SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile, glasul 1.

Podobie: Prealăudaților Mucenici...

Dragostea lui Hristos, cea prea în chip de lumină și prea-dumnezeiască, ți-a luminat sufletul, și prin strălucire prea-dulce, ți-a strălucit gândirea cu bună credință, și toată patima dulceții celei simțitoare, o a ars ca focul, făcându-te lăcaș preacinstit cereștilor străluciri.

Mare cuviința cuvintelor tale Ieroteie și învățătura și meșteșugul cel bine alcătuit, al dovedirilor tale celor înțelepte, se cunoaște a fi roadă gândului Celui cu știința desăvârșit, și luminează pe cei ce aleargă către Dânsul, și înțelepțește pe cei ce citesc.

Cartea ta cea prea-vestită pentru dumnezeieștile vedenii Cuvioase, și dogmele tale cele mai presus de fire, Dionisie cel mare le-a arătat credincioșilor. Cu care roagă-te, să dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Slavă..., glasul al 2-lea:

Stătut-ai înaintea adormirii Maicii lui Dumnezeu, propovăduitorule de cele dumnezeiești, și cu graiurile cele dumnezeiești ai veselit inimile credincioșilor, Fericite; și îndulcind cuvântul cel sfințit al bine-vestitorilor Apostoli, ai cântat tainele lui Dumnezeu; și pentru aceea luând îndrăzneală către Hristos, Ierarhe Ieroteie, roagă-te pentru sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Preacurată ceea ce stăpânești peste toate făpturile, mintea mea cea rău stăpânită de patimi, dezleagă-o cu folosința ta cea călduroasă și cu rugăciunea cea de Maică, și mă fă slujitor Fiului și Dumnezeului tău.

A Crucii, a Născătoarei:

Când a văzut mielușeaua cea nespurcată, pe Mielușelul său trăgându-se la junghiere, ca un om de voia Sa, tânguindu-se zicea: Acum Te nevoiești să mă faci fără de Fiu Hristoase, pe mine care Te-am născut! Pentru ce ai făcut aceasta Mântuitorule a toată lumea? Laud însă, și măresc bunătatea Ta cea desăvârșită, mai presus de gând și de cuvânt, Iubitorule de oameni.

STIHOAVNĂ din Octoih.

Punem și aceste Stihiri ale Sfântului, glasul al 4-lea:

Podobie: Ce pe un viteaz între Mucenici...

Puterea cuvintelor lui Pavel, de la înălțimea sfatului, te-a pogorât pe tine Ieroteie, și ca pe cel ce ești vrednic, te-a înălțat dându-ți cârmele către păstorirea Bisericii; pe care ca un prea-bun cârmaci cu adevărat, o ai îndreptat la limanurile cele neînvăluite, și ai mântuit-o.

Stih: Preoții Tăi se vor îmbrăca cu dreptate, și cuvioșii Tăi se vor bucura.

De un chip aflându-te cu Apostolii Ieroteie, Domnul împreună cu aceștia te-a adus la îngroparea preacuratei Sale Maici; pe care ai încununat-o cu laude întru adevăr potrivite, și ai trimis-o Fiului ei, Dumnezeului și Mântuitorului tuturor; cu care împreună neîncetat roagă-te, pentru noi cei ce te lăudăm pe tine.

Stih: Gura mea va grăi înțelepciune și cugetul inimii mele pricepere.

Aflându-te pe pământ Ieroteie, ai câștigat descoperirile, privind pururea sus ca un privitor de Dumnezeu, arătătorule de cele sfinte, preabunule. Deci, ca cel ce câștigi acum neapărat răsplătirile acelora, întru adevăr preamărite, roagă-te să se dăruiască curățire, celor ce întru credință săvârșesc pomenirea ta cea purtătoare de lumină, și preacinstită.

Slavă..., glasul al 2-lea.

