SFÂNTUL ILIE

În această zi, în pământul Rusiei se prăznuiește Acoperământul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria, cu priveghere. De unde și noi am luat obiceiul în Mănăstirile noastre de prăznuim acest praznic cu priveghere. Pentru aceasta, i-am pus slujba, ca cei ce vor avea mai multă evlavie către Preasfânta Născătoarea de Dumnezeu, să cânte această slujbă după cum arată Tipicul cel ce l-am pus la urma slujbei.

VEZI: Slujba Născătoarei de Dumnezeu s-a pus după aceasta de acum.

LA VECERNIA MICĂ

La Doamne strigat-am, Stihirile pe 6; trei ale Apostolului, și trei ale Cuviosului Roman.

Stihirile Apostolului. Glasu al 4-lea:

Podobie: Cel ce de sus ești...

Cel ce a luat rază dumnezeiască, când prin voința cea mai bună fiind orbit Saul, cel mai-nainte cuprins de întuneric, a venit la tine cerând dumnezeiască curățire; atunci preafericite, ca un ierarh înțelept, fiu l-ai făcut prin botez, pe acela care avea să aducă lumea la moștenirea fiească. Pentru aceasta împreună cu dânsul, te fericim pe tine Ananie de Dumnezeu înțelepțite, Apostolul lui Hristos, care te rogi să ne mântuim noi.

Învățându-te cu preaslăvire cele dumnezeiești, mai tare decât tunetul ai trâmbițat, Fericite, mântuitorul cuvânt al lui Dumnezeu, și pe cei ce dormeau în mormintele deșertăciunii i-ai deșteptat; care lepădând omorâciunea ceea ce locuiește împreună cu cei morți, pe cei ținuți în iad i-au întors înapoi. Pe aceștia, i-ai făcut vase cinstite, Celui ce a omorât pe omorâtorul, lui Iisus Stăpânului, și Mântuitorului sufletelor noastre.

Ca un purtător de lumină, ca un dumnezeiesc propovăduitor, ca un mărturisitor de Dumnezeu ales al patimilor lui Hristos și moștenitor împreună al măririi celei negrăite ce va să se arate, și părtaș fiind împreună cu Stăpânul; și desfătându-te în revărsările de lumină, care izvorăsc pururea din lumina cea nespusă, de Dumnezeu grăitorule; pe cei ce săvârșesc acum luminată prăznuirea ta, izbăvește-i Ananie cu rugăciunile tale de nevoile cele întunecate.

Alte Stihiri ale Cuviosului Roman, glasul 1:

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Făcătorul de cântări, alăuta Dumnezeiescului Duh, privighetoarea, greierul dumnezeieștilor cântări, fluierul Bisericii, pune înaintea noastră a tuturor ospățul Lui cel de cântări, și dintr-însul veselește pe gânditorii de Dumnezeu.

Sfeșnicul cel prealuminos și prea-limpede, vioara cea de cântare, struna cuvintelor Duhului celor bine-grăitoare, cântă luminat, învățând toată lumea a preamări cu glasuri neîncetate, o Lumină a Dumnezeirii.

Tu ca unul ce stai înaintea Stăpânului tuturor, și ai îndrăzneală către Dânsul Părinte, adu-ți aminte de noi care săvârșim luminată prăznuirea ta; să ne izbăvim de primejdii și de supărări, Romane de Dumnezeu fericite.

Slavă..., a Apostolului, compusă de Mantie; iar alții o cred a lui Anatolie. Glasul 1:

Pe vasul cel ales, marele lăcaș al Duhului, pe Pavel Apostolul l-ai luminat Apostole, prin descoperire de la Dumnezeu înștiințându-te, ca un însuți văzător al Cuvântului, tăinuitor minunilor lui și Apostol mai-nainte de ucenic și iconom credincios al legii celei noi a lui Hristos. Pentru aceasta urmând Învățătorului tău Hristos, sângele ți-ai vărsat, mărturisitor făcându-te cu pătimirea mucenicească, Ananie Ierarhe înțelepte; și alergarea săvârșindu-ți, și credința nefurată păzind, împreună cu aleșii cei de sus, în înălțime sălășluindu-te, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: Prealăudaților Mucenici...

Ceea ce ești adâncul milei, miluiește-mă pe mine cel ce m-am făcut adânc al necurăției și spală-mi toată întinăciunea patimilor mele, cu lacrimile pocăinței; luminează-mă cu dumnezeiasca umilință și-mi dăruiește gândire smerită și mântuitoare zdrobire de inimă cu adevărat.

A Crucii a Născătoarei, asemenea.

Pe Mielușelul său, mielușeaua și Stăpâna cea cu totul fără de prihană, dacă L-a văzut pe Cruce, neavând chip nici frumusețe, vai mie! Plângând a zis: Unde a apus frumusețea Ta preadulcele meu Fiu? Unde buna podoabă? Unde Darul cel strălucitor al chipului Tău? Fiul meu preaiubite.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile Octoihului, zicem și aceasta a Apostolului, glasul al 4-lea, singur glasul.

Stih: În tot pământul a ieșit vestirea lor și la marginile lumii cuvintele lor.

Vas purtător de chinuri, te-ai arătat, Ananie Apostole, și cu pietrele ca cu niște flori acoperindu-te, pentru Cel ce a pătimit cu trupul pentru noi, de bunăvoie sângele ți-ai vărsat. Pentru aceasta Damascul se laudă astăzi cu sfințită prăznuirea ta; și nu numai acela ci și toată partea cea de sub soare, semnele minunilor tale propovăduindu-le strigă: Roagă-te lui Dumnezeu, să ne dăruiască nouă iertare de păcate.

Slavă..., a Cuviosului, glasul al 6-lea.

Început întâi a celor buni te-ai arătat și pricină de mântuire, Romane Părintele nostru; că îngerească cântare alcătuind, cu dumnezeiasca cuviință ți-ai arătat petrecerea ta. Pe Hristos Dumnezeu roagă-L, să scape de ispite și de nevoi pe cei ce te laudă pe tine.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: A treia zi ai înviat...

Sprijinitoare și acoperământ îmi ești, ceea ce ești cu totul fără prihană de Dumnezeu Născătoare; că pe tine te am ajutătoare în nevoi, în boli și în necazuri, și pe tine cea fără prihană te măresc.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea.

Preacurata dacă Te-a văzut pe Tine, pe Cruce spânzurat, plângând a strigat ca o Maică: Fiul meu și Dumnezeul meu! Preadulcele meu Fiu! Cum suferi patimă de ocară?

Troparul Apostolului, glasul al 3-lea.

Apostole sfinte Ananie, roagă pe milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greșale sufletelor noastre.

Slavă..., Troparul Cuviosului, glasul al 8-lea:

Întru tine Părinte cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând Crucea, ai urmat lui Hristos; și lucrând, ai învățat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Cuvioase Părinte Roman, duhul tău.

Sau acesta, glasul al 6-lea.

Strălucind cu mulțimea darurilor duhovnicești, ai avut mare învățătoare pe Născătoarea de Dumnezeu, pe Fecioara Maria, cea prealăudată, care te-a învățat pe tine cele dumnezeiești, preaînțelepte; de unde luând graiurile cele înalte ale dogmelor celor lui Dumnezeu cuviincioase, ai luminat Biserica lui Hristos Romane. Către care roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

LA UTRENIE

După obișnuitele Catisme, Sedelnele Octoihului, Psalm 50.

CANOANELE

Unul din Octoih cu Irmosul pe 6, și ale sfinților pe 8.

CANONUL Apostolului

Compus de Ioan Monahul.

Cântarea 1, glasul al 8-lea:

Irmos:

Apa trecându-o ca pe uscat, și din răutatea egipteanului scăpând Israeliteanul striga: Mântuitorului și Dumnezeului nostru să-i cântăm.

Să deschidem gură lăudătoare, să ne limpezim limba toți credincioșii, în pomenirea lui Anania începătorului păstorilor, și cu dânsul să cântăm Dumnezeului nostru.

Mirelui Celui preacurat, lui Hristos, a adus Anania măritul, pe mireasa cea nespurcată Biserica aceasta de aici; cu care luminat Dumnezeului nostru să-i cântăm.

Întâi ucenic fiind, ucenicului celui nou, gonitorului celui dedemult, i-ai dat să vadă Ananie, și cânți cu dulceață: Dumnezeului nostru să-i cântăm.

A Născătoarei:

Cetele îngerești și omenești, pe tine Maică nenuntită, neîncetat te laudă; că pe Ziditorul lor ca pe un Prunc, în brațele tale L-ai purtat.

Alt Canon al Cuviosului, glasul al 6-lea.

Cântarea 1-a:

Irmos: Ca pe uscat umblând Israil...

Trimite-ne nouă de la Cer raze dătătoare de lumină, cu rugăciunile tale înțelepte, Romane dumnezeiescule; ca cu cântări să lăudăm sfințită pomenirea ta.

Din tinerețe dându-te pe sineți cu totul lui Hristos, ai urmat Lui, luminându-ți-se gândul cu raze dătătoare de lumină, Romane.

Slavă...

Fiind împodobit cu frumusețea Sfântului Duh, care lucrează toate, ca o stea luminoasă te-ai arătat înțelepte Romane, cu lumina bunătăților, până la marginile lumii.

Și acum..., a Născătoarei:

Din tine a ieșit netâlcuit Cuvântul lui Dumnezeu cel dimpreună fără de început, în zilele cele de pe urmă, și pe omul cel întâi Adam, care era căzut, l-a reînnoit.

Cântarea 3-a:

Irmos:

Tu ești întărirea celor ce aleargă la tine Doamne, Tu ești lumina celor întunecați și pe Tine Te laudă duhul meu.

Urmând poruncilor învățătorului tău, ai fost Arhiereu și jertfă, purtătorule de chinuri Apostole.

Cu rugăciunile tale, cele bine îmblânzitoare milostiv fă pe Mântuitorul, celor ce te laudă pe tine, Ananie Apostole.

Toată pornirea fiarei o a legat ție Domnul, arătându-se în lumină negrăită, întunecând fața lui.

A Născătoarei:

Pe tine toți creștinii te-am agonisit scăpare și zid al nostru; pe tine te mărim neîncetat, ceea ce nu știi de mire.

Alt Canon,

Irmos: Nu este sfânt precum tu...

