SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIA MICĂ

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 4, glasul al 4-lea:

Podobie: Ca pe un viteaz între Mucenici...

Cu mir dumnezeiesc pe tine te-a uns, dumnezeiescul Dar al Duhului, celor din Mira mai întâi șezător; și de mireasma faptelor umplând, Preasfințite, marginile lumii, și cu rugăciunile cele dulci mirositoare, gonind totdeauna, patimile cele rău mirositoare, pentru aceasta cu credință te lăudăm, și săvârșim preasfântă pomenirea ta. De două ori.

Ca pe un strălucitor neapus, ca pe un luminător a toată lumea, care ai strălucit întru tăria Bisericii, Nicolae; care lumea luminezi și negura întâmplărilor celor cumplite o gonești; care scoți din iarna nedumnezeirii, și faci liniște adâncă; pe tine după datorie te fericim.

Și de față fiind, și arătându-te prin visuri, Nicolae, pe cei ce cu nedreptate erau să moară, i-ai mântuit ca un milosârd, ca un iubitor de bine, ca un apărător preacald, ca un folositor adevărat, al celor ce cu credință cer a ta sprijineală, preasfințite Părinte; cu îngerii împreună cetățeanule, cu Apostolii și cu Proorocii întocmai, stătătorule.

Slavă..., glasul al 6-lea.

Moștenitorule al lui Dumnezeu, și părtașule împreună cu Hristos, slujitorule al Domnului, Sfinte Nicolae; după numele tău, așa și viața ta; că împreună ți-a strălucit din tinerețe mintea; mărturisit-a lumina feței tale nerăutatea sufletului; adeverit-a blândețile liniștea cuvântului; viața ta este mărită și adormirea ta cu Sfinții; roagă-te pentru sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu tu ești vița cea adevărată, care ai odrăslit Rodul vieții, ție ne rugăm: Roagă-te Stăpână împreună cu Ierarhul Nicolae, să miluiască sufletele noastre.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 6-lea.

Podobie: A treia zi ai înviat...

Nicolae fericite, milostivește-te spre mine cel ce cad, rogu-mă ție, și luminează, Înțelepte, ochii sufletului meu, ca curat să văd pe Dătătorul de lumină și Înduratul.

Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui.

De la vrăjmașii cei ce mă caută să-mi facă rău, scoate-mă Sfinte, ca cela ce ai îndrăzneală către Dumnezeu, Ierarhie Nicolae preafericite și de bărbații sângiurilor mă mântuiește.

Stih: Preoții Tăi Doamne se vor îmbrăca întru dreptate, și Cuvioșii Tăi se vor bucura.

Liman neînviforat și zid nebiruit, Ierarhe, pe tine te-am câștigat credincioșii; turn de întărire, și ușă de pocăință, îndreptălor sufletelor, și apărător.

Slavă..., Și acum... a Născătoarei:

Râvnind pârâșul împotriva turmei tale, Preacurată, în toate zilele caută vicleanul să o facă mâncare; dar tu de Dumnezeu Născătoare, scoate-ne din vătămarea aceluia.

Tropar, glasul al 4-lea.

Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale, adevărul lucrurilor, Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate, Părinte Ierarhe Nicolae, roagă pe Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat: Dumnezeu întrupându-Se, întru unire neamestecată, și Crucea, de bunăvoie, pentru noi luând; prin care, înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.

LA VECERNIA CEA MARE

După obișnuitul Psalm, citim: Fericit bărbatul..., Starea întâia La Doamne strigat-am...

Stihirile pe 3, glasul al 2-lea.

Podoble: Când de pe lemn...

În Mira locuind după simțire, mir cu adevărat te-ai arătat, cu mir înțelegător fiind uns, Sfinte Nicolae Arhiereul lui Hristos, și umpli de mireasmă fețele, celor ce cu credință și cu dragoste, săvârșesc preaslăvită pomenirea ta pururea. Dezlegându-i din primejdii și din nevoi, și din necazuri pe aceștia, Părinte, cu rugăciunile tale cele către Domnul.

Cu nume de biruință fiind numit adevărat, credinciosului popor te-ai arătat întru ispite tare, Sfinte Nicolae slujitorul lui Hristos. Că pretutindenea fiind chemat, degrab ajuți pe cei ce cu dragoste aleargă sub acoperământul tău. Că tu ziua și noaptea cu credință arătându-te, mântuiești de ispite și de primejdii.

Arăta-tu-te-ai împăratului Constantin, împreună și lui Avlavie în vis, și pe aceștia cu frică amenințându-i, așa le-ai zis: Dezlegați degrab pe cei ținuți la închisoare legați în temniță, că nu sunt vinovați de junghiere fărădelege; iar de nu mă veți asculta pe mine, pâră voi face împărate asupra ta, către Domnul rugându-mă.

Mare și cald folositor, celor ce se află întru primejdii, ești mărite Sfinte Nicolae, sfințite propovăduitorule al lui Hristos; celor de pe pământ și celor ce umblă cu corăbiile; celor ce sunt departe, și celor de aproape, ca un milostiv și tare rugător. Pentru aceasta adunându-ne, strigăm: Roagă-te către Domnul, să ne ferim de toată primejdia.

Alte Stihiri glas același.

Podoble: Cu ce cununi de laudă...

Cu ce cununi de laudă, vom încununa pe Ierarhul? Cela ce a fost cu trupul în Mira, și duhovnicește la toți a ajuns, la cei ce curat îl iubesc pe dânsul. Pe mângâietorul tuturor celor necăjiți, și tuturor celor din primejdii scăpare, turnul creștinătății, apărătorul credincioșilor; prin care mândria vrăjmașilor, Hristos o a surpat, Cel ce are mare milă.

Cu ce cântări de laudă vom lăuda pe Ierarhul? Pe luptătorul împotriva păgânătății, și ajutorul creștinătății, pe folositorul Bisericii, marele sprijinitor și învățătorul; care pe toți cei rău măritori i-a rușinat; pierzătorul arianismului, și apărătorul cel cald; prin care a surpat, a lui mândrie Hristos, Cel ce are mare milă.

Cu ce cântări proorocești vom lăuda pe Ierarhul? Carele cele ce sunt departe mai-nainte le vede, și cele ce nu sunt de față, ca și cum ar fi de față, mai-nainte le spune. Cela ce toată lumea înconjură, și pe toți cei ce li se face strâmbătate, îi scapă. Cela ce în visuri s-a arătat împăratului, celui de Dumnezeu înțelepțit, și pe cei mai-nainte legați, i-a mântuit de junghierea cea nedreaptă, care din-destul dăruiește mare milă.

Cu ce cântări duhovnicești vom lăuda pe Ierarhul? Pe care Tatăl l-a ales, iar Fiul arătat l-a binecuvântat, și Dumnezeiescul Duh l-a sfințit; ca cel ce este preacinstit vas al alegerii, stâlpul Bisericii și întărire; lumină arătată lumii și luminător dumnezeiesc; prin care negura înșelăciunii, cu totul s-a pierdut, și credința s-a întărit.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Pe cela ce este podoaba Ierarhilor și lauda părinților, izvor de minuni și credincioșilor mare folositor, adunându-ne, o iubitorilor de prăznuire, cu laude de cântări să-l lăudăm, zicând: Bucură-te păzitorul celor din Mira, proiestosule cinstite și stâlpul cel neclintit! Bucură-te luminătorule prealuminate, care luminezi marginile lumii cu minunile! Bucură-te dumnezeiasca bucurie a celor necăjiți, și folositorul cel preacald al celor ce li se face strâmbătate! Și acum preafericite Nicolae, nu înceta rugându-te lui Hristos Dumnezeu, pentru cei ce cu credință și cu dragoste cinstesc, pururea cea de bucurie și întrutot lăudată pomenirea ta.

Și acum..., a înainte-prăznuirii, glas același.