Sfințita lui Dumnezeu dăruire și de Dumnezeu primitul arătător de cele sfinte, care s-a luminat cu dumnezeiasca lumină, și s-a făcut luminător Bisericii, și cu Darul cel revărsat peste buzele sale de la Duhul Sfânt, a defăimat nebunia meșteșugitelor împleticiri ale sofiștilor, cu cântări de laudă să-l lăudăm: Bucură-te cel întocmai cu Apostolii, cu cuvântul și cu chipul! Bucură-te ucenicul și ajutătorul lui Pavel! Bucură-te cel ce cu amenințarea dumnezeieștii începătorii, ai fost ridicat pe nori împreună cu Apostolii, și împreună cu aceia te-ai făcut privitor celor mai de pe urmă dumnezeiești taine ale Maicii lui Dumnezeu, și pe aceasta cu cântări de ieșire ai slăvit-o; cu care împreună te rogi pentru sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub Acoperământul tău.

A Crucii, a Născătoarei:

Văzându-te pe Tine Iisuse, cea neispitită de nuntă, spânzurat pe lemnul Crucii, plângea și zicea: Fiule preadulce! Pentru ce m-ai lăsat singură pe mine ceea ce Te-am născut, Lumină neapropiată a Părintelui Celui mai înainte de veci? Grăbește și Te preamărește, ca să câștige dumnezeiasca mărire, cei ce slăvesc dumnezeieștile Tale patimi.

Tropar, glasul al 4-lea:

Bunătate învățându-te și trezvindu-te întru toate, cu bună cunoștință ca un sfințitor cuvios îmbrăcându-te, ai scos din vasul alegerii cele negrăite; și credința păzind, drumul întocmai ai săvârșit, sfințite Mucenice Ieroteie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

După obișnuitele Catisme, Sedelnele Octoihului.

Psalmul 50.

CANOANELE

Amândouă din Octoih, și al Sfântului pe 4.

CANONUL Sfântului

Facerea lui Teofan.

Cântarea 1-a glasul al 8-lea,

Irmos:

Apa trecându-o ca pe uscat, și din răutatea Egiptului scăpând Israeliteanul, striga: Mântuitorului și Dumnezeului nostru să-i cântăm.

Pe învățătorul tainelor, care s-a răpit până la Cer, pe dumnezeiescul Pavel, pe vânătorul lumii având dascăl, te-ai făcut ucenic privirii celei de sus.

Limba lui Pavel cea mișcată de Duhul, grăind arătat tainele lui Dumnezeu, aceea te-a cuprins pe tine, Fericite, și te-a făcut grăitor de Dumnezeu.

Slavă...,

Rănindu-te cu dragostea cea duhovnicească și cu cuvinte dumnezeiești, vorbind cu Stăpânul tuturor, ai pus spre tine cuvintele cele sfințite.

Și acum..., a Născătoarei:

Fiind lăcaș de Dumnezeu împodobit al Luminii celei veșnice, Fecioară curată, spală-mă Stăpână și pe mine cel spurcat și întinat de toate păcatele.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Doamne cel ce ai făcut cele...

Ca pe un sfințit vorbitor care grăiești Sfintele Scripturi, și ca pe unul ce propovăduiești cuvântul bunei-credințe, adunându-ne toți te cinstim cu bucurie, și te lăudăm fericite Ieroteie.

Cu putere și cu plecăciune și cu dragoste dumnezeiască, întinzându-te către Făcătorul de bine al tuturor, ți-ai luminat gândul cu razele cele de acolo, și sufletul ți l-ai strălucit preafericite.

Slavă...,

Purtător de numele sfințirii te-ai numit, și te-ai arătat prinos cinstit dumnezeiesc, sfințit Atotțiitorului și Făcătorului veacurilor, și ai împodobit Biserica cea cerească, de Dumnezeu gânditorule.

Și acum..., a Născătoarei:

Cel ce a întins Cerul, și care ține ocolul pământului, cuprinzându-Se trupește în brațele tale, cu toată firea Dumnezeirii, te-a arătat Preacurată întărire tuturor credincioșilor.

