SFÂNTUL ILIE

VEZI: Slujba sfinților Mucenici, s-a pus după slujba Cuvioasei. Aici înainte am pus numai slujba Cuvioasei cu priveghere, pentru cinstea sfintelor ei moaște, ce se află în patria noastră, România (la lași).

LA VECERNIA CEA MICĂ

La Doamne strigat-am... Stihirile Cuvioasei pe 4, glasul al 2-lea.

Calea cea dreaptă a raiului alergând din tânără vârstă, cinstită Paraschevo, ai urmat lui Hristos. Că din fire fiind tu milostivă înțeleaptă fecioară, dezbrăcând haina ta cea scumpă ai dat-o săracilor. Pentru aceasta te-ai sfințit preamărit-o, rugându-te pentru sufletele noastre. (De două ori.)

Nădăjduind în Hristos, în pustie te-ai sălășluit, și petrecând viață îngerească, nu te-ai biruit la minte nici de draci, nici de sălbaticele fiare nu te-ai îngrozit; ci ți-ai topit trupul prin post și priveghere; prin arșiță și prin ger, preamărită Paraschevo; întărindu-ți mintea întru Dumnezeu, pe Care roagă-L, să mântuiască sufletele noastre.

Minunată și preamărită sărbătoare prăznuim astăzi noi credincioșii, Preacuvioasă Paraschevo; că preaslăvită fiind între fecioare, bine ai călătorit și închinându-te sfintelor locuri, la patria ta ai răposat, luând mai înainte dumnezeiesc răspuns; unde moaștele tale au făcut preamărite minuni și vindecări. Roagă-te lui Hristos să ne dăruiască nouă mare milă.

Slavă..., glasul al 4-lea.

Veniți adunările credincioșilor, duhovnicește să ne veselim, și începând cântarea ca și cu glas de trâmbiță, să propovăduim, zicând: Întru năpaste aflându-ne cu adevărat ne mântuiește cu rugăciunile ei Preacuvioasa Parascheva, și ne mântuiește de toată neputința și nevrednicia, ne cere dar și milă; și noi mântuindu-ne prin mijlocirea ei, toți cu bucurie cântăm adormirea ei.

Și acum..., a Născătoarei:

Bucură-te zid nebiruit! Bucură-te Acoperământul lumii! Bucură-te Biserică dumnezeiască! Bucură-te sfeșnic de aur! Bucură-te Scaun dumnezeiesc! Bucură-te bucuria și ajutorul tuturor! Căci mântuire luăm cu adevărat, prin tine Preacurată, de toți vrăjmașii cei văzuți și nevăzuți, și armă nebiruită te avem Stăpână.

LA STIHOAVNĂ Stihirile, glasul al 2-lea.

Podobie: Casa Eufratului...

Mintea ta cea curată, a strălucit în sufletul tău, și de cele cerești gândind, în pustie te-ai sălășluit.

Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioșilor Lui.

O minune mare! Pruncă fiind Parascheva, și curată fecioară, ca o stea de la amiază-zi, în pustie a strălucit.

Stih: Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi, Dumnezeul lui Israil.

Racla moaștelor tale, ca o vistierie curată, nouă ne izvorăște tămăduiri sufletești și trupești, Cuvioasă; că tu te rogi lui Hristos pentru noi.

Slavă..., glasul al 2-lea.

Întru năpaste aflându-ne Cuvioasă Paraschevo, de către a văzuții și nevăzuții vrăjmași, de toate bunătățile am sărăcit; pentru aceasta la tine cădem, rugându-ne ca neîncetat să te rogi lui Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă.

Și acum..., a Născătoarei:

Toată nădejdea mea spre tine o pun Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub Acoperământul tău.

Tropar, glasul al 8-lea.

Întru tine Maică cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea, ai urmat lui Hristos; și lucrând, ai învățat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Paraschevo, duhul tău.

Sau acesta, glasul al 4-lea.

Viața pustnicească și fără gâlceavă iubind, și în urma lui Hristos Mirelui tău cu dragoste alergând, și jugul cel bun al Aceluia în tinerețile tale luând, cu semnul Crucii bărbătește întrarmându-te împotriva vrăjmașilor celor de gând, și cu luptele pustnicești, cu postul, cu rugăciunile, și cu picăturile lacrimilor, cărbunii patimilor ai stins, vrednico de laudă Paraschevo; și acum în cămările cerești stând înaintea lui Hristos, împreună cu înțeleptele fecioare, roagă-L pentru noi cei ce cinstim sfântă prăznuirea ta.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei:

Taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat: Dumnezeu întrupându-Se, întru unire neamestecată, și Crucea, de bunăvoie, pentru noi luând; prin care, înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.

Ectenia mică, și Otpustul.

Cu izvoarele dumnezeieștilor lacrimilor tale Paraschevo, ai înecat toată tabăra diavolească, ca pe o neputincioasă; și cu voia ta cea dea pururea spre Dumnezeu, și cu puternice suișuri, pământeasca înălțare cea trufașă o ai surpat și te-ai înălțat la locașurile cele cerești și bine împodobite, în care te sălășluiești împreună cu îngerii. Stând dar înaintea lui Hristos roagă-te cu îndrăzneală pentru sufletele noastre.

Alte stihiri ale Cuvioasei, glas și podobie aceiași.

Viețuind după moarte fericită Paraschevo, cercetezi pe toți cei ce aleargă cu credință la mormântul tău, și de cumplite patimi îi păzești totdeauna; îi aperi de nevoi, le dăruiești tămăduiri cu rugăciunile tale, și mântuiești de năvălirea drăcească pe cei ce cinstesc sfântă pomenirea ta, cerând de la Dumnezeu să le dăruiască iertare de greșeli. (de două ori)

Înger pământesc pe pământ te-ai arătat, viața celor fără de trup în trup material arătând. Că fugind departe de la Părintele tău și de la Maica ta, te-ai unit cu Hristos Mirele tău, viețuind în cămara cerească, dumnezeiască mireasă, încă și aici în România având tare sălășluire, dai tămăduiri celor ce aleargă la tine cu credință și izvorăști tuturor Dar de minuni.

Dedemult a plouat Dumnezeu Israelitenilor mană din Cer; iar astăzi îndoită pâine se dă celor ce cinstesc numele tău; având gata spre împărțire celor ce le trebuie. Învrednicindu-ne dar și pe noi acum întru pomenirea ta Cuvioasă Paraschevo, să luăm Darul pâinii cerești, spre mulțumirea minunilor tale; ca să dobândim bucurie sufletească, mântuire și veșnică fericire.

Slavă..., glasul 1:

Cu vărsările lacrimilor tale, stingând aprinderea patimilor trupești, și aprinzând focul dumnezeieștii râvne, te-ai luminat cu nemurirea Împăratului Hristos; cu Dânsul te-ai împreunat bună fecioară și cu Dânsul în cămara cea înțelegătoare acum ai intrat Paraschevo. Roagă-te pentru sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe ceea ce este slava a toată lumea, care din oameni a răsărit și pe Stăpânul a născut, ușa cea cerească, pe Maria Fecioara să o lăudăm; cântarea celor fără de trupuri, și podoaba credincioșilor. Că aceasta s-a arătat Cer și Biserică Dumnezeirii; aceasta peretele cel din mijloc al vrajbei l-a stricat; pace a adus și împărăția a deschis-o. Deci, pe aceasta avându-o tărie credinței, apărător avem pe Domnul Cel ce S-a născut dintr-însa. Îndrăznească dar, îndrăznească dar poporul lui Dumnezeu; că acesta va birui pe vrăjmași, ca un Atotputernic.

IEȘIRE (Vohod): Lumină lină...

Prochimenul zilei și citirile.

De la înțelepciunea lui Solomon citire:

Cap. 3, vers 1:

Sufletele drepților sunt în mâna lui Dumnezeu, și nu se va atinge de dânsele munca. Părutu-s-a în ochii celor nepricepuți a muri, și s-a socotit pedepsire ieșirea lor, și mergerea de la noi sfărâmare; iar ei sunt în pace. Că înaintea feței oamenilor de vor lua și muncă, nădejdea lor este plină de nemurire; și puțin fiind pedepsiți, cu mari faceri de bine se vor dărui; că Dumnezeu i-a ispitit pe dânșii și i-a aflat luiși vrednici. Ca aurul în topitoare i-a lămurit pe ei, și ca o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Și în vremea cercetării Sale vor străluci, și ca scânteile pe paie vor fugi. Judeca-vor limbi și vor stăpâni popoare, și va împărăți într-înșii Domnul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre Dânsul. Că Dar și milă este întru cuvioșii Lui, și cercetarea întru aleșii Lui.

De la înțelepciunea lui Solomon citire:

Cap. 5, Vers 16.

Drepții în veci vor fi vii, și întru Domnul plata lor, și purtarea de grijă pentru dânșii de la Cel Preaînalt. Pentru aceasta vor lua împărăția podoabei, și stema frumuseții din mâna Domnului; că cu dreapta Sa va acoperi pe ei, și cu brațul Său îi va apăra. Lua-va toată arma dragostea Lui, și va întrarma făptura spre izbânda vrăjmașilor. Îmbrăca-se-va în zaua dreptății, și-și va pune luiși coif judecata cea nefățarnică. Lua-va pavăză nebiruită sfințenia, și va ascuți cumplită mânie întru sabie, și va da război împreună cu Dânsul lumea asupra celor fără-de-minte. Merge-vor drept nimeritoare săgețile fulgerelor, și ca dintr-un arc bine încordat al norilor, la țintă vor lovi. Și din mânia cea zvârlitoare plină de pietre se vor arunca grindine, întărise-va asupra lor apa mării, și râurile îi vor îneca de năprasnă. Stava împotriva lor Duhul puterii, și ca un vifor va vântura pe ei, și va pustii tot pământul fărădelegea, și răutatea va răsturna scaunele puternicilor. Auziți dar împărați și înțelegeți, învățați-vă judecătorii marginilor pământului, luați în urechi cei ce stăpâniți mulțimi, și cei ce vă trufiți întru popoarele neamurilor. Că de la Domnul s-a dat vouă stăpânirea, și puterea de la Cel Preaînalt.

