Născătoarei:

Oprit-ai silnicia morții, ca ceea ce ai zămislit pe Dumnezeu cel fără de moarte și L-ai născut Curată, Căruia toți cântăm: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Catavasie: Nebuna poruncă...

Cântarea a 8-a,

Irmos:

De șapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor, l-a ars nebunește, cinstitorilor de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceștia cu putere mai bună mântuiți, Făcătorului și Mântuitorului, a strigat: Tineri bine Îl cuvântați, preoți lăudați-L, noroade preaînălțați-L întru toți veci.

Cel ce a mers înaintea nașterii Tale și a dumnezeieștii patimi, întru cele mai dedesubt, prin sabie s-a sfârșit și s-a făcut Prooroc și vestitor pogorârii Tale celei de acolo, ca un glas al Cuvântului, Ioan strigând: Cei morți pe Dătătorul de viață, și cei orbi pe Aducătorul de lumină, cei robiți pe Mântuitorul Hristos, preaînălțați-L întru toți vecii.

Cel din cea stearpă, care a mers înaintea nașterii celei din Fecioară, acum a fost prin tăierea capului său, Mergător înaintea răstignirii celei de bunăvoie, a Celui ce a făcut toate, celor din iad strigând: Cei morți pe Dătătorul de viață, și cei orbi pe Aducătorul de lumină, cei robiți pe Mântuitorul Hristos, preaînălțați-L întru toți vecii.

Capul tău tăindu-se de la trup, Mergătorule înainte, sufletul cel ce stăpânea peste trupul tău, s-a despărțit de dânsul; iar Dumnezeirea nu s-a despărțit de aicea de trupul lui Emanuil, și os nu s-a zdrobit al lui Dumnezeu și Stăpânului; pentru aceasta Îl preaînălțăm pe El în veci.

A Născătoarei:

A Domnului Născătoarei Stăpână, rănile sufletului meu și întinările, cu milostivă rugăciunea ta Fecioară vindecă-le, și pe mine cel căzut mă scoală, mântuiește-mă pe mine păcătosul mântuiește-mă, ceea ce ești cu totul fără prihană; că tu ești folositoarea și sprijinitoarea mea, ceea ce numai tu una ești Curată și binecuvântată întru toți veci.

Alt Canon,

Irmos același.

Legile călcând oarecând tiranul Irod amăgitorul, și spre ospățul zilei nașterii sale întorcându-se, pe fată o a pus să joace, plecându-o cu jurământuri, cum că va plini toată cererea ei. Iar ea îndemnată fiind de învățăturile maicii sale, a cerut în tipsie capul Mergătorului înainte.

Greșeală de ucidere câștigându-și Irod ticălosul împărat, muncă fără de sfârșit și-a agonisit, călcând așezământul legii; că a adus la masă ca o mâncare, capul Mergătorului înainte, cel ce l-a mustrat pe el împreună și pe Irodiada întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Luminate Apostole al Domnului și Mergătorule înainte, fericite Ioane, cela ce ești mai ales între prooroci, cu rugăciunile tale mântuiește pe cei ce săvârșesc cu dragoste, luminată și de lumină purtătoare pomenirea ta, strigând: Tineri binecuvântați, preoți lăudați, noroade preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

Mai sfântă ești decât îngerii Fecioară Preasfântă, născând pe Sfântul sfinților pe Cel ce S-a făcut fără amestecare pentru milostivirea, precum suntem noi oameni. Pe Care roagă-L să mântuiască pe cei ce strigă Lui neîncetat: Tineri binecuvântați, preoți lăudați, noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

Catavasie: Să lăudăm bine să cuvântăm...

Podobie: Binecuvântați tineri...

Cântarea a 9-a,

Irmos:

Înfricoșatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până și la trup, din pântece fecioresc făcându-Se om. Pentru aceea pe Preacurata Născătoarea de Dumnezeu, credincioșii o slăvim.

Înfricoșatu-s-a tabăra cea vicleană, și mai-marele acesteia diavolul, de limba ta cea de Dumnezeu grăitoare, Proorocule, care a propovăduit pe Hristos, și prin fată desfrânată, a plecat pe Irod ca să taie capul tău. Dar noi credincioșii, pe tine te slăvim.

Valea firii cea smerită s-a înălțat, și dealul mândriei morții s-a smerit. Că glasul celui ce strigă, a strigat în lăcașurile iadului cele pustii de lumină: Ridicați porțile, că Împăratul cel puternic va să intre.

