SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6; trei ale Mucenicilor și trei ale Cuviosului.

Stihirile Mucenicilor, glasul al 4-lea.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Multe feluri de munci răbdând bărbătește ați surpat trufia vrăjmașilor, fericiților mărturisind înaintea tiranilor, pe Cel ce S-a arătat pentru noi întrupat și a răbdat patimile cele preacurate de bunăvoie și a izvorât lumii luminare și nepătimire.

Împreună cu Terentie, a strălucit Neonilla cea mărită, Nita și Sarvil minunații, Fota și Ierax, dimpreună pătimind după lege, și stingând focul muncilor cu dumnezeiască roua Duhului, făcându-se turnuri ale credinței și jertfe bineprimite și prinoase preacurate.

Ca un soare prealuminos Terentie, împreunându-te cu luna Neonilla, ai născut ceata numărului cea de stele înșeptită; care s-au roșit cu sângele muceniciei, și varsă strălucirile luminii, sălășluindu-se în odihna cea neînserată; unde dănțuiesc cu veselie cetele tuturor pătimitorilor.

Alte Stihiri ale prea Cuviosului, glasul al 8-lea.

Podobie: O preamărită minune...

Părinte purtătorule de Dumnezeu Ștefane, întărindu-ți gândul luminat cu dumnezeiască minte, ai îndreptat prin bunătate mânia cu bărbăție și pofta prin curăție, și toată puterea sufletului cu dreptatea, făcându-ți căruță veselitoare de bunătăți; în care punându-te cu bucurie, te-ai suit întru înălțime Cuvioase!

Părinte de Dumnezeu grăitorule Ștefane! Luminatu-ți-ai gândul cu teologia, Cuvioase, punând mânia ca pe un arc încordat împotriva hulitoarelor eresuri,, Fericite; pentru dorirea desfătării celei de sus, căreia te-ai învrednicit a te împărtăși; minunat stând înaintea Scaunului Împăratului tuturor, și Atotțiitorului.

Părinte de Dumnezeu grăitorule Ștefane! Prin înfrânare îngrădindu-ți mintea, o ai făcut a se înălța către pricina cea dintâi, și liniștind tulburarea patimilor și lepădându-te de certe, cu curăția minții, te-ai amestecat preaînțelepte după adevăr cu dorirea cea desăvârșită, Cuvioase de Dumnezeu gânditorule!

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Miluiește-mă ceea ce ești fără prihană; mântuiește-mă, ceea ce ai născut pe Mântuitorul Hristos negrăit; că numai pe tine te am părtinitoare și zid nebiruit, acoperământ și veselie și sufletului meu dumnezeiască mângâiere. Mântuiește-mă de viermele cel neadormit, și de focul cel veșnic, Maica lui Hristos Dumnezeu.

A Crucii, a Născătoarei:

Fecioara și Maica Ta, văzându-Te pe Tine Iisuse pironit pe Cruce, și primind patimile de bunăvoie Stăpâne, striga: Fiul meu Cel preadulce, cum suferi răni fără dreptate Doctorule, Cel ce ai tămăduit neputința oamenilor, și ai scăpat pe toți din stricăciune cu milostivirea Ta.

Troparul mucenicilor, glasul al 4-lea

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Slavă..., al Cuviosului, glasul al 8-lea.

Îndreptătorule al Ortodoxiei, învățătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu și al curăției și luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Ștefane, înțelepte, cu învățăturile tale pe toți i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Din Octoih, unul cu Irmosul pe 6, și ale sfinților două pe 8:

CANONUL mucenicilor.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea:

Irmos:

Deschide-voi gura mea și se va umplea de Duh, și cuvânt voi răspunde împărătesei Maicii, și mă voi arăta luminat prăznuind, și voi cânta minunile ei bucurându-mă.

Fiind eu înviforat de adâncul păcatelor, Iubitorule de oameni, numai către luciul milostivirii Tale întind ochiul inimii mele, îndreptează-mă și mă mântuiește, cu rugăciunile purtătorilor de chinuri.

