SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am... Stihirile pe 6, glasul al 4-lea.

Podobie: Ca pe un viteaz...

De coasta Stăpânului atingându-te preafericite, ai ajuns cea mai înaltă din bunătăți; că precum buretele apa, așa de acolo ai luat izvor de bunățăți și viață veșnică, și ai adăpat inimile cele uscate de neștiință, izvorând neîncetat măririle Darului tău.

Cu credincioasă necredința ta, pe cei credincioși i-ai întărit, ca să înceapă a teologhisi pe un Dumnezeu și Domn a toată făptura; pe Cel ce a purtat trup pentru noi pământenii, și Crucea și moartea a răbdat, pătrunderi de cuie, și împungere cu sulița în coastă, din care viață luăm. (De două ori.)

Toma cel minunat, a deschis izvorul dogmelor Stăpâne, celor de Dumnezeu înțelepțiți; că de coasta Ta atingându-se, îndoite lucrări, și îndoite firi împreună a cunoscut, și a strigat: Tu ești Dumnezeul meu și Stăpânul, Tu și Domnul măririi, Cel ce pentru mine trup Te-ai făcut. (De două ori.)

Slavă..., glasul al 6-lea, a lui Studitul.

Ca o slugă a Cuvântului și a negrăitei întrupării Lui, ai luat adâncul înțelepciunii, Toma Apostole. Că cu trestia Crucii, scoțând dintru adânc sufletele le-ai vânat. De unde cu năvodul dogmelor tale, toată lumea ai luminat și cu lumina cunoștinței sufletele indienilor cele întunecate le-ai strălucit. Pentru aceasta cu mărirea lui Hristos luminat desfătându-te, roagă pe Acesta să miluiască sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Cine nu te va ferici pe tine, preasfântă Fecioară? Sau cine nu va lăuda preacurată nașterea ta? Că Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul Unul-Născut, Același din tine cea Curată a ieșit, negrăit întrupându-Se; din fire Dumnezeu fiind și cu firea om făcându-Se pentru noi. Nu în două fețe fiind despărțit; ci în două firi fără de amestecare fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L Curată, cu totul fericită, să se miluiască sufletele noastre.

LA STIHOAVNĂ Stihirile, glasul al 4-lea.

Podobie: Dat-ai semn celor ce...

Ca pe un mărgăritar luându-te Hristos Iubitorul de oameni din marea tulburării lumești, prin tine a îmbogățit pe cei lipsiți și cuprinși de sărăcia nevoilor, Toma Apostole. Pentru aceasta pe tine te fericim, și mărim cu laude pomenirea ta cea întru-tot prăznuită, cinstindu-te cu bună credință.

Stih: În tot pământul a ieșit vestirea lor, și la marginile lumii cuvintele lor.

Tot pământul cel întunecat al indienilor l-ai luminat preasfințite și de Dumnezeu văzătorule Apostole; că învățând pe toți, i-ai făcut fii luminii și zilei; și acestora capiștile idolești surpând, înțelepte, le-ai ridicat cu Darul, Biserici întru mărirea lui Dumnezeu, fericite rugătorule pentru sufletele noastre.

Stih: Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria.

Cu mâna cea sârguitoare cercând dumnezeiasca coastă și rănile cuielor, care Cel fără de moarte pentru noi a luat și necredința mutându-o cu bucurie întru bunăcredință, Toma ai strigat: Tu ești Dumnezeu și Domnul, și Te măresc Iubitorule de oameni, pe Tine Cel ce ai izvorât credincioșilor prin patimi nepătimirea.

Slavă..., glasul al 6-lea, al lui Anatolie:

Cele dumnezeiești ale înțelepciunii lui Hristos văzând, pahar înțelegător de taină te-ai arătat Toma Apostole, prin care se veselesc sufletele credincioșilor. Că cu dumnezeiescul năvod al Duhului, ai scos pe popoare dintru adâncul deznădăjduirii. Pentru că din Sion au ieșit ca un râu al Darului, dogmele tale dumnezeiești izvorând în toată lumea. Pentru aceasta patimilor lui Hristos urmând, în coastă ai fost împuns, intrând în norul nestricăciunii. pe Acela roagă-L, să miluiască sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu tu ești vița cea adevărată, care ai odrăslit nouă Rodul Vieții; ție ne rugăm, roagă-te Stăpână cu Apostolul Toma, să miluiască sufletele noastre.