Irmosul:

Doamne cel ce ai făcut cele deasupra crugului ceresc și ai zidit Biserica, întărește-mă întru dragostea Ta, că Tu ești marginea doririlor, și credincioșilor întărire, unule Iubitorule de oameni.

CONDAC, glasul al 8-lea:

Podobie: Apărătoare Doamnă...

Pe tine Ierarhul Atenelor te lăudăm, ca cei ce ne-am învățat prin tine cele minunate și negrăite; că te-ai arătat cuvântător de cântare de Dumnezeu primit. Roagă-te dar preafericite Ieroteie, să ne curățim de toate greșelile, ca să strigăm: Bucură-te Părinte de Dumnezeu înțelepțite.

ICOS:

Legea lui Hristos învățând de la Pavel Ieroteie, ai luminat pe marele Dionisie cu buna-credință. Pentru această strigăm către tine: Bucură-te luminătorul Atenelor! Bucură-te podoaba ierarhilor! Bucură-te că tu ai fost întâi Episcop în scaunul Atenelor! Bucură-te că ai fost văzător adormirii Preacuratei Fecioare și Maicii lui Dumnezeu! Bucură-te că ai fost curat de toate cele pământești! Bucură-te luminătorule preastrălucite! Bucură-te că te veselești întru cele cerești! Bucură-te Părinte de Dumnezeu înțelepțite.

Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe înțelepciunea și Cuvântul...

Strălucind cu bunătățile cele duhovnicești, te-ai făcut de un cuget cu învățăturile Apostolilor, preafericite Ierarhe Ieroteie Părintele nostru. Căci din dumnezeiască hotărâre, ai împodobit scaunul, hrănindu-ți trupul cu desăvârșită înfrânare. Pentru aceasta și credința cu scumpătate propovăduindu-o ai păzit-o neclintită până la sfârșit, împreună-vorbitorule cu îngerii; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșale să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

Slavă..., glasul al 3-lea:

Podobie: Pentru mărturisire Dumnezeu...

Toată lumea ai adăpat-o Ieroteie ca și cu niște ape, cu învățăturile dogmelor bunei-credințe; că Hristos izvorul vieții întru tine S-a odihnit, Părinte Cuvioase; roagă-L dar ca cel ce ai îndrăzneală de sus, să ne dăruiască nouă mare milă.

Și acum..., a Născătoarei, asemenea:

Nu s-a despărțit de Dumnezeiasca fire, trup făcându-Se în pântecele tău; ci întrupându-Se a rămas Dumnezeu, însuși Domnul, Cel ce după naștere, ca și mai înainte de naștere, te-a păzit Maică Fecioară fără prihană. Pe Acela neîncetat roagă-L, să dăruiască nouă mare milă.

A Crucii, a Născătoarei:

Mielușeaua Cuvântului cea neîntinată, Fecioara Maica cea nestricată, văzând spânzurat pe Cruce, pe Cel ce a odrăslit dintr-însa fără dureri, tânguindu-se ca o Maică striga: Vai mie Fiul meu! Cum pătimești, vrând să izbăvești pe om de patimile cele de ocară!

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Tu ești tăria mea Doamne Tu și puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu bucuria mea; Cel ce n-ai lăsat sânurile părintești, și a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru această cu Proorocul Avacum, strig către Tine: Mărire puterii Tale Iubitorule de oameni.

Cu graiuri de ritori dumnezeiești, ai luminat cetele credincioșilor, fericite Ieroteie, și ai veselit sfințită adunarea Apostolilor; și fiind întru uimire dumnezeiască, ai cântat: Mărire puterii Tale Iubitorule de oameni.

Cu totul te-ai făcut sfințit lui Dumnezeu, în tot chipul, Fericite, fiind cuprins cu sfințitele cuvinte cele grăitoare de Dumnezeu către Dânsul, de Dumnezeu primite, arătătorule de cele sfinte; de aceea, cei de față înțelepțește te socotesc, și de înțelept vorbitor de Dumnezeu, și de scriitor de laude dumnezeiești.