De la înțelepciunea lui Solomon citire:

Cap. 4, Vers 7.

Dreptul de va ajunge să se sfârșească, întru odihnă va fi. Că bătrânețile sunt cinstite, nu cele de mulți ani, nici cele ce se numără cu numărul anilor. Și căruntețile sunt înțelepciunea oamenilor, și vârsta bătrâneților viață nespurcată. Plăcut lui Dumnezeu făcându-se, l-a iubit, și viețuind între păcătoși, s-a mutat. Răpitu-s-a ca să nu schimbe răutatea mintea lui. Sau înșelăciunea să înșele sufletul lui. Că râvna răutății întunecă cele bune, și neînfrânarea poftei schimbă gândul cel fără răutate. Sfârșindu-se peste puțin, a plinit ani îndelungați; că plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceea îl scoate pe dânsul din mijlocul răutății. Și popoarele văzând, și necunoscând, nici punând în gând una ca aceasta; că Dar și milă este întru cuvioșii Lui, și cercetare întru aleșii Lui.

LA LITIE

Stihira hramului, și ale sfintei, glasul 1:

Dar duhovnicesc de la Dumnezeu luând, Cuvioasă Paraschevo, strălucesc și după moarte minunile tale; și ostenelile tale cele pustnicești și nevoințele s-au prefăcut în mir cu bună mireasmă; și tuturor dai din-destul tămăduiri bolilor, celor ce aleargă cu credință la mormântul tău.

Din rânduiala Celui Preaînalt, luând Dar duhovnicesc, izvorăști și după moarte izvoarele apelor cu mursă, de minuni curgătoare; și adapi cu veselie inimile și gândurile credincioșilor, și gonești duhurile vicleniei. Roagă pe Hristos Dumnezeu, pentru cei ce săvârșesc sfântă pomenirea ta.

Glasul al 2-lea:

Pentru dorul dumnezeieștii dragoste, nimica din cele lumești n-ai cinstit; nici n-ai băgat seamă de dorul maicii tale; și podoaba ta ai dat-o în mâinile săracilor, și glasul Evangheliei ascultând, degrab ai urmat lui Hristos; pe care roagă-L, să ne mântuiască pe noi.

Slavă..., glasul al 2-lea.

Patria și rudeniile ai lăsat, și lui Hristos Mirelui tău ai urmat, Cuvioasă Paraschevo, și la Ierusalimul cel de sus ai ajuns; cu fecioarele cele înțelepte nedormitând, ai intrat în cămara cea înțelegătoare, și vezi frumusețea Mirelui tău; pe care roagă-L pentru sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Toată nădejdea mea spre tine o pun Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub Acoperământul tău.

LA STIHOAVNĂ.

Stihirile, glasul al 4-lea.

Podobie: Cel ce de sus ești chemat...

Rănindu-te cu dragoste dumnezeiască Cuvioasă Paraschevo, și urând toate cele deșarte ale acestei vieți înșelătoare, lui Hristos ai urmat, cu călduros dor al Duhului; zburdarea trupului omorându-ți cu înfrânarea, cu adevărata umilință, și cu smerenie desăvârșită la voia lui. Pentru care ai și luat de la Dumnezeu Darul facerii de minuni negrăite, pe care roagă-L, să mântuiască, și să lumineze sufletele noastre.

Stih: Așteptând am așteptat pe Domnul, și a căutat spre mine.

Dorind de viața îngerească Cuvioasă Maică Paraschevo, această viață trecătoare ca un vis ai socotit-o; și nevoindu-te cu înfrânarea, cu rugăciunile cele cu dinadinsul, cu postul și cu privegherea, cu zacerea pe pământ și cu curăția, vas preacinstit te-ai arătat Dumnezeiescului Duh; și Dar de minuni luminate și negrăite de la Dumnezeu ai luat, pe care preafericită Maică roagă-L, să mântuiască, și să lumineze sufletele noastre.

Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioșilor Lui.

Ale acestei vieți de acum înșelătoare, scurtă și degrab trecătoare, toate le-ai lepădat, și văpaia focului patimilor ai stins-o cu neîncetată rugăciune, cu ascultare desăvârșită, și cu adevărată umilință. Și la cetele celor fără de trup ai ajuns, și vezi cu față descoperită slava lui Dumnezeu, pe care roagă-L, Cuvioasă Paraschevo, să mântuiască, și să lumineze sufletele noastre.

Slavă..., glasul al 2-lea:

Din rădăcină bună ai crescut trandafirul, care din pruncia ta ai iubit pe Hristos, Paraschevo, cu Darul mai vârtos decât cu laptele fiind hrănită, și pe piatră stând, trupul tău ți-ai topit. Și către Dumnezeu înălțându-te cu mintea, lăcaș Domnului te-ai zidit prin fapte bune, și împreună cu cei cerești dănțuiești, fiind lăcaș al lui Hristos. Roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei, Învierii:

O minune mai nouă decât toate minunile cele dedemult! Că cine a cunoscut să fi născut Maică fără de bărbat, și să poarte în brațe pe Cel ce cuprinde toată zidirea? A lui Dumnezeu este voia Celui ce S-a născut, pe care Preacurată ca pe un Prunc în brațele tale purtându-L, și îndrăzneală de Maică către Dânsul câștigând, să nu încetezi a-L ruga, pentru cei ce te cinstesc, ca să miluiască, și să mântuiască sufletele noastre.

La binecuvântarea pâinilor, troparele sfintei, amândouă.

Tropar, glasul al 8-lea.

Întru tine Maică cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea, ai urmat lui Hristos; și lucrând, ai învățat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Paraschevo, duhul tău.

Sau acesta, glasul al 4-lea.

Viața pustnicească și fără gâlceavă iubind, și în urma lui Hristos Mirelui tău cu dragoste alergând, și jugul cel bun al Aceluia în tinerețile tale luând, cu semnul Crucii bărbătește întrarmându-te împotriva vrăjmașilor celor de gând, și cu luptele pustnicești, cu postul, cu rugăciunile, și cu picăturile lacrimilor, cărbunii patimilor ai stins, vrednico de laudă Paraschevo; și acum în cămările cerești stând înaintea lui Hristos, împreună cu înțeleptele fecioare, roagă-L pentru noi cei ce cinstim sfântă prăznuirea ta.

Și Născătoare de Dumnezeu Fecioară... O dată. Și citirea cuvântului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul sfintei (de două ori). Slavă..., Și acum..., al Născătoarei Învierii.

După întâia Catismă SEDEALNA, glasul al 8-lea.

Podobie: Porunca cea cu taină...

Cei ce sunt în ispite și în necazuri, alergând la Biserica ta, iau tămăduiri din Dumnezeiescul Dar care viețuiește întru tine, Cuvioasă Paraschevo; că tu pururea izvorăști lumii tămăduiri. (De două ori).

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Ca ceea ce ai născut pe Dumnezeu cel neschimbat, inima mea ceea ce se schimbă pururea prin păcate, întărește-o, ceea ce ești bună, cu rugăciunile tale cele de Maică; ca și eu să strig către tine de Dumnezeu Născătoare Marie: Miluiește turma ta, care o ai agonisit, ceea ce ești cu totul fără prihană.

După a două Catismă SEDEALNA, glasul al 4-lea:

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Umblând pe cărare strâmtă, ai ajuns la lărgimea raiului celui desfătat, unde este bucuria celor ce prăznuiesc, unde este pomul vieții; și de acolo nu înceta a face pomenire pentru noi, cei ce cinstim adormirea ta. (De două ori).

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Spăimântatu-s-a Iosif, cea mai presus de fire văzând; și a socotit cu mintea de ploaia cea de pe lână, întru zămislirea ta cea fără de sămânță, de Dumnezeu Născătoare. De rugul cel nears în foc, de toiagul lui Aaron, cel ce a odrăslit. Și mărturisind logodnicul tău și păzitorul, preoților a strigat: Fecioara a născut, și după naștere iarăși a rămas Fecioară.

După Polieleu, SEDEALNA, glasul al 8-lea:

Podobie: Porunca cea cu taină...

Ceea ce ai fost mai înainte aleasă de la Dumnezeu, Cuvioasă Maică Paraschevo, scăpând de valurile vieții, și de tulburarea gândurilor patimilor lumești, ai ajuns la limanul vieții, lăudând cu îngerii pe Mântuitorul Hristos Dumnezeu. Roagă-L neîncetat pentru noi, ca Dar și milă să dăruiască nouă, celor ce cinstim cu dragoste sfântă pomenirea ta. (De două ori).

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Bucură-te ceea ce ai luat de la înger bucuria lumii! Bucură-te ceea ce ai născut pe Făcătorul făpturii! Bucură-te ceea ce te-ai învrednicit a fi Maică lui Hristos Dumnezeu.

Apoi Antifonul întâi al glasului al 4-lea.

Prochimenul, glasul al 4-lea:

Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioșilor Lui.

Stih:Ce voi răsplăti Domnului pentru toate, care a dat mie.

Toată suflarea...

Evanghelia de la Matei.

Zis-a Domnul pilda aceasta: Asemăna-se-va Împărăția Cerurilor cu zece fecioare...

După Psalm, 50, Slavă..., glasul al 2-lea:

Pentru rugăciunile Cuvioasei Parascheva Milostive...

Și acum...,

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive...

Apoi Stihul: Miluiește-mă Dumnezeule după mare mila Ta... și Stihira, glasul al 6-lea:

Pomenirea ta în veci rămâne Cuvioasă Maică Paraschevo, și pretutindenea au înflorit ostenelile sudorilor tale. Că măcar de te-ai și mutat de la cele pământești, dar cu îngerii stând înainte, pururea rogi pe Hristos Dumnezeu, pentru cei ce laudă după vrednicie mărită pomenirea ta.

CANOANELE

Al Născătoarei de Dumnezeu cu Irmosul pe 6, și ale Preacuvioasei două, pe 8.

CANONUL Născătoarei de Dumnezeu.

Cântarea 1-a, glasul al 6-lea:

Irmos:

Ca pe uscat umblând Israil cu urme prin adânc, pe gonaciul faraon văzându-l înecat, a strigat: Lui Dumnezeu cântare de biruință să-i cântăm.