Gândul tău înțelepte Romane, s-a făcut lăcaș Sfintei Treimi, plin de știința cea adevărată, cu bunăcredință, care revarsă învățături dumnezeiești.

Izvorât-a limba ta fântâni curgătoare, cântând cele dumnezeiești, și arătându-ne lămurit nașterea cea negrăită a lui Hristos din Fecioară.

Slavă...

Iată că hrănești din-destul cu înțeleptele tale cuvinte, cugetele noastre, și cu cântările cele dulci, le umpli de dulceață dumnezeiască, grăitorule de Dumnezeu Romane.

Și acum..., a Născătoarei:

Decât toate oștile îngerești, ești mai aleasă Fecioară; că pe Ziditorul acelora, pe Fiul lui Dumnezeu, L-ai zămislit în pântece, și născându-L, ai rămas pururea Fecioară.

Irmosul:

Nu este sfânt precum Tu Doamne Dumnezeul meu, care ai înălțat cornul credincioșilor Tăi Bunule, și ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

CONDACUL Cuviosului, glasul al 8-lea.

Cu dumnezeiești fapte bune ale Duhului, din tinerețe înfrumusețându-te Romane preaînțelepte, cinstitei Biserici a lui Hristos înfrumusețător ai fost; că cu cântări frumoase o ai înfrumusețat, Fericite. Pentru aceea te rugăm: Dăruiește, celor ce doresc, dumnezeieștile tale daruri; ca să strigăm ție; Bucură-te Părinte preafericite, podoaba Bisericii.

Sedealna Apostolului, glasul l:

Podobie: Mormântul tău Mântuitorule...

Patimilor lui Hristos, părtaș te-ai arătat, Apostole înțelepte și însuți văzătorule al Cuvântului; că bând paharul, te-ai sfârșit prin sânge. Ci ca cel ce ești împreună-șezător și moștenitor, roagă-L pentru pacea lumii, ca pe un Iubitor de oameni.

Slavă..., a Cuviosului, glasul al 5-lea.

Podobie: Cuvântul cel împreună...

Pe Cuvântul cel împreună fără începui cu Tatăl și cu Duhul, dogmatisindu-L lumii, a fi de o Ființă, pe credincioși cu adevărat i-ai luminat. Și pricirile cele cumplite ale eresurilor surpându-le, stai înaintea Domnului, rugându-te pentru noi, cei ce te lăudăm pe tine Romane minunate.

Și acum..., a Născătoarei, asemenea.

Pe Dumnezeu și Domnul Cel ce din tine S-a întrupat, pentru noi cei stricați cu păcatele, roagă-L cu căldură, să se milostivească spre noi, și să-și întoarcă mânia și iuțimea Sa, Curată, de către cei ce cinstim cu credință și lăudăm neîncetat, stăpânirea și puterea ta.

A crucii, a Născătoarei, asemenea:

Pe Cruce văzându-Te pe Tine Hristoase Maica Ta, spânzurând de bunăvoie în mijlocul tâlharilor, sfărâmându-se ca o Maică la rărunchi a zis: Fiule! Cel ce ești fără de păcate, cum fără dreptate pe Cruce, ca un făcător de rele ești pironit? Neamul omenesc, vrând a-l învia ca un preabun.

Cântarea 4-a:

Irmos:

Atuzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înțeles-am lucrurile Tale, și am preamărit Dumnezeirea Ta.

De tine fiind învățat Hristoase cu patimile a biruit moartea, Anania cel pururea mărit, luând de la tine plată.

Ucenic ai fost Cuvântului Celui prigonit, Apostole Ananie, și învățător celui ce prigonea buna-credință.

Arătatu-te-a Domnul lui Saul, celui fără de ochi, pe tine cel ce te ascundeai, și te-ai făcut mijlocitor Ananie, vindecării lui.

A Născătoarei:

Pe Dumnezeu pe Care ai născut, Preacurată Fecioară, roagă-L, să mântuiască de toată primejdia, pe toți cei ce te laudă pe tine.

Alt Canon

Irmos: Hristos este puterea mea...

Lăcaș te-ai făcut Dumnezeiescului Duh, și gură mișcătoare de foc, care glăsuiești dumnezeieștile cântări și îndulcești sufletele, celor ce te laudă pe tine, Romane.

Fost-ai ca o alăută, și ca o vioară cerească, care trage către sine tot cugetul cu povestirile tale și cu veselitoarele tale cântări.

Slavă...,

Darul Duhului, care lucrează toate, a suflat și s-a sălășluit în Sfântul tău suflet prealăudate, și pe tine te-a făcut lăcaș și de Dumnezeu grăitor, înțelepte.

Și acum..., a Născătoarei:

Otravă a vărsat șarpele, în urechile strămoașei; iar Preacurata o a lepădat, la glasul Arhanghelului luând în pântece și născând pe Hristos.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta, cel ce ești lumină neapusă, și m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul? Ci mă întoarce, și la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.

Celor ce sunt în vifor, liman dumnezeiesc te-a arătat, și celor din întuneric, rază, izvor pururea curgător, și lumină neapropiată te-a făcut Ananie preafericite, Cel ce cu milostivire se odihnește în tine, ca într-un ucenic vrednic de vedere.

Cel ce vede cele ascunse, și mai-nainte de naștere știe toate, ție celui ce te ascundeai, ți-a arătat pe Soarele ce se tăinuia, pe cel ce era prigonitor oarecând, pe apărătorul, cel ce nu de multă vreme se împotrivea adevărului.

Sfârșitul venirii Tale, este rânduiala ta cea neurmată; că printr-aceasta, Mântuitorule, moartea cea înfricoșată de nimica s-a făcut. Pentru aceasta Anania, ca un ucenic și Ierarh, pentru Tine bucurându-se s-a junghiat.

A Născătoarei:

Ca ceea ce ai zămislit pe Făcătorul tuturor și Domnul, toate neamurile omenești Curată pe tine te fericesc; și căpeteniile cele gânditoare ale celor fără de trup, te măresc ca pe o Maică a lui Dumnezeu.

Alt Canon

Irmos: Cu dumnezeiască strălucirea ta...

Ca un lăcaș prea-împodobit, ca un vas preacurat al Mângâietorului, aflându-te pe tine Darul înțelepte Romane, cugetătorule de Dumnezeu, te-a făcut lăcaș strălucit de lumină, și S-a sălășluit în tine.

Ceea ce a născut pe Fiul lui Dumnezeu întrupat, cu adevărat a luminat sufletul tău și gândul ți l-a umplut de dumnezeiască cunoștință, venind la tine noaptea, pururea Fecioara.

Slavă...

Cu Scripturile sfințitelor tale cuvinte, deapururea pomenite, arătându-te tuturor cu adevărat pâine foarte dulce, pe toți îi veselești, luminând gândurile tuturor, și pe toți îi înveți cunoștința cea mântuitoare.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ai născut Lumina, pe Cuvântul Tatălui cel veșnic, Curată, cu rugăciunile tale cele luminătoare, luminează-mi gândul meu și gonește întunericul sufletului meu, Preacurată Stăpână.

Cântarea 6-a:

Irmos:

Curățește-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, și mă ridică dintru adâncul răutăților, rogu-mă. Căci către Tine am strigat, și mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

A sluji lui Dumnezeu celui viu, învățându-te, Preasfințite, și stricând năravul cel rău de multe feluri al celor fără minte, ai învățat Ananie, să cinstească Dumnezeirea cea în trei Ipostasuri.

Luând în mâinile tale Ananie cârmele Bisericii, la ocârmuitorul Hristos ai venit Apostole, și pe aceasta o ai îndreptat cu Duhul, ca pe o corabie dumnezeiască.

Stăpâne Cel ce ai zidit îndată, pe vasul alegerii Tale celei prea-drepte, descoperindu-l măritului tău ucenic, când se ruga, i-ai poruncit a-l trimite pe calea cea dreaptă.

A Născătoarei:

Ca un sicriu însuflețit, ai încăput pe Dătătorul de lege; și ca o Biserică sfântă ai primit pe Sfântul, Cel ce S-a făcut om pentru facerea de bine a oamenilor Maică Fecioară.

Alt Canon

Irmos: Marea vieții văzându-o...

Umplându-te de lumină, și către înălțimea bunătăților celor dumnezeiești suindu-te, ai defăimat toate cele de pe pământ; și te-ai făcut stâlp ceresc, și luminător bunei-credințe ai fost.

Veștejit-ai poftele trupului, și sufletul tău ți l-ai împodobit, cu razele prealuminatei curății, și ai pus împrejuru-i podoabă drăgăstoasă frumusețea bunătăților.

Slavă...

Urând desfătarea cea trecătoare, deșartă și putredă, stăruind și îngăduind neîncetat la Biserica Preacuratei, ți-ai sfințit gândul și sufletul și trupul, vrednicule de laudă.

Și acum..., a Născătoarei:

Toți văzătorii de Dumnezeu, Prooroci, mai-nainte văzând luminat, nașterea Ta Hristoase cea preacurată, care era să fie mai pe urmă din Fecioară pe pământ, arătat mai-nainte o ai vestit.

Irmosul:

Marea vieții văzându-o înălțându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: Scoate din stricăciune viața mea Multmilostive.

CONDACUL Apostolului, Glasul, al 2-lea.

Podobie: Pe cea în rugăciuni...

Cel ce în rugăciuni ești prea-cald folositor, și celor ce cer, prea-grabnic ascultător; primește rugăciunea noastră, Ananie, și te roagă lui Hristos să ne miluiască pe noi, Cel ce Unul este în Sfinți preamărit.

ICOS.

Cu lumina strălucirii Tale, luminând Mântuitorul meu negura inimii mele și împietrirea, dă-mi cuvânt să laud, cu curată înțelegere faptele cele de Dumnezeu luminate ale Apostolului, și patimile fericitului; că Tu ești izvorul înțelepciunii și Dătătorul bunătăților, Multmilostive. Pentru aceasta limpezind limba mea, primește cântarea cea de laudă, Cel ce Unul ești între Sfinți preamărit.

SINAXAR

Luna octombrie, are 31 de zile; ziua are 11 ceasuri, și noaptea 13 ceasuri.

În ziua întâi pomenirea Sfântului Apostol Anania.

Stih: Pe Anania rău-credincioșii cu pietre l-au împroșcat.

Și prin aceasta locuitor Cerului l-a arătat.