Tropar, glasul al 3-lea.

Apostole sfinte Toma, roagă pe milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greșale sufletelor noastre.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei.

Pe tine, ceea ce ai mijlocit mântuirea neamului nostru, te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară; căci, cu trupul cel luat din tine, Fiul tău și Dumnezeul nostru, prin Cruce răbdând patimă, ne-a izbăvit pe noi din stricăciune, ca un Iubitor de oameni.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Sfântului de două ori, Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

După întâia Catismă, SEDEALNA, glasul al 5-lea.

Podobie: Pe Cuvântul cel împreună...

Pe Apostolul și ucenicul lui Hristos, toți să-l lăudăm cu cântări întru pomenirea lui; căci cu dumnezeiasca cuviință a întărit întru Domnul gândurile noastre, pipăind rănile cuielor și căutând credința cea adevărată. Acesta neîncetat se roagă, să se mântuiască sufletele noastre. (De două ori.)

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Pe Dumnezeu și Domnul Cel ce S-a întrupat din tine pentru noi cei stricați cu păcatele roagă-L pururea să se milostivească spre noi, și să-și întoarcă mânia și iuțimea Sa, Curată, de către cei ce strigăm cu credință, și lăudăm neîncetat măririle Darului tău.

După a două Catismă, SEDEALNA, glasul al 4-lea:

Podobie: Cel ce te-ai înălțat...

Atingându-te de coasta Mântuitorului, și dobândind prin aceasta cunoștința lui Dumnezeu, mărite Apostole, pe pământenii cei credincioși cu necredința ta i-ai adus la credință, și cu sulițele împungându-te peste tot trupul, luminezi sufletele tuturor celor ce laudă sfântă adormirea ta. (De două ori.)

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Nădejde nerușinată ești celor ce nădăjduiesc spre tine, una cea ce ai născut mai presus de fire cu trup pe Hristos Dumnezeul nostru; pe Acela roagă-L cu sfinții Apostoli, să dea lumii curățire greșelilor, și nouă tuturor mai înainte de sfârșit îndreptare vieții.

Psalm 50.

CANOANELE

Amândouă din Octoih, fără mucenicine; și al Sfântului pe 6.

CANONUL Sfântului.

Facerea lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,

Irmos: Pe voievozii cei tari...

Pe Fiul lui Dumnezeu cel fără început, Dumnezeu Cuvântul, Cel ce S-a arătat pe pământ cu chipul precum suntem noi, pe care L-ai văzut, Mărite, ale cărui mâini și coasta cu palma le-ai pipăit, roagă-L să mântuiască pe robii tăi.

Știutorul celor ascunse, și Cel ce cearcă rărunchii și ispitește inimile, Dumnezeul meu Iisus, pe tine Toma preafericite, te-a primit slujitor dumnezeieștii Sale arătări, și mărturisitor și dumnezeiesc Apostol.

Slavă...,

Râu de ape tainice te-ai arătat Toma, care adăpi fața pământului și adunarea Bisericii, cu curgerile cunoștinței de Dumnezeu; și cu repejunea Duhului ai gonit înșelăciunea mulțimii dumnezeilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Pierzătoare fiind a morții și a stricăciunii, pe Hristos izvorul nestricăciunii ai născut, de Dumnezeu Născătoare prealăudată, pe Cel ce a împodobit cu Darul nemuririi firea omenească, ceea ce ești cu totul fără prihană.

Catavasiile: Deschide-voi gura mea...

Cântarea a 3-a:

Irmos: Nu întru înțelepciune...

Cu podoaba faptei bune fiind împodobit însuți văzătorule, și cu minunile, grozăvia indienilor cu dumnezeiasca lumină o ai strălucit prin credință, și ai luminat întunecarea lor.