Bucură-te tăria cea prealăudată a părinților! Bucură-te lauda cea preamărită a neamului nostru! Bucură-te izvorul mântuirii, care izvorăști milă, celor ce cu credință te laudă pe tine, singură prealăudată.

Primește laudă din buzele cele desfrânate, ceea ce ești mult lăudată și preamărită. Că tu ești buna podoabă și mântuirea lumii, care mântuiești pe toți cei ce cu cucernicie, te cântă pe tine.

Bucură-te cortule de lumină purtător, făclie, Biserică, masă, și munte sfânt! Bucură-te palatul măririi, dumnezeiescule lăcaș a lui Dumnezeu! Bucură-te zidul cel nesurpat al celor ce te lăudăm pe tine!

Ceea ce ești nădejdea și părtinitoarea celor fără de nădejde, ajutătoarea cea nerușinată a tuturor, deschide-mi ușile cele cerești și mă adu la Fiul tău Stăpână, și mă mântuiește pe mine robul tău.

Întâiul CANON al Cuvioasei

Cântarea 1-a, glas și Irmos, același:

Gonește negura minții mele cu rugăciunile tale Cuvioasă Paraschevo, ca să laud cu cântări mărita, purtătoarea de lumină, și fericită pomenirea ta.

Ca un râu te-ai pornit din Sion mărită Paraschevo, și bine ai adăpat cu dumnezeiești izvoare adunările credincioșilor, strigând: Să cântăm Domnului cântare nouă.

Cu dumnezeiești străluciri luminându-ți sufletul tău Paraschevo, cu plăcere ai ars patima trupului, cu focul înfrânării, cântând adevărată cântare lui Hristos.

A Născătoarei:

Cu luminate raze ale Fiului tău Născătoare de Dumnezeu, luminează întunecatul meu suflet, și tulburarea patimilor o îmblânzește, cu mijlocirile tale Curată.

Al doilea CANON al Cuvioasei

Cântarea l-a, glasul al 8-lea:

Irmos: Apa trecându-o ca pe uscat...

Dănțuind Maică în ceruri, și stând pururea înaintea lui Hristos Mirelui tău, cu îngerii și cu Proorocii, cu Apostolii și cu cuvioasele femei; roagă-L pentru noi.

Postul iubind, și cinstita smerenie, fecioară, pe Dumnezeu cel adevărat ai veselit; Aceluia neîncetat roagă-te pentru noi.

Slavă...,

Glasul lui Hristos cel de bucurie, ți-a venit pe pământ când făceai rugăciune, Maică cinstită, și de bucurie te-ai umplut, pe acesta cu cântări rugându-L pentru noi.

Și acum..., a Născătoarei:

Cetele îngerești și omenești Fecioară, te laudă neîncetat pe tine care nu știi de mire; că pe Ziditorul lor, ca pe un Prunc, pe mâinile tale L-ai purtat.

Catavasie: Deschide-voi gura mea...

Cântarea a 3-a:

Irmos:

Nu este sfânt precum Tu Doamne Dumnezeul meu, care ai înălțat cornul credincioșilor Tăi Bunule, și ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

Pe tine Preasfântă, te măresc toate cetele îngerilor; iar noi după datorie neîncetat te cântăm, și cu mulțumită te lăudăm: Bucură-te scăparea și ajutorul celor ce cu credință te cheamă pe tine.

Cine după vrednicie, va lăuda nașterea ta Născătoare de Dumnezeu Fecioară? Striga cu spaimă zidirea, văzând taina cea săvârșită întru tine; că în adevăr n-a născut alta, fiind fecioară, afară de tine.

Dăruiește milă, celor ce cer de la tine Fecioară, și-ți tinde mâna ta cea tare celor ce sunt întru nevoi; și ne întâmpină în primejdii, că pe tine te avem toți izbăvire în necazuri.

Lacrimi de pocăință nu am, ca desfrânata dedemult, și în desfrânări viața mea cheltuindu-o, cad la tine rugându-mă cu suspinuri: Dă-mi Stăpână cu rugăciunile tale, plâns curățitor.

Alt Canon,

Irmos același.

Tu înțeleaptă Maică Paraschevo, te-ai umplut de Dumnezeiescul Duh, și te-ai arătat hrănind cu cuvânt viu și de prisosit, cu dulceața creștinătății, pe cei ce te caută pe tine.

Cu razele dumnezeieștii străluciri, ai luminat pe toți fericită Paraschevo, gonind toată răutatea ereticească, și cântând lui Hristos Dătătorului de viață: Sfânt ești Doamne.

La muntele dumnezeieștilor fapte bune ai alergat Paraschevo, și în norul vedeniilor plecându-te, te-ai unit cu Dumnezeu, luând tablele cele înțelegătoare ale legii Darului.

A Născătoarei:

Iată scara care Iacov a văzut-o oarecând întărită, pe care se întărea Dumnezeu; purtătoarea de lumină Curata, s-a arătat rămânând Fecioară.

Alt Canon,

Irmos: Doamne cel ce ai făcut...

Cere Paraschevo, mireasa lui Hristos cea mărită, să se dea iertare greșelilor, celor ce te laudă pe tine cu credință.

Fugind te-ai depărtat și te-ai sălășluit în pustie, și în munți pururea și în peșteri, spre plăcere făcând lui Dumnezeu.

Slavă...,

Aflat-ai pe care L-ai iubit din suflet, preacinstită Paraschevo, ca o vistierie ascunsă în lărgimea pustiei.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe tine noi toți te-am agonisit scăpare și zid al nostru creștinesc, și pe tine te mărim neîncetat, Maică nenuntită.

SEDEALNA, glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi lumii...

Arătatu-te-ai Cuvioasă Paraschevo Bisericii ca alt soare, strălucindu-o pe ea cu fulgerele minunilor tale și luminând pe cei ce strigă ție cu credință: Bucură-te lauda pustnicilor, și podoaba fecioarelor. (De două ori)

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Luminează ceea ce ești bună cu lumina ta sufletul meu cel întunecat și-mi strică împietrirea; și mă învață să fac voia Fiului tău, ca să aflu iertare de greșelile mele cele multe, Preacurată, și să scap de focul cel nestins, cu rugăciunile tale.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Hristos este puterea mea, Dumnezeu și Domnul, cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviință cântă strigând: Din cuget curat întru Domnul prăznuind.

Tu ești sprijinirea lumii, Născătoare de Dumnezeu curată, și mântuirea tuturor; ca ceea ce ai născut pe Dumnezeu. Pentru aceea cu dragoste te mărim toți, și te binecuvântăm.

Zid ești și întărire, și nădejde a credincioșilor, și turn de mântuire. Pentru aceea surpă Preacurată pe vrăjmașii care sunt asupra noastră; că spre tine ne-am pus toate nădejdile.

Având nădejdea ta cea nebiruită preacinstită, surpăm semețiile vrăjmașilor Preacurată, prin credința cea întru tine; că cu chemarea ta acum ne întărim.

Vezi-mi necazul meu Preacurată, vezi suspinul meu, vezi-mi mâhnirea, și arată-ți întru mine Darul tău cel mult, umplând de veselie sufletul meu cel smerit.

Alt Canon,

Irmos același.

Cu privegherea curățindu-te pe sine-ți Cuvioasă Paraschevo, toată te-ai umplut de lumină, toată încăpătoare de Dumnezeu te-ai arătat, și toată te-ai arătat împreună părtașă Duhului.

Cu foamea omorând zburdarea cea rea a tinerețelor fericită Paraschevo, și durerile pustnicești suferind din cuget curat, întru Domnul te veselești.

Strălucind cu îndreptările vieții mărită, te-ai arătat, ascuțită ca o sabie a lui Hristos, tăind meșteșugirile diavolești, întărită fiind cu Dumnezeiescul Duh.

A Născătoarei:

Sfeșnic cu totul luminat, dumnezeiască masă, lăcaș dumnezeiesc, chivot și toiag, înflorind în lume pe Hristos, te-ai arătat Maică Fecioară.

Alt Canon,

Irmos: Auzit-am Doamne taina...

Oglindă neîntinată și sfântă cu gândul, te-a făcut strălucind pururea ca un luminător în mijlocul pustnicilor, mărită.

Aflându-te în goliciune trupească, cu pălire de soare te-ai ars pentru dragostea Mirelui tău, și ai suferit răceala gerului.

Slavă...,

Cu priveghere de toată noaptea, cu neîncetate rugăciuni și suspinuri, ți-ai veștejit pornirile trupului, preafericită Maică.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe Hristos pe Care L-ai născut Preacurată Fecioară, roagă-L să dăruiască robilor tăi iertare de greșeli.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Cu dumnezeiască strălucirea Ta Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, mă rog luminează-le, ca să Te vadă Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu, Cela ce chemi din negura greșelilor.

Bucură-te zidul credincioșilor, și mijlocitoarea cea tare Preacurată! Bucură-te munte sfânt prealăudată! Bucură-te scara însuflețită Stăpână! Bucură-te bucuria și ajutorul tuturor celor fără ajutor; și Acoperământul celor ce cu tot sufletul aleargă la tine.

Ceata Proorocilor, strigând cu mare glas, a propovăduit înfricoșată taina nașterii tale; că tu singură ai născut fără stricăciune pe Dumnezeul tuturor, care după naștere te-a păstrat Fecioară, precum te-a păzit și mai înainte de naștere.

Cine va putea Curată, să spună taina ta cea mai presus de minte? Că pe Dumnezeu ai născut, și ca pe un Prunc pe Acesta L-ai alăptat. Pentru aceea toate neamurile te fericesc, precum mai înainte ai zis Fecioară, și cu dragoste cântăm pe Cel ce te-a preamărit pe tine.

Darurile tale cele de Dumnezeu dăruite, ca ceea ce ești milostivă și iubitoare de bine, le reverși oamenilor totdeauna, Născătoare de Dumnezeu Maică nenuntită; și izbăvești pe toți din muncă cu rugăciunile tale. Pentru aceea să nu treci cu vederea pe cei ce aleargă la Acoperământul tău cel tare.