Soarele cel neapus v-a arătat stele, spre întărirea Bisericii Sale, luminând plinirea ei, cu strălucirea nevoințelor voastre, prealăudaților Mucenici.

Stâlpi credinței, întărire Bisericii s-au tăcut Terentie și Nita, Sarvil și Teodul, Ierax, Neonilla și Vil minunații, Evnichi și Fota.

A Născătoarei:

Pricinuitoare de bucurie te-ai arătat nouă, cea cu totul fără prihană, ca una ce ai primit plinirea a toată Dumnezeirea. Pentru aceasta toți împreună cu îngerul strigăm ție: Bucură-te ceea ce ești de Dumnezeu dăruită!

Alt CANON al Cuviosului.

Cântarea 1-a, glasul al 2-lea:

Irmos: Întru adânc a așternut...

Ție, Preafericite aducând mulțumire pentru învățătura ta, ne plinim datoria Ștefane, împletindu-ți lauda; iar tu primind aceasta cu blândele, Preafericite, dă-mi prin rugăciunile tale Darul Duhului.

Pornirea patimilor celor de pierzare o ai veștejit Părinte, prin cuget gânditor de Dumnezeu; că ai fost blând, bine-primitor, lin și smerit, fiind încununat cu cuvântul înțelepciunii, și al științei Ștefane.

Slavă...,

Cu sfințenie te-ai împodobit pe tine însu-ți Părinte, prin cunoștință, și prin Darul lucrării faptelor bune, grăitorule de Dumnezeu Ștefane; că dorind de cununile slavei lui Hristos, ți-ai îndeplinit foarte bine dorința.

Și acum..., a Născătoarei:

Mai aleasă ești decât toate zidirile cele văzute și nevăzute, ceea ce ești fără prihană, că ai născut pe Ziditorul, precum bine a voit să se întrupeze din pântecele tău Preacurată; pe care roagă-L cu îndrăzneală, să mântuiască sufletele noastre.

Cântarea a 3-a:

Irmos:

Nu întru înțelepciune și în putere și în bogăție ne lăudăm; ci întru Tine înțelepciunea Tatălui cea ipostatnică Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

Ca un soare, împreunându-te cu Neonilla luna cea prealuminoasă, ai născut Terentie ceata mucenicilor lui Hristos, cea de stele înșeptită.

Cu zdrobirea mădularelor tale, pătimitorule Terentie, ai subțiat ca țărâna oasele înșelăciunii; iar ție ți-ai dobândit mărirea cea negrăită.

Cu aripile cele de aur zburând Evnichi, ai scăpat de vicleșugurile vânătorilor celor fărădelege, și te-ai sălășluit înlăuntrul cămării celei înțelegătoare.

A Născătoarei:

Aflându-te înțelepciunea lui Dumnezeu lăcaș preacurat, S-a întrupat din preacurate sângiurile tale, și după naștere te-a arătat nestricată.

Alt Canon,

Irmos: Înflorit-a pustia ca crinul...

Strălucit-a viața ta de Dumnezeu purtătorule Ștefane în lume, ca soarele cel prealuminos, și a luminat pe cei ce cu credință și cu dragoste se lipesc de tine.

Cu învățăturile tale Cuvioase, se luminează marginile lumii; că ai strălucit ca un luminător, purtătorule de Dumnezeu, Bisericii lui Hristos; întru care s-a întărit inima ta.

Slavă...,

Păzitu-ți-ai sufletul nerobit de patimi, și de dezmierdările trupului, purtătorule de Dumnezeu cinstite Ștefane. Pentru aceasta acum după vrednicie pe tine te lăudăm.

Și acum..., a Născătoarei:

Arătatu-te-ai cu curăția Stăpână, ca crinul în mijlocul spinilor, strălucind cu strălucirile fecioriei tale, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, pururea cinstită.