Peșteră bine te împodobește; că Mielușeaua vine, purtând în pântece Prunc pe Hristos; și iesle primește, pe Cela ce cu cuvântul ne-a dezlegat de fapta cea necuvântătoare, pe noi pământenii. Păstori fluierând, mărturisiți minunea cea înfricoșată; și Magi de la Persia, aur și tămâie și smirnă, Împăratului aduceți. Că s-a arătat Domnul din Fecioara Maică; Căruia și plecându-Se, ca o slugă Maica i s-a închinat, și a zis către Cel ce era în brațele ei: Cum Te-ai semănat întru mine, sau cum ai răsărit? Mântuitorul meu și Dumnezeule.

Vohod: Lumină lină...

Prochimenul zilei, și citirile

De la Pilde citire:

Cap. 10, Vers 8.

Pomenirea dreptului cu laude, și binecuvântarea Domnului peste capul lui. Fericit este omul care a aflat înțelepciunea, și muritorul care știe priceperea. Că mai bună este neguțătoria acesteia, decât a aurului și a argintului visteria. Și mai scumpă este decât pietrele cele de mult preț; și tot ce este scump nu este vrednic ei, Pentru că lungimea zilelor, și anii vieții sunt în dreapta ei, și în stânga ei bogăție și slavă. Că din gura ei iese dreptate, legea și mila pe limbă le poartă. Deci ascultați-mă pe mine, o fiilor! Că lucruri de cinste voi să zic; și fericit este omul, care căile mele va păzi. Că ieșirile mele sunt ieșiri de viață, și se gătește vrerea de la Domnul. Pentru aceasta vă rog pe voi și pun înainte glasul meu fiilor omenești. Că eu înțelepciunea am tocmit, sfatul și știința și gândul eu l-am chemat. Al meu este sfatul și întărirea, a mea este priceperea și a mea este tăria. Eu pe cei ce mă iubesc pe mine, îi iubesc: și cei ce mă caută vor afla Dar. Înțelege-ți dar cei fără de răutate chibzuială, și cei neînvățați lipiți-vă inima. Ascultați-mă pe mine iarăși: Că lucruri de cinste voi să zic. Și voi scoate din buzele mele cele drepte, că adevărului se va învăța grumazul meu. Și urâte sunt înaintea mea buzele mincinoase. Cu dreptate sunt toate graiurile gurii mele, nimica nu este într-însele strâmb, nici răzvrătit. Toate sunt drepte celor ce înțeleg, și netede celor ce află cunoștința. Că vă învăț pe voi adevărul, ca să fie în Domnul nădejdea voastră, și să vă umpleți de Duh.

De la Pilde citire:

Cap. 10, Vers 32.

Gura dreptului izvorăște înțelepciune, iar limba nedreptului va pieri. Buzele oamenilor drepți se învață daruri, iar gura celor necurați se răzvrătește. Cumpenele viclene urăciune sunt înaintea Domnului, iar cumpăna dreaptă primită este Lui. Oriunde intră strâmbătatea, acolo și ocara, iar gura înțelepților se învață înțelepciune. Săvârșirea drepților va îndrepta pe dânșii, și împiedicarea neprimitorilor va prăda pe ei. Nu vor folosi averile în ziua mâniei; iar dreptatea va mântui de la moarte. Murind dreptul a lăsat grija, iar pierirea necuraților este grabnică și de râs. Dreptatea celui fără prihană îndreptează căile, iar cel fărădelege întru necredință cade. Dreptatea oamenilor drepți va mântui pe ei; și întru păgânătatea sa se prind cei fărădelege. Sfârșindu-se omul drept nu-i va pieri nădejdea; iar lauda necuraților va pieri. Dreptul din cursă va scăpa, și în locul lui se va da cel necredincios. În gura celor fărădelege lațul cetățenilor, iar chibzuirea drepților cu bună sporire. Întru bunătățile drepților se va îndrepta cetatea, și întru pierirea necuraților bucurie. Întru binecuvântarea drepților se va înălța cetatea, iar cu gura necredincioșilor se va săpa. Batjocorește pe cetățeni cel lipsit de minte, iar omul înțelept liniște aduce.

De la înțelepciunea lui Solomon citire:

Cap. 4, Vers 7.

Dreptul de va ajunge să se sfârșească, întru odihnă va fi. Că bătrânețile sunt cinstite, nu cele de mulți ani, nici cele ce se numără cu numărul anilor. Și căruntețile sunt înțelepciunea oamenilor, și vârsta bătrâneților viață nespurcată. Plăcut lui Dumnezeu făcându-se l-a iubit, și viețuind între păcătoși, s-a mutat. Răpitu-s-a, ca să nu schimbe răutatea mintea lui, sau înșelăciunea să înșele sufletul lui. Că râvna răutății întunecă cele bune, și neînfrânarea poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Sfârșindu-se peste puțin, a plinit ani îndelungați. Că plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceea s-a grăbit a-l scoate pe dânsul din mijlocul răutății. Și popoarele văzând și necunoscând, nici punând în gând una ca aceasta; că Dar și milă este întru Cuvioșii Lui și cercetare întru aleșii Lui.

LA LITIE

Stihirile glasul 1, singur glasul.

Uitându-te cu râvnă la înălțimea științei, și privind în taină la adâncul înțelepciunii, ai îmbogățit lumea cu învățăturile tale Părinte. Roagă-te pentru noi pururea lui Hristos, Ierarhe Nicolae.

Omule al lui Dumnezeu, și credincioasă slugă, ispravnice al tainelor Lui și bărbatul doririlor Duhului, stâlpule însuflețite și icoană de Duhul insuflată; căci ca pe o visterie dumnezeiască, te-a primit mirându-se Biserica celor din Mira, și ca pe un rugător al sufletelor noastre.

Glasul 2, a lui Vizantie.

Îndreptător credinței și chip blândeților te-a arătat pe tine turmei tale, Hristos Dumnezeu, Ierarhe Nicolae, că în Mira mireasmă dând, strălucești luminat cu dumnezeieștile tale isprăvi, folositorule al săracilor și al văduvelor. Pentru aceasta nu înceta rugându-te, să mântuiască sufletele noastre.

Părinte Nicolae, vistieria cea de mir a moaștelor tale, apără cetatea Mirelor. Prin aceasta pe cei legați și osândiți fără judecată, i-ai slobozit din moarte, din legături și din temniță, arătându-te în vis împăratului prin vedenia ta. Ci și acum, ca și atunci și pururea, prin vedenia ta arată-te, rugându-te pentru sufletele noastre.

Părinte Nicolae, măcar deși latura cea din Mira tace, dar lumea toată, cea luminată de tine cu bună mireasmă a mirului, și cu mulțimile minunilor, strigă cu cântări de laude; strigă și cei mântuiți prin tine, care fuseseră osândiți spre pierzare. Cu aceștia și noi strigăm cântând: Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Glasul al 4-lea.

Părinte Nicolae, fiind vistierie de mir a Preasfântului Duh, ca o primăvară veselitoare, umpli de mirosul dumnezeieștilor miresme a lui Hristos. Că Apostolilor fiind următor, lumea înconjori prin cuvintele minunilor tale. Pentru că și celor de departe ca și celor de aproape, prin visuri arătându-te, izbăvești din moarte pe cei ce cu nedreaptă judecată erau să moară; mântuind cu preaslăvire de multe nevoi, pe care te-a chemat pe tine. Pentru aceasta și pe noi scapă-ne de cele cumplite ce ne vin asupra, cu rugăciunile tale, care pururea te lăudăm pe tine.

Glasul al 8-lea.

Bine slugă bună și credincioasă, bine lucrătorule al viei lui Hristos! Tu și greutatea zilei ai purtat, tu și talantul cel dat ție l-ai înmulțit, și celor ce au venit după tine nu le-ai pizmuit. Pentru aceasta porțile cerești ție s-au deschis. Intră întru bucuria Domnului tău, și te roagă pentru noi, Sfinte Nicolae.

Glasul al 8-lea.

Spre lauda Domnului ai alergat Nicolae în viața aceasta vremelnică, și El te-a preaslăvit pe tine în viața cerească și adevărată. Pentru aceasta îndrăznire dobândind către Dânsul roagă-te să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., glasul al 8-lea.