Alt Canon,

Irmos același:

Cu razele tale cele de lumină purtătoare Paraschevo, ai pierdut întunericul negurei ereticești; și cu lumina cunoștinței de Dumnezeu strălucindu-te, luminezi marginile lumii.

Pe tine avându-te toți folositoare, după vrednicie te cinstim Paraschevo; că te-ai arătat împreună-vorbitoare cu îngerii, și podoabă fecioarelor, Maică Cuvioasă.

Arătatu-te-ai Maică Paraschevo rază luminată, conducătoare celor rătăciți, celor înviforați ocârmuitoare, celor ce se clătesc întru cele cumplite, tărie și zid nesurpat.

A Născătoarei:

Frumusețea lui Iacov pe care o a iubit Dumnezeu, și a locui a ales-o; mărire pământenilor și năzuință păcătoșilor, te-ai arătat Născătoare de Dumnezeu.

Alt Canon,

Irmos: Mânecând strigăm către tine...

Cele potrivnice zilei și lumii știindu-le, n-ai voit a face pofta diavolului celui izvoditor de pofte.

Socotea vrăjmașul că va birui dragostea ta și curăția, dar de batjocură a rămas cu meșteșugirile sale cel preaviclean.

Slavă...,

Îngropat-au trupul tău ca pe un nestricăcios; că tu, ca și cum ai fi fost fără de trup, ai viețuit mireasă a lui Dumnezeu.

Și acum..., a Născătoarei:

Fecioară după naștere, de Dumnezeu Născătoare te lăudăm pe tine; că cu trup ai născut lumii pe Dumnezeu.

Cântarea a 6-a:

Irmos:

Marea vieții văzându-o înălțându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând strig către Tine: Scoate din stricăciune viața mea Multmilostive.

La tine cad Preacurată Născătoare de Dumnezeu; cere prin rugăciunile tale de la Fiul tău și Domnul, dăruitorul a toată bunătatea, să-mi dea și mie iertare greșelilor.

Întru adâncul viforului celui cumplit al mării, care mă învăluiește m-am aruncat, prin nemăsuratele și grelele mele păcate; potolește-mi furtuna, și dăruiește-mi alinarea, cea cu totul neîntinată.

Ceea ce ești Stăpâna tuturor zidirilor, ca una ce pe Dumnezeu mai presus de fire L-ai născut, curățește-mi rănile greșelilor Preacurată, și vieții celei veșnice, învrednicește-mă.

Tu ești mângâierea și scăparea robilor tăi Preacurată; pentru aceea fă cerere de rugăciune neîncetată către Dumnezeu, pentru cei ce cu credință și cu dragoste te roagă pe tine.

Alt Canon,

Irmos același.

Strălucești ca soarele străluciri de raze dumnezeiești dătătoare de minuni, preafericită Paraschevo, celor ce laudă ostenelile tale cele pustnicești, și minunatele lupte.

Pe Preacurata Născătoarea de Dumnezeu, lăudându-o cu cinste limba ta de Dumnezeu înțelepțită Paraschevo, cântă cuvinte cu raze luminoase ungând înțelepțește, inimile adunărilor creștine.

Icoana cea zugrăvită cu totul cinstită și sfântă, cu dragoste o săruți, și pierzi zugrăviturile celor fără de Dumnezeu; defaimi poruncile acelora cele urâte de Dumnezeu și fără Dumnezeu, și vestești cinstea și închinăciunea icoanei lui Hristos.

A Născătoarei:

Dumnezeu, Cel ce toate le-a întocmit cu voia Sa, și pe toate le ține, pe mâinile tale Se ține trupește Preacurată, Cel ce cu Ființa cea Dumnezeiască, este necuprins.

Alt Canon,

Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa...

Valurile lumești le-ai călcat, și stai înaintea Ziditorului lumii; zburând Maică prin post și rugăciuni, ca și cu aripi împodobite cu aur, de Dumnezeu fericită.

Pentru viața ta cea plăcută lui Dumnezeu, preacinstită, ca un Dar sfințit te-ai dat moștenirii tale Paraschevo; venind la apus, ceea ce ești preamărită.

Slavă...,

Viață fără prihană din tinerețe iubind, și voind a întrece cetele cele nevăzute, tăinuită fiind pe pământ Cuvioasă, spre minune ai fost, arătându-te Dumnezeu.

Și acum..., a Născătoarei:

Roagă-te de Dumnezeu Născătoare curată, să scăpăm de cumplitele greșeli cu rugăciunile tale, și să dobândim dumnezeiasca strălucire a Fiului lui Dumnezeu, care negrăit S-a întrupat din tine.

CONDAC, glasul al 3-lea.

Podobie: Fecioara astăzi...

Pe sfânta folositoare a celor ce sunt întru nevoi, toți cu bună credință să o lăudăm, pe preacinstita Parascheva. Că aceasta lăsând viața cea stricăcioasă, cea nestricăcioasă a luat în veci. Pentru aceasta mărirea a aflat și Dar de minuni, cu dumnezeiasca poruncă.

ICOS.

Veniți adunarea pustnicească, veniți poftitorii de curăție, veniți iubitorilor de praznic de toată vârsta, să lăudăm cu cântări duhovnicești pe turtureaua cea iubitoare de pustie; lauda pustnicilor, podoaba fecioarelor, frumusețea celor iubitori de tăcere, mângâitoarea celor întristați, cercetătoarea celor bolnavi, și ajutătoarea celor din nevoi, cea degrab ascultătoare; pe Parascheva cea de Dumnezeu înțelepțită, care izvorăște tuturor tămăduiri. Că a aflat Dar de minuni, cu dumnezeiasca poruncă.

SINAXAR

În această lună în ziua a paisprezecea, Cuvioasa Maica noastră Parascheva cea nouă.

Stih: Pe Parascheva ca pe un vas ales,

Hristos în vistieria cerească o a pus.