Irmosul:

Înflorit-a pustia ca crinul Doamne, Biserica păgânilor cea stearpă, prin venirea Ta, întru care s-a întărit inima mea.

SEDEALNA sfinților Mucenici, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe Înțelepciunea și Cuvântul...

Ca niște stele luminoase fiii lui Terentie cei sfințiți, asemănându-se cu lumina soarelui, luminează făptura, și strălucind vitejește cu bărbăteștile nevoințe, au risipit cu adevărat noaptea mulțimii dumnezeilor. Pe care să-i fericim cu credință, ca pe cei ce sunt cu adevărat slugi ai lui Dumnezeu, și să strigăm: Purtători de chinuri prealăudați! Rugați-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră.

Slavă..., altă Sedealnă a Cuviosului, glasul al 8-lea:

Podobie: Înviat-ai din morți...

Făcându-ți sufletul lăcaș luminos al Sfântului Duh, Părinte Cuvioase, ai avut înlăuntru negrăit pe Împăratul Hristos și Domnul; aflat-ai bogăție de minuni, și împarți lumii daruri fără scumpete. Pentru aceea păzește de primejdii și de stricăciune, pe toți cei ce te laudă.

Și acum..., a Născătoarei:

Fecioară Marie, mărirea îngerilor, tu frumusețea cea veselitoare, și podoaba pământenilor, dăruiește iertare păcatelor, celor ce te laudă pe tine; milostivește-te spre robii tăi, că tu ești scăparea celor deznădăjduiți Preacurată, și cu adevărat tare solitoare oamenilor.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea:

Mielușeaua cea curată, văzând pe Mielușelul și Păstorul spânzurat pe Cruce, striga: Fiul meu, ce este această vedere străină și neașteptată? Cum se osândește Viața la moarte, asemenea cu oamenii? Ci Te scoală din morți a treia zi precum ai zis, ca bucurându-mă să Te măresc.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine Soarele dreptății, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând: Slavă puterii Tale, Doamne.

Ceata cea de șapte frați a pătimitorilor, împreună cu doi părinți ai săi, ca o jertfă fără prihană s-a adus Ție, Stăpâne Hristoase, Celuia ce Te-ai jertfit pentru noi ca o oaie, Iubitorule de oameni.

Darul Duhului S-a arătat ție în chip de porumb mărită Evnichi, ușurându-ți viforul nevoilor și al scârbelor celor cumplite, ce erau asupra ta.

Cu armele credinței ați biruit, Mucenici prealăudați, pe tiranul cel mândru, pe cel ce s-a înălțat cu stăpânirea necredinței, și ați cântat: Slavă puterii Tale, Doamne.

A Născătoarei:

Cel ce a zidit toate cu voirea, voind se zidește din preacurate sângiurile tale mai presus de cuvânt, ceea ce ești neispitită de nuntă; mântuind pe cei ce strigă cu credință: Slavă puterii Tale, Doamne.

Alt Canon,

Irmos: Venit-ai din Fecioară...

Tu Ștefane te-ai făcut cunună sihaștrilor, fiind împodobit nu cu piatră de mult preț, ci cu bunătatea; că te-ai arătat cu adevărat fericite, lăcaș de Dumnezeu dăruit.

Cinstit-ai purtătorule de Dumnezeu înțelepciunea cea dumnezeiască; că aceasta te-a luminat pe tine cu cununile darurilor ei, pricinuindu-ți mărirea cea veșnică, Părinte pururea pomenite.

Slavă...,

Cu toate mișcările inimii ai poftit dorirea cea desăvârșită, părăsind dulceața lumii; și după pofta ta ai și aflat desfătare potrivită, Preafericite.

Și acum..., a Născătoarei:

Rodul morții mi-a adus Eva, iar tu Preacurată, născând Viața cea ipostatnică, iarăși m-ai înviat. Pentru aceasta strig ție: Mărire nașterii tale Stăpână.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă care întorci dintru întunericul necunoștinței, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credință.