Slavă...,

Acum văzând Părinte cele dumnezeiești, mai arătat decât toate semnele și umbrele cele trecute preasfințite, cu socotințele cele prea-adevărate ale vederii de Dumnezeu, roagă-te, să se mântuiască, cei ce cântă cu credință: Mărire puterii Tale Iubitorule de oameni.

Și acum..., a Născătoarei:

Tu ai născut pe Dumnezeu, Cel neîncăput, încăpându-L în pântecele tău Preacurată; ca una ce ești curată și împodobită cu strălucirile nevinovăției pururea Fecioară. Pentru aceea te bine-vestim cu adevărat Născătoare de Dumnezeu și cinstim cu credință nașterea ta.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Pentru ce m-ai lepădat dela fața Ta, Cela ce ești lumină neapusă? Și m-a acoperit întunericul cel străin, pe mine ticălosul; ci mă întoarce, și la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.

Fiind dimpreună cu adunarea Apostolilor, cu ei ai sosit dumnezeiescule la dumnezeiasca adormire a preasfintei curatei Maicii lui Dumnezeu, care ne-a născut nouă trupește pe Dătătorul de viață.

Înțelegând, Fericite, minunile cele mai presus de fire ca un bătrân mai presus de fire, le-ai arătat tuturor celor ce primesc cu credință luminare; celor ce poftesc, să priceapă cuvântările tale de Dumnezeu cele adunate la un loc, fericite prea-alesule.

Slavă...,

Cu razele cele preafericite ale luminii celei mai presus de fire luminându-te pe mulți ai biruit cu adeverința dumnezeieștilor dovediri și cu curăția învățându-te cele dumnezeiești, cu învățătură prea-îndelungată și cu privire prea-înțelepțește ai arătat cele dumnezeiești.

Și acum..., a Născătoarei:

Fără ispită de bărbat, Fecioară, ai zămislit pe Cuvântul Cel necuprins cu firea dumnezeiască și Care S-a întrupat pentru noi oamenii, și S-a închipuit din sângiurile tale cele feciorești, mai presus de cuvânt și de legea firii.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Curățește-mă Mântuitorule...

Cu învățătură cuvioasă lui Dumnezeu învățându-te dumnezeiasca cunoștință, ne-ai lăsat nouă Părinte cuvintele tale ca o a doua Scriptură, pentru cunoștința celor sfinte; luminând cu adevărat sufletele noastre.

Fericit te-ai făcut cu adevărat iubitorule de Dumnezeu, cu suflet curat iubind frumusețea cea cu adevărat fericită, și singură dorită a Mântuitorului, Ieroteie.

Slavă...,

Cu socotințe curate, uitându-te către fulgerele cele de înțeles ale dumnezeieștilor străluciri, te-ai arătat părtaș luminii acelora și strălucirii, Fericite.

Și acum..., a Născătoarei:

Chiar și cu adevărat Născătoare de Dumnezeu pe tine te slăvim; că ai născut negrăit cu adevărat, pe adevăratul Dumnezeu, care S-a unit cu trup, după Ipostas, preasfântă Maică Fecioară.

Irmosul:

Curățește-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, și mă ridică dintru adâncul răutăților, rogu-mă. Căci către Tine am strigat, și mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

CONDAC, glasul al 4-lea:

Podobie: Cel ce te-ai înălțat pe Cruce...

Ca un stâlp neclintit Ieroteie nu te-ai temut de îngrozirile vrăjmașilor, ci ai surpat temeiul înșelăciunii, întărindu-te ca pe o piatră cinstită Părinte. Pentru aceasta, ca pe un biruitor, Stăpânul te încununează cu dreapta cea dumnezeiască și începătoare de viață; pe care roagă-L pentru noi toți.