Sfântul Apostol Anania a fost din cetatea Damasc, care a botezat și pe Pavel din descoperire dumnezeiască, făcându-se Episcop de către Apostoli într-aceiași cetate. Deci făcând multe vindecări în Damasc, și în Elevteropoli și trăgând pe mulți la credința cea în Hristos, a fost bătut cu vine de bou de ighemonul Lucțian, strujit la coaste, și pârjolit cu făclii; apoi scoțându-se afară din cetate, îl uciseră cu pietre, și așa plinindu-și mucenicia s-a petrecut către cereștile locașuri.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Mihail din mănăstirea Zovei, și a celor cu dânsul, 36 Sfinți monahi, ce au mărturisit în poporul Sevastopolei.

Stih: Tăiat fiind Mihail împreună cu treisprezece ucenici.

S-au însoțit cu ceata cuvioșilor Mucenici.

Acești sfinți au fost pe vremea împărăției lui Constantin și a Irinei, șezând la o mănăstire ce se chema Zovi, lângă Sevastopol. Deci oștindu-se Alam Amira al Agarenilor, asupra țării aceleiea, a prins pe sfinți; iar cuvioșii părinții aceia au stat împotrivă, întăriți fiind cu puterea lui Hristos, și stând la mijloc Mihail Preacuviosul egumen, și învățându-i, îi povățui pe toți spre moartea cea pentru Hristos; și întâi ei plecară capetele de-i tăiară, apoi și pe Cuviosul Mihail.

Tot în această zi,Sfinții șase Preacuvioși Mucenici, care de sabie s-au săvârșit.

Stih: Șase împreună Monahi, ale sale mantii.

Le roșesc cu chinurile cele prin săbii.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Roman făcătorul de Condace.

Stih: Mai înainte Roman pe Dumnezeu Cuvântul îl cântă;

Iar acum cu noi și împreună cu îngerii, laudă.

Acest dintru sfinți Părintele nostru Roman a fost din Siria cetatea Emesinilor, Diacon făcându-se al sfintei Biserici cei din Birit. Deci mergând la Constantinopol, în zilele împăratului Anastasie, a rămas la Biserica preasfintei de Dumnezeu Născătoarei, cea din Chir, petrecând cu evlavie, și priveghind toată noaptea la slujba Vlaherne. Și după săvârșirea slujbei de acolo, iarăși se întorcea la Chir, unde și Darul alcătuirii Condacelor a luat, arătându-se lui în vis Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, și dându-i o bucată de hârtie, îi poruncea să o mănânce; deci i se păru, că deschise gura, și înghiți hârtia; și fiind praznicul nașterii lui Hristos, îndată cum se deșteptă, suindu-se în Amvon, începu a cânta: Fecioara astăzi pe cel mai presus de ființă naște... Acesta a făcut Condacele și a celorlalte praznice, încă și ale sfinților celor mari; așa că, mulțimea Condacelor, care s-au făcut de dânsul este mai mult de o mie; apoi cu pace a adormit.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Domnin.

Stih: Cumplită zdrobire membrelor Domnin a răbdat,

Și vicleniile satanei cu totul le-a rușinat.

Acesta a fost de la Tesalonic; deci, fiind Maximian acolo, când își făcea curți împărătești, l-a prins aflându-1 că este creștin, și aducându-1 de față la judecata lui, îi zise cu mânie: Pentru ce fiind eu în scaun aici în cetate, cutezi tu de mărturisești pe alt Dumnezeu? Ci de voiești să trăiești, jertfește dumnezeilor. Iar Sfântul nevrând să se înduplece, porunci, de-i strujiră trupul. Deci, văzând Maximian, că se batjocorea de Sfântul, poruncit-a de-1 scoaseră afară din cetate, și-i zdrobiră fluierele; și tăindu-i picioarele, Sfântul Mucenic a trăi încă șapte zile, neîmpărtășindu-se de hrană; și așa mulțumind lui Dumnezeu, și-a dat lui fericitul său suflet.

Tot în această zi, Cuviosul Ioan cântărețul cel numit Cucuzel, care s-a nevoit în hotarele Lavrei celei mari din Aton, cu pace s-a săvârșit.

Stih: Cânți și acum Maicii lui Dumnezeu, întru cele de sus.

Cu cei fără de materie, fericite Ioane fiind pus.

Tot în această zi, Cuviosul Grigorie Domesticul care în aceeași mare Lavră a Atonului s-a nevoit, și o monedă de aur de la Născătoarea de Dumnezeu a primit, cu pace s-a săvârșit.

Stih: Nu primești acum întru cele de sus monedă;

O Grigorie, ci mărirea lui Dumnezeu cea negrăită.

Pentru ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea 7-a:

Irmos:

Tinerii cei ce merseseră din Iudeea în Babilon oarecând, cu credința Treimii, văpaia cuptorului au călcat, cântând: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Să trâmbițeze înțelepțește, turma cea de Dumnezeu aleasă, cu trâmbiță bine-glăsuitoare, chinurile păstorului Ananiei, strigând lui Hristos începătorului păstorilor: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Să te mărească Ananie pe tine ucenicul lui Dumnezeu, Ierarhul cel credincios și mărturisitorul dumnezeieștilor patimi, cinstita Biserică, strigând lui Hristos: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Nu pentru temerea de moarte, ci pentru dragostea turmei ascunzându-te, pe lup ca pe un miel, văzându-l îmblânzit Ananie, ai strigat: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

A Născătoarei:

Din feciorescul pântece întrupându-Te,T e-ai arătat spre mântuirea noastră Hristoase; pentru aceasta pe a Ta Maică știindu-o de Dumnezeu Născătoare, cu mulțumire strigăm: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Alt Canon,

Irmos: Tinerii în Babilon...

Pe Născătoarea de Dumnezeu Maria ai avut învățătoare, gânditorule de Dumnezeu, întelepțindu-te, învățându-te și îndemnându-te a cânta: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeul părinților noștri.

Glasul cuvintelor tale a umplut lumea, și a învățat pe oameni a cânta lui Hristos: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Strălucit-ai în lume Romane, ca un soare prealuminos și ca o lumină, care luminezi pe cei ce strigă cu credință: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeul părinților noștri.

Și acum..., a Născătoarei:

Acum te fericesc toate neamurile omenești, Născătoare de Dumnezeu curată, precum ai zis mai înainte, și cu credință te măresc; bine este cuvântat rodul pântecelui tău Preacurată.

Cântarea 8-a:

Irmos:

De șapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor, l-a ars nebunește, cinstitorilor de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceștia cu putere mai bună mântuiți, Făcătorului și Mântuitorului a strigat: Tineri binecuvântați, preoți lăudați-L, popoare preaînălțați-L în toți vecii.

Străin lucru socotea lăudatul Anania, puterea cea răpitoare a pierzătorului turmei Tale Stăpâne, mutarea cea mai presus de cuvânt, spre păstorescul cin! Pentru aceasta săltând a strigat: Tineri binecuvântați, preoți lăudați, popoare preaînălțați pe Hristos în toți vecii.

Să se bucure astăzi, și să sălteze cu Duhul, întru-tot lăudată și fericită cetatea ta, dobândind a ta folosință, și mulțumind Dătătorului, să strige: Tineri binecuvântați, preoți lăudați, popoare preaînălțați pe Hristos în veci.

Porunca cea de viață făcătoare, Ananie preacinstite, puterea cea de lumină făcătoare a celui văzut, lui Saul ai propovăduit-o, și i-ai gonit orbirea; palmele tale cele tămăduitoare punându-ți peste dânsul, săgețile balaurului le-ai smuls ca niște solzi strigând: Preaînălțați pe Hristos în veci.

A Născătoarei:

Ceea ce ești mântuitoare în nevoi și caldă folositoare tuturor celor ce sunt în necaz, Preasfântă Stăpână, milostivește-te și mă mântuiește, și mă ridică pe mine cel căzut, dându-mi mână de ajutor mai înainte de sfârșit, ca să nu mă împresoare noaptea morții dormind; și așa după datorie să te măresc pe tine în veci.

Alt Canon,

Irmos: Pentru legile părintești...

Lepădând toate cele frumoase ale lumii, dezmierdarea și mărirea, ți-ai ridicat sufletul către cetele cele de sus, către măririle și luminările cele de acolo, Înțelepte, către frumusețile cele negrăite, către lăcașurile cerești, către lumina dumnezeieștii începătorii, strigând: Pe Tine Te preaînălțăm Hristoase în veci.

Arzându-te de dumnezeiască dorire, ai pus suișurile în inima ta, și ai avut viețuire fără de trup, fiind în trup; urmând cetelor celor îngerești, Înțelepte, ai repetat în lume cântările acelora, strigând cu credință Romane: Pe Tine Te preaînălțăm Hristoase în veci

Binecuvântăm pe Tatăl...

Cu graiul cel înalt al cuvintelor tale celor dumnezeiești și prea-dulci, fericite Romane, tot cugetul oamenilor îl îndulcești și-l veselești, ca un hrănitor și dătător de bogăție; și-l luminezi foarte curat, și-l înveți a striga: Pe Domnul lăudați-L lucrurile, și-L preaînălțați în toți vecii.

Și acum..., al Născătoarei:

Amăgindu-mă, ucigașul de oameni, șarpele cel prea-viclean, că voi fi întocmai cu Dumnezeu, m-a ridicat ca pe un rob de la desfătarea raiului; iar Stăpânul cel din fire, Fiul lui Dumnezeu, întrupându-Se din Fecioara Maria, a venit și m-a ridicat către înălțime îndumnezeindu-mă. Pe acesta Îl preaînălțăm în toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Pentru legile părintești, fericiții tineri în Babilon mai-nainte nevoie pătimind, au scuipat porunca cea nebunească a celui ce împărățea; și împreunându-se cu focul de care nu s-au ars, Celui ce stăpânește, vrednică cântare i-au cântat: Pe Domnul lăudați-L lucrurile, și-L preaînălțați în toți vecii.

Cântarea 9-a:

Irmos:

Pe tine Maica lui Dumnezeu și Fecioara cea neispitită de nuntă, pe tine ceea ce ai născut mai presus de minte, prin cuvânt pe Dumnezeu cel adevărat, pe cea mai înaltă decât preacuratele puteri, cu doxologie fără tăcere te mărim.