Din rază fiind aprins prin singură lucrarea Duhului, ca o săgeată de Dumnezeu luminată te-ai trimis, de Dumnezeu primite, și lumea ai luminat Toma cu minunile.

Slavă...,

În taină învățându-te dogmele dumnezeieștii înțelepciuni, ca o grabnică scăpărare de fulger, ce iute străbate, Toma Apostole ai luminat marginile lumii.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce nu știi de nuntă, care ai născut pe Dumnezeu întrupat, pe mine cel clătinat de asuprelile patimilor, mă întărește; că nu este Preacurată afară de tine altă ajutătoare.

SEDEALNA, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe înțelepciunea și Cuvântul...

Cu năvodul dumnezeieștilor cuvinte, vânând peștii cuvântători, i-ai adus pârgă Dumnezeului nostru; și întru rănile lui Hristos dorind să te îmbraci, următor patimii Lui te-ai arătat. Pentru aceasta adunându-ne, după datorie cinstim, mărite Apostole, întru-tot prăznuită pomenirea ta; și cu un glas strigăm către tine: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce cinstesc cu dragoste sfântă pomenirea ta. (De două ori.)

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Pe ceea ce este ușă cerească și sicriu, munte cu totul sfânt, nor luminos, să o lăudăm, scara cea cerească, rai cuvântător, și chemarea Evei; vistierie mare a toată lumea; că într-însa s-a lucrat mântuirea lumii și iertarea greșelilor celor dedemult. Pentru aceasta strigăm către dânsa: Roagă-te Lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce cu credință se închină preasfintei nașterii tale.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Cel ce șade în mărire, pe Scaunul Dumnezeirii, pe nor ușor a venit Iisus Cel mai presus de Dumnezeire, prin palmă curată, și a mântuit pe cei ce strigă: Slavă Hristoase puterii Tale.

Cu mai-mare arătare de minuni lucrând, și slava dumnezeieștilor dogme luminat alcătuind Apostolul, a cuprins cu propovăduirea lumea, care strigă: Slavă Hristoase puterii Tale.

Ca pe cel ce însuți ai fost văzător Cuvântului, și cald slujitor, și slavei Lui mărturisitor, și ca pe un credincios iconom și Apostol, te lăudăm pe tine fericite Toma preacinstite.

Slavă...,

Ca o cămară de mire, și cort ceresc, punând temelie piatra cea din marginea unghiului, ai zidit celor credincioși, Fericite, pururea pomenite, mare Apostole.

Și acum..., a Născătoarei:

Pământ nearat, care a crescut Spicul vieții; nor ușor și ploaie, care a picat pe Dătătorul de viață, numim pe Preasfânta Fecioară, strigând: Slavă Hristoase puterii Tale.

Cântarea a 5-a:

Irmos: Necredincioșii nu vor vedea...

Strălucit fiind Apostole cu mărirea lui Hristos, și coasta cea de viață făcătoare pipăind, ai scos adâncul cuvântării de Dumnezeu cel neurmat, și lumea ai îmbogățit.

Nefiind Toma de față la cea întâia intrare și ne-crezând pe ucenici, iar mai pe urmă a crezut și bucurându-se a strigat: Pe Tine Dumnezeu și Domn Te vestesc Multmilostive.

Slavă...,

Ca un Cer însuflețit al măririi Tale Hristoase, cu tunet duhovnicesc Toma a strigat, Dumnezeu și Domn pe Tine credincioșilor binevestindu-Te.

Și acum..., a Născătoarei:

Biruitoare patimilor și gândurilor arată-mi mintea, ceea ce ești cu totul fără prihană, potolind pornirile lor, dumnezeiască mireasă; ceea ce ai născut pe Dumnezeu și Mântuitorul sufletelor noastre.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Jertfi-voi Ție cu glas de...

Necredința cea de suflet pierzătoare a tuturor o vindecă necredința ta, Fericite; că tu ai cercat adevărat semnele cuielor și ale suliței.

Slobozit-ai ca un puternic Hristoase pe Apostolul tău, ca pe o săgeată ascuțită în inimile vrăjmașilor tăi, Dătătorule de viață, și pe aceștia, ca pe niște luare de dobânzi le-a adus Ție.