Spăimântează-se patimile oamenilor, și dracii fug cu frică, de umbrirea Darului celui dat ție de la Dumnezeu. Însă de amândouă ispitele păzește turma ta Mergătorule înaintea Domnului, care te slăvește pe tine cu credință pururea.

A Născătoarei:

Încordează și bine sporește și împărățește, Fiule al Maicii lui Dumnezeu, supunând pe poporul ismaelitenesc, care se luptă cu noi. Binecredincioșilor conducători biruință dându-le asupra barbarilor vrăjmași, pentru rugăciunile celeia ce te-a născut pe tine, Cuvinte al lui Dumnezeu.

Alt Canon,

Irmos: Spăimântatu-s-a Cerul...

Glasul celui ce strigă ai fost o Botezătorule; că Prooroc din Prooroc strălucind, în pustie tuturor ai strigat: Pocăiți-vă; și pe Irod, cel ce lucra fără de cale lucruri de ocară l-ai mustrat. Pentru aceasta și la cei din iad mai-nainte ai mers, propovăduindu-le Împărăția Dumnezeului nostru.

De muma-sa Irodiada, îndemnată fiind fata cea prea fără de rușine, a cerut ca să se taie sfințitul cap al Botezătorului. Atuncea Irod prea-degrab a poruncit să dea în tipsie ca o mâncare ce se pune înainte și ca un dar, pe acesta ce mustra fărădelegea lui.

Slavă...

Cel ce ca un Mucenic și Prooroc și Botezător, și ca un glas și sfeșnic și înger, și mai mare decât proorocii ești mărturisit de Dumnezeu, roagă pe Domnul să mântuiască de toate ispitele și de vătămarea cea potrivnică, pe cei ce săvârșesc cu dragoste pomenirea ta, cea de lumină aducătoare, înainte Mergătorule.

Și acum..., a Născătoarei:

Văzută ești o Fecioară Maica lui Dumnezeu, mai presus de fire, născând cu trup pe Cuvântul cel Bun, pe care Tatăl l-a răspuns din inima Sa mai-nainte de toți vecii ca un Bun; pe Care acum Îl și cunoaștem mai presus decât trupurile, măcar că și în trup S-a îmbrăcat.

Catavasie: Rai de taină ești...

LUMINÂNDA

Podobie: Ucenicii privind...

Pe cel ce s-a cunoscut mai mare între prooroci, și a fost mai ales decât Apostolii cu cântări de laude să-l încununăm, pe Mergătorul înaintea Darului; căci i s-a tăiat capul pentru legea Domnului.

Slavă...

Spurcatul Irod, ție săditorului curăției, Botezătorule al Mântuitorului, capul ți-a tăiat cu vicleșug; iar mustrările limbii tale, nicicum n-a putut să le taie.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ai pierdut blestemul lumii cu dumnezeiască nașterea ta, Curată, mântuiește cu rugăciunile tale, de toate primejdiile turma ta, ceea ce se roagă ție cu credință, Fecioară.

LA LAUDE

Punem Stihirile pe 4, glasul al 8-lea.

Podobie: O preaslăvită minune...

O preaslăvită minune! Sfințitul cap, și de îngeri cinstitul, care a mustrat cu limba lucrul cel fărădelege, spurcata desfrânată fata l-a purtat, și la mumă-sa cea preadesfrânată l-a adus. O negrăită răbdarea Ta, Iubitorule de oameni! Prin care Hristoase, mântuiește sufletele noastre, ca un Milostiv. De două ori.

O de orbirea lui Irod! Ocărând pe Dumnezeu prin stricările legii, păzirea jurămintelor a face, cu vicleșug se fățărnicește și spre desfrânare ucidere adaugă, fățărnicindu-se a se mâhni. O negrăită milostivirea Ta, Stăpâne! Prin care Hristoase mântuiește sufletele noastre, ca un Milostiv.

O minune mai presus de gând! Pecetea proorocilor, pământescul înger pentru jucarea desfrânată plată se arată; și limba cea de Dumnezeu grăitoare, mai-nainte vestește și celor din iad vestirea lui Hristos. O nespusă rânduiala Ta, Stăpâne! Prin care Hristoase mântuiește sufletele noastre ca un Milostiv.

Slavă..., glasul al 6-lea.