Această cu adevărat mare și vestită între femei, Cuvioasa și pururea pomenita Parascheva, s-a născut într-un sat al Traciei, numit și din vechi și acum Epivata; iar părinții fericitei erau de neam bun și măriți, înavuțiți cu foarte mulți bani și averi; mai mult însă îi mărea și îi îmbogățea drept cinstirea lui Dumnezeu, și a fi, și a se numi creștini. Aceștia dar aducând la lumină pe Cuvioasa, întâi au renăscut-o prin scăldătoarea cea dumnezeiască, apoi pe cale înaintând, o învățară toată îmbunătățirea, și așezarea cea după Dumnezeu; iar după ce trecând al zecelea an, ades mergea cu Maica sa la biserica Preacuratei Născătoarei de Dumnezeu, a auzit aceste dumnezeiești binevestiri: cel ce voiește a veni după mine, să se lepede de sine și să ridice crucea sa, și să urmeze mie. Îndată toată a fost cuprinsă de aceasta, și ieșind din biserică, întâlnind un sărac, ascunzându-se de Maica sa, și dezbrăcând hainele strălucite și luminate ce purta, le-a dat lui, și dânsa a îmbrăcat pe ale acestuia, luându-le pe aceste cu oarecare meșteșugire înțeleaptă, iar după ce a venit acasă, și s-a văzut de părinți într-un chip ca acesta, ce trebuie să zicem, cât s-a îngrozit de dânșii, și s-a bătut, ca să nu mai facă așa. Ea însă nu numai de două ori, ci de trei ori, și de multe ori, se zice că dezbrăcând hainele sale, le-a dat săracilor, întru nimic socotind ocările pentru aceasta, îngrozirile, și nesufericioase bătăile părinților. Și aceste adică în casa părintească erau ca niște preîntâmpinări a roadelor ce mai pe urmă erau să odrăslească dintr-însa, și pășiri spre trecerea peste om. Apoi fiindcă nu mai putea suferi durerea duhului în suflet, fără știrea părinților, zic, și ale celor de un sânge, și a mulțimii slugilor ajunge la Constantinopol, unde gustând toate bunătățile cele după Dumnezeu, îndestulându-se de dumnezeieștile și sfințitele biserici și moaștele sfinților, binecuvântându-se de sfinții bărbați cei de acolo, și întărindu-se cu rugăciunile lor, a ieșit din cetate și a trecut în Halchidon de ceea parte, și de acolo a venit la Iradia din Pont, călătorind mulțumită cu picioarele sale, iar părinții ei înșiși și prin alții (că nevoia este lesne aflătoare), mult trudindu-se și locuri din locuri schimbând, și cetăți și sate călcând și neaflându-o, s-au întors acasă, iar preafericita fecioară venind la Iradia din Pont, cum am zis, și sosind la oarecare lăcaș dumnezeiesc al Maicii lui Dumnezeu, și intrând într-însul cu veselie duhovnicească, s-a așternut pe pământ și l-a udat cu lacrimi; apoi s-a sculat și prin ruga sa umplându-se de Dar, cinci ani întregi a petrecut cu răbdare într-acest sfânt lăcaș, tot felul de îmbunătățiri săvârșind; căci întru rugăciunile de toată noaptea făcea stări statornice și de diamant, ajunări neîncetate, bătăi de piept, țipete, tânguiri cu lacrimi nestinse, iar culcarea jos pe fața pământului, cine după vrednicie va povesti; obiceiul smerit, cugetul cumpătat, curățenia inimii, și plecarea ei spre Dumnezeu, iar acum din-destul de aceste desfătându-se, trimise Dumnezeu pe cei ce erau să o ducă la Ierusalim; căci această dorință o avea, și ruga pe Dumnezeu și pe Maica lui de aceasta. Deci așa pregătită a ieșit din biserică, și îngrădită cu ajutorul de sus, a ajuns la Ierusalim și îndestulându-se de toate cele sfinte și bune ale Ierusalimului, unde și blânde picioarele Mântuitorului meu Hristos au călcat și săturându-se, și zburând prin pustiul Iordanului ca o pasăre, a nimerit la o petrecere cinstită de călugărițe pustnice, și într-aceasta s-a băgat însă cât s-a nevoit într-însa, prin care pe vrăjmașul diavol până în sfârșit l-a stins, care mai înainte cu ispite multe și de tot felul a năvălit asupra ei, neputând a le da în scris toate puține oarecare din ele spre pomenire vom adăuga către aceste de față. Băutură întrebuința apă de izvor, și de aceasta foarte puțină; trebuința așternutului o împlini o rogojină, iar îmbrăcămintea era o haină și aceasta foarte trențăroasă, cântarea în buze neîncetată, lacrimile dea pururea. Peste toate aceste înflorea dragostea, iar vârful îmbunătățirilor, smerita cugetare cuprindea pe toate aceste. Deci mulți ani răbdând în arătata mănăstire a călugărițelor, și nevoindu-se prin foarte multe fapte bune, plinind al douăzeci și cincilea an al vârstei, a ieșit dintr-însa, și a venit la Ioppe, și intrând într-o corabie a început a pluti pe calea ce ducea spre casă, și a ajuns cu corabia la limanul patriei sale, după ce a suferit multe primejdii ale sfărâmării corabiei, în mare. Apoi pururea pomenita a venit la Constantinopol, și după ce a cercetat într-însul dumnezeieștile lăcașuri, și pe sfinții bărbați, a ieșit dintr-însul, și a venit la oarecare sat anume Calicratia, și acolo la biserica sfinților și întru-tot lăudaților Apostoli s-a sălășluit, defăimând petrecerea părinților de bun neam, și batjocorind înțelepțește meșteșugirile vicleanului înșelător. Deci doi ani a petrecut acolo neîntinata porumbiță, și din potopul acestor curgătoare zburând, a odihnit cortul ceresc, încredințând sfânt sufletul său mâinilor îngerești și prin ei lăcașurilor celor veșnice și dumnezeiești; iar trupul cel din pământ, și înfrumusețat cu dumnezeiești îmbunătățiri l-a ascuns în pământ. Nu multă vreme după aceasta a trecut și cineva, rău cheltuind viața, și obșteasca datorie împlinind s-a îngropat aproape de Cuvioasa; dar ea n-a vrut a-l suferi, preaviteaza; ci oarecăruia din bărbații sfinți arătându-se în vis; Ridică, i-a zis, trupul acest împuțit, și-l aruncă departe undeva; că soare fiind și lumină nu pot suferi întunericul și putoarea. Însă zăbovind acel dumnezeiesc bărbat, divina arătare a Cuvioasei socotindu-o vedere proastă, sau vis din pântece plin, și a doua, și a treia iarăși sfânta l-a strigat și cumplit la îngrozit. Și după ce călugărul și-a venit în sine după cum se cuvine, și din numele Cuvioasei, care îi arăta cu degetul locul, preadegrab s-a sculat, și cu sârguință a descoperit vedenia poporului de acolo, care cu toții obștește alergând ca la o visterie foarte înavuțită săpa pământul, iar după ce s-a apropiat de sicriu, se umplea de mireasmă, și acel sfânt trup al Cuvioasei aflându-l întreg cu totul păzit, cu mâini cucernice l-au adus în biserica sfinților Apostoli, răsunând aerul de miresme și tămâieri și cântând dumnezeiești Psalmi, însă câte minuni după așezarea moaștelor ei aicea, Dumnezeul minunilor a săvârșit, printr-însa și până acum săvârșește, cu neputință este în scris a le da; căci covârșesc, ca să zicem așa, și numărul stelelor, și nisipul mării, și grumazii pământului. De vreme ce vindecă șchiopi, surzi, ciungi, ologi și tot felul de boli, încă și cele atingătoare de moarte; și în scurt a zice, depărtează toată neputința nevindecată, numai cu atingerea raclei, care nu încetează, nici va înceta, îmbelșugat a vărsa tămăduiri, cu Darul lui Iisus Hristos, celui ce a preamărit-o. Între minunile Preacuvioasei Parascheva săvârșite la noi în Moldova, chiar în timpul nostru, vom aminti: Însănătoșirea din o boală extraordinară a soției preotului G. Lateș, din comuna Rădășeni, județul Suceava, prin arătarea Sfintei. Preotul și soția lui. Trăiesc încă; n-au decât să mărturisească oricât și oricând. A doua minune s-a petrecut, acum de curând, sub ochii întregului oraș Iași. Citească, cine nu știe. Despre aceea, că sfintele moaște ale Cuvioasei aflate în cetatea Târnovului, capitală oarecând a crailor bulgărești, s-a strămutat de aicea la Belgrad, și de acolo în orașul Constantinopol, povestesc Eftimie și Rafail; asemenea și Meletie al Atinelor, și Dositei Patriarhul Ierusalimului. Tot la același loc aflăm și povestire de strămutarea moaștelor ei din orașul Constantinopol aici la Iași. Adică că: Patriarhul Constantinopolului Partenie bătrânul, luând bani de la Domnul Moldovei Vasilie, cu cuvânt ca să plătească datoriile Patriarhiei, spânzurând de zidul Fanarului din Constantinopol sfintele moaște, ce se păzeau în Patriarhie, le-a trimis aici către Stăpânitorul Moldovei. Iată ce zice despre aceasta Cantemir Domnul Moldovei: Sfânta Parascheva, precum aflăm din cărțile bisericești, era stăpână a satului Epivatelor, pe care apoi l-a câștigat marele Apocavcos, Voievodul însuși stăpânitorului Andronic Paleologul. Sultanul Murad al IV a dat voie Domnului Moldovei Vasilie să strămute sfintele ei moaște din biserica patriarhicească a Constantinopolului; și le-a câștigat acestea pentru cele multe și mari binefaceri, și slujbe făcute sfintei Bisericii celei mari; că din însăși veniturile sale a plătit peste 260 pungi ce datorea ea Turcilor, și creștinilor. Însă fiindcă la Turci este oprit a strămuta mort peste trei mile, afară de trupul sultanului, a cheltuit peste 300 de pungi la poarta Otomană, ca să ia voie pentru strămutarea sfintelor moaște, și ca să ia poruncă către un Capugibașa, ca să le însoțească în Moldova. Toată povestirea aceasta a strămutării acesteia este zugrăvită pe peretele Bisericii de amiazăzi al sfinților Trei Ierarhi, unde se află sfintele ei moaște. Între alte lucruri se înfățișează acolo, și Capugibașa cu ofițerii de sub dânsul, mergând la petrecerea sfintelor moaște. Această strămutare de atunci, se descrie și pe marmura Cuvudiului, unde sunt așezate sfintele moaște, așa: Cu voința Tatălui bineplăcerea Fiului, și conlucrarea Sfântului și de viață făcătorului Duh, a Dumnezeului celui mărit și închinat în sfânta și cea de o ființă, și nedespărțită Treime. Binecinstitorul și de Hristos iubitorul Ioan Vasilie Voevod cu mila lui Dumnezeu Domnitor a toată Moldavia, fiind râvnitor și apărător al sfintei evsevii răsăritene, după dumnezeiască îngrijire, a strămutat din Constantinopol cu multă osârdie, și preamultă dorință aceste cinstite moaște ale Cuvioasei Maicii noastre Paraschevei cei din Târnov. Această strămutare s-a făcut a treia. Iar preasfințitul și fericitul a toată lumea Patriarh D. Partenie, cu toată bunăvoința și sfatul bisericii, a trimis aceste sfinte moaște, ca pe o vistierie dumnezeiască, cu preafericiții trei Mitropoliți D. Ioanichie al Iracliei, D. Partenie al Adrianupolei; D. Teofan al Paleon-Patron, în zilele Preasfântului D. Varlaam Mitropolitul Sucevei și a toată Moldavia; iar binecinstitorul și de Hristos iubitorul și cu mila lui Dumnezeu Stăpân al nostru, și Domnitor a toată Moldavia Ioan Vasilie Voevod, de acasă ieșind cu evlavie, și din tot sufletul primind această neprețuită! Vistierie, potrivit le-au pus și le-au păstrat în cea nouă zidită biserică a sfinților Trei Ierarhi și ai lumii dascăli: Vasilie cel mare, Grigorie de Dumnezeu grăitorul, și Ioan Hrisostom, spre cinstea și mărirea lui Dumnezeu celui lăudat în Treime, și spre veșnică solire a Preacuvioasei Maicii noastre Paraschevei, pentru lăsarea păcatelor sale și a tot strălucit neamului lui. În anul de la Adam 7149 iar al Domniei lui al 8-lea, în 13 Iunie; în același an s-a născut și preaiubit Fiul lui, Ioan Ștefan Voievod, căruia să-i dea Domnul zile îndelungate, și viață de mulți ani, Amin. Din tradiție avem povestiri de multe minuni săvârșite de Cuvioasa în anii cei din-naintea noastră, pe care nu s-a sârguit cineva a le aduna, și a le publica spre lauda lui Dumnezeu slăvitorul sfinților săi; încă și în zilele noastre nu contenește a face minuni celora ce cu credință aleargă la dânsa. Căci câți neputincioși au evlavie la sfintele moaște, alergând cu credință sau din acoperămintele puse la capul cel sfânt al Cuvioasei luând, și purtând, dobândesc vindecare! Și la neplouare, sau altă nevoie mare, făcând litanie creștinii cu sfintele moaște, nu se lipsesc de cerere. Ci și în patria ei Epivata unde, precum se zice, părintească casa ei s-a prefăcut în biserică cu numele ei, Cuvioasa face preamulte minuni; din care amintim aici una mai nouă povestită de Epivateni Arhimandritului D. Serafim Caracaleanul, fostul egumen în anii trecuți ai mânăstirii sfinților Trei Ierarhi, când Cuvioasa, arătându-se fățiș, a scăpat din înecare o corabie din insula Hios.

Căreia se cuvine mărirea în vecii vecilor, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul, cuvioșilor tineri; iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe muncitorul l-a plecat a striga: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Maică Fecioară, să nu încetezi a ruga pe Domnul, ca să ne izbăvească pe noi din primejdii și din necazuri Stăpână; ca și cu sârguință să cântăm: Binecuvântat este Preacurată, Rodul pântecelui tău.

Maică Fecioară Stăpână, mai sfântă te-ai arătat decât toate puterile cerești, și decât heruvimii și serafimii, ca ceea ce ai născut pe Hristos, Stăpânul zidirii.

Și ai născut și ești Fecioară, și după naștere ai rămas curată ca și mai înainte de naștere, Născătoare de Dumnezeu, nearzându-se pântecele tău. Pentru aceea cu credință, după Dumnezeu, pe tine te mărim Preacurată.