Risipit-ai întru-tot lăudate, întunericul necunoștinței, și lumina cea în trei ipostasuri, cu adevărat ai strălucit-o Damascului. Deci, ca un Părinte iubitor de fii și ca un mai-mare păstor de bine doritor, în dreapta credință păzește pe poporul tău.

Această prăznuire de peste an săvârșind, veniți cu raze de lumină strălucitoare, cu sufletească vrednicie, să lăudăm întreit strălucită fapta cea bună a Ananiei slujitorului Treimii, și propovăduitorul.

O vrednicia ta cea mai presus de om fericite Ananie! Căci ca un ucenic iubit ai fost, și ca un păstor te-ai odihnit, și ca un purtător de chinuri, cu Hristos împreună te-ai preamărit; cu cununi ca un Mucenic fiind împodobit.

A Născătoarei:

Preacurată cu totul fără prihană, ceea ce ești vasul bunei-miresme, cere de la Hristos pe care L-ai născut, să dăruiască celor ce domnesc, biruință, și poporului iertare din jugul robiei; că pe tine neîncetat te mărim.

Alt Canon,

Irmos: Nașterea zămislirii...

Unitu-te-ai, Mărite, cu cetele de sus ale celor fără de trup, unde este veselia cea negrăită, și desfătarea cea dea-pururea; unde este lumina aceea a dumnezeieștii Stăpâniri și bucuria, unde este mărirea cea negrăită preafericite.

Dimpreună cu drepții sălășluindu-te înlăuntrul dumnezeieștii măriri a lui Dumnezeu, vezi veselia cea negrăită de acolo, vezi desfătarea cea fără sfârșit, vezi frumusețile cerurilor, cele cu adevărat drăgăstoase înțelepte; vezi cetele Patriarhilor preafericite.

Mântuiește cu rugăciunile tale de primejdii, pe cei ce săvârșesc cu credință pomenirea ta cea purtătoare de lumină, cugetătorule de Dumnezeu Romane, și de toată vătămarea și răutatea celui străin, și-i învrednicește să dobândească mărirea cea cerească, și împărăția cea de sus, preafericite.

Slavă...

Fiind împodobit și înfrumusețat cu frumusețea Treimii cea neasemănată, gânditorule de Dumnezeu, strălucești cu raze și umbli pe lângă Scaunul Ziditorului tău și Dumnezeu cu veselie, unde este glasul celor ce prăznuiesc, Romane mărite.

Și acum..., a Născătoarei:

Prin căderea cea dedemult s-a făcut rob neamul celui întâi-zidit, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, și supus patimilor păcatului; iar preabunul Dumnezeu, Cel ce S-a născut din tine, l-a chemat iarăși la sine cu milostivirea Sa.

Irmosul:

Nașterea zămislirii celei fără de sămânță este netâlcuită, rodul Maicii celei fără de bărbat este nestricat; că nașterea lui Dumnezeu înnoiește firile. Pentru aceasta pe tine toate neamurile, ca pe o Maică mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă-credință te mărim.

LUMINÂNDA din Octoih.

Slavă..., a Apostolului.

Vechi ucenic al lui Hristos fiind Ananie, vedere i-ai dat ucenicului celui nou, dumnezeiescului Pavel. Pentru aceasta pe tine cu dânsul te lăudăm, ca pe un Ierarh îndumnezeit, ca pe un Apostol dumnezeiesc, ca pe un adevărat Mucenic și propovăduitor de Dumnezeu grăitor, și rugător prea-cald pentru toată lumea.

Și acum...

Cu cântări de Dumnezeu insuflate, ai arătat, Fericite, dumnezeiască rânduiala întrupării lui Hristos cea negrăită, și cu laude ai încununat Romane pe toți sfinții. Cu care împreună ai lăudat pe cea curată Fecioară și adevărată Maica lui Dumnezeu, preaînțelepte Părinte. Cu care adu-ți aminte de noi, stând înaintea Treimii.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glasul l.

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Cu strălucirile cereștilor daruri strălucindu-te, luceafăr te-ai arătat Ananie în lume, aruncând tuturor raze strălucite ale dumnezeieștii propovăduiri. Pentru aceasta te cinstim pe tine credincioșii ca pe un Apostol și Mucenic. (De două ori)

Tu pe cărările cele drepte umblând prealăudate, de cele strâmbe te-ai ferit, abătând de la nedumnezeire pe oamenii cei înșelați. Pentru aceasta și noi credincioșii, pe tine te mărim și conducător te numim și mijlocitor apropierii către Dumnezeu, Apostole.

Prea-minunat în sfinți fiind Domnul, cu îmbelșugata dare a darurilor Sale, te-a mărit în lume și doctor te-a dat sufletelor și trupurilor Ananie, celor ce cu dragoste te laudă pe tine, Apostole.

Slavă..., glasul al 8-lea.

Ucenice al Mântuitorului întâiule Ierarhe mărite, lauda mucenicilor Ananie, luminătorule prealuminate, iar al nostru păzitorule al cetății cu dinadinsul roagă-te, să se scape turma ta din primejdii și să se mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Acoperământul tău de Dumnezeu Născătoare Fecioară, doctorie duhovnicească este, căci la acesta năzuind, ne vindecăm de sufleteștile boli.

A Crucii, a Născătoarei:

Podobie: Doamne de ai și stătut...

Doamne, când Te-a văzut soarele pe lemn spânzurat, pe Tine, Soarele dreptății, razele și-a ascuns, și luna lumina sa în întuneric a prefăcut-o; iar Preacurata Ta Maică, se rănea la cele dinlăuntru.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile Octoihutui.

Slavă..., a Cuviosului, glasul al 8-lea.

Mulțimile călugărilor, pe tine te cinstim îndreptătorule, Romane Părintele nostru; căci prin tine pe cărarea cea dreaptă am cunoscut a umbla cu adevărat; fericit ești că lui Hristos ai slujit și puterea vrăjmașului ai biruit cel ce ești cu îngerii împreună-vorbitor, cu cuvioșii și cu drepții împreună-locuitor; cu care împreună roagă-te Domnului să miluiască sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: O prea mărită minune...

Deprinderile rele care mă depărtează de la bunul tău Fiu, Bună și Preacurată respinge-le departe de la ticăloasa mea inimă și pe lupul cel prea-rău, pe șarpele cel prea-viclean, pe cumplitul balaur cel amăgitor, care caută și năvălește să mă înghită, zdrobește-l cu puterea ta, sub picioarele mele.

A crucii, a Născătoarei, asemenea.

O preamărită minune! O Taină nouă! O lucru înfricoșat! Fecioara a grăit, dacă Te-a văzut pe Cruce spânzurat în mijlocul a doi tâlhari; a plâns strigând, ceea ce Te-a născut înfricoșat, fără durere: Vai mie Fiule preaiubite! Cum adunarea cea cumplită și nemulțumitoare, pe Cruce Te-a pironit!

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.

ÎN ACEASTĂ ZI

Prăznuim acoperământul preasfintei de Dumnezeu Născătoarei și pururea Fecioarei Maria.

VEZI: De este hramul ei sau de va voi cel mai mare, a se face Priveghere de toată noaptea cântăm slujba în acest chip.

LA VECERNIA MICĂ

La Doamne strigat-am... Stihirile pe 4, glasul l. Singur glasul.

Domnul Dumnezeu, Cel ce se odihnește pe scaunele cele dintru înălțime, mai presus de cele pământești a dat plăcutului său a te vedea pe tine Stăpână, întinzându-ți prea-dumnezeieștile mâini cu rugă, care pentru cetate și pentru popor aduceai. Acoperă-ne și acum Doamnă, pe noi cu Omoforul milei tale. (De două ori)

Pe cetatea care te cinstește și după datorie te mărește, o acoperi Preacurată cu cinstitul tău Omofor și o aperi de năvălirile celor potrivnici, de foamete și de cutremur, și de războiul cel dintre sine, Fecioară; ceea ce ești neispitită de nuntă dumnezeiască mireasă, acoperământul și apărarea oamenilor.

Ceea ce ești cămară însuflețită a lui Hristos, și zidul credincioșilor, acoperământul și puterea, prin tine se mântuiește cetatea ta Maica lui Dumnezeu; prin ajutorul tău dreptcredincioșii împărați se încununează, cu tine cei ce se laudă poartă pururea biruințe asupra vrăjmașilor; că-i acoperi cu Omoforul milei tale.

Slava..., Și acum..., glasul al 6-lea.

Veniți adunărilor iubitoare de praznic, să lăudăm pe preasfânta Fecioară; că astăzi îngerii împreună cu sfinții prăznuiesc, cinstitul acoperământ al Maicii lui Dumnezeu, și către laudă ne cheamă pe noi cei pământești, ca să strigăm cu neîncetate glasuri: Bucură-te înfrumusețarea Bisericii cea minunată și acoperământul cel preamărit a toată lumea! Bucură-te ajutorarea în războaie a credincioșilor împărați și scutul ostașilor! Bucură-te acoperământul și apărătoarea noastră! Pe tine neamul creștinesc neîncetat te fericește.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea.

Podobie: Casa Eufratului...

Slavă la ceruri și pe pământ veselie, că împărăteasa cu toți sfinții, pentru noi toți în Biserică se roagă.

Stih: Ascultă fiică și vezi, și pleacă urechea ta și uită poporul tău și casa Părintelui tău.

Veniți credincioșilor în sfânta Biserică, că acolo Născătoarea de Dumnezeu, cu Omoforul acoperă pe popor, de toate ispitele vrăjmașului.

Stih: Feței tale se vor ruga bogații poporului.

Preacurată Născătoare de Dumnezeu, nu ne uita pe noi robii tăi, ci te roagă pentru noi, care cu credință te cântăm pe tine.

Slavă..., Și acum..., glasul al 3-lea.

Veniți toți iubitorii de praznic, să fericim cinstitul acoperământ al Maicii lui Dumnezeu; căci către Fiul mâinile cu milostivire și-a întins, și cu Sfântul ei acoperământ lumea se îngrădește. Drept aceea cu gura și cu inima, cu laude și cu cântări duhovnicești, să prăznuim toți cei ce năzuim la luminile ei.

Tropar, glasul al 4-lea.

Astăzi poporul cel binecredincios, luminat prăznuim, umbriți fiind prin venirea ta Maica lui Dumnezeu, și căutând către preacinstită icoana ta cu umilință, grăim: Acoperă-ne pe noi cu cinstitul tău acoperământ, și ne scapă de tot răul, Rugând pe Fiul tău Hristos Dumnezeul nostru, să mântuiască sufletele noastre.