ICOS

Plecându-se poruncilor Tale Apostolii Tăi, Hristoase, și propovăduind tuturor celor din limbi Cuvântul dumnezeieștii Tale veniri, au hirotonit pe la toate bisericile păstori și învățători credincioși; atunci și pe acesta pe care l-ai ales din tinerețe l-ai pus păstor: și luminându-l ca pe un fără prihană, cu voința Ta l-ai înălțat la treapta aceasta, și i-ai dat pe mână turma Ta, și l-ai făcut mărturisitor Împărăției Tale; pe acesta care se roagă pentru noi toți.

SINAXAR

În această lună în ziua patra, pomenirea celui dintru Sfinți Părintele nostru, Ierotei Episcopul Atenei.

Stih: Ierotei dedemult ție s-a sfințit.

Iar acum mutându-se, cu tine Cuvinte s-a împreunat.

Mormântul în ziua a patra pe Ierotei a acoperit.

Acesta a fost unul din cei nonă sfetnici ce erau la Areopag. Deci, învățându-se ale credinței de Apostolul Pavel, s-a hirotonit Episcop Atenei; acesta a învățat pe marele Dionisie credința în Hristos. Acesta a fost și începător cântărilor la Adormirea și la îngroparea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, în adunarea sfinților Apostoli. El era cu totul înstrăinat și depărtat cu sufletul de cele pământești, și arătat către toți la care se vedea și se auzea, că este cuprins de Dumnezeire, și de Dumnezeu lăudător. Deci, bine și precum iubește Domnul viețuind, și veselind pe Dumnezeu cu bunele sale fapte, către Domnul s-a dus.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Petru din Capitoliu.

Stih: Petru fiind cuțit al Duhului bine ascuțit,

De sabia cea bine ascuțită nu s-a temut.

Acesta era foarte înțelept, întrecând pe mulți cu înțelepciunea. Deci luându-și femeie, și născând trei copii, după aceea s-a făcut călugăr, și s-a preoțit, luând acest Dar, fără voia lui, de la cel ce purta atunci cârma Artileriei Vostrelor; și ca un dascăl fiind creștinilor, a fost pârât la Domnul agarenilor al acelei țări, și ducându-l în Damasc, pentru dragostea lui Hristos, tăindu-i-se întâi limba, a grăit și mai curat și mai deslușit. Apoi i-a tăiat mâna dreaptă și picioarele. După aceia l-a lipsit de ochi, l-a răstignit, și i-a tăiat capul, și arzându-i oasele le-a aruncat în râu.

Tot în această zi, Sfânta Muceniță Domina și fiicele ei Verina și Prozdoca.

Stih: Curgerea râului au trei fecioare:

De lumeștile neștiințe curățire.

Aceste femei pornindu-se din râvnă dumnezeiască, părăsindu-și casele și rudele, au fugit și s-au înstrăinat din loc în loc până la Edessa. Oprindu-se ele acolo, fără de veste a ajuns bărbatul ei și tatăl femeilor, având și slujitori, ca să prindă vânatul. Deci dacă le prinseră, le duseră la Ierapoli, și acolo fiind un râu ce înconjură locul, și persecutorii punându-se să păzească s-au dat după băuturi; ele atunci se furișară, și făcându-și ruga din pripă, s-au aruncat în apă și le lua repejunea, și se săvârșiră înecate de apă.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Avdact, și Callistena fiica sa.

Stih: De sabie Avdacte Mucenice al Domnului, murind.

Viezi împreună cu mucenicii, pe Dumnezeu cel viu văzând.

Stih: Callistena acum frumusețea lui Hristos este privind:

A cărei dumnezeiască putere o avea Acoperământ.