Slavă...,

Jertfele idolești le-ai stricat Îndurate, junghiat fiind pe lemn, și cu sfintele junghieri ale grăitorilor de Dumnezeu Apostoli, care au urmat patimilor Tale.

Și acum..., a Născătoarei:

O, minune mai nouă decât toate minunile! Că Fecioara în pântece zămislind, fără ispită bărbătească pe Cel ce ține împreună toate, L-a încăput fără strâmtorare.

CONDAC, glasul 1:

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi...

De Darul înțelepciunii plin fiind, Apostolul lui Hristos, și adevărata slugă întru pocăință a strigat: Tu ești Dumnezeul meu și Domnul.

ICOS

Către ucenicul lui Hristos, marele puitor de taine, și de Dumnezeu grăitorul Toma, Petru, strigând: Am văzut pe Domnul! Zis-a acela: De nu voi vedea eu în mâinile Lui semnul cuielor, și de nu-i voi pipăii și coasta, nu voi crede. Atunci Făcătorul tuturor și Stăpânul a venit ca o slugă, vrând să mântuiască pe toți și a zis Tomei: Pipăie mâinile mele și coasta, și nu fii necredincios; că Eu sunt Domnul și Dumnezeul tău. Iară el cu pocăință a strigat: Tu ești Dumnezeul meu și Domnul!

SINAXAR

În această lună, în ziua a șasea, pomenirea Sfântului măritului Apostol Toma.

Stih: Cel ce căuta dedemult mâna în coasta ta a pune...

Toma, în coastă se împunge Cuvinte pentru tine.

Cu lungi sulițe se împunge Toma,

În ziua a șasea, pentru dragostea ta.