Rodul bărbățiilor tale, Cuvioase Părinte, a luminat inimile credincioșilor. Că cine a auzit și nu se va minuna de smerenia ta cea nemăsurată, de răbdarea ta, de blândețile cele către săraci, de milostivirea spre cei necăjiți? Pe toți cu dumnezeiască cuviință i-ai învățat Ierarhe Nicolae. Și acum cu cunună neveștejită fiind încununat, roagă-te pentru sufletele noastre.

Și acum..., a înainte-prăznuirii asemenea.

Vitleeme gătește-te împodobește-te iesle, peșteră primește; adevărul a venit, umbra a trecut, și Dumnezeu oamenilor din Fecioară S-a arătat, Cel ce aluat chip precum suntem noi, și a îndumnezeit luarea. Pentru aceasta Adam se înnoiește, împreună cu Eva strigând: Pe pământ buna Voință S-a arătat, să mântuiască neamul nostru.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 5-lea.

Podobie: Bucură-te cămara...

Bucură-te cap sfințit, lăcaș curat al faptelor bune, dumnezeiescule îndreptător al prea îndumnezeitei sfințenii, mare păstorule, prealuminate luminătorule; care porți nume de biruință, cela ce către cei ce se roagă cu umilință te pleci, uitându-te la rugăciunile celor neputincioși. Mântuitorule prea-gata, păzitorul mântuirii tuturor celor ce săvârșesc cu credință preamărită pomenirea ta. Pe Hristos roagă-L, Preafericite, ca să trimită nouă mare milă.

Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui.

Bucură-te preasfințită minte, a Treimii curat lăcaș, stâlpul Bisericii, întărirea credincioșiior; ajutătorul celor slabi;, steaua care cu străluciri ale rugăciunilor celor bineprimite, risipești totdeauna întunericul ispitelor, și al necazurilor, Ierarhe Nicolae; limanul cel prealin, la care scăpând se mântuiesc cei cuprinși de valurile vieții. Pe Hristos roagă-L, să dăruiască sufletelor noastre mare milă.

Stih: Preoții Tăi, Doamne se vor îmbrăca întru dreptate, și Cuvioșii Tăi se vor bucura.

Bucură-te cela ce te-ai umplut de râvnă dumnezeiască, și de răspunsul cel rău ai scăpat pe cei ce erau să moară cu nedreptate, prin starea ta de față cea înfricoșată, și cu venirea prin visuri; izvorule care ai izvorât în Mira, Nicolae, miruri de prisosit; care și sufletele adapă, și întinăciunea patimilor gonesc; sabie care tai neghinele înșelăciunii; lopată care vânturi învățăturile lui Arie cele ca plevele; pe Hristos roagă-L, să trimită sufletelor noastre mare milă.

Slavă..., glasul al 6-lea:

A lui Ioan Monahul

Omule al lui Dumnezeu, și credincioasă slugă, slujitorule al Domnului, bărbatul doririlor, vasul alegerii; stâlpul și întărirea Bisericii, moștenitorule al Împărăției; nu tăcea a striga pentru noi către Domnul.

Și acum..., a înainte prăznuirii.

Glas același. A lui Vizanlie.

Ceea ce nu știi de mire, Fecioară, de unde ai venit? Cine este cela ce te-a născut pe tine? Cine este și maica ta? Cum pe Ziditorul L-ai purtat în brațe? Cum nu ți s-a ars pântecele? Mari și preaslăvite lucruri întru tine, și înfricoșate taine săvârșite pe pământ vedem Preasfântă. De aceea mai-nainte gătim ție vrednică datorie, pe pământ peștera, din Cer cerem steaua, și Magii vin de la răsăriturile pământului la apusuri, să vadă mântuirea oamenilor, ca un prunc cu lapte hrănindu-Se.

La binecuvântarea pâinilor:

Troparul, glasul al 4-lea.

Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale, adevărul lucrurilor, Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate, Părinte Ierarhe Nicolae, roagă pe Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre. De două ori.

Și Născătoare de Dumnezeu Fecioară... odată. Apoi citirea cuvântului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu Domnul..., Troparul Sfântului de două ori, Slavă..., Și acum..., a Născătoarei.

După întâia Catismă, Sedealna glasul al 8-lea.

Podobie: Pe înțelepciunea și cuvântul...

Suindu-te la înălțimea faptelor bune, și cu dumnezeiască strălucirea cea de acolo luminându-te Părinte, de minunile Duhului cu adevărat te-ai arătat strălucit luminător, întru ispite fiind folositor nebiruit. Pentru aceasta cu preaslăvire pe vrăjmașul biruind, minciuna ai gonit, și pe oameni i-ai mântuit din moarte Nicolae. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

Slavă..., glasul 1.

Podobie: Mormântul tău...

Strălucești pe pământ cu razele minunilor, Nicolae înțelepte, și miști toată limba spre slava și lauda Celui ce te-a preamărit pe tine pe pământ; pe Care roagă-L, să scape de toată primejdia pe cei ce cinstesc pomenirea ta, cu credință și cu dragoste, alegerea părinților.

Și acum..., a Născătoarei:

Marie ceea ce ești cinstit lăcaș al Stăpânului, ridică-ne pe noi cei căzuți în adâncul cumplitei deznădăjduiri, al greșelilor și al necazurilor; că tu ești mântuirea păcătoșilor, și ajutătoare, și folositoare tare, și mântuiești pe robii tăi.

După a doua Catismă, Sedealna glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi...

Celor credincioși le folosești, acoperindu-i și păzindu-i pe ei, Fericite, și de tot necazul mântuindu-i arătat, cela ce ești preafrumoasă lauda Ierahilor și mărirea, Nicolae Cuvioase. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ești folositoare nebiruită celor din nevoi, și rugătoare gata celor ce nădăjduiesc spre tine, izbăvește-mă de primejdii pe mine, și să nu mă treci cu vederea, ajutătoare a tuturor.

După polieleu, Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Folositor preacald te-ai arătat Bisericii lui Hristos, Nicolae și învățăturile eresurilor cele fără de Dumnezeire, le-ai stricat cu îndrăzneală, și îndreptător ortodoxiei te-ai arătat tuturor. Roagă-te pentru toți cei ce urmează dumnezeieștilor tale învățături, și îndemnuri. De două ori.

Slavă..., Și acum... a Născătoarei:

Degrab primește, Stăpână, rugăciunile noastre, și acestea le du Fiului tău și Dumnezeu, Doamnă cu totul fără prihană. Dezleagă de asupreli pe cei ce aleargă la tine; sfărâmă meșteșugirile, și surpă îndrăzneala celor fără de Dumnezeu, Preacurată, care se întrarmează asupra robilor tăi.

Deci Antifonul întâi al glasului

Prochimen glasul al 4-lea:

Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui.

Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate care mi-a dat mie.

Toată suflarea...

Evanghelia de la Ioan: Zis-a Domnul, Eu sunt ușa: Prin Mine de va intra cineva, se va mântui...

Psalm 50, Slavă..., glasul al 2-lea:

Pentru rugăciunile Ierarhului Tău Nicolae, Milostive, curățește mulțimea păcatelor noastre.

Și acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea păcatelor noastre.

Stih: Miluiește-mă Dumnezeule după mare mila Ta...

Și Stihira glasul al 6-lea:

Bine slugă bună și credincioasă, bine lucrătorule al viei lui Hristos! Tu și greutatea zilei ai purtat, tu și talantul cel dat ție l-ai înmulțit, și celor ce au venit după tine nu le-ai pizmuit. Pentru aceasta porțile cerești ție s-au deschis. Intră întru bucuria Domnului tău, și te roagă pentru noi, Sfinte Nicolae.

CANOANELE

Al Născătoarei de Dumnezeu cu Irmosul pe 6. Și ale Sfântului, doua pe 8.

CANONUL Născătoarei de Dumnezeu

Cântarea 1-a, glas 1,

Irmos:

Cântare de biruință să cântăm toți lui Dumnezeu, Celui ce a făcut minunate minuni cu braț înalt, și a mântuit pe Israil, că S-a preamărit.