Acesta a fost din Efesul Asiei, care fiind duce peste alt duce, și Epark al lui Maximin, întrecea pe ceilalți cu bogăția, și cu înțelepciunea. Dar pentru că n-a vrut să-și dea pe fiică-sa împăratului, fiind străin de credință, l-a dat în jaf de-i prădară tot, și izgonindu-l la Melitini, i-au tăiat capul. Iară Callistena fiica sa, își tunse părul capului, și îmbrăcându-se bărbătește se ascunse la Nicomidia. După opt ani, se duse la o femeie din Tracia, a cărei fiică era beteagă la ochi și a tămăduit-o; și pentru tămăduirea ce a făcut acelei fete, au vrut părinții ei să o mărite după dânsul, să-l facă ginere, părându-li-se că este bărbat. Deci silindu-o spre aceasta, își spuse cele pentru sine; și minunându-se, lăudară pe Dumnezeu cu cuviință. Deci murind Maximin luă împărăția Licinie; atunci Callistena se ivi la împărăteasa acestuia, creștină fiind, și soră marelui Constantin. Și povestindu-i toate câte i s-a întâmplat, a luat-o lângă sine și a făcut-o ca pe o Maică fiului său: și așa fericita Callistena, își întoarse înapoi toată averea tătâne-său, care o luase Maximin. Și aduse sfintele moaște ale tatălui său, de la Mesopotamia la Asia, și făcând o biserică mucenicească în numele lui, a sfințit-o și apoi petrecându-și viața Apostolească, s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Ammun Egipteanul.

Stih: Strâmtă cale a nevoinței Ammun dumnezeiescul a petrecut,

Și răsfățată desfătare a aflat.

Acesta a fost Egiptean de neam, și sărac de părinți, și silindu-se de unchiul său, se însură de își luă femeie, și locuind cu dânsa optsprezece ani, el avea grijă de făcea balsam, care-i da multă trudă și osteneală, nesocotindu-și soția, ca nu cum i-ar fi femeie, ci ca pe o soră o ținea. Apoi ieșind de acolo, merse la marele Antonie, și minunat făcându-se de dânsul, a fost spre folosul multora, și mai vârtos pentru cele nepovestite minuni, ce se făceau de dânsul.

Tot în această zi, Sfinții Mucenici Faust, Gaie, Evsevie, și Herimon Diaconii.

Stih: Cu Hristos s-a împreunat pătrimea Diaconilor: Faust, Gaie, Evsevie și Herimon.

Aceștia erau ucenici Sfântului Dionisie, și Diaconi Domnului nostru Iisus Hristos. Deci Gaie și Faust, izgoniți fiind cu dânsul, și multe pătimind și-au primit mucenicescul sfârșit. Iar Evsevie și Herimon, după izgonirea dascălului lor umblând și cercetând pe sfinții care erau închiși prin temnițe, și îngropând moaștele mucenicilor, și ajungând ei până în zilele lui Deciu, și suferind multe ispite pentru mărturisirea în Hristos, au fost prinși și li s-au tăiat capetele.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a

Irmos:

De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a rușinat în Babilon oarecând; pentru aceasta tinerii în cuptor cu bucuros picior, ca întru o grădină verde, săltând au cântat: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Sârguindu-te cu viață curată a vedea Sfintele Sfinților, Fericite, îndeplinirea dumnezeiescului gând înțelepțește o ai câștigat, și cântând strigai: Binecuvântat este Dumnezeul părinților noștri.

Sunetul cuvintelor tale și frumusețea vorbei scrierilor tale, veselește pe cei ce cu dragoste le cinstesc; și îndeamnă către laudă, învățându-i a striga: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Slavă..., a Treimii:

Teologhisit-ai o Dumnezeire în trei fețe, și lăudată în trei Ipostasuri, gânditorule de Dumnezeu, și cântând strigai: Binecuvântat este Dumnezeul părinților noștri.

Și acum..., a Născătoarei:

Afară de legile firii ai născut Fecioară Maică pe Stăpânul tuturor celor văzute și celor de gând, Curată; pe care lăudându-L cu un glas strigăm: Binecuvântat este Dumnezeul părinților noștri.

Cântarea a 8-a:

Irmos: De șapte ori cuptorul...