Ectenia mică, și Otpustul.

LA VECERNIA MARE

După obișnuitul psalm, cântăm, Fericit bărbatul..., Starea întâia.

La Doamne strigat-am... Stihirile pe 8, glasul l.

Podobie: O preamărită minune!...

Mare apărătoare ești celor necăjiți Născătoare de Dumnezeu curată; grabnică ajutătoare, mântuirea lumii și întărirea; noianul milei, izvorule al înțelepciunii lui Dumnezeu, și al lumii acoperământ. Să cântăm credincioșii, lăudând nespus luminatul ei Omofor: Cea plină de Dar bucură-te, cu tine este Domnul, Cel ce dă lumii prin tine mare milă. (De două ori)

Minunatul Isaia a proorocit, că va fi, zice, în zilele cele de pe urmă arătat muntele Domnului, și casa Domnului pe vârful munților. În tine deci am cunoscut Stăpână, adevărată împlinirea; că munții și dealurile s-au înfrumusețat, de bisericile cele cu multe nume ale praznicelor tale. Drept aceea cu veselie strigăm ție: Cea plină de Dar bucură-te, cu tine este Domnul, Cel ce dă lumii prin tine mare milă.

O minunată înfrumusețarea tuturor credincioșilor ești, împlinirea proorocească cea adevărată, slava Apostolilor, și împodobirea mucenicilor; lauda fecioriei, și prea-minunat acoperământ a toată lumea! Acoperă Stăpână cu Omoforul milei tale pe conducători și pe tot poporul ce-ți cântă: Cea plină de Dar bucură-te, cu tine este Domnul, Cel ce dă lumii prin tine mare milă.

Alte Stihuri, glasul al 4-lea.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Ca pe un rai de Dumnezeu sădit, loc al pomului vieții, adăpat cu Duhul Sfânt, pe tine de Dumnezeu Născătoare te știm, ceea ce ai născut pe Făcătorul tuturor, care cu pâinea vieții hrănește pe cei credincioși. Căruia pentru noi cu Mergătorul înainte roagă-te, să acopere cu cinstitul tău Omofor pe conducători și popor, de toate ispitele. (De două ori)

Se sfințește Cerul și pământul, și Biserica se luminează, și toate popoarele se veselesc; că iată Maica lui Dumnezeu, cu oștile îngerești, cu Înaintemergătorul; și cu de Dumnezeu cuvântătorul, cu Proorocii și cu Apostolii, nevăzut intrând pentru creștini se roagă lui Hristos, ca să miluiască cetatea și poporul cel ce cântă praznicul acoperământului ei.

Pe tine frumusețea lui Iacov, și scară cerească, pe care Domnul S-a pogorât pe pământ; și acele închipuiri de atunci arătau mai-nainte cinstea și slava ta Născătoare de Dumnezeu; pe tine ceea ce ai născut pe Dumnezeu tuturor, te fericesc îngerii în Cer, și pe pământ oamenii; că pentru toată lumea te rogi, acoperind cu mila, pe cei ce săvârșesc cinstitul tău praznic.

Slavă..., Și acum... glasul al 8-lea.

Se bucură împreună cu noi toate tagmele minților mai înalte, și toate cetele duhovnicești împreună prăznuiesc; se bucură încă și sufletele drepților, fiind privitoare vedeniei; și văzând pe Împărăteasa și Stăpâna tuturor, cea mărită cu multe numiri de credincioși, cu rugăciune întinzându-și în văzduh cinstitele sale mâini, și cerând împăcare lumii, regilor stăpânire și întărire, și mântuire sufletelor noastre.

VOHOD: Lumină lină...

Prochimenul zilei, și citirile.

De la Facere citire:

Cap. 28, Vers 10.

Ieșit-a Iacov de la puțul jurământului, a mers în Haran, și a aflat un loc și a dormit acolo, căci apusese soarele: Și a luat din pietrele locului aceluia, și și-a pus lui-și căpătâi. Și a dormit în același loc, și a văzut vis; și iată o scară era întărită pe pământ, al cărui cap ajungea la Cer; și îngerii lui Dumnezeu se suiau și se pogorau pe dânsa, și Domnul era întărit într-însa, și a zis: Eu sunt Dumnezeul tătâne-tău lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac; nu te teme, pământul unde tu dormi pe dânsul, ție îl voi da și seminției tale, și va fi sămânța ta ca nisipul pământului, și se va lăți spre mare și spre apus, și spre miazănoapte și spre răsărit; și se vor binecuvânta în tine și în sămânța ta toate semințiile pământului. Și iată Eu voi fi cu tine, păzindu-te în toată calea, ori încotro vei merge, și te voi întoarce la pământul acesta. Că nu te voi lăsa pe tine până când voi face Eu toate câte am grăit ție. Și s-a sculat Iacov din somnul său, și a zis: Că este Domnul în locul acesta, și eu n-am știut. Și s-a temut, și a zis: Că înfricoșat este locul acesta; nu este aceasta alta, ci casa lui Dumnezeu, și aceasta este poarta Cerului.

Din Proorocia lui Iezechiil citire:

Cap. 43, Vers 26.

Așa grăiește Domnul, fi-va din ziua a opta și mai înainte face-vor preoții pe jertfelnic arderile cele de tot ale voastre, și cele ce sunt de mântuirea voastră; și voi primi pe voi, zice Domnul Dumnezeu. Și m-a întors pe mine la calea ușii sfintelor cea mai dinafară care caută spre răsărituri, și aceasta era încuiată. Și a zis Domnul către mine: Ușa aceasta încuiată va fi, și nu se va deschide, și nimeni nu va trece printr-însa. Că Domnul Dumnezeul lui Israil va intra printr-însa, și va fi încuiată. Că Povățuitorul acesta va ședea într-însa să mănânce pâine înaintea Domnului. Pe calea ușii pridvorului va intra, și pe calea lui va ieși. Și m-a dus pe mine pe calea ușii sfintelor, cea dinspre miază-noapte, în preajma casei; și am văzut, și iată era plină de mărire casa Domnului.

De la Pilde citire:

Cap. 9. Vers 1.

Înțelepciunea și-a zidit eiși casă, și a întărit șapte stâlpi. Junghiat-a jertfele sale și a dres în paharul său vin, și a gătit masa sa; trimis-a slugile sale să cheme cu înaltă strigare la pahar grăind: Cel ce este neînțelept să se abată la mine; și celor ce le trebuiește înțelepciunea le-a zis: Veniți de mâncați pâinea mea, beți vinul care am dres vouă. Lăsați neînțelepția și veți fi vii. Și căutați înțelepciunea ca să trăiți, și vă îndreptați mintea în cunoștință. Cel ce învață pe cei răi își ia lui-și ocară; și cel ce ceartă pe cel necredincios se ocărăște pe sine; că certările necredinciosului sunt rănile lui. Nu mustra pe cei răi ca să nu te urască; învață pe cel înțelept și te va iubi pe tine. Dă pricină înțeleptului, și mai înțelept va fi; arată dreptului, și va să adauge a primi. Începutul înțelepciunii este frica Domnului și sfatul sfinților priceperea; iar a cunoaște legea, este a gândului bun. Că în acest chip multă vreme vei petrece, și se vor adăuga ție anii vieții.

LA LITIE

Stihirile, glasul al 3-lea.

Sosit-a astăzi Preacurată Fecioară, prealuminatul praznic al cinstitului tău acoperământ, ceea ce mai mult decât soarele luminezi pe poporul cel ce te mărturisește cu credință, din curată inimă, adevărată Maică a lui Dumnezeu, și cântă Fiului tău: Hristoase Dumnezeule! Pentru rugăciunile pururea Fecioarei, care curat și fără stricăciune Te-a născut pe Tine, să nu dai moștenirea Ta vrăjmașilor celor luptători, ci ca un Milostiv, mântuiește în pace sufletele noastre.

Glasul al 4-lea.

Lauda cea după vrednicie, dorind a-ți cânta, nu pot popoarele, Fiului tău, Preacurată Stăpână; pentru că totdeauna folosești pe toți credincioșii, și-i acoperi cu cinstitul tău acoperământ, și te rogi să se mântuiască toți, cei ce cu credință te cinstesc pe tine Curată și adevărat de Dumnezeu Născătoare.

Glasul al 2-lea.

Pe cea fără de prihană Împărăteasa tuturor, pe Preacurata Fecioară, adunându-ne astăzi credincioșii să fericim pe Maica lui Hristos Dumnezeu; că pururea își întinde către Fiul său mâinile pentru noi, pe aceasta a văzut-o prea-minunatul Andrei în văzduh acoperind pe popor cu preacinstitul său acoperământ. Acesteia să-i strigăm și noi cu umilință: Bucură-te acoperământule și apărătoarea, și mântuirea sufletelor noastre.

Slavă..., Și acum..., același glas.

Cugetul și mintea curățindu-ne cu îngerii să prăznuim și noi luminat, începând cântarea lui David; pruncii miresei Împăratului tuturor a lui Hristos Dumnezeului nostru: Scoală-te Doamne în odihna Ta, Tu și sicriul sfințirii Tale! Căci înfrumusețându-o pe aceasta ca pe o cămară frumoasă, ai însoțit-o cetății Tale Stăpâne, ca să o chivernisească prin rugăciunile ei și să o acopere de pizmașii păgâni, cu stăpânitoare puterea Ta.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea.

Ca ceea ce ești mai înaltă decât toate cele cerești și pământești, mai mărită decât heruvimii, și mai cinstită, decât toată făptura; pe tine apărătoare și acoperământ puternic te-a dăruit Hristos, neamului nostru, ca să acoperi și să mântuiești pe cei greșiți, care aleargă către tine. Drept aceea, pe tine scăparea tuturor te lăudăm Stăpână, și prăznuim luminat cinstitul praznic al Acoperământului tău, rugând pe Hristos să ne dăruiască nouă mare milă.

Glasul al 5-lea.

Stih: Ascultă fiică și vezi, și pleacă urechea ta și uită poporul tău și casa Părintelui tău.