Acesta propovăduind cuvântul lui Dumnezeu, la Mideni, la Parți, la Perși, și la Indieni, se închise de Smideu împăratul, căci crezu printr-însul Uazan Fiul său și Tertia femeia lui, Migdonia și Narea. Drept aceea l-a și dat pe mâinile a cinci ostași, care suindu-l într-un munte, l-au junghiat cu sulițele, și așa s-a petrecut în Domnul. Din ale sale înconjurări, călătorii și minuni ce a făcut. Încă trăind Apostolul, a trecut la India, cu un neguțător anume Avan, și găzduiră la o casă în Andrapole. Tocmai atunci avea nuntă Domnul cetății aceleia, care își mărita o fiică, și era a se veseli și câți se întâmplase acolo. Apostolul șezuse la masă mai jos decât alții, și ospătându-se toți ceilalți, numai el nu mânca, ci fiind în grijă și pe gânduri, se păzea pe sine și ședea liniștit. Iară unul din slugi, îngânfându-se, a dat Sfântului o palmă peste obraz, zicându-i: Dacă ai venit la nuntă, nu ședea posomorât, ci te bucură și te veselește împreună cu ceilalți oaspeți. Iară Apostolul a zis aceluia ce i-a dat palma: Să-ți ierte Domnul greșeala în veacul viitor, iară în acest de acum, mâna care se întinse fără de cale asupra mea, să o împartă fiarele sălbatice, pentru a multora învățătură și certare. Și îndată după cuvânt, alergând acela ca să aducă apă, să dreagă vinul cu apă, paharnic fiind, ieși o fiară ce pândea acolo la fântână, de-l sparse până la mațe și muri. Atunci întâmplându-se un câine, de găsi în drum mâna ce lovise pe Sfântul, luându-o în gură, intră cu dânsa unde era masa, ca și cum ar fi arătat tuturor pedeapsa ce a luat acela pentru lovirea ce a dat Apostolului. Și mirându-se toți câți erau acolo a cui să fie mâna aceea, oarecare femeie evreică ce cânta cu fluierul la nuntă, a strigat cu glas mare și a zis: Mare taină ni s-a arătat astăzi nuntașilor. Sau Dumnezeu, sau Apostolul lui Dumnezeu, a vrut să stea împreună cu noi la masă; pentru că eu cântând cu fluierul și veselindu-vă, am auzit pe un om de o limbă cu mine care a zis evreiește către paharnicul ce l-a lovit: Mâna ta cea dreaptă ce m-a lovit, să se rupă de câini în viața aceasta, pentru ca să vadă toți și să se înțelepțească. Și iată că s-a făcut cuvântul lui lucru. Și aflară toți minunea aceasta, și ajunse și la urechile stăpânitorului. Acesta după ce se trecu nunta, chemând pe Apostol îi zise: De vreme ce știi prin blestemul tău a pricinui moarte, arată și puterea rugăciunii tale, la fiica mea, care o am dat astăzi. Deci primind Apostolul aceasta bucuros, intră în cămara cea de nuntă, și întărind pe tineri spre curățenie, și plecându-i ca să urască dulceața poftei trupești, dându-i în seama lui Dumnezeu, se duse de acolo. Deci peste puțin ceas a văzut mirele pe oarecine, ce semăna cu Apostolul, și vorbea cu mireasa, și părându-i-se că este Toma, îi zise: N-ai ieșit tu mai înainte decât toți? Dar cum iarăși ai venit? Iar cel ce se arătase zise: Eu nu sunt Toma, ci după Dar frate îi sunt lui, și cine va urma după mine ca dânsul, lepădându-se de lume, va fi la a doua naștere nu numai frate, ci și dimpreună moștenitor Împărăției mele. Și zicând aceasta se făcu nevăzut Deci, aceia păzind la sine cuvântul ca un mărgăritar, au făcut rugăciune toată noaptea, către cel ce li se arătase, iar când a fost dimineață se duse tatăl și socrul la casa în care se culcau tinerii, și aflându-i șezând osebiți, se mâhni, și întrebând pricina, pentru ce șed osebiți, ei ziseră: Ne rugăm, ca să se țină această osebire între noi până la sfârșit, ca să rămânem nedespărțiți la vremea cununiilor în cămara de nuntă cea veșnică, după făgăduința celui ce ni s-a arătat în asemănarea străinului. Deci de aceasta tulburându-se tatăl și socrul, făgădui daruri ca să găsească pe înșelătorul acela, să i-l aducă înainte, și trimițând căuta pe cel ce se arătase. Iar cercătorii după cuvântul Psalmistului, s-au stins iscodind iscodiri; căci cel ce se arătase tinerilor, nu se afla văzut, iar nevăzut arătându-se noilor săi ucenici, îi întărea. Deci fiindcă tinerii rugau pe Domnul, ca să îmblânzească mânia tatălui și socrului lor, și să-l învrednicească a cunoaște credința cea adevărată, auzindu-i Dumnezeu, a iconomisit a se face și acela creștin. S-a învățat de către însuși tinerii cinstirea de Dumnezeu, și a crezut în Hristos cu tot sufletul. Iar după ce s-a făcut aceasta, auzind acești ispitiți ucenici ai lui Hristos, cum că Toma mai zăbovește în India, au mers la el cu sârguință și s-au desăvârșit cu Sfântul Botez; aceștia apoi altora s-au făcut propovăduitori ai sfintei Evanghelii. Iar când a mers Apostolul Domnului la Gundafor împăratul Indiei, l-a întrebat acesta ce meșteșug știe, la lemn sau la pietre a lucra? Apostolul răspunse că la lemn știe a face ralițe, juguri, cârme și vâsle; iar la pietre coloane, biserici