Lucrarea Sfântului Duh cea atotputernică, sălășluindu-se în preacuratul tău suflet, te-a arătat propovăduitor de Dumnezeu primit; cel ce mărești pe Răscumpărătorul, lăudând cu sfințită cuviință, și cu credință strigând: Preoți lăudați, popoare preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.

Cu cercare de bunăcredință, cercetând tainele cele negrăite ale rânduielii lui Hristos, de față le-ai arătat; slujindu-te cu grai înalt, și cu alcătuirea cea dulce a cuvintelor tale, strigai neîncetat: Preoți lăudați, popoare preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Darul cel prea-îndestulat te-a umplut pe tine cu insuflarea dumnezeiască și de teologie; pentru aceea ca un râu ai izvorât dogmele, veselind inimile Apostolilor cu care împreună acum cânți: Preoți binecuvântați, popoare preaînălțați întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

Fiindu-mi omorât sufletul de greșeli, și chinuit cu mușcătura cea înveninată, ceea ce ai născut mai presus de fire, neispitită de nuntă, pe Dumnezeu cel ce poate să învieze toate, înviază-mă și pe mine, care strig: Preoți binecuvântați, popoare preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

De șapte ori cuptorul muncitorii haldeilor, l-a ars nebunește, cinstitorilor de Dumnezeu; iară văzându-i pe aceștia cu putere mai bună mântuiți, Făcătorului și Mântuitorului, au strigat: Tineri binecuvântați, preoți lăudați, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmosul: Spăimântatu-s-a Cerul...

Ca unul, care te-ai făcut iubitor înțelepciunii celei mai presus de înțelepciune acum ai luat de la dânsa cu bucurie cununa darurilor cea frumoasă, și fiind dănțuitor în ceruri împrejurul Ziditorului tuturor, roagă-te să ne mântuim de primejdii, cei ce te lăudăm pe tine Ieroteie.

Sălășluitu-te-ai în dumnezeieștile curți cele de sus, și locuind în lăcașurile cele veșnice, acum prăznuiește împreună cu oștile îngerești și cu cetele Apostolilor; cu aceștia petreci cu bucurie și te veselești, cerând împreună cu ei dumnezeiască pace, celor ce cu credință te cinstesc pe tine.

Slavă...,

Luând adevărate răsplătiri pentru socotințele ce ai avut pe pământ, înălțându-te către Dumnezeu cu dorința cea dea-pururea, acum roagă-te neîncetat Părinte Ierotei, să se dăruiască iertare, nouă celor ce cu credință săvârșim pomenirea ta cea purtătoare de lumină și preasfințită.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca o Maică a Ziditorului tuturor, roagă cu îndrăzneala ta de Maică pe Fiul tău, să mântuiască de apăsarea tirănească pe cei robiți în orice chip, să înceteze asupririle celor răi, și să dea liniște și mântuire celor ce te laudă pe tine.

Irmosul:

Spăimântatu-s-a de aceasta Cerul, și marginile pământului s-au minunat. Că Dumnezeu s-a arătat oamenilor trupește, și pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile! Pentru aceea pe tine Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngerești și omenești te mărim.

LUMINÂNDA

Podobie: Cel ce ai împodobit Cerul.

Când s-a arătat Maica Cuvântului că va să se mute către odihnele cele de acolo, tu Ieroteie ai venit cu ceilalți Apostoli, ca să o petreci pe ea cu cântări.

LA LAUDE

Stihirile, glasul al 6-lea.

Podobie: Toată nădejdea punându-și.

Cu adevărat vas cinstit, și primitor de cuvintele Duhului, aflându-te pe tine Pavel Apostolul, te-a învățat negrăită dragostea lui Dumnezeu către noi, și nespusa pogorâre a lui Hristos pe pământ, și preaînțeleaptă iconomie; iar tu pe acestea însuși le-ai propovăduit la toate marginile, cu mare încuviințare, cu preadulce potrivirea numirilor, și cu amănunțit meșteșug, Părinte Ierotei.