Ceea ce ai născut adâncul înțelepciunii, trimite-mi picături de înțelepciune, izvorule cel ce cu Darul izvorăști, Curată; ca cu cântări să măresc noianul darurilor tale.

Pe tine te laud cu totul lăudată, pe ceea ce te laudă cetele îngerilor, ca pe ceea ce ai născut pe Dumnezeu cel Prealăudat pe Care toată făptura Îl laudă, că S-a preaslăvit.

CANONUL Sfântului

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 2-lea,

Irmos: Întru adânc a așternut...

Cunună purtând și înaintea Scaunului lui Hristos, preaînțelepte Nicolae stând cu oștile îngerești, dăruiește-mi luminare, care luminează întunecarea sufletului meu, ca să laud bucurându-mă, Preafericite, pomenirea ta.

Domnul, Cel ce mărește pe toți cei ce-L slăvesc, te-a dat pe tine scăpare credincioșilor, care ferești de ispite pe cei ce aleargă la acoperământul tău Nicolae, și te cheamă cu credință și cu dragoste, Preafericite.

A Născătoarei:

A mă asemăna Ziditorului, punându-mi poftă șarpele cel preaviclean, ca pe un rob m-a răpit; iar prin tine Preacurată iarăși m-am chemat înapoi, îndumnezeindu-mă cu adevărat; că tu Maica lui Dumnezeu, ai născut pe Cel ce m-a îndumnezeit pe mine.

Alt CANON al Sfântului

Cântarea 1-a, glas 1,

Irmos: Hristos se naște, slăviți-L...

Cu nepricepută limbă și buze, am venit să aduc laudă scurtă, și rugăciune înălțării tale celei următoare lui Dumnezeu, Nicolae; ci ca un bogat dătător, pe Mântuitorul și Dumnezeu, fă-L mie Milostiv.

Om ceresc fiind, întocmai cu îngerii, pe pământ te-ai arătat văduvelor folositor preamare, celor apăsați apărător, și tuturor celor necăjiți ajutător în nevoi, Părinte Nicolae.

Arătat te face toată partea cea de sub soare, Nicolae de trei ori fericite, minunile și noianul faptelor tale celor bune: Lipsiții pe folositorul, săracii și văduvele pe hrănitorul, orbii pe povățuitorul, și toți pe apărătorul.

Slavă..., a Treimii.

Treimea cea nezidită cinstesc, pe Tatăl, și pe Fiul, împreună cu Duhul; o Ființă singură, o Dumnezeire, o Fire netăiată după ființă; trei Ipostasuri despărțind după Fețe, și după Ipostas.

Și acum..., a Născătoarei:

Fără sămânță pe Cuvântul ai zămislit, pe Unul din Treime Preacurată, și pe Acesta cu trup L-ai născut, rămânând după naștere întreagă ca și mai-nainte de naștere. Pe Acesta ca pe Fiul tău și Dumnezeu, roagă-L pururea pentru noi.

Catavasie:

Hristos se naște, slăviți-L; Hristos din ceruri, întâmpinați-L; Hristos pe pământ, înălțați-vă; cântați Domnului tot pământul, și cu veselie lăudați-L popoare, că S-a preamărit.

Cântarea a 3-a,

Irmos:

Să se întărească inima mea întru voia Ta, Hristoase Dumnezeule, Care ai întărit Cerul și ai întemeiat pământul peste ape, Atotputernice.

Cerul cel preacurat, lăcașul Împăratului, raiul cel cu Darul insuflat cu adevărat și mirositor, nădejdea creștinilor, Născătoarea de Dumnezeu să se laude.

Cu cuvântul pe Cuvântul ai născut, Cel ce cu cuvântul a adus întru ființă toată firea cea cuvântătoare, și pe cea necuvântătoare, Care a dezlegat de necuvântare pe oameni, ceea ce ești prea binecuvântată.

Alt Canon,

Irmos: Înflorit-a pustiul ca crinul...

Nicolae fericite, al Stăpânului de aproape ucenic fiind, mântuiești pe cei ce aleargă la tine, de cumplite nevoi, și de moartea cea amară.

Curățește pe robii tăi, dându-le iertare de greșeli ca un Bun, pentru mijlocirile cele către Tine ale lui Nicolae, Multmilostive.

A Născătoarei:

Alină tulburarea patimilor mele, Stăpână, și îndreptează-mi viața, Preasfântă, ceea ce ai născut pe Dumnezeu, întru Care s-a întărit inima mea.

Alt Canon,

Irmos: Fiului celui mai-nainte...

Carte în inimă dobândind, de Dumnezeu înțelepțite, de multe fapte bune, scrisă cu degetul cel nemuritor și preacurat al lui Hristos Dumnezeu, mai vârtos decât fagurul și mierea, dulceață izvorăsc cuvintele tale, Nicolae.

Arătat-a Darul întru tine minuni cu preamărire; că luminată viața ta, o Nicolae! Cea cu adevărat mai strălucită decât aurul, luminează și strălucește sufletele cele întunecate cu raza Dumnezeiescului Duh.

Vezi și după moarte, în visuri de față arătându-te, și pe tineri din moarte cu preaslăvire, i-ai izbăvit, strigând arătat către împăratul: Nu face strâmbătate bărbaților celor din pizmă pârâți.

Slavă..., a Treimii:

Milostivă fii mie Preasfântă Treime, Dumnezeul nostru, celui ce cu greșeli nemăsurate mi-am întinat viața, Părinte și Fiule și Duhule cel viu; păzindu-mă pretutindenea și pururea, nevătămat de tot necazul.

Și acum..., a Născătoarei:

Dai nădejde de mântuire, Născătoare de Dumnezeu robilor tăi, în nevoi și primejdii, și cu rugăciunile tale cele grabnic folositoare, îi păzești și-i ajuți stând de față. Că tu dumnezeiască Mireasă ești lauda noastră a credincioșilor.

Catavasie:

Fiului, Celui născut fără stricare din Tatăl, mai-nainte de veci, și mai pe urmă din Fecioară întrupat fără de sămânță, lui Hristos Dumnezeu să-i strigăm: Cela ce ai înălțat cornul nostru, Sfânt ești Doamne.

Slavă..., glasul al 8-lea.

Podohie: Pe înțelepciunea și Cuvântul...

Râu de tămăduiri pe deasupra vărsându-se, și izvor de minuni neîmpuținat, te-a arătat pe tine Nicolae, Cela ce este adâncul milei; că cei ce cu grele boli amar se chinuiesc, și cu necazurile vieții cumplit se muncesc, de toată mâhnirea află doctorie tămăduitoare cu adevărat a ta caldă folosință. Pentru aceasta strigăm către tine: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta. De două ori.

Slavă.... Și acum..., a Născătoarei:

Pe Înțelepciunea și Cuvântul în pântecele tău zămislind, negrăit Maica lui Dumnezeu, lumii ai născut pe Cela ce ține lumea, și în brațe ai avut pe Cela ce cuprinde toate, pe Dătătorul de hrană al tuturor, Făcătorul făpturii și Domnul. Pentru aceasta te rog Preasfântă Fecioară, și cu credință strig către tine, ca să mă mântuiesc eu de păcate, când voi vrea să stau înaintea feței Ziditorului meu: Stăpână Fecioară Curată, dăruiește-mi atunci al tău ajutor; că toate le poți, câte Ie voiești.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Cu Duhul văzând mai-nainte Proorocule Avvacume, întruparea Cuvântului, ai propovăduit, strigând: Când se vor apropia anii Te vei cunoaște, când va veni vremea Te vei arăta; slavă puterii Tale, Doamne.

Pricina morții oamenilor Eva a fost, prin sfatul șarpelui; iar tu Fecioară Curată, născând prin cuvânt pe Cuvântul, te-ai arătat solitoare nemuririi și vieții. Pentru aceasta după vrednicie te lăudăm.