și case împărătești. Atunci împăratul zise: Oare putea-vei să-mi faci niște palaturi după voia mea la locul care îmi va plăcea? Apostolul zise că poate; și se tocmiră, și neispitind nimic, porunci de s-a dat Apostolului aur, ca să ia cele ce-i trebuiesc, și să pună temeliile arătându-i și locul; însă Apostolul zise: Acum împărate nu este vreme a zidi cineva lucruri iscusite, ci în luna lui Octombrie. Aceasta mi se pare să o fi zis Apostolul, pentru răsplătirea ce este să se dea în veacul cel viitor, pentru cele ce am făcut în viață; și așa prea-lesne înduplecă firea împăratului, mai ales că luă în mâinile lui și dreptarul, și desemnă cu meșteșug urzeala, și-l odihni ca să nu aibă nici o grijă. Deci mirându-se împăratul de istețimea Apostolului, dându-i și de cheltuială de ajuns, se întoarse la casa sa. Iar Apostolul împărți tot aurul săracilor, și ca un Apostol făcu împăratului case nefăcute de mână de om, în curtea celor întâi născuți. Deci trecând câtva timp, împăratului îi era aminte să știe pentru lucru, și auzind că lipsea numai acoperământul, de bucurie socotind că este adevărată vestea, trimise și altă măsură de aur la Apostol, zicând, să-i facă acoperământul foarte frumos și mai curând. El iarăși luând aurul, își ridică mâinile și ochii către cer, și zise: Mulțumescu-ți Iubitorule de oameni, că în multe feluri de chipuri știi și rânduiești mântuirea fiecăruia; și aflându-se tot în acel gând, îl împărți tot la cei lipsiți. Deci în cele din urmă, unii din cei ce se aflau cu Apostolul, au spus împăratului că n-a rămas nicidecum vreo zidire de la acel om, de vreme ce aurul l-a împărțit la săraci, și încă propovăduiește pe un Dumnezeu neștiut, face niște lucruri minunate către cei ce merg la dânsul, și nu mănâncă nimic. Deci împăratul umplându-se de nespusă mânie, trimise și aduse pe Apostolul și-l întrebă de s-a zidit palatul? Iară el răspunzând îi zise: Ți-am zidit împărate palat foarte frumos, precum am învățat eu să lucrez, de la marele meșter Hristos. Și împăratul zise: Ia să mergem să-l vedem. Iară Apostolul zise: Nu-ți va trebui acum, ci când te vei muta de aici, atunci cu bucurie vei avea sălășluirea palatului ce s-a zidit. Iar împăratului părându-i că-l ia în râs, strigă sălbăticit: Luați pe acest înșelător și-l băgați într-o groapă, care va fi mai întunecoasă, împreună cu neguțătorul, care mi l-a adus. Deci aflându-se la închisoare, în legături Apostolul, fratele împăratului căzând în multă inimă rea, chemând pe împăratul îi zise: Pentru mâhnirea ce ți s-a întâmplat de acest înșelător, îngreunându-mă la suflet, acum voi să mor; și vorbind amândoi așa, îi pieri firea și muri. Atunci luându-i sufletul îngerul, și purtându-l pe la sălașele Domnului îi arătă frumusețea lor și-l întreba unde-i place să locuiască? Iar sufletul văzând unul mai ales și osebit pe urma tuturor, îl arătă pe acela îngerului, și se ruga a se sălășlui în o parte a acelui palat; îngerul însă îi zise: Nu vei putea să te sălășluiești întru acesta că este al fratelui tău, care i l-a făcut Toma străinul. El îi zise: Rogu-te lasă-mă să mă duc la dânsul, că-l voi cumpăra de la el cu puțin preț, și mă voi întoarce; că el nu-i știe frumusețea. Atunci îngerul întorcând sufletul în trupul cel mort, și trezindu-se mortul ca dintr-un somn greu, zise să cheme pe frate său, care venind îi zise: Știu fără îndoială, că ai fost tu bucuros să dai jumătate de împărăția ta pentru mine, ca să înviez. Cer dar de la tine un dar mic, și te rog a mi-l da. Împăratul zise: Ceea ce este în puterea mea, voi da bucuros iubitului meu frate, adeverindu-i cu jurământ. Atunci fără nici o sfială spuse fratelui său cererea, zicând: dăruiește-mi palatul care ai la ceruri; câți bani vei vrea să-ți dau să mi-l dai? Împăratul la aceasta rămase ca un mut; apoi întrebă: Eu palaturi să am la Cer? De unde? Cu adevărat prea ai, măcar că tu nu ști; cele ce ți le-a zidit străinul care este închis în temniță. Atunci punând împăratul în mintea sa cuvintele acestea, urni pe frate-său în acest chip, zicându-i: De ar fi ceea ce poftești din cele ce sunt sub împărăția mea, ar fi păcat a se călca jurământul; dar fiindcă este din cele ce sunt osebit la ceruri, judecă tu singur fiind însă meșterul de față, ți-o ia și-ți va face mai frumoase, decât cele ce ai văzut. Acestea zicând, scoase pe Apostolul și pe Avan din temniță; și căzând împăratul la picioarele lui, cerea iertăciune pentru greșeala ce a făcut din răpirea mâniei. Iar Apostolul mulțumind lui Dumnezeu de aceasta, și luminându-i pe amândoi cu cuvântul Darului, dându-le și arvuna Împărăției celei veșnice, adică Dumnezeiescul Botez se duse în alte cetăți propovăduind și binecuvântând pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul Sfânt