Cu totul suindu-ți mintea ta, la privire cugetătorule de Dumnezeu, cu totul te-ai făcut prea-asemănat lui Dumnezeu și de Dumnezeu primit; pe Fiul drept aceea pe același și Cuvântul și pe Duhul încă și purcederea pe aceeași ai arătat, cu cerc în șase colțuri prea-bine. Iar pe Părintele prea cu dreptate ca pricinuitor acestora scriindu-L. Unuia ca Părinte, iară celuilalt ca purcederea vederat, cu care tuturor ai arătat a ta stăruință înțelepte.

Pe toată inima dându-o în Cer Iui Dumnezeu pururea pomenite, prea-înțelepțește te-ai sfințit pe sine; căci de toate poftele pământești cu stăruință te-ai iscusit Părinte, cu înțelepțească înfrânare, evanghelicește aruncând dogma cea dobitocească și deșartă a lui Epicur celui fără de minte; socotind unica bucurie neamăgită și potrivită omului, a se afla împreună cu Dumnezeu Ziditorul.

Slavă..., glasul al 5-lea:

Fericit ești tu cu adevărat Ierotei, Ierarhe al Atenei, și învățătorule al tuturor bisericilor; căci pe singur Dumnezeu cel adevărat, Fericite, L-ai iubit, și Acestuia propovăduitor te-ai făcut; lăsând toate și socotindu-le lepădături pentru dragostea lui Hristos. Pentru aceasta și locuință a făcut întru tine Fericita Treime, cu al Cărei Dar, strălucindu-te precum se cădea și mai înainte de a te desăvârși, ai cunoscut mai înainte pe Hristos care de voie a pătimit pentru noi pe Cruce, și mai înainte L-ai propovăduit că este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, căci pătimea și zidirea împreună cu El. Pentru aceasta, izbăvește-ne și pe noi de patimile cele de multe feluri cu rugăciunile tale.

Și acum..., a Născătoarei:

Fericimu-te pe tine Născătoare de Dumnezeu Fecioară, și te lăudăm credincioșii după datorie; pe tine cetatea cea nebiruită, zidul cel nesurpat; pe ajutătoarea cea tare, și scăparea sufletelor noastre.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile Octoihului, Slavă..., glasul al 8-lea.

Cu înțelepciunea veacului acestuia, de sine-ți fiind hrănit, înțelepciunii lui Dumnezeu, celei grăite de Pavel, iubitor fierbinte te-ai arătat. Pentru aceasta pe aceea cu toate ale ei, le-ai defăimat cu necruțare ca pline de basme și bârfeli iară pe aceasta îmbrățișându-o lămurești tainicele ei ascunsuri întrebuințând toată buna rostire, aleasa tâlcuire și preafrumoasa limbuție. Pentru aceasta lăudându-te noi credincioșii ca pe un propovăduitor văzător de Dumnezeu, și de Dumnezeu grăitor, săvârșim cu bucurie preacinstită pomenirea ta, și o punem către Mântuitorul mijlocitoare nerușinată.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: O preamărită minune...

Stăpână Fecioară Preacurată, care ai născut după trup pe Fiul lui Dumnezeu, pe Acesta roagă-L să ne ferească de supărări și de necazuri, pe noi cei ce cu credință te fericim, și cerem al tău ajutor; ca o milostivă apărându-ne Preacurată și cerând să ne dea iertare de faptele ce am greșit.

A Crucii, a Născătoarei asemenea.

Văzând Fecioara răstignirea Ta o Stăpâne, care pentru noi păcătoșii cu îndelungă-răbdare o ai primit, tânguindu-se striga Ție: Fiul meu cum Te-au pironit pe Cruce și Te-au omorât fiii evreiești? Ci scoală-Te Cuvinte, ca să se învrednicească slavei, cei ce cu credință laudă cinstitele Tale patimi.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.