Cu Duhul, Proorocii mai-nainte te-au văzut Curată, munte, ușă, masă, sicriu sfânt, sfeșnic, scaun vieții, năstrapă și pat, întru închipuiri ale căror noi vedem plinirea, arătându-te Maică a lui Dumnezeu.

Alt Canon,

Irmos: Venit-ai din Fecioară...

Apropiindu-te curat de razele Duhului, te-ai făcut purtător de lumină, luminând marginile lumii; tuturor de față stând și pe toți mântuind, cei ce cu credință aleargă la tine.

Scăpând de moarte pe tineri, precum te-ai arătat atunci, Cuvioase, așa și acum pe mine mă scapă de toată primejdia, de ispite și de nevoi, Preafericite.

Strălucit-ai cu strălucirile faptelor bune, Preafericite, făcându-te următor prea-ales Stăpânului tău, și mântuiești fiind chemat, pe cei ce cu bună cucernicie și cu dragoste te măresc.

A Născătoarei:

Venit-a la tine Stăpânul și Domnul întrupându-Se și mântuindu-mă ca un Milostiv, pe mine tot omul; pentru aceasta strigăm către, tine: Bucură-te Născătoare de Dumnezeu cu totul fără prihană.

Alt Canon,

Irmos: Toiag din rădăcina lui Iesei...

Numai numele tău cu adevărat fiind chemat, de toate sfaturile vrăjmașilor, degrab se mântuiesc cei ce strigă către tine cu căldură, Sfinte Nicolae: Precum mai-nainte pe voievozi ai scăpat, scapă-ne și pe noi de toată cumplita nevoie.

Stând înaintea Scaunului lui Dumnezeu, nu înceta a te ruga cu dinadinsul, Înțelepte, pentru noi toți credincioșii robii tăi, minunate Nicolae, ca să ne ferim de focul cel veșnic și de vrăjmași, de limba cea vicleană și de răutate.

Tămăduiri izvorăști pretutindenea, celor ce cu credință aleargă la tine, și izbăvești din legături pe toți. Pentru aceasta întristarea noastră întru bucurie o schimbă, cu rugăciunile tale cele bineprimite, Nicolae luminate; sfărâmând mândria vrăjmașilor noștri.

Slavă..., a Treimii:

Stăpânia Dumnezeirii celei fără de început, pe Tatăl și pe Fiul cinstesc, și Preasfântului Duh slujesc, Împărăției celei Atotfăcătoare, osebite, netăiate, în trei Chipuri și Fețe, despărțite pururea, Unimei nedespărțite.

Și acum..., a Născătoarei:

Tu cu adevărat mai cinstită, mai presus decât oamenii și decât îngerii, Născătoare de Dumnezeu Fecioară te-ai arătat. Că pe Făcătorul tuturor în pântece L-ai zămislit, îmbrăcat cu trup material, născându-L mai presus de fire, o! nouă cuvioasă vedere!

Catavasie:

Toiag din rădăcina lui Iessei, și floare dintr-însul, Hristoase, din Fecioară ai odrăslit Cel lăudat, din muntele cel cu umbră deasă; venit-ai întrupându-Te din cea neispitită de bărbat, Cel fără de trup și Dumnezeu; slavă puterii Tale, Doamne.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Răsari luminată lumina cea pururea fiitoare, nouă celor ce mânecăm către judecățile poruncilor Tale, Stăpâne, Iubitorule de oameni, Hristoase Dumnezeul nostru.

Ca un sicriu cinstit al sfințeniei, ca un scaun sfânt în chipul focului, și ca un palat sfințit, Stăpână, ai încăput pe Dumnezeu Atotțiitorul.

Maică care nu știi de bărbat, între fecioare, și Fecioară între maici, una Preacurată, negrăit te-ai arătat; că pe Dumnezeu L-ai născut, Cel ce a dat firii acest Dar.

Alt Canon,

Irmos: Luminează-ne pe noi...

Cu viață lui Dumnezeu plăcută, fiind strălucit, de trei ori fericite, pe cei osândiți cu nedreaptă judecată ca să moară, de față stând i-ai scăpat, pe cei ce Stăpânului Hristos strigau: Pe alt Dumnezeu afară de Tine nu cunoaștem.

Cela ce vezi acum în ceruri slava cea pururea veșnică, și te desfătezi cu luminate străluciri ale razei celei negrăite și dumnezeiești, acopere-mă pe mine cu folosința ta, Cuvioase, sluga lui Hristos, Preafericite.

A Născătoarei:

Ca să cauți chipul Tău cel îngropat prin patimi Mântuitorule, de puterile cele cerești tăinuindu-Te, și întrupându-Te din Fecioară, Te-ai arătat celor ce strigă: Pe alt Dumnezeu afară de Tine nu cunoaștem.

Alt Canon,

Irmos: Dumnezeu fiind păcii...

Propovăduiește și acum minunile tale, Părinte, mitropolia cea mare a celor din Mira, și eparhia Lichiei, și toată mulțimea minunatelor tale fapte, cu care ai mântuit pe toți din dureri și din necazuri, vrednicule de laudă, Nicolae.

Liman văduvelor și Părinte săracilor, ajutător prea-ales al celor din necaz; celor ce plâng mângâiere, păstor și povățuitor tuturor celor ce rătăcesc fiind Nicolae, scapă-ne și pe noi din nevoi cu rugăciunile tale.

Mutatu-te-ai de pe pământ la lăcașurile cele fără materie, unde vezi frumusețea lui Hristos cea negrăită, și împreună-vorbitor cu oștile îngerești te-ai arătat. Pentru aceasta cu Apostolii și cu Mucenicii dănțuind, cu dinadinsul roagă-te Mântuitorului, Părinte Nicolae.

Slavă..., a Treimii.

Trei fețe slăvesc fără de început, Cele de un Scaun, singure Stăpânitoare, ale unei Dumnezeiri nedespărțite, prin Care din ce n-a fost, m-am adus întru a fi, împreună cu îngerii strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești Doamne.

Și acum... a Născătoarei:

Ceea ce ești acoperământ de mântuire și bucurie tuturor, care apuci înainte degrab și mântuiești, milostivește-te și acum spre noi, cei ce strigăm către tine Curată, și te chemăm pururea în nevoi; că altă folositoare după Dumnezeu nu avem.

Catavasie:

Dumnezeu fiind păcii, Tată îndurărilor, pe Îngerul Sfatului Tău Celui Mare dăruindu-ne pace L-ai trimis nouă. Deci, povățuiți fiind la lumina cunoștinței de Dumnezeu, de noapte mânecând Te slăvim, Iubitorule de oameni.

Cântarea a 6-a,

Irmos:

Proorocului Iona urmând, strig: Slobozește viața mea din stricăciune, Bunule, și mă mântuiește Mântuitorul lumii, pe cela ce strig: Slavă Ție.

Folositoarea credincioșilor, celor întristați, veselia cea de bucurie, umple de bucurie duhovnicească pe robii tăi. Cei ce doresc de folosința ta.

Cerul cel cuvântător, Biserica cea curată, sicriul cel sfânt, raiul cel preafrumos al lui Dumnezeu, întru care este Pomul Vieții, să se laude de mine.

Alt Canon,

Irmos: Întru adâncul greșelilor...

Cunună de biruință pe creștetul tău după vrednicie ți s-a pus Nicolae; deci ca un biruitor prea-ales, pe cei ce te cheamă pe tine, mântuiește-i.

Pe mine cel omorât cu greșalele, Fericite, și cu întreite valurile patimilor înecat, arătându-te, mă mântuiește la limanul dumnezeieștii voiri.

A Născătoarei:

Spre tine mi-am pus nădejdile, Maică pururea Fecioară, mântuirii mele, și pe tine te pun folositoare vieții, tare și neclintită.

Alt Canon,

Irmos: Din pântece pe Iona...

Nou Avraam te-ai arătat Nicolae; căci ca pe un fiu unul născut ți-ai adus mintea ta Stăpânului tău, jertfă fără de sânge aducând pururea. Pentru aceea te-a binecuvântat ca un iubitor de străini Părinte, și al Treimii lăcaș dumnezeiesc te-ai făcut, și fără prihană.