Pe Tine Doamne avându-Te mucenicii putere, au îndrăznit cu bărbăție spre munci și spre bătăi, la foc și la moarte.

O fii sfințiți! O junghieri plăcute lui Dumnezeu! O adunare care ai stricat măiestriile cele viclene ale vrăjmașului.

Cu biruință nemuritoare ți-ai încununat capul, ca ai biruit Evnichi pe șarpele, cel ce a biruit pe Eva.

A Născătoarei:

Născut-ai nouă lumina cea neînserată, strălucirea Tatălui, făcându-Se sub ani, din bogăția bunătății, ceea ce ești fără prihană.

Alt Canon,

Irmos: Mijlocitor lui Dumnezeu...

Pornirea patimilor, cu dragostea nepătimirii o ai stins purtătorule de Dumnezeu Ștefane, și cu privirile, și cu faptele ai luminat toată starea sufletului.

Cu cuget curat ai priceput scripturile Duhului, de Dumnezeu grăitorule Ștefane; și ai adunat bogăția privirii și a faptei, gânditorule de Dumnezeu, Părinte Cuvioase.

Slavă...,

Cercând adâncul înțelepciunii Ștefane, și aflându-l, ai cuprins cât este de trebuință; și prin osteneli ai câștigat mărgăritarul cel de mult preț al cunoștinței, Preafericite.

Și acum..., a Născătoarei:

Iată ai luat în pântece Născătoare de Dumnezeu Preacurată, pe Hristos Dumnezeu, mai presus de cuvânt, precum Isaia a grăit mai înainte; și L-ai născut mai presus de fire.

Cântarea a 6-a:

Irmos:

Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curățindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

Poruncind tiranul, să se întindă fără milă și să se lege de roate mucenicii cu silnicie, aceștia au răbdat multe feluri de munci. Dar aceia s-au rușinat văzându-i nebiruiți.

Sarvil, Neonilla, Fota și Teodul, Vil, Ierax, Evnichi, și dumnezeiescul Nita, împreună cu Terentie, ca niște Mucenici viteji, cu bunăcredință să se laude.

Intrând în livada pătimirii voastre, ne umplem de mirosul dumnezeiesc al chinurilor voastre, fericiților, lepădând din suflet uriciunea patimilor.

A Născătoarei:

Rugul însemna mai-nainte taina cea mare a nașterii tale celei mai presus de gând, fiind cuprins peste tot cu foc și nicidecum arzându-se, Fecioară prealăudată.

Alt Canon,

Irmos: De adâncul greșelilor fiind...

Arătatu-te-ai Părinte Ștefane luminător lumii prealuminat, luminând cu strălucirea cuvântului, pe cei ce aleargă către tine cu credință și cu dragoste.

Cu fericire ți-ai petrecut viața, că închizându-ți simțirile, ai ieșit afară din tulburarea lumii, și cu Dumnezeu ai vorbit Ștefane.

Slavă...,

Cât este de bună, cât este de frumoasă cununa ta, cu care te-ai încununat acum preaînțelepte Ștefane, fiind încununat cu bunătățile, și împărățind peste patimi prea-alesule.

Și acum..., a Născătoarei:

Mai presus de fire ai născut Fecioară, și ești în veci Fecioară, arătând semnele Dumnezeirii celei adevărate, a Fiului și Dumnezeului tău.

Irmosul:

Întru adâncul greșelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; scoate-mă din stricăciune Dumnezeule.

CONDACUL sfinților, glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi...

Săvârșind astăzi cu credință pomenirea lui Terentie și a Neonilei soției sale, și a fiilor săi, să lăudăm pe Domnul, Cel ce cu mărire i-a preamărit.

Alt CANON al Cuviosului, glasul al 4-lea.

Podobie: Cel ce te-ai înălțat...

Sădit-ai raiul faptelor bune, și l-ai udat cu curgerile lacrimilor tale, ca cel ce ai dobândit lemnul vieții preamărite; mântuiește cu rugăciunile tale din stricăciune turma ta, păzește de asupreală pe cei ce te cinstesc pe tine cu căldură. Că pe tine înțelepte folositor preamare, toți cu credință și cu dragoste te-am agonisit.