Mă înfricoșează și mă tulbură valurile greșelilor mele; ci tu Preasfântă ceea ce ești bună, cere-mi milostivire în ceasul cercării, mântuire dăruindu-mi.

Alt Canon,

Irmos același.

Drept fiind Maică cuvântul Mirelui Hristos, ai urmat aceluia cu neabătut dor, Doamnă numită Paraschevo, strigând: Binecuvântat ești Dumnezeul nostru.

De frumusețea care se strica nu te-ai grijit Paraschevo Cuvioasă, privind la răsplătirea care este acolo, și ai luat mărire neîmbătrânitoare, dumnezeiasca podoabă și veselie.

Cu râurile cuvintelor tale cele de miere izvorâtoare Paraschevo, umpli sufletele oamenilor de veselie dumnezeiască, ale celor ce cu laudă, măresc cu cântări pe Dumnezeu cel întru-tot mărit.

A Născătoarei:

Mare taină s-a făcut întru tine Fecioară Maică; Fiul lui Dumnezeu din pântecele tău S-a întrupat, și tuturor S-a arătat; Căruia veselindu-ne Îi cântăm: Dumnezeul părinților bine ești cuvântat.

Alt Canon,

Irmos: Tinerii evreești...

Apus-ai ca soarele, Cuvioasă Maică; și luminezi cu minunile pe cei ce cântă cu fierbinte credință și dragoste: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Umplutu-s-au toate laturile de bună-mireasma ta întru aflarea moaștelor tale; cărora poruncești Cuvioasă a cânta cu credință: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...,

Aflându-te Maică, șchiopilor îndreptare; că cel ce era bolnav de picior, sărind a strigat fără tăcere: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Și acum..., a Născătoarei:

Iată tu Fecioară, aceea pe care te-a proorocit cu Duhul Sfânt marele Isaia, în pântece pe Dumnezeu zămislind, L-ai născut; și binecuvântat este Preacurată Rodul pântecelui tău.

Cântarea a 8-a:

Irmos:

Din văpaia cuvioșilor roua o ai izvorât, și jertfa dreptului cu apă ai ars-o; că toate le faci Hristoase cu singură voirea; pe Tine Te preaînălțăm întru toți vecii.

Tu ești scăparea noastră, și mângâiere tuturor Fecioară Preacurată, că iată Domnul tuturor, născându-Se din pântecele tău, te păzește Fecioară și după naștere, pe care bine-L cuvântăm cu buze nevrednice, și-L preaînălțăm întru toți vecii.

Pleacă-te, ceea ce ești gata fierbinte sprijineală a credincioșilor, și scăparea mea, și primește rugăciuni dureroase din inima mea, și mă scapă de împătimirea dobitocească, și de relele deprinderi, și plâns de bucurie dă Fecioară sufletului meu celui întunecat.

Când gândesc la relele cele lucrate de mine, și la judecata cea groaznică, mă înfricoșez Fecioară și mă tem. Ci tu ca o iubitoare de oameni mai înainte de sfârșit fă-mi Milostiv pe Judecătorul; că tu ești întemeierea tuturor celor căzuți, nădejdea și folositoarea celor deznădăjduiți.

Roagă Curată pe Fiul tău și Dumnezeu, să ne fie nouă Milostiv și lesne împăcat; și cu rugăciunile tale păzește-ne de toată nălucirea cea potrivnică și să se surpe degrab semeția vrăjmașilor; ca să te lăudăm pe tine cea cu Dar dăruită.

Alt Canon,

Irmos același:

După legea părinților, ținând adevărata credință părintească, preafericită, ai scuipat fețele diavolilor, sărutând icoana Domnului cu temere de Dumnezeu; primind pe Cel ce S-a arătat în lume din Fecioară pe care Îl preaînălțăm în veci.

Minte dumnezeiască și alăută cu totul întocmită a Preasfântului Duh, privighetoare bine glăsuitoare, lauda de căpetenie a credincioșilor, stâlp al ortodoxiei și înțeleaptă întărire; îndreptarea Bisericii, lauda monahilor și podoaba tuturor cuvioșilor, te-ai arătat, lăudând pe Hristos în veci.

Purtătoare de mir a Preasfântului Duh te-ai arătat Maică, prin vărsarea mirului învățăturilor tale celor cu bună mireasmă și înțelepte, pierzând stricăciunea înșelăciunii cea rău împuțită, și bine-înmiresmând, cinstita Biserică cu binefacerile tale Paraschevo; strigând neîncetat: Cu cântări te preaînălțăm Hristoase în veci.

A Născătoarei:

Muntele lui Dumnezeu cel gras, pe care Proorocul dedemult lăudându-l l-a arătat, tu ești Fecioară; din care S-a tăiat Piatra cea din capul unghiului Hristos, și a sfărâmat puterea idolilor. Pe Acesta neîncetat Îl lăudăm și-L preaînălțăm în veci.

Alt Canon,

Irmos: Pe împăratul ceresc...

Întărindu-te cu mintea, râvnind vieții îngerești, trupul ți-ai dat postului și rugăciunii, Cuvioasă, și viezi în veci.

Preafericită între femei te-ai arătat fericită Paraschevo, cântând Făcătorului: Pe Tine Te preaînălțăm în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Slăbănogului, ce a fost întru mulți ani, tămăduire neputinței i-ai dat preacinstită. Pentru aceasta pe tine te-a lăudat Cuvioasă în veci.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca ceea ce ești mai înaltă decât toate făpturile de Dumnezeu Născătoare, roagă-te Fiului Tău și Dumnezeului nostru, să ne mântuim de toate muncile, noi cei ce te cinstim pe tine cu adevărată dragoste.

Cântarea a 9-a:

Irmos:

Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putință oamenilor, spre care nu cutează a căuta cetele îngerești; iar prin tine Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat. Pe care mărindu-L cu oștile cerești, pe tine te fericim.

Să nu ne uiți pe noi robii tăi, Maică Fecioară neispitită de nuntă, cei ce năzuim la Biserica ta. Că tu singură ești nădejdea creștinilor, întărirea tuturor celor ce aleargă la tine Curată; ascultă și împlinește rugăciunile noastre Stăpână.

Bucură-te zidul cel nesurpat, bucură-te Acoperământul lumii, bucură-te Biserică, bucură-te făclie, bucură-te scaun al lui Dumnezeu; bucurăte bucuria și ajutătoarea tuturor! Ceea ce ești dea pururea armă de mântuire nebiruită, asupra vrăjmașilor celor nevăzuți.

Avându-te pe tine Curată, părtinitoare, acoperământ și nădejde, zid și scăpare, curățire și dezlegare de cele rele, ne mântuim de ispite și de primejdii, de boli și de patimi. Pentru aceea neîncetat lăudăm puterile tale.

Tu ești mărirea îngerilor oglinda Proorocilor, lauda Patriarhilor și a Apostolilor; tu podoaba Mucenicilor lui Hristos, sfințenia pustnicilor și a drepților, și înnoirea a toată lumea.

Alt Canon,

Irmos același:

Luptându-te tu pentru Biserica lui Hristos, ucigașul de oameni neputând să te vadă, îți trimitea ispite. Însă rămânând neclintită, vrăjmașilor celor de gând le-ai stătut împotrivă vitejește, închinându-te icoanei lui Hristos, de Dumnezeu înțelepțită Paraschevo.

Împodobită cu vitejie nespusă, și împodobită cu străluciri prealuminate, preafericită cu bucurie stai înaintea Scaunului lui Dumnezeu, unde este glasul celor ce prăznuiesc, de Dumnezeu înțelepțită Paraschevo.

Cinstea cea vrednică a luptelor tale o ai luat, și ca purtătoare de cunună săltând acum în ceruri împreună cu îngerii, unde este soborul Proorocilor și al Apostolilor, și multa oaste a Mucenicilor, unde este adunarea Patriarhilor, adu-ți aminte de noi Cuvioasă Maică Paraschevo.

A Născătoarei:

Ajutătoarea împăraților celor credincioși în războaie dă-le conducătorilor noștri biruință asupra vrăjmașilor, Născătoare de Dumnezeu, acoperindu-i de toată răutatea; tu Maica lui Dumnezeu Preacurată, care nu știi de nuntă; ca lăudând pe Fiul tău, pe tine să te slăvim.

Alt Canon,

Irmos: Cu adevărat Născătoare...

Nu înceta a ruga pe Hristos, Maică Cuvioasă, să ne scape din nevoi pe noi slugile tale, care din suflet te lăudăm pe tine.

Frumusețea fecioarelor te-ai arătat Cuvioasă, că vieții îngerești ai râvnit; deci nu înceta a te ruga pentru cei ce te cinstesc pe tine.

Slavă...,

Împreunatu-te-ai cu cetele celor fără de trupuri, și stai înaintea Stăpânului bucurându-te cu fecioarele cele înțelepte; acestuia acum roagă-te pentru lume.

Și acum..., a Născătoarei:

De bucurie și de veselie umple-mă Fecioară, ca ceea ce ai primit pricina bucuriei; că tu ai izvorât tuturor bucuria.

LUMINÂNDA

De viața îngerească dorind, te-ai depărtat în pustietăți, și patimile trupești supunându-le, întocmai cu îngerii te-ai arătat, Cuvioasă Maică Paraschevo. (De două ori)

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Preamare minunea nașterii tale cea mai presus de minte, spăimântează tot gândul, al celor pământești și al îngerilor; că Fecioară fiind, ai născut, și Fecioară ai rămas ca și mai înainte de naștere. O înfricoșată taină! O naștere minunată! O purtare de pântece prealăudată!

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glasul 1

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Paraschevo de Dumnezeu înțelepțită, cu multă înfrânare, cu rugăciunea și cu cererea, cu Dumnezeu te-ai unit, și nebiruită ai rămas de meșteșugirile luptătorului; pentru aceasta și cu îngerii dănțuiești în ceruri. Pentru acestea adunându-ne astăzi, te cinstim pe tine, și prăznuim dumnezeiască pomenirea ta. (De două ori)

Plecându-te voii Atotvăzătorului Dumnezeu, de la Dânsul ai luat Dar a face minuni, și a goni duhurile vicleniei. Pentru aceasta te fericim pe tine, și prăznuim sfântă pomenirea ta cu credință și după cuvioasa datorie, de Dumnezeu fericită.