Străine și înfricoșate minuni lucrezi în tot pământul, și pe mare departe celor din primejdii cu rugăciunile tale cele sârguitoare stându-le de față, celor neputincioși doctor, și săracilor hrănitor, purtând nume de biruință asupra vrăjmașilor, te-ai arătat apărător poporului celui credincios.

Cu ochiul minții mai-nainte văzând cele ce vor să fie, de învățături drepte pe toți i-ai umplut, de o Ființă cu Tatăl pe Fiul vestindu-ne nouă. Și nebunia lui Arie o ai pierdut; punând înaintea cinstitei tale isprăvi, stâlp dreptmăritoarei credințe.

Slavă..., a Treimii:

Laud și cinstesc Treimea cea nedespărțită, Cea în trei Fețe despărțită pururea și unită în Ființă și în Fire, ca pe o Stăpânie una; pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh; Care pe toți cu putere Îi stăpânește, și toate le păzește precum voiește.

Și acum..., a Născătoarei:

Plecând cerurile, Hristos voind S-a sălășluit în pântecele tău, Preacurată; că nesuferind să vadă zidirea mâinilor Sale tirănindu-se de cel înșelător, a venit în chip de rob, să mântuiască neamul omenesc.

Catavasie:

Din pântece pe Iona ca pe un prunc l-a lepădat fiara mării, precum l-a primit, și în Fecioară sălășluindu-Se Cuvântul, și trup luând, a ieșit păzindu-o nestricată. Că Cel ce nu a pătimit stricăciune, pe ceea ce L-a născut, o a păzit nevătămată.

CONDAC, glasul al 3-lea.

Podobie: Fecioara astăzi...

În Mira Sfinte, sfințitor te-ai arătat; că Evanghelia lui Hristos plinindu-o, Cuvioase, ți-ai pus sufletul tău pentru poporul tău; mântuit-ai pe cei nevinovați din moarte. Pentru aceasta te-ai sfințit, ca un mare tăinuitor al Darului lui Dumnezeu.

ICOS

Să lăudăm acum cu cântări pe Ierarhul, pe păstorul poporului celui din Mira și învățătorul, ca prin rugăciunile lui să ne luminăm; că iată s-a arătat tot curat și nestricat cu Duhul, aducând lui Hristos jertfă fără prihană, curată și lui Dumnezeu bineprimită, ca un Ierarh curățit în suflet și în trup. Pentru aceasta este adevărat folositor și ajutător Bisericii; ca un mare tăinuitor al Darului lui Dumnezeu.

SINAXAR

Întru această Lună în 6 zile, pomenirea celui dintru Sfinți Părintelui nostru Nicolae Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, făcătorul de minuni.

Stih: Nicolae mare solitor, pe pământ fiind.

Chiar în depărtare de la pământ este spre bine alergând.

Întru a șasea a lunii s-a arătat.

Sfârșitul vieții lui Nicolae cel lăudat

Acesta a fost pe vremea lui Dioclețian și Maximian, strălucind mai înainte în viața călugărească, și pentru nespusa lui bunătate s-a făcut Arhiereu, și fiind cu frica lui Dumnezeu, cinstind creștinătatea, și propovăduind cu îndrăzneală buna Credință, s-a prins de mai marii cetății Lichiei, și dându-l la munci și la răni, l-a băgat în temniță împreună cu alți creștini. Și deoarece marele și binecinstitorul Constantin, din voia lui Dumnezeu a stătut împărat romanilor, atunci cei ce erau închiși s-au slobozit din legături, cu care împreună și marele Nicolae; și mergând la Mira, n-a trecut mult, și s-a adunat de marele Constantin întâiul sinod de la Niceea, căruia a fost părtaș și minunatul Nicolae. Acesta a făcut minunate minuni, precum arată istoria lui. Scos-a pe trei oameni ce se năpăstuiseră, de era să moară prin strâmbătate, că prinzând ei de veste că vor să piară, aflându-se în temniță, a chemat pe Sfântul în ajutor, pomenindu-i și alte bune fapte ce a făcut și precum a scăpat pe alți trei tineri ce erau sa piară la Lichia, așa și pe dânșii sa-i scape. Pentru aceasta Sfântul Nicolae, care a fost grabnic și fierbinte spre ajutor, s-a arătat în vis împăratului Constantin, și eparhului Avlavie, mustrându-l pentru pâra ce făcuse oamenilor la împăratul. Iar pe împăratul l-a învățat cu amănuntul, și i-a spus că erau nevinovați, și cum că din răutate au fost pârâți. Pentru aceea prin vedenia aceasta i-a scăpat din nevoia aceea. Deci făcând și alte multe minuni, și păstorind dumnezeiește poporul și ajungând la adânci bătrânețe. S-a mutat către Domnul, neuitând nici după moarte turma sa, ci în toate zilele dând cu îndestulare ale sale faceri de bine la cei lipsiți și apărându-i de tot felul de primejdii și de nevoi. Încă și până astăzi același Dumnezeu, prin mijlocirea lui lucrează multe minuni, și cei ce-l roagă cu adevărată și neîndoită credință, nu numai aceste, ci și mai mari decât aceste minuni dobândesc. Precum una ca aceasta s-a făcut și acum de preafericitul acesta Părintele nostru: Un om oarecare cu frica lui Dumnezeu și credincios în Hristos, se afla în Constantinopol, care iubea pe Preacuviosul acesta Părinte, și se iubea și el de dânsul. Acesta oarecând vrând a face cale întru altă țară, grăbindu-l treaba ce avea, se duse la Biserica Sfântului de-și făcu rugăciunea după obicei, și luându-și ziua buna de la rude și de la prieteni, intră în corabie. Iar când a fost la nouă ceasuri din noapte, se sculară corăbierii să întoarcă, și să-și întindă vetrelele, începând alt vânt. Deci întru acea vreme se sculă și smeritul acesta om, să meargă pentru nevoia sa, și fiind toți ocupați pentru întinsul vetrelelor, se întâmplă de se împiedică, și căzu în mare. Și fiind întuneric, și vântul pornind corabia înainte, nu putură corăbierii să-i folosească nimic, ci plângeau de amară moartea acelui om. Iar el căzând în mare precum era îmbrăcat, și afundându-se întru adâncimea luciului, zise: Sfinte Nicolae ajută-mi! Și strigând acest glas. O mare minune! Cât sunt de necuprinse minunile tale, Doamne! Se afla în mijlocul casei lui părându-i că este în adâncul mării. Iar vecinii auzindu-i glasul se sculară, așișderea și cei din casă aprinseră lumina, și strângându-se și vecinii de afară, îl văzură stând în mijlocul casei și strigând, și curgea apă din mare de pe hainele lui. Deci încremenind stătură muți de groază; iar el zise: O fraților! Ce este aceasta ce văd? Că știu bine ca era la nouă ceasuri eu mi-am luat ziua bună de la toți, și intrând în corabie am purces, și având vânt bun am mers câtva, iar când a fost la a doua și a treia strajă de noapte, adică la nouă ceasuri m-am dus pentru nevoie și m-am împiedicat de corăbieri, și am căzut în mare. Și chem-am pe Sfântul Nicolae întru ajutor, iar acum nu știu unde mă aflu, spuneți-mi voi, că eu mi-am ieșit din fire și m-am uimit. Deci aceia luând seama cuvintelor lui, văzând și apa mării, unde curgea de pe dânsul, se spăimântară cugetând în inimile lor de preamărita minune, și bucurându-se toți, și lăcrimând cu dânsul strigau: Doamne miluiește! După aceea dezbrăcându-se, și luându-și alte haine se duse la Biserica Sfântului Nicolae, și acolo petrecu cealaltă parte de noapte, căzând cu lacrimi și cu rugăciuni, la icoana Sfântului, și da mulțumită cu mirare multă de minune. Apoi venind vremea Utreniei, și strângându-se poporul după obicei, se cunoscu la toți minunea, și umplându-se toți de acele dulci aromate, ce le adusese acei om spre mulțumire Sfântului Nicolae, văzând și biserica plină de lumânări aprinse, întrebară unul pe altul ca să știe de pricina lucrului, și aflând, se minunară, mărind pe Dumnezeu, și lăudând pe Sfântul. Această mare și peste fire minune vestindu-se prin tot Constantinopolul, ajunse până și la urechile împăratului de atuncea și a Patriarhului; care adunați în sfat, ziseră, să cheme pe acel om. Acesta mergând și povestind înaintea celor adunați, cum și în ce chip s-a făcut cu dânsul acea mare și cu adevărat necuprinsă de gând minune, toți strigară: Mare ești Doamne, și minunate sunt lucrurile tale și nici un cuvânt nu ajunge spre lauda minunilor tale! Și făcând Litii și Privegheri, strângându-se mulțimea, mergea la Biserica Sfântului slăvind și binecuvântând pe Dumnezeu, și mulțumind marelui Ierarh.