ICOS

Ca la un pierzător al patimilor și chip al vieții celei drepte, și ajutor al celor necăsătoriți, îndreptător călugărilor și pildă de fapte bune, toți la tine venind întru pomenirea ta înțelepte, ucenicii tăi strigăm: Slavă Celui ce te-a preamărit pe tine după vrednicie, cu minuni neîncetate și cu semne înfricoșate; nu numai întru această viață de acum, ci și după sfârșit. Pentru aceasta nu înceta a te ruga lui Hristos, ca să se trimită pururea celor ce te cinstesc pe tine, dezlegare de greșelile cele multe și rele. Că pe tine înțelepte folositor preamare, toți cu credință și cu dragoste te-am agonisit.

SINAXAR

În această lună, în ziua a douăzeci și opta, Sfinții Mucenici Terentie, Neonila și fiii lor Nita, Sarvil, Ierax, Teodul, Pot, Vil și Evnichi.

Stih: Împreună cu șapte copii a însoțiților pereche:

Cinste socotea tăierea cea prin sabie.

În douăzeci și opt a lui Octomvrie:

S-au tăiat grumazii lui Terentie.

Acești sfinți fiind într-o casă, închinându-se și slujind lui Dumnezeu pururea, au fost pârâți și aducându-i la judecată, mărturisiră pe Hristos Dumnezeu adevărat, și pe idoli batjocoreau. Deci spânzurându-i îi strujea, și-i uda peste răni cu oțet iute și cu sare, pârjolindu-i dedesubt cu foc. Iar ei se rugau lui Dumnezeu în tăcere, îndemnându-se unul pe altul la mucenicie. Și nu trecu Dumnezeu cu vederea ruga lor, și îngeri nevăzuți îi sloboziră din legături, și le dădură tămăduiri; iar păgânii se înfricoșau și se spăimântau. Apoi legându-i la o roată, îi băteau, și cât se părea acelora că-i bat, ei nici un rău la nici o muncă nu pătimeau; apoi i-au dat să-i mănânce fiarele. Și sfinții Mucenici rămânând de toate nevătămați, îi băgară în niște căldări cu smoală clocotind pe foc; și smoala se prefăcu în apă. Deci văzând păgânii că muncile nu-s nimic înaintea lor, le tăiară capetele.

Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Ștefan Savaitul.

Stih: Ștefane după numire, acolo cunună ești purtând,

Pe care mâna cea făcătoare de bine ți-a împletit.

Acest cuvios din tânără vrâstă dorind, s-a făcut monah, în anii șapte sute nouăzeci; și venind în Lavra marelui Sava, și primindu-se de către sfinții părinți ce locuiau în Lavră, s-a învățat de către aceia frica lui Dumnezeu, și toată altă faptă bună, și regula pustnicească. Deci a rămas neîmpărtășit de dulcețile lumii fericitul acesta, căci s-a făcut monah foarte de tânăr. Iar după ce a sporit cu vârsta cea după Dumnezeu, și a strălucit cu ascultarea și liniștea, atunci s-a învrednicit și darului Arhieriei. Și nu numai aceasta, ci și Dar făcător de minuni a luat de la Dumnezeu, după ce mai întâi a omorât patimile sufletului și ale trupului, cu înfrânarea, cu osteneala sihăstriei, și cu dumnezeiasca cugetare. A vindecat pe o fecioară îndrăcită prin rugăciunea sa, și sănătoasă o a dat tatălui ei; îmblânzea fiarele cele sălbatice, și cerbilor celor ce veneau la el, le da hrană cu mâinile sale. Odată lovind Cuviosul pământul cu toiagul său, a scos apă de a adăpat, pe ucenicul său, și alte semne și minuni a făcut. A strălucit în sfârșit pretutindenea ca un soare, cu nevoința și cu minunile, și pildă a faptelor