Tot în această zi, Sfânta Muceniță Erotiida.

Stih: Pe Erotiida fecioara cu foc o a ars,

Fiind aprinsă de dragostea lui Hristos.

Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Macarie cel de la Chiul Vitiniei, care în Brusa a mărturisit, împroșcat fiind mai întâi cu pietre; în urmă de sabie s-a săvârșit.

Stih: Macarie mai înainte fiind după numire fericit.

Acum și din cercarea sabiei s-a adeverit

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos: În cuptor tinerii lui Avraam...

Cu cetele cele de sus ca un Apostol bucurându-te, dănțuiești în ceruri, Fericite, și cânți veselindu-te: Binecuvântat ești în Biserica măririi Tale, Doamne.

De la margini până la margini a străbătut vestirea ta, și glasul dumnezeieștilor tale cuvinte, care învață pe cei ce strigă: Binecuvântat ești în Biserica măririi Tale, Doamne.

Slavă...,

Biserică te-ai făcut Treimii, prealăudate, pentru aceasta și capiștile idolilor și jertfelnicele le-ai zdrobit Apostole, și Biserici ai ridicat spre mărirea și lauda lui Hristos Dumnezeu.

Și acum..., a Născătoarei:

De robia legii ne-am izbăvit prin nașterea ta; că tu Născătoare de Dumnezeu fără sămânță bărbătească ai născut nouă pe MântuitoruL Binecuvântată ești între femei, cea fără prihană Stăpână.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Pe tinerii cei bine credincioși...

Cu Dumnezeu, Cel ce S-a întrupat vorbind, te-ai arătat uitându-ți de trup, Fericite; și cu Dumnezeirea cea mai presus de lume te-ai îmbogățit și prin cea către Dumnezeu apropiere ai strigat: Pe Domnul lăudați-L, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cu dragostea lui Hristos unindu-te, moarte împreună cu Dânsul ai dorit, Fericite, zicând Apostolilor celor împreună cu tine: Să mergem, să murim și noi cu Dânsul; și strigând: Pe Domnul lăudați, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Slavă...,

Pe voi Apostolii, Hristos va arătat nori ai cereștii ploi cu care umpleți bisericile de apa dumnezeieștii cunoștințe, preaînțelepților; și adăpați pe cei ce strigă: Pe Domnul lăudați, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

De prihane și de întinăciune curată fiind, și lăcaș a toată sfințenia, ai născut pe Cuvântul Cel Preasfânt, care sfințește pe toți, pe Cel împreună fără de început cu Tatăl. Pentru aceasta pe tine Fecioară te lăudăm și te preaînălțăm întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Hristos Piatra cea netăiată...

Car de lumină purtător te-ai arătat, purtând pe Cuvântul în sufletul tău cel bine-ascultător și de Dumnezeu purtător, care a îndreptat spre mântuire pe cei ce te laudă pe tine mărite Apostole.

A ta preafericită pomenire săvârșind, te rugăm să ne mântuim cu mijlocirea îndrăznirii tale, care ai ca un Apostol al lui Hristos, de tot întreitul val al păcatului, de Dumnezeu văzătorule preacinstite.

Slavă...,

Astăzi săvârșind pomenirea ta Toma Apostole; luminează-ne și ne sfințește prin credință, mântuindu-ne de ispite, de primejdii și de toate patimile, cu rugăciunile tale.