Să cântăm popoare luminat cântarea lui David, pruncii miresei Maicii lui Dumnezeu, a lui Hristos Împăratului tuturor: Stătut-a împărăteasa dea-dreapta Ta Stăpâne, cu haine de aur îmbrăcată și prea-înfrumusețată, cu dumnezeieștile podoabe. Că pe aceasta, cea mai aleasă dintre femei, împodobindu-o mai mult decât pe toată lumea, bine a voit a Se naște dintr-însa, pentru mila cea mare. Și pe aceasta ajutătoare poporului său a dăruit-o, ca să izbăvească și să acopere de toate primejdiile pe robii săi, una cea binecuvântată.

Glasul al 7-lea.

Stih: Feței tale se vor ruga bogații poporului.

Munte mare ești și preamărit, mai mult decât muntele Sinaiului, Născătoare de Dumnezeu; că acela nesuferind pogorârea măririi lui Dumnezeu, în chipuri și în umbre, cu foc se aprindea, și tunete și fulgere acolo s-au făcut; iar tu tot Focul Dumnezeiesc, pe Cuvântul lui Dumnezeu, în pântecele tău fără de ardere L-ai purtat, pe Cel ce pe toate le poartă cu voia. De aceea îndrăznire de Maică către Dânsul având, ajută Stăpână celor ce cu credință prăznuiesc cinstitul tău praznic, și nu uita cercetându-i cu milostivire; căci ai luat de la Dumnezeu Dar, ca să îndreptezi și să acoperi pe robii tăi, turma cea numită cu numele lui Hristos.

Slavă..., Și acum..., glasul al 2-lea.

Ca cu o coroană prealuminoasă, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, S-a îmbrăcat Biserica lui Dumnezeu, și se luminează astăzi bucurându-se de cinstitul tău acoperământ; și cu taină dănțuiește Stăpână, strigând ție: Bucură-te îmbrăcăminte cinstită, și cunună a măririi lui Dumnezeu; Bucură-te ușa, săvârșirea măririi și veșnica veselie! Bucură-te adăpostirea, izbăvirea și mântuirea noastră, a celor ce năzuim către tine.

La binecuvântarea pâinilor,

Troparul, glasul al 4-lea:

Astăzi poporul cel binecredincios, luminat prăznuim, umbriți fiind prin venirea ta Maica lui Dumnezeu, și căutând către preacinstită icoana ta cu umilință, grăim: Acoperă-ne pe noi cu cinstitul tău acoperământ, și ne scapă de tot răul, rugând pe Fiul tău Hristos Dumnezeul nostru, să mântuiască sufletele noastre. (De trei ori)

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Acoperământului, (de trei ori).

După întâia Catismă, Sedealna, glasul al 3-lea.

De dumnezeieștile străluciri ale oștilor îngerești înconjurată fiind, și cu cetele Proorocilor și ale Apostolilor, cu cinste slujbe primind, ca o Maică a lui Dumnezeu, cercetează-ne pe noi robii tăi, rugând pe Hristos Dumnezeul nostru, să ne dăruiască nouă mare milă.

Slavă..., Și acum..., tot această.

După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 3-lea:

Celor neputincioși tărie, tu ești cu adevărat Preacurată Maica lui Dumnezeu; de aceea noi smeriții prin tine ne înălțăm, de tine cea înaltă ne ținem; tuturor tu ești acoperământ, și către Dumnezeu mijlocitoare.

Slavă..., Și acum..., tot această.

După Polieleu, Sedealna, glasul al 4-lea:

Decât Chivotul cel dedemult cu adevărat este mai cinstit preacuratul tău Omofor, mai mult decât chihlimbarul luminându-se, nu prin materie, ci prin duhovnicie; căci întins fiind de neîntinatele și preacuratele tale mâini, ferește cu milostivire pe cei ce cinstesc, bine-înfrumusețatul praznic al acoperământului tău Stăpână; pe care adunându-ne, cu osârdie îl prăznuim.

Slavă..., Și acum..., tot această.

Apoi Antifonul întâi al glasului al 4-lea:

Prochimen, glasul al 4-lea:

Pomeni-voi numele tău în tot neamul și neamul.

Stih: Feței tale se vor ruga bogații poporului.

Toată suflarea...

Evanghelia de la Luca: În vremea aceea sculându-se Maria... După Psalm 50, Slavă..., glasul al 2-lea: Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu... Și acum..., tot aceasta. Apoi Stihul: Miluiește-mă Dumnezeule după mare mila Ta...

Și Stihira, glasul al 8-lea:

Se bucură împreună cu noi toate tagmele minților mai înalte, și toate cetele duhovnicești împreună prăznuiesc; se bucură încă și sufletele drepților, fiind privitoare vedeniei; și văzând pe Împărăteasa și Stăpâna tuturor, cea mărită cu multe numiri de credincioși, cu rugăciune întinzându-și în văzduh cinstitele sale mâini, și cerând împăcare lumii, regilor stăpânire și întărire, și mântuire sufletelor noastre.

Slava, de la Vecernia cea mare.

CANONUL.

Irmosul de câte două ori, și Troparele pe 12.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,

Irmos:

Deschide-voi gura mea, și se va umplea de Duh, și cuvânt voi răspunde Împărătesei Maicii, și mă voi arăta luminat prăznuind, și voi cânta minunile ei bucurându-mă.

Cu cetele Sfinților Îngeri, cu soboarele Proorocilor, și ale Apostolilor în mare slavă, ca o Maică a lui Dumnezeu intrând astăzi în Biserică, te rogi pentru creștini, izbăvind de ispite și de necazuri pe toți, și acoperindu-i cu mila ta.

Moisi te-a numit cort, și toiag al lui Aaron; că tu ai înflorit pe Hristos Pomul Vieții, Către care având îndrăznire roagă-te, pentru noi cei ce te cinstim pe tine Împărăteasă, să ne izbăvească de tot răul; ca să slăvim praznicul Acoperământului tău.

Nu precum înaintea Chivotului dedemult adunând David danțuri săltează; ci mai ales acum, cu cetele sfinților înaintea ta alergând în Biserică, credincioșii închinându-ne, strigăm: Roagă-te pentru poporul cel ce te cinstește! Ca slăvind, cu cinste să prăznuim acoperământul tău.

Te laudă Născătoare de Dumnezeu cetele îngerești, și te măresc Patriarhii cu Arhiereii, alergând înaintea feței tale în Biserică. Deci precum atunci Sfântul Andrei te-a văzut, rugându-te pentru noi păcătoșii către Dumnezeu, așa și acum roagă-te, să miluiască pe poporul cel ce slăvește praznicul Acoperământului tău.

Catavasie: Deschide-voi gura mea...

Cântarea a 3-a,

Irmos:

Pe ai tăi cântăreți Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești izvor viu și îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întărește-i; și în dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicește-i.

Ceea ce ai răsărit Spicul cel Dumnezeiesc cu adevărat, ca o holdă nearată, bucură-te masa cea însuflețită, care ai încăput Pâinea vieții, bucură-te Stăpână, care ești izvorul apei vieții cel nedeșertat.

Robii tăi Stăpână, în Biserica ta cu credință înainte stând, așteptăm milele tale; cercetează smerenia noastră, și scutește cu Sfântul tău acoperământ, pe conducători și popor, de toată răutatea.

Ghedeon mai înainte lână te-a închipuit; că spre tine ca niște rouă Hristos Dumnezeu s-a pogorât; Către care Născătoare de Dumnezeu roagă-te, ca să dea poporului nostru biruință asupra vrăjmașilor, și ca pe Madiami surpându-i, să preamărească Sfântul tău praznic.

Ceea ce ești mult-numită Fecioară, de Prooroci mai înainte închipuită cu cinste, de aceia care acum cu îngerii îți slujesc; cu dânșii pentru noi către Dumnezeu te roagă, ca bucurându-ne toți luminat, să prăznuim ziua Sfântului tău Acoperământ.

Mai mult decât razele soarelui luminezi cu Omoforul tău cel ce strălucește, Biserica și poporul, și gonești întunericul păcatelor noastre cu cercetarea ta Născătoare de Dumnezeu, rugându-te pentru noi Fiului tău și Dumnezeului nostru.

Sedealna, glasul al 5-lea.

Podobie: Cuvântul cel împreună...

Ceea ce ești folositoare caldă și nebiruită, nădejdea cea încredințată și nerușinată, zidule, acoperământul și limanule celor ce năzuiesc la tine, pururea Fecioară curată, roagă cu îngerii pe Fiul tău și Dumnezeu, să dea lumii împăcare, mântuire și mare milă.

Slavă..., Și acum..., tot aceasta.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Cel ce șade în slavă pe Scaunul Dumnezeirii, pe nor ușor, a venit Iisus Cel mai presus de Dumnezeire, prin palmă curată, și a mântuit pe cei ce strigă: Mărire Hristoase puterii Tale.

În glasuri de cântări Fecioară, strigăm ție, ceea ce ești cu totul lăudată: Bucură-te munte gras și închegat cu Duhul, Bucură-te sfeșnic și năstrapa ceea ce porți mana, care îndulcește simțurile tuturor credincioșilor.

Mai mult decât Chivotul lui Aaron, pe tine toată Dumnezeu te-a sfințit, cu Duhul Sfânt Născătoare de Dumnezeu; și îngerilor a poruncit să slujească ție. Cu care roagă-te pentru cetate, și pentru popoarele care măresc cinstitul tău praznic.

Vino acum cu slavă multă, în Biserica ta Născătoare de Dumnezeu, cu soboarele tuturor sfinților; precum te-a văzut în văzduh, oarecând Sfântul Andrei rugându-te pentru creștini; și ne dăruiește nouă mila ta.

Întărește Stăpână pe conducătorii noștrii cei ce te cinstesc pe tine, contra vrăjmașilor celor protivnici, ca pe David asupra lui Goliat; ca veselindu-ne să strigăm ție: Bucură-te acoperământul cel sfânt și apărarea țării noastre!

La tine Doamnă cădem cu credință, și închinându-ne, cu mulțumită îți strigăm: Bucură-te Fecioară de Dumnezeu dăruită, acoperământul și îngrădirea noastră și ajutătoarea celor ce sunt în primejdii; mântuiește-ne pe noi cei ce scăpăm la tine, căci spre tine nădăjduim.

Cântarea a 5-a

Irmos:

Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta: ca tu Fecioară neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate, și, ai născut Fiu pe Cel fără de ani dăruind pace, tuturor celor ce te laudă pe tine.