Tot în această zi, pomenirea înfricoșatei grozăvii a cutremurului.

Stih: Deși privirea dumnezeiască de urgie plină fiind.

Face pământul să tremure însă degrab cu milostivire este privind.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului noului Mucenic Nicolae Caraman, care a mărturisit în Smirna la o mie șase sute cincizeci și șapte.

Stih: Ai mărturisit precum ai tăgăduit oarecând

Drept aceea cunună Nicolae acum ești primind

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Cuptorul, Mântuitorule, se răcorea; iar tinerii dănțuind, cântau: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Cel Preaînalt, Cer pe tine însuflețit te-a arătat și cămară curată cu daruri înconjurată, porfiră în chipul aurului, și rai desfătat.

Întărește mintea mea cea răzvrătită, și gândul meu cel clintit îl așează pe piatra neclintită, cu acoperământul tău Maică Fecioară.

Alt Canon,

Irmos: Chipul cel de aur...

Întru ascuțită ispită am căzut rău îmboldindu-mă, și de porțile iadului m-am apropiat, și de necazuri fiind împresurat, mântuiește-mă cu rugăciunile tale, Fericite, și mă ridică pe mine cel ce cânt; Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Cu strălucirile cele fără materie ale luminii celei neapuse fiind strălucit, pe cei dosădiți întru întunericul necazurilor trage-i, și la lumina veseliei povățuiește-i, pe cei ce cântă: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

A Născătoarei:

Roagă pe Fiul tău și Dumnezeu, Născătoare de Dumnezeu, ca pe cei vânduți cumplitelor greșeli, și înșelăciunii șarpelui, cu cinstit sângele său să-i mântuiască, care cântă: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Alt Canon,

Irmos: Tinerii în bunăcredință...

Tuturor cumplitelor boli doctor prea-ales, arătându-te Părinte Nicolae, vindecă neputința sufletului meu; dă-mi bună sănătate, ca să strig: Dumnezeul părinților, bine ești cuvântat.

Scăpând de moarte pe voievozii cei dedemult, Sfinte, i-ai îndemnat să cânte și să slăvească pe Hristos Mântuitorul, cu credință caldă; care au și strigat: Dumnezeul părinților, bine ești cuvântat.

De paharul înțelepciunii apropiindu-ți în taină buzele tale, Părinte Nicolae, curgeri de băutură mai dulce decât mierea și fagurul de acolo ai scos, strigând popoarelor: Dumnezeul părinților, bine ești cuvântat.

Slavă..., a Treimii:

Treime pe Tine te lăudăm, Unime întreit strălucitoare, Ceea ce ești de o Ființă, Părinte și Fiule și Duhule Sfinte; întru Care toți botezându-ne, cântăm: Dumnezeul părinților, bine ești cuvântat.

Și acum..., a Născătoarei:

De la toți primind rugăciuni, Născătoare de Dumnezeu, roagă-te Fiului tău și Dumnezeu, să scape de muncă pe cei ce te cinstesc pe tine cu adevărat, și strigă: Dumnezeul părinților, bine ești cuvântat.

Catavasie:

Tinerii în buna-credință fiind crescuți, păgâneasca poruncă nebăgând-o în seamă, de groaza focului nu s-au spăimântat, ci în mijlocul văpăii stând, au cântat: Dumnezeul părinților, bine ești cuvântat.

Cântarea a 8-a,

Irmos:

De Care se înfricoșează îngerii și toate oștile, ca de Făcătorul și Domnul, lăudați-L preoți, preamăriți-L tineri, bine-L cuvântați popoare, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Ca o cămară însuflețită, ca o hlamidă aurită, ca o haină cu roșu vopsită a Împăratului tuturor, te-ai arătat Fecioară, și ca o porfiră, din care S-a arătat trupul Cuvântului, Dumnezeu Omul.

Zămislit-ai Preacurată, pe Cel ce ține toată făptura cu mâna, ca pe Ziditorul și Dumnezeu; Care negrăit și nespus pentru noi, precum suntem noi, Om S-a făcut, și de la ceea ce era nu S-a despărțit.

Alt Canon,

Irmos: În cuptorul cel cu foc...

Ca un blând și milos slobozește pe cei ținuți întru adâncul ispitelor, Fericite, din nevoile ce-i țin, dându-le dezlegare cu rugăciunile cele către Mântuitorul Hristos, de sfințenie tăinuitorule.

Al tainelor celor mai presus de minte învățător, slujitor celor sfinte și cerești fiind de Dumnezeu înțelepțite, și Arhiereu credincios iertare de greșeli cere de la Mântuitorul nostru, de sfințenie arătătorule.

A Născătoarei:

Slăbește-mi acum mintea mea căzând întru adâncul ocării, încât de acolo cu feluri de rele sunt cuprins. Ci tu Fecioară mă vindecă, cu lumina nepătimirii îmbrăcându-mă.

Alt Canon,

Irmos: Cuptorul cel răcorit...

Cetele patriarhilor și ale Apostolilor, adunările Sfințiților Mucenici, adunările Proorocilor, și tot sinodul pustnicilor, fericesc dumnezeiască viața ta; cu care împreună și noi te chemăm pe tine; nu înceta rugându-te către Domnul, să ne păzească pe noi de toată vătămarea.

Preaînalte Atotîmpărate, mare Stăpânitorule, cu rugăciunile Cuviosului păstor, împacă viața tuturor creștinilor, Cuvinte, dând binecredincioșilor împărați biruință asupra barbarilor și tărie, rugămu-ne, ca toți pururea să lăudăm puterea Ta, și să Te înălțăm întru toți veci.

Cu lumina cea neapropiată luminat fiind Părinte, sufletele celor din necaz le luminezi, și risipind tot întunericul ispitelor strălucești cu veselie inimile noastre; prin care luminat străluciți fiind, strigăm: Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul, și să-L preaînalțe întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Viața și viețile, Una și Trei Lumini, Treimea cu credință să o lăudăm, pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, urmând părinteștilor învățături cu adevărat; cu care împreună bine lăudând, să cântăm: Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul, și să-L preaînalțe întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

Rugul chip de lucru străin mai-nainte a închipuit, Preacurată Fecioară, arzând fără ardere dedemult în muntele Sinai, mai-nainte însemnând taina nașterii tale. Că focul Dumnezeirii, Cel ce S-a sălășluit întru tine, nevătamată te-a păzit. Pentru aceasta te lăudăm întru toți vecii.

Catavasie: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Cuptorul cel răcorit a închipuit chipul minunii celei mai presus de fire; că nu a ars pe tinerii pe care i-a primit, precum nici Focul Dumnezeirii pântecele Fecioarei în care a intrat. Pentru aceasta cântând, să strigăm: Bine să cuvinte-ze toată făptura pe Domnul, și să-L preaînalțe întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos:

Izvorul cel primitor de viață, și pururea curgător, sfeșnicul Darului cel de lumină purtător, Biserica cea însuflețită, cortul cel preacurat, care este mai desfătată decât cerurile, și decât pământul, pe Născătoarea de Dumnezeu, credincioșii, o mărim.