Iarăși Irodiada se turbează, iarăși se tulbură; o jucare amăgitoare și băutură cu înșelăciune! Botezătorul s-a tăiat și Irod s-a tulburat; pentru rugăciunile Mergătorului înaintea Ta, Doamne, dă pace sufletelor noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu, tu ești vița cea adevărată, care ai odrăslit nouă Rodul vieții, ție ne rugăm; roagă-te Stăpână cu Mergătorul înaintea lui Hristos, să se mântuiască sufletele noastre.

SLAVOSLOVIA cea mare.

După Sfinte Dumnezeule... Troparele după obicei, și se face ungere din Sfântul untdelemn din candela Sfântului.

Ecteniile și Otpustul.

Ceasul întâi și Otpustul desăvârșit.

LA LITURGHIE

Fericirile din Canonul cel dintâi, Cântarea a 3-a, pe 4; și dintr-al 2-lea, Cântarea a 6-a, pe 4. Prochimenul glasul al 7-lea: Veselise-va dreptul de Domnul... Stih: Auzi Dumnezeule glasul meu... Apostolul din Fapte: În zilele acelea după ce și-a sfârșit, Ioan călătoria... Aliluia, glasul al 4-lea: Dreptul ca finicul va înflori... Stih: Răsădiți fiind în casa Domnului... Evanghelia de la Marcu: În vremea aceea, auzind Irod împăratul vestea lui Iisus... CHINONICUL: Întru pomenire veșnică va fi dreptul...

La masă se face mângâierea fraților, fără de brânză, fără de ouă și fără de pește și mâncăm de două ori, în zi, cu untdelemn și bem vin, măcar deși Miercuri sau Vineri ar fi.

VEZI: Cade-se a ști, că de se va întâmpla praznicul acesta Duminică se pune slujba toată a Învierii la Vecernie, la Utrenie și la Liturghie împreună cu a Sfântului.

VEZI: Că Tipicul postului la tăierea cinstitului cap al Mergătorului înainte, este așezat de sfinții părinți cei dedemult. Sunt oarecare ce hotărăsc a mânca atunci feluri de mâncări, iar nu a postii noi însă pentru aceasta n-am putut să aflăm nimica scris în deosebite Tipice, ci mai vârtos se cuvine întru această zi a ne înfrâna cu tot felul de post pentru cinstea Proorocului celui ce a pătimit pentru adevăr, și a propovăduit pe Domnul și celor din iad. Iar a se face dezlegare numai la untdelemn și la celelalte roduri din feluri de poame și semințe și câte un pahar de vin cu măsură întru slava lui Dumnezeu, pentru osteneala privigherii; căci prin tot chipul se cuvine ca să fim noi întru acea zi cu întristare și mâhnire, iar nu a avea plăcerea pântecelui, pentru viața cea înfrânată a Sfântului și vărsarea lui de sânge cea prin necurată ucidere de către Irod; fiindcă capul Mergătorului înainte, a fost tăiat la ospăț prin jocurile desfrânatei celei jucătoare, și prin îmbuibarea pântecelui și junghierea și vărsarea de sânge a feluri de vietăți; iar nouă nici una din aceste vietăți, adică, din care se varsă sânge; încă nici pește, se cuvine a mânca, fiindcă și acesta are sânge, măcar deșii viețuiește în apă și este din făpturile cele viețuitoare; ca să nu ne arătăm a urmă îmbuibărilor lui Irod. Căci cum vom putea cinsti slăvita tăiere a Botezătorului, dacă vom mânca carne, sau alte feluri de mâncări scumpe? Pentru că el viețuind într-o pustie ca aceea, în care nu numai roduri de poame sau alte legume, ci nici apă, nici iarbă era. Și prea dovedit este că nici pâine mânca, nici masă avea. Vin să bem? Însă el nici odinioară n-a gustat vin, nici alte băuturi lumești; nici în casă viețuia, ci în peșteră întunecoasă tăinuindu-se petrecea. Scaunul, masa și patul lui era pământul, iar pentru nevoia firii odată în zi gusta acride și miere sălbatică; iar paharul lui era pumnul și băutura apa ceea ce din piatră curge. Pentru aceasta fraților cu sârguință să cinstim ziua aceasta, cu rugăciuni și cu post întru întreaga înțelepciune petrecând, și fugind de obiceiul cel prea rău al beției; iar dacă cineva va fi ținut de necredință și pe această hotărâre ce foarte mult s-a socotit, nu o va păzi, unul ca acela, grele și vătămătoare întâmplări va pătimi. Iar pe cei ce săvârșesc această nevoință a postului, Doamne binecuvinlează-i și cu rugăciunile Sfântului Mergătorului tău înainte povățuiește-i.