Pat dedemult Solomon te-a închipuit, și cămară a Cerescului Împărat, înconjurată de Serafimi; care pentru tine s-a zis aceasta Născătoare de Dumnezeu. Drept aceea, acum te rugăm, Maica lui Dumnezeu cea preasfântă: Acoperă-ne pe noi de toate primejdiile.

Ție mai-marii îngerilor, și cinstiții Prooroci cu Apostolii, ca ceea ce ești Maică a lui Dumnezeu, cu cinste îți slujesc, văzându-te aducând rugăciuni pentru lume, și cererile tale ascultându-le Domnul. Mântuiește cetatea și poporul care se nădăjduiește spre tine.

Marele între Prooroci Isaia a proorocit de tine, că pe Dumnezeu vei naște fără de ispită de nuntă; și tu Preacurată Marie te-ai făcut, mai sfântă decât toți, că pe Dumnezeu în pântece și pe mâini L-ai purtat. Căruia pentru noi roagă-te, umbrind cu acoperământul tău pe cei ce cu credință te mărim.

Cu duhovnicești aripi zburând tainic soboarele sfinților, au venit să-ți slujească ție Născătoare de Dumnezeu, văzându-te pe norul cel ușor al măririi, rugându-te Mântuitorului Hristos să dea biruință conducătorilor contra celor ce se oștesc asupra noastră.

Cântarea a 6-a:

Irmos:

Cugetătorilor de Dumnezeu, săvârșind acest praznic dumnezeiesc și cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniți să plesnim cu mâinile mărind pe Hristos, Cel ce S-a născut dintru dânsa.

Preoții cei de Dumnezeu înțelepți-ți, stând înainte în Biserica ta cu poporul cel binecredincios, așteaptă milele tale Născătoare de Dumnezeu. Schimbă spre bucurie scârba noastră; tu care ai născut bucuria ce a iertat păcatele tuturor oamenilor.

Ție tot pământul îți aduce daruri, ca împărătesei Maicii lui Dumnezeu; împărații și domnii ți se închină și toate popoarele se veselesc, apărați fiind de toată răutatea cu rugăciunile tale Născătoare de Dumnezeu.

Munte mare Daniil mai-nainte te-a însemnat, că din tine fără de sămânță S-a născut Hristos, a risipit toată înșelăciunea drăcească, și a umplut tot pământul de credința Sa; către Care roagă-te Născătoare de Dumnezeu, pentru noi cei ce cinstim praznicul Acoperământului tău.

Îngerescul glas strigăm ție Preacurată: Bucură-te scaunul lui Dumnezeu, pe care Iezechiel a văzut pe Domnul în asemănare omenească, purtat de heruvimi. Cu care roagă-te pentru noi Născătoare de Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

CONDAC, glasul al 3-lea.

Podobie: Fecioara astăzi...

Fecioara astăzi, înainte stă în Biserică, și cu cetele sfinților, nevăzut se roagă lui Dumnezeu. Îngerii cu Ierarhii se închină și Apostolii cu Proorocii dănțuiesc; că pentru noi roagă Născătoarea de Dumnezeu pe Dumnezeu cel mai-nainte de veci.

ICOS.

Veniți popoarelor să ne îndulcim de aceste preamărite minuni; că prin aceasta Adam din stricăciune s-a mântuit, fiind aceasta Chivot nu de Noe, ci de Dumnezeu făcut. Dedemult n-a putut Moisi să vadă pe Dumnezeu în rugul cel înfocat; iar acum pe Cel ce dintru dânsa S-a născut, tot pământul îl știe Fiu al lui Dumnezeu; către care Maica Sa pentru noi se roagă. Drept aceasta noi o preamărim astăzi, ca pe Maica lui Dumnezeu; că pentru noi roagă Născătoarea de Dumnezeu, pe Dumnezeu cel mai înainte de veci.

SINAXAR

În această zi prăznuim pomenirea acoperământului prea Sfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei și pururea Fecioarei Maria. Trebuie să știm că acest praznic a început a se prăznui pentru o pricină ca aceasta: În zilele împăratului Leon cel înțelept în Constantinopol, spre o Duminică, făcându-se privighere de toată noaptea în Sfânta Biserică Vlaherna a prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu, în întâia zi a lunii octombrie, și mulțimea poporului înainte stând, ca la patru ceasuri de noapte fiind, Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos, și-a ridicat ochii în sus, împreună cu ucenicul său fericitul Epifanie, și au văzut pe Împărăteasa Cerului pe Acoperitoarea a toată lumea, pe prea Sfânta Fecioară Născătoarea de Dumnezeu, stând în văzduh și rugându-se, strălucind cu lumină, și acoperind pe popor cu cinstitul său Omofor, înconjurată de oști cerești și de mulțime de sfinți, care stau în haine albe cu cucernicie împrejurul ei; din care doi erau mai aleși, Sfântul Ioan Înaintemergătorul, și evanghelistul Ioan. Iar cele cu umilință graiuri ale rugăciunii ei către iubitul său Fiu, și Dumnezeul nostru Iisus Hristos, acestea s-au auzit: Împărate ceresc! Primește pe tot omul cel ce Te slăvește pe Tine, și cheamă în tot locul Prea Sfânt numele Tău; și unde se face pomenirea numelui meu, acel loc îl sfințește, și preamărește pe cei ce te preamăresc pe tine, și pe cei ce cu dragoste mă cinstesc pe mine Maica Ta. Primește-le toate rugăciunile și făgăduințele și-i izbăvește din toate nevoile și răutățile. Deci știind și noi pe solitoarea și acoperitoarea noastră, să năzuim către dânsa cu umilință strigând: Acoperă-ne pe noi cu acoperământul tău, preasfântă Fecioară, în ziua răutăților noastre; acoperă-ne în toate zilele noastre, iar mai ales în ziua cea rea când sufletul de trup se va despărți de față să ne stai în ajutor, și să ne acoperi pe noi de Duhurile cele rele din văzduh, cele de sub Cer, și în ziua înfricoșatei judecăți, să ne acoperi pe noi în ascunsul Acoperământului tău.

Cu ale acesteia preaputernice și bineprimite rugăciuni, și cu ale tuturor Sfinților Tăi, Dumnezeule miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a

Irmos:

N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului; ci îngrozirea focului bărbătește călcându-o, se bucurau cântând: Prealăudate Doamne al părinților și Dumnezeule, bine ești cuvântat.

Neînsemnată de mulți Prooroci, și neștiută ai fost Fecioară de îngerii cerești care slujesc lui Dumnezeu; iar acum toți te știm Născătoare de Dumnezeu și toți simțim nevoia de ajutorul și sprijineala ta, ceea ce ești binecuvântată.

Munte ești închegat cu Duhul, pe care l-a văzut Avacum, și izvorăști credincioșilor dulceață de vindecări, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; vindecă-ne și pe noi, cei ce strigăm Fiului tău: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Cel ce a plecat cerurile și în tine Fecioară S-a sălășluit, acum caută spre rugăciunea ta Născătoare de Dumnezeu Curată, și împlinește cererea ta împărăteasă; Acestuia pentru noi cu osârdie roagă-te, căci spre tine nădăjduim, ceea ce ești binecuvântată.

Făcătorule și Mântuitorule al nostru, Hristoase Dumnezeule, primește rugăciunea Maicii Tale, care o aduce Ție pentru noi păcătoșii; ca bucurându-ne, să strigăm: Prealăudate Doamne al părinților noștri și Dumnezeule, bine ești cuvântat.

Cântarea a 8-a

Irmos:

Pe tinerii cei binecredincioși în cuptor, nașterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit; atunci fiind închipuită, iar acum lucrată, pe toată lumea ridică să-ți cânte ție: Pe Domnul lucrurile lăudați-L, și-L preaînălțați în toți vecii.

Cu cetele îngerilor Stăpână, cu cinstiții și măriții Prooroci, cu Apostolii și cu Sfinții Mucenici, și cu arhiereii, te rogi lui Dumnezeu pentru noi păcătoșii, care slăvim în pământul nostru praznicul Acoperământului tău.

Surpă mândria, întărâtările, și sfaturile celor nedrepți; pe cei ce încep războaie pierde-i, o Maică a lui Dumnezeu, împărăteasă cu totul cinstită! Înalță cornul evlavioșilor noștri conducători! Ca slăvind praznicul tău Preacurată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, să strigăm: Pe Domnul cântați-L lucrurile, și-L preaînălțați în toți vecii.

Cu gura și cu sufletul, cu inimile arzând, aducându-ți cântare cu credință ne închinăm preacuratului tău Omofor, Maica lui Dumnezeu prea-binecuvântată; miluiește-ne pe noi cei ce ne rugăm ție, pe Domnul cântăm, și-L preaînălțăm întru toți vecii.

De multe păcate fiind îngreuiat, nu mă pricep să scriu după vrednicie laude Acoperământului tău Născătoare de Dumnezeu; ci tu o Maică a lui Dumnezeu, înfrumusețează-ți praznicul tău cu minuni; ca toți bucurându-ne să cântăm pe Domnul, și să-L preaînălțăm întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmos:

Tot neamul pământesc, să sălteze cu duhul fiind luminat, și să prăznuiască firea minților celor fără de trup, cinstind sfințita prăznuire a Maicii lui Dumnezeu, și să strige: Bucură-te preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară.

Înalte Împărate, Cel ce șezi împreună cu Tatăl și ești cântat de serafimi, caută spre rugăciunea cea de Maică, care ți se aduce pentru noi, și curățește păcatele noastre. Mântuiește țara noastră și pe popor îl înmulțește; dăruiește conducătorilor sănătate trupului și biruință asupra vrăjmașilor, pentru rugăciunile Maicii Tale care Te-a născut.

Îngerescul glas îți strigăm ție Fecioară de Dumnezeu aleasă: Bucură-te ceea ce pe Adam iarăși l-a băgat în rai, bucură-te ceea ce gonești dracii cu numele tău, bucură-te nădejdea creștinilor, bucură-te sfințirea sufletelor, bucură-te păzitoarea neamului nostru.

Pomenește-ne pe noi în rugăciunile tale, Doamnă Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim pentru mulțimea păcatelor noastre. Acoperă-ne pe noi de toată răutatea, și de cumplitele ispite; căci spre tine nădăjduim, și cinstind praznicul Acoperământului tău, pe tine te mărim.