Cu curgerea Darului tău adapă-mă pe mine cel ars cu văpaia necazurilor, și rău topit, izvorule cel ce cu Darul izvorăști, care ai născut Izvorul darurilor; din Care cel ce va bea, nu va înseta niciodată.

Ca pe o cămară împodobită a Mirelui, ca pe un palat însuflețit al Stăpânului, ca o porfiră cu totul de aur, ca pe un lăcaș frumos al lui Hristos, Stăpâna tuturor, pe tine te rog, mântuiește-mă.

Alt canon,

Irmos: Fiul Părintelui...

Cu strălucirile Darului fiind luminat de Dumnezeu înțelepțite, și luminător creștinătății arătat fiind, pe cei din ispite mântuiești, și pe cei din adâncul mării îi izbăvești, și hrănești pe cei flămânzi cu preamărire, Preafericite.

Cela ce în raiul desfătării acum te sălășluiești, și mărirea cea negrăită limpede o vezi, din crugurile cerești vezi pe cântăreții tăi, scăpându-i din nevoi, purtătorule de Dumnezeu, Preafericite.

A Născătoarei:

Pe Înțelepciunea și Puterea, și Cuvântul cel Ipostatic al Tatălui, Maica lui Dumnezeu, Curată, L-ai născut din preacurat sângele tău, care Biserica Sa și-a primit, și cu dânsa după unire S-a împreunat nedespărțit.

Alt Canon,

Irmos: Taină străină văd...

Dănțuiți cu duhul toți iubitorii de praznic, ceruri veseliți-vă, munți și dealuri, Biserica și cetele fecioarelor și ale pustnicilor, întru pomenirea preafericitului; întru care adunându-ne, să slăvim pe Mântuitorul.

Să cânte cu laude toate marginile, împodobind toți cu cununi de laudă creștetul dumnezeiescului Nicolae, al slugii lui Hristos Dumnezeu; prin care din patimi și din primejdii ne mântuim.

Primește ca vrednică cântarea, Nicolae, a acestei mici osteneli, precum Hristos a primit cei doi fileri (bani) ai văduvei. Nu te întrista de mine ticălosul, că nu fălindu-mă am îndrăznit, de trei ori fericite.

Slavă..., a Treimii...

Unescu-se cu voia cea de o Ființă, Treimea, și se desparte în Fețe, fără despărțire păzindu-și puterea pururea, Tatăl, Fiul și Duhul cel viu, Care este un Dumnezeu în trei Fețe; pe Care Îl slăvim.

Și acum..., a Născătoarei:

Ștersu-s-a toată întristarea cu nașterea ta, și a ridicat Domnul tânguirea și plângerea, și toată lacrima de la toată fața, curată Născătoare de Dumnezeu cu totul fără prihană; întru tine și noi plinim datoriile.

Catavasie:

Taină străină văd și preaslăvită, Cer fiind peștera, scaun de Heruvimi Fecioara, ieslea sălășluirea, întru care S-a culcat Cel neîncăput, Hristos Dumnezeu, pe Care lăudându-L Îl slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Femei auziți glas...

Pe marele Arhipăstor și Ierarhul, mai întâi-șezător celor din Mira, pe Nicolae toți să-l lăudăm; că pe cei trei bărbați a mântuit, care cu nedreptate erau să moară, și împăratului s-a arătat și lui Avlavie prin vis, stricând judecata cea nedreaptă.

Slavă..., asemenea.

Foarte te-a preamărit întru minuni Domnul, și viu fiind și după sfârșit Nicolae Ierarhe. Că cine din toți credincioșii numai va chema sfânt numele tău, și să nu fie auzit deîndată? Cald folositor aflându-te pe tine.

Și acum..., a Născătoarei:

Fecioară ceea ce ai născut pe Înțelepciunea cea ipostatică, pe Cuvântul cel mai presus de ființă, Doctorul tuturor, pe Hristos; bolile și rănile sufletului meu cele cumplite vindecă-le, și potolește gândurile cele necuvioase ale inimii mele.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glasul 1.

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Prin florile Bisericii împrejur zburând, ca un pui din cuibul cel de sus al îngerilor, Nicolae de trei ori fericite, strigi pururea către Dumnezeu pentru noi toți, cei ce suntem întru nevoile primejdiilor și ale ispitelor, și ne mântuiești cu rugăciunile tale.

Podoaba hainei celei sfințite, cu faptele bune cele lucrătoare mai strălucită o ai făcut, Părinte purtătorule de Dumnezeu. Pentru aceasta ne lucrezi cu sfințenie cele minunate ale pururea lăudatelor minuni, sfințitorule, ferindu-ne de cele cumplite.

Frumusețile celor nevăzute înconjurându-le, ai cunoscut înfricoșata aceea slavă a Sfinților, Sfinte. Pentru aceasta cereștile cuvinte ale vedeniilor acelora, celor pururea vii, ni le arăți, Preasfințite.

Precum prin vis ai stătut înaintea binecredinciosului împărat, și pe cei legați, Părinte, din moarte i-ai scăpat, roagă-te neîncetat, ca și acum cu rugăciunile tale să ne ferim de ispite, de primejdii și de dureri, cei ce după vrednicie te lăudăm pe tine.

Slavă..., glasul al 5-lea.

Să trâmbițăm cu trâmbiță de cântări, să săltăm în cele de prăznuire, și să dănțuim bucurându-ne, întru prăznuirea cea de peste an a purtătorului de Dumnezeu Părinte. Împărații și Domnii să alerge împreună, și pe cel ce prin arătarea cea înfricoșată prin vis, pe împăratul l-a plecat, să sloboază pe acei trei voievozi, ce erau fără vină ținuți, să-l laude. Păstorii și învățătorii, pe păstorul cel întocmai râvnitor Păstorului Celui Bun, adunându-ne să-l lăudăm. Cei din boli pe doctorul, și cei din primejdii pe izbăvitorul; păcătoșii pe folositorul, săracii vistieria, cei din necazuri pe mângâietorul; călătorii pe cel împreună-călător, cei ce sunt pe mare pe cârmuitorul; toți pe cel ce pretutindenea întâmpină cu căldură, pe marele Ierarh lăudându-l, așa să zicem: Preasfinte Nicolae grăbește și ne scoate pe noi din nevoile noastre aceste de acum; și mântuiește turma ta cu rugăciunile tale.

Și acum..., a Născătoarei. Glas același; a Patriarhului Ghermano.

Să trâmbițăm cu trâmbiță de cântări, că privind de sus Împărăteasa a toate, Maica Fecioară, cu binecuvântări încununează pe cei ce o laudă. Împărații și Domnii să alerge împreună, și pe Împărăteasa să o laude întru cântări; pe ceea ce a născut pe Împăratul, Cel ce pe cei stăpâniți de moarte mai întâi, a-i slobozi cu iubire de oameni bine a voit. Păstorii și învățătorii pe Preacurata, Maica Păstorului Celui Bun, adunându-ne să o lăudăm. Pe sfeșnicul cel cu raze de aur, norul cel purtător de lumină; pe cea mai desfătată decât cerurile, sicriul cel însuflețit, scaunul Stăpânului cel în chipul focului, năstrapa cea de aur primitoare de mană, ușa Cuvântului cea încuiată, mântuirea tuturor creștinilor, cu cântări de Dumnezeu cuvântătoare lăudându-o, așa să zicem: Palatule al Cuvântului, învrednicește-ne pe noi cei smeriți Împărăției Cerurilor, că nimica nu este cu neputință mijlocirii tale.

SLAVOSLOVIA cea mare.

Ecteniile și Otpustul.

Și se face ungere de la preot, cu sfânt untdelemn, din candela Sfântului.

LA LITURGHIE

Fericirile din Canonul întâi al Ierarhului, Cântarea a 3 pe 4, și din al doilea Cântarea a 6, pe 4. Prochimen glas 7: Veselise-va dreptul de Domnul... Apostolul, către Evrei: Fraților, ascultați pe învățătorii voștri... Evanghelia de la Luca: În vremea aceea, stătut-a Iisus la loc șes... ChInonicul: Întru pomenire veșnică va fi...