Cu înfrânarea, cu postul și cu săvârșirea faptelor bune ai omorât zburdarea trupească. Pentru aceasta te-ai arătat ca cum ai fi fost vie după moarte cu adevărat; că moartea ca o umbră o ai socotit, la Dumnezeu mergând, și în mâinile Lui dându-ți sufletul. pe care roagă-L, să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Cuvioasă Maică Paraschevo, din pruncie pe sine-ți te-ai făgăduit lui Hristos Dumnezeu, și de Dânsul fiind întărită, patimile trupești le-ai supus, ca cel mai prost să slujească celui mai bun. Pentru aceasta și cununa răbdării din mâna Lui ai luat; Căruia roagă-te, să mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu, tu ești vița cea adevărată, care ai odrăslit rodul vieții; ție ne rugăm, roagă-te Stăpână cu Preacuvioasa Parascheva, să miluiască sufletele noastre.

DOXOLOGIA (Slavoslovia) CEA MARE. Ecteniile și Otpustul.

Ceas 1, și cel desăvârșit otpust

ÎNTRU ACEASTĂ ZI

Sfinții Mucenici Nazarie, Ghervasie, Protasie și Chelsie.

VEZI: Slujba lor, se pune în altă zi, sau cum va voi cel mai mare.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., StihiriIe, glasul al 4-lea.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Apărătorii credinței lupta săvârșind, cununa biruinței au luat, înțeleptul viteaz Nazarie, și marele Protasie, împreună cu Chelsie înțeleptul, și de Dumnezeu gânditorul Ghervasie; pe care îi lăudăm ca pe niște viteji ostași, ca pe niște moștenitori împărăției celei de sus, și ca pe niște jertfe de bunăvoie.

Să se laude Nazarie și să se cinstească Protasie, dumnezeiescul Chelsie și Ghervasie care cu bună mărturisire au pătimit, și înșelăciunea au micșorat și cu cetele îngerești cu sfințenie împreună s-au numărat, și s-au îndumnezeit după dumnezeiasca împărtășire, și cununi de biruință au luat din mâna cea de viață începătoare.

De Dumnezeu înțelepțitul Nazarie, cu dumnezeiasca propovăduire cetăți înconjurând, le-a luminat; pe care urmându-l Chelsie, au câștigat mărirea dumnezeieștilor Mucenici, călcând pe cel înșelător. pe aceștia toți cu laude să-i cinstim, ca pe niște stele și luminători celor din întunerec, și ca pe niște doctori ai sufletelor noastre.

Slavă..., glasul al 8-lea.

Să lăudăm jertfele cele cuvântătoare, pe Nazarie, Protasie, Ghervasie și Chelsie; căci toată nebunia tiranilor și pe idoli i-au surpat. Pentru aceasta, cu rugăciunile lor Hristoase Dumnezeule, pace lumii dăruiește, și sufletelor noastre mare milă.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: Doamne de ai și stătut...

Mă tem de ceasul hotărârii, cheltuind în lenevire toată, viața mea, ca nimenea din oameni vreodată; ci apucând acum mai înainte de sfârșit Maică Fecioară, scapă sufletul meu din robia celui străin.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea:

Cuvinte al Tatălui, Fiule Cel fără de început, și cu Duhul împreună pe scaun șezător, cum ți-ai întins pe lemn preacurate mâinile Tale? Pentru ce ești acum în atâta mizerie Preabunule? Stând lângă răstignirea Ta, striga cea fără de prihană.

Troparul, glasul al 4-lea.

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANONUL Sfinților Mucenici pe 4.

Facerea lui Iosif.

Cântarea a l-a, glasul al 4-lea:

Irmos:

Deschide-voi gura mea, și se va umplea de Duh, și cuvânt voi răspunde Împărătesei Maicii, și mă voi arăta luminat prăznuind, și voi cânta minunile ei bucurându-mă.

Cu credința nevoindu-vă și lupta săvârșind, cu cunună de biruință v-ați încununat, dumnezeieștilor Mucenici; pentru aceasta prăznuim veselindu-ne, dumnezeiască pomenirea voastră.

Cu vetrela Dumnezeiescului Duh, ca și cu niște aripi ridicându-vă, ați trecut noianul muncilor fără udare, măriților Mucenici; și acum v-ați sălășluit la dumnezeiescul liman al strălucirii celei de sus.

Slavă...,

Cu Crucea ca și cu o pavăză îmbrăcându-vă fericiților, pe vrăjmașul cel fără de trup l-ați biruit cu trupul; luând munci de multe feluri și moarte nedreaptă.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe una ceea ce a încăput în pântece pe Domnul Cel mai înainte de veci, pe Fecioara cea fără prihană, să o lăudăm; că s-a făcut mai desfătată decât cerurile, întrupând pe Dumnezeu, pentru bunătate.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Pe ai tăi cântăreți...

Ca niște struguri dumnezeiești ai viei celei dumnezeiești fiind cu adevărat, ați izvorât nouă vin din nevoințe mucenicilor, care duhovnicește veselește mințile cu Darul.

Tare ai stătut împotrivă, Nazarie Mucenice al lui Hristos, gonitorului celui ce ți-a poruncit ție să jertfești dumnezeilor celor urâți, preafericite; celui ce era gata, să te junghie ca pe un miel, Mărite.

Slavă...,

Împreuna glăsuire de laudă să cântăm toți astăzi cu credință, lui Nazarie, lui Protasie, lui Ghervasie și lui Chelsie, celor ce au fost martori adevărului întru Duhul.

Și acum..., a Născătoarei:

Cortul legii mai înainte te-a închipuit pe tine Curată, ceea ce erai să fii lăcaș sfânt lui Dumnezeu; din care era să vină curățirea noastră; Cel ce ne dăruiește nouă sfințenia.

Irmos:

Pe ai tăi cântăreți Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești izvor viu și îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întărește-i, și întru dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicește-i.

SEDEALNA, glasul 1:

Podobie: Mormântul tău Mântuitorule...

A mucenicilor celor nevoitori împătrită dumnezeiască și cinstită pomenire cu sfințenie să o prăznuim, îndulcindu-ne în toate zilele cu minunile lor, ca și cu niște izvoare care izvorăsc din cinstitele lor moaște, oprind bolile credincioșilor, cu puterea Duhului.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Luminează ceea ce ești bună, cu lumina ta sufletul meu cel întunecat Curată, și-mi împrăștie întunecarea, și mă învață să fac voia Fiului tău; ca să aflu iertare de greșelile mele cele multe Preacurată, și să mă izbăvesc de focul cel nestins cu rugăciunile tale.

A Crucii, a Născătoarei:

Dacă a văzut nevinovata Fecioară pe Mielușelul ridicat pe Cruce, tânguindu-se, striga: Dulcele meu Fiu! Ce nouă și preamărită vedere este aceasta? Cum Cel ce ții toate cu mâna, pe lemn Te pironești cu trupul!

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Cel ce șade în slavă, pe Scaunul Dumnezeirii, pe nor ușor a venit Iisus Cel mai presus de Dumnezeire, prin palmă curată, și a mântuit pe cei ce strigă: Slavă Hristoase puterii Tale.

Dragostea sfinților tăi Mucenici, cea mai presus de minte, covârșește tot gândul Cuvinte; asemenea și luptele și nevoințele cele mari și vitejiile, care le-ai dat celor ce au pătimit după lege.

Un cuget în osebite trupuri au arătat, fiind prea-răniți ostașii lui Hristos, și pe unul Dumnezeu în priveliște au mărturisit, și înșelăciunea mulțimii dumnezeilor arătat au pierdut-o.

De lupta cinstiților Mucenici Nazarie, Ghervasie, Protasie și Chelsie, îngerii s-au mirat; cum în trup luptându-se cu cel fără de trup, l-au doborât pe pământ prea-bărbătește!

Slavă...,

Ca niște vrednici ostași, ca niște nebiruiți Mucenici, și viteji ai lui Hristos, ca niște apărători ai creștinătății, ați moștenit cereștile lăcașuri, și vă veseliți pururea împreună cu cetele îngerești.

Și acum..., a Născătoarei:

Nedeșertând sânurile părintești, preacurată Născătoare de Dumnezeu, în sânurile tale cele preacurate a încăput Dumnezeu Cel Preaînalt, gătind ca un Bun dumnezeiască ședere tuturor și mărirea cea nesfârșită.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta; că tu Fecioară neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel ce este peste toate, și ai născut Fiu pe Cel fără de ani; dăruind pace tuturor celor ce te laudă.

Trupul tău Nazarie s-a împărtășit rănilor, chinurilor și muncilor celor de multe feluri; pentru aceasta ne izvorăște mir cu bun miros, care umple de mireasmă sufletele celor ce te laudă pe tine cu credință neîndoită, întrutot lăudate.

Cu picăturile sângelui tău ai stins cărbunii mulțimii dumnezeilor, purtătorilor de chinuri; și cu focul dumnezeieștilor minuni, întrutot înțelepte, ai ars uscăciunea cumplitelor patimi, cu Dumnezeiescul Dar al Mântuitorului, Nazarie.

Florile cele ce dau din sine mireasma dumnezeieștii cunoștințe, grădinile dumnezeieștii științe, pomii cei roditori ai raiului; pe preabunii și luminații Mucenici să-i lăudăm și cu credință să-i fericim.

Slavă...,

Să se laude Nazarie, să se mărească Chelsie, și împreună cu Protasie să se laude cu credință viteazul Ghervasie; care sunt stâlpi neclintiți ai Bisericii și temelii nemișcate.

Și acum..., a Născătoarei:

Sabia care păzea oarecând Edenul, dosul a dat Curată, credincioșilor celor însemnați cu cinstit sângele ce s-a scurs dedemult prin împungerea suliței, din coasta Celui ce a răsărit din tine.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Cugetătorilor de Dumnezeu...

Călătoriile tale au fost pe ape preafericite Nazarie, și nu s-au cunoscut într-însele urmele tale cele întru Duhul; cu a Căruia putere pe toți vrăjmașii ai rușinat.