Și acum..., a Născătoarei:

Arătatu-te-ai dumnezeiască mireasă Maică și Preacurată Fecioară; că tu ai unit fecioria și nașterea, născând Preacurată Stăpână, pe Făcătorul și Domnul a toată făptura.

LUMINÂNDA

Podobie: Femei auziți.

Însuși văzătorule și Apostole al lui Hristos Celui cu totul îndurat, roagă-te să dăruiască pace la toată lumea, biruință iubitorilor de Hristos conducătorilor noștrii, și iertare de greșeli și mântuire, celor ce te laudă pe tine, ca pe un ucenic de Dumnezeu grăitor.

Slavă..., alta asemenea.

Ca un soare te-a trimis de la răsărit la India, pe tine tăinuitorule, cel ce ai gonit înșelăciunea cea întunecată, Toma înțelepte Apostole, și popoarele ai luminat, să cinstească Dumnezeirea în Treime; prin care ne păzim toți.

Și acum..., a Născătoarei:

Maica lui Hristos Dumnezeu cea cu totul fără prihană, lauda cea mare a Apostolilor, a Mucenicilor, a Proorocilor și a Cuvioșilor; fă milostiv pe Fiul tău și Domnul, nouă robilor tăi, Născătoare de Dumnezeu, când va ședea să judece după vrednicie pe fiecare.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, singur glasul; glasul l, ale lui Anatolie.

Lui Hristos ai urmat Toma Apostole și de lume nu te-ai grijit și învățăturile lui în vistieria ta ascunzându-le te-ai arătat adevărat Apostol. Pentru aceasta fiind între păgâni, ai luminat sufletele lor cele întunecate de înșelăciune și de patimi, cu poruncile Mântuitorului; ca să creadă în Treimea Cea de o Ființă.

Glasul al 4-lea:

Cu dumnezeiescul foc al cunoștinței, sufletul luminându-ți, în toate ai fost următor Stăpânului, ca un legiuit ucenic Toma Apostole; că cu trestia Crucii ai tras din adâncul necunoștinței sufletele celor necredincioși, și mintea cea întunecată a indienilor cu undița Dumnezeiescului Duh o ai vânat. Roagă pururea pe Hristos Dumnezeu, să ne scape și pe noi de chipul vrăjmașului cel întunecat, și să mântuiască sufletele noastre.

Adâncul vânării de pești lăsând, la trestia Crucii prin credință ai alergat, și cu aceea pe toți ai vânat Toma Apostole; pentru aceasta și de preacurată coasta Cuvântului, cu mâna atingându-te, te-ai învrednicit a cerca cu degetul rănile cuielor. Pe Hristos Dumnezeu cu osârdie roagă-L pururea, să mântuiască sufletele noastre.

Glasul al 6-lea:

Cele dumnezeiești ale înțelepciunii lui Hristos privindu-le, te-ai arătat pahar gânditor de taină, Toma Apostole cu care sufletele credincioșilor se veselesc; căci cu dumnezeiască mreajă a Duhului, ai tras popoarele din adâncul deznădăjduirii. Ai ieșit din Sion ca un râu al Darului, izvorând la toată făptura dumnezeieștile dogme; și urmând patimilor lui Hristos, te-ai împuns în coastă, intrând în norul nestricăciunii. Pe Acela roagă-L, să se mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., glasul al 6-lea:

În căruța faptelor bune călătorind, te-ai arătat asemenea lui Ilie arzându-te cu dumnezeiesc focul Duhului Toma Apostole; că cercând adâncul mării cel înțelegător, ai prins pești, aducându-i pe aceștia din moarte la viață; și sufletele credincioșilor luminându-le cu trestia Crucii, din înșelăciunea cea purtătoare de moarte către viață le-ai scos. Pentru aceasta cu cei fără de trupuri stând înaintea lui Hristos, cu dinadinsul pe Acela roagă-L, să mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu tu ești vița cea adevărată, care ai odrăslit rodul vieții; ție ne rugăm, roagă-te Stăpână cu sfinții Apostoli, să miluiască sufletele noastre.

Doxologia mare, ecteniile și Otpustul.