Dar ai luat ca o Maică a lui Dumnezeu, a vindeca neputințele tuturor creștinilor, a-i izbăvi din primejdii, a le ierta păcatele, a-i mântui din robie și de toate nevoile. Nu ne trece cu vederea dar nici pe noi Doamnă; că știi cele ce ne trebuiesc, spre sănătatea trupurilor și mântuirea sufletelor.

LUMINÂNDA

Podobie: Femei auziți...

O preasfântă Doamnă Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, acoperă-ne pe noi cu minunatul tău Omofor, păzind pe conducători și popor de toată răutatea; tu pe care minunatul Andrei, te-a văzut în Biserica Vlahernei rugându-te; trimite-ne și acum Doamnă mila ta cea mare. (De trei ori.)

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glasul al 8-lea.

Podobie: O preamărită minune...

Spre tine cădem Doamnă, și cu umilință închinându-ne ne rugăm: Bucură-te de Dumnezeu fericită Stăpână, ceea ce ești mult numită Fecioară și de Prooroci mai-nainte închipuită cu cinste; că în tine ca o rouă Hristos Dumnezeu pogorându-Se, ai născut neispitită de nuntă Curată, și pe mâini ai purtat pe Făcătorul tuturor și Domnul. Acestuia pentru noi acum roagă-te, să se miluiască sufletele noastre. (De două ori).

Pe tine te cântă Fecioară Născătoare de Dumnezeu, cetele îngerilor, te laudă patriarhii cu arhiereii, și sfinții Apostoli ca Maicii lui Dumnezeu cu cinste îți slujesc, văzându-te făcând rugăciune către Mântuitorul pentru lume. Nu înceta a te ruga și acum o Maică! Pentru cetatea și poporul care te mărește cu credință, și cinstesc praznicul acoperământului tău.

Mai mult decât chivotul lui Aaron, pe tine toată Dumnezeu te-a sfințit cu Duhul Sfânt, Născătoare de Dumnezeu; și mai mult decât razele soarelui luminezi Biserica și poporul cu strălucitor Omoforul tău; și gonești întunericul păcatelor noastre, și izbăvești din primejdii și din necazuri, pe cei ce cu credință cinstesc praznicul Sfântului tău acoperământ.

Slavă... Și acum..., glasul al 6-lea.

Precum te-a văzut atunci prea-minunatul Andrei în văzduh, cu mulțimile Arhanghelilor, cu Apostolii, cu Proorocii și cu mulțimile Mucenicilor, rugându-te Stăpână Fiului tău și Dumnezeului nostru, pentru cetate și pentru popor și acoperindu-i, cu cinstitul tău Acoperământ, nu lipsi și acum Preacurată a mântui aleasa moștenire a Fiului tău, mijlocind iertare de păcate celor ce prăznuiesc preacinstitul tău praznic al Acoperământului tău, ceea ce ești întru-tot lăudată.

DOXOLOGIA MARE

Ecteniile și Otpustul.

CADE-SE A ȘTI:

Că de se va întâmpla praznicul Acoperământului preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, în orice zi a săptămânii, afară de Duminică, și va voi cineva să cânte slujba Sfântului Apostol Anania, împreună cu a Acoperământului, și a Cuviosului Roman, să o cânte așa:

La Vecernia mică, Stihirile Acoperământului pe 4, glasul 1, însuși glasnice Slavă..., Și acum..., glasul al 6-lea: Veniți soboarele cele iubitoare... La stihoavnă, Stihirile glasul al 2-lea: Casa Eufratului...; Slavă..., Și acum..., glasul al 3-lea: Veniți toți iubitorii de... Acum slobozește...; și după Tatăl nostru..., Troparul acoperământul, Ectenia mică, și otpustul.

La Vecernia cea mare, cântăm: Fericit bărbatul..., starea întâia. La Doamne strigat-am..., punem Stihirile pe 10, și cântăm 4 Stihiri ale Acoperământului, trei ale Apostolului și trei ale lui Roman. Slavă... a Apostolului, Și acum..., a Acoperământului. Ieșire (vohod) Prochimenul zilei, și citirile Acoperământului. Ecteniile obișnuite.

La Litie, Stihirile Acoperământului. Glas 3, Slavă..., a Apostolului, Și acum..., a Acoperământului. La Stihoavnă, Stihirile Acoperământului. Glas 2, samoglasnice. Slavă..., a Cuviosului, Și acum..., a Acoperământului. La binecuvântarea pâinilor, Troparul Acoperământului de trei ori: Fie numele Domnului binecuvântat... de trei ori cu cântare, și Bine voi cuvânta pe Domnul...

La Utrenie, La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Acoperământului. Apoi al Apostolului, Slavă... al Cuviosului, Și acum... al Acoperământului. Și obișnuitele Catisme. După catisme, sedelnele Acoperământului. Și citire. Polieleul cu Mărimurile lui, și SEDEALNA Acoperământului. de două ori. Antifonul glasului, 4, Prochimenul glas 4: Pomeni-voi numele tău... Stih: Feței tale se vor ruga... Toată suflarea să laude pe Domnul... Evanghelia lui Luca, În zilele acelea sculându-se Maria... Psalmul 50, Slavă... Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu...; Și acum... tot aceea, și Stihira, glas 8: Astăzi se bucură împreună cu noi... Canonul Acoperământului cu Irmosul pe 6, al Apostolului pe 4, și al Cuviosului pe 4. Catavasiile: Deschide-voi gura mea... După a treia Cântare Condacul Apostolului, și al Cuviosului, și SEDEALNA Apostolului: Slava, a Cuviosului Și acum..., a Acoperământului. După a 6-a Cântare, Condacul și Icosul Acoperământului. Și Prologul; după a 9-a Cântare LUMINÂNDA Acoperământului. Slavă... a Apostolului, Și acum..., a Acoperământului.

La Laude Stihirile Acoperământului. pe 4, Slavă..., a Apostolului, Și acum..., a Acoperământului. Doxologia cea mare. După Sfinte Dumnezeule... Troparul Apostolului, Slavă..., al Cuviosului, Și acum..., al Acoperământului.; Ecteniile, și otpustul. La Ceasuri, întâi zicem Troparul Acoperământului. Iar Troparele sfinților le schimbăm. Iar condacul zicem al acoperământului la toate Ceasurile.

La Liturghie, Fericirile din Canonul Născătoarei, Cântarea 3, pe 4 și ale Apostolului, din Cântarea 6, pe 4. După Ieșire, Troparul Acoperământului. al Apostolului, și al Cuviosului. Apoi Condacul Apostolului, Slavă..., al Cuviosului, Și acum..., al Acoperământului. Apostolul Născătoarei, și al Apostolului: Evanghelia tot așa. Chinonicul, Paharul mântuirii voi lua... și În tot pământul...; iar Apostolul și Evanghelia rândului, le cetim în altă zi mai înainte.

CADE-SE A ȘTI:

Că de se va întâmpla praznicul cinstitului acoperământ, și a Sfântului Apostol Anania, Duminică: Sâmbătă seara, la Vecernia mică, la Doamne strigat-am..., Stihirile Învierii pe 4. Slavă..., Și acum... a Acoperământului. La Stihoavnă, o Stihiră a Învierii și ale Acoperământului. Stihoavna Vecerniei mari, cu Stihurile ei. Slavă..., Și acum..., a Acoperământului. Cea de la Vecernia mică. Acum slobozește... Și după Sfinte Dumnezeule... Troparul Învierii, Slavă..., Și acum.. al Acoperământului. Ectenia mică și Otpustul.La Vecernia mare, La Doamne strigat-am.... Stihirile Învierii 4, ale Acoperământului. Trei și trei ale Apostolului. Slavă..., a Acoperământului. Și acum... a Născătoarei glasului. Citirile trei. La Litie, Stihirile Acoperământului. Slavă... a Apostolului, Și acum..., a Acoperământului. La Stihoavnă: Stihirile Învierii, Slavă... a Apostolului, Și acum..., a Acoperământului. La binecuvântarea pâinilor, Troparul Acoperământului. de trei ori. Iar dacă nu este priveghere, zicem Troparul Învierii. Slavă... al Apostolului, Și acum..., al Acoperământului. La Utrenie, la Dumnezeu, este Domnul..., Troparul Învierii de două ori, Slavă..., a Apostolului, Și acum..., al Acoperământului. După Catisme, Sedelnele Învierii cu ale Născătoarei lor. Apoi Polieleul cu obișnuitele Mărimuri, și Troparele Învierii: Soborul îngeresc..., Ipacoi al glasului, și Sedelnele Acoperământului. Toate. Apoi Antifoanele, și Prochimenul glasului: Evanghelia Învierii, Învierea lui Hristos..., Psalmul 50, și celelalte după rânduială. Canonul Învierii, cu Irmosul pe 4, al Acoperământului. pe 6, și al Apostolului pe 4. Catavasie: Deschide voi gura mea... După a treia Cântare, Condacul Acoperământului. Și al Apostolului; Slavă..., Și acum..., al Acoperământului. După a 6 Cântare, Condacul și Icosul Învierii La a 9-a Cântare cântăm: Ceea ce ești mai cinstită.... LUMINÂNDA Învierii, Slavă..., a Apostolului. Și acum..., a Acoperământului.

La Laude, Stihirile Învierii 4, și patru ale Acoperământului. cu cea de la Slavă..., cu Stihurile Acoperământului. Cele de seară..., Slavă...: Stihira Evangheliei, Și acum...: Prea binecuvântată ești.. Doxologia mare. După Sfinte Dumnezeule..., Troparul Învierii numai, apoi Ecteniile și Otpustul. La Ceasuri Troparul Învierii, Slavă... al Acoperământului. Și acum..., al Născătoarei Ceasului. După Tatăl nostru..., Condacul Învierii și al Acoperământului. Schimbându-le.

La Liturghie; Fericirile glasului pe 4, ale Acoperământului. Cântarea 3 pe 4, ale Apostolului, Cântarea 6, pe 4. După Ieșire, Troparul Învierii, al Acoperământului. Și al Apostolului; apoi Condacul Învierii, Slavă..., al Apostolului, Și acum..., al Acoperământului. Apostolul, Evanghelia și Chinonicul, mai întâi ale Învierii și apoi ale Născătoarei de Dumnezeu. VEZI: Slujba Cuviosului Roman se lasă, și se cântă la Pavecerniță.