Patimile trupurilor cele nevindecate, le-ai vindecat cu Dumnezeiescul Dar, Mucenice Nazarie; pe care cu bună-mireasmă îl izvorăști celor ce se apropie de cinstite moaștele tale.

Slavă...,

Călcând arătat dumnezeiescul Protasie și cu dânsul marele Ghervasie, bogăția cea vremelnică și boieria, s-au învrednicit vrednicei măririi.

Și acum..., a Născătoarei:

Legile firii tu una le-ai înnoit Fecioară, născând pe Dumnezeul Cel fără de moarte, Cel ce S-a îmbrăcat în trup muritor, ca să îndumnezeiască pentru bunătate, pe cei omorâți.

Irmos:

Cugetătorilor de Dumnezeu, săvârșind acest praznic dumnezeiesc, și cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniți să pleznim cu mâinile, slăvind pe Hristos, Cel ce S-a născut dintr-însa.

CONDAC, glasul 1:

Podobie: Ceata îngerească...

Mărirea cea împătrit numărată a mucenicilor lui Hristos, să o lăudăm credincioșilor cu laude de cântări; pe Nazarie, Protasie, pe Ghervasie și Chelsie, că aceștia s-au nevoit până la tăiere și moarte, aceștia luând cununa nestricăciunii, se roagă să ne mântuim noi.

ICOS.

Nevoința purtătorilor de chinuri, luptele și slăvita moarte, veniți toți iubitorii de praznic, cu cântări de laude și cu glasuri să slăvim pe ceata cea împătrit numărată; pe înțeleptul Protasie, împreună cu Ghervasie, și pe dumnezeiescul Nazarie, împreună cu Chelsie de Dumnezeu grăitorul și tânărul ostaș; că au stins toată nebunia păgânească, mărturisind pe Hristos Dumnezeu mare, Împărat mai înainte de veci, împreună cu Tatăl și cu Duhul; și acum după moarte se roagă, să ne mântuim noi.

SINAXAR

În această zi, pomenirea Sfinților Mucenici: Nazarie, Protasie, Ghervasie și Chelsie.

Stih: Pe Nazarie împreună cu cei trei nevoitori,

Sabia i-a adus Nazarineanului Dumnezeu biruitori.

Nazarie împreună cu trei se tăie, în ziua a patrusprezecea.

Aceștia s-au nevoit în Roma în zilele lui Nero împăratul, după săvârșirea sfinților Apostoli Petru și Pavel. Dintre aceștia Sfântul Nazarie era din tată de bun neam și bogat, asemenea și din mamă, povățuindu-se spre bunacredință de Apostolul Petru și botezându-se de Lin episcopul Romei. Deci când a fost în vârstă de douăzeci de ani, trecând prin cetățile Italiei, propovăduind, a atras pe mulți la credință; iar peste zece ani, nimerind în cetatea Plachentia, află pe Protasie și Ghervasie, băgați în temniță de domnul Anulie, și a fost gonit dintru acea cetate. Mergând dar la altă cetate numită Chimelin, luă cu sine pe Sfântul Chelsie, fiind copil de trei ani, și îndată se băgă în temniță de boierul Dinovie. Apoi dându-i-se drumul de acolo, se duse la cetățile lui Tiberie, binevestind, și prinzându-se de Nero, a fost legat și dat la fiare. Scăpând de acestea nevătămat, iarăși se duse la Plachentia, și află vii în temniță pe Ghervasie și pe Protasie; și iarăși se trimise la Roma de Anulie, unde se făcu pricină de mântuire moșului său; și întorcându-se la Mediolan, i s-a tăiat capul împreună cu Ghervasie, Protasie, și Chelsie.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Silvan.

Stih: Silvan prin tăierea sabiei mândria a înfruntat.

Și prin aceasta tăietor înșelăciunii s-a arătat.

Acesta era din Gaza, bărbat blând, întreg cu credința, preot bisericii din Gaza, bătrân cu vârsta; care stând de față înaintea poporului Cezarenilor, a fost bătut cu amar, și i s-a strujit coastele. Apoi a fost osândit, să muncească la băile de aramă din Zoora; și de acolo fiind scăpat de credincioși, s-a învrednicit a se face episcop. Și ajungând la adânci bătrânețe și în neputință, căci era zvântat de boală, i s-a tăiat capul de către închinătorii de idoli.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Petru Avsetamul.

Stih: Petru cu dumnezeiască râvnă focul biruind.

S-a arătat, văpaia mincinoasei dumnezeiri stingând.

Acesta era din munții Elevterupolei, din satul ce se chema Ania, tare și sporit cu sufletul; iar cu trupul tânăr și vârtos. Și multe răbdând în nevoință pentru credință, și toate cele pământești defăimându-le, în al șaselea an al împărăției lui Dioclețian și Maximian, s-a făcut jertfă bineprimită lui Dumnezeu, săvârșind lupta prin foc.

Tot în această zi, Sfântul Eftimie care s-a luptat în Tesalonic pentru sfintele icoane.

Stih: În locul veseliei al căruia nume îl porți, locuiești Părinte:

Nevoindu-te pe cât ți-a fost puterea, Fericite.

Tot în această zi, Sfinții patruzeci de Mucenici cei din Egipt și Palestina, care de sabie s-au săvârșit.

Stih: Îndoita douăzecime a mucenicilor, sabie a răbdat:

Aceștia pe care Egiptul și Palestina i-au arătat.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu fără numai Făcătorului; ci îngrozirea focului bărbătește călcându-o, se bucurau cântând: Prealăudate, Domnul părinților și Dumnezeule, bine ești cuvântat.

Pe piatra dumnezeieștii cunoștințe, întărindu-vă pașii inimilor voastre măriților, nu i-ați abătut spre meșteșugirile vrăjmașilor; ci pururea cântați: Domnul și Dumnezeul părinților, bine ești cuvântat.

Lumina cea neînserată v-a răsărit vouă celor ce prin sânge ați pătimit, și veselia cu adevărat v-a primit, marilor Mucenici; pe voi cei ce cântați: Domnul și Dumnezeul părinților, bine ești cuvântat.

Slavă...,

Sfințit-ați cetățile, cu râvnă înconjurându-le fericiților, mărturisind pe Hristos înaintea tiranilor, și dând toată vindecarea celor ce le trebuia, cu Darul Preasfântului Duh, purtătorilor de chinuri.

Și acum..., a Născătoarei:

Preasfințit palat aflând Dumnezeu pântecele tău, într-însul S-a sălășluit, făcând fii Luminii, ceea ce ești cu totul fără prihană, pe cei ce strigă: Domnul și Dumnezeul părinților, bine ești cuvântat.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Pe tinerii cei binecredincioși...

Mânecând către Soarele cel mare, ce minunat a răsărit din Fecioară, nebiruiților Mucenici, lumină ați fost, și întunericul înșelăciunii cu Darul ați împrăștiat; pe Domnul lăudați strigând, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Roma cea veche a propovăduit nevoințele tale Nazarie mult-pătimitorule, și Constantinopolul laudă minunile, ținând cu credință sfințitele tale moaște și strigând: Pe Domnul lăudați, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Dumnezeiescul Nazarie izvorând mirurile Darului, îndeamnă pe toți cei ce aleargă cu credință, să le ia spre luminare și curățire; cei ce strigă: Pe Domnul lăudați-L lucrurile, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Pe voi vitejii purtători de chinuri, Nazarie, Chelsie, Protasie și Ghervasie, avându-vă rugători preatari către Dumnezeu, cu dragoste strigăm: Pe Domnul lăudați-L lucrurile, și-I preaînălțați întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu trupul unindu-se cu tine după ființă, Cel ce dă tuturor viață, pe mine tot iarăși m-a zidit, tot m-a înnoit, cel ce am fost învechit în păcate Preacurată. Pentru aceasta pe tine Fecioară te lăudăm, și te preaînălțăm întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Pe tinerii cei bine credincioși în cuptor, nașterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit; atunci fiind închipuită, iar acum lucrată; pe toată lumea ridică să-ți cânte ție: Pe Domnul lucrurile lăudați-L, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Eva adică prin boala...

Cu puterea lui Hristos întărindu-vă, a Celui ce a călcat răutatea pierzătorului; plecându-vă acestuia grumazii, ați luat sfârșit prin sabie, dezlegându-vă de trup, marilor Mucenici. Pentru aceasta după vrednicie sunteți fericiți.

Împodobiți ați fost cu rănile trupului, și îngerilor v-ați asemănat; și acum stați înaintea feței Ziditorului, pururea bucurându-vă, și cu împărtășirile cele preafrumoase arătat împodobindu-vă, întrutot fericiților.

Cu semne și cu minuni v-a împodobit Stăpânul, mai înainte de sfârșit și după sfârșit, întrutot lăudaților: Nazarie, Protasie, Chelsie și Ghervasie, nebiruiților Mucenici. Pentru aceasta după vrednicie sunteți fericiți.

Slavă...,

Sfințitu-s-au toate prin dragostea voastră, săvârșind astăzi pomenirea voastră. Se bucură Mucenicii și Proorocii cu noi prăznuiesc; cu care împreună rugați-vă pentru noi Făcătorului de bine, întru-tot fericiților.

Și acum..., a Născătoarei:

Glasul dumnezeiescului Gavriil aducem ție bucurându-ne, Fecioară Preacurată: Bucură-te ceea ce ești plină de Dar! Lauda mucenicilor și a Apostolilor și mântuirea tuturor credincioșilor, Fecioară Maică, care nu știi de nuntă.

Irmosul:

Eva adică prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus; iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântarea ai înflorit. Pentru aceasta toți te mărim.

LUMINÂNDA

Ceata cea împătrită a purtătorilor de chinuri, pe Nazarie, Ghervasie, împreună cu Chelsie, să-i încununăm cu cântări de laudă, și pe măritul Protasie; că aceștia îmblânzesc pe Dumnezeu pentru lume.

A Născătoarei:

Ceea ce ești dulceața îngerilor, bucuria celor necăjiți, folositoarea creștinilor, Fecioară Maica Domnului, apără-ne pe noi și ne scapă de muncile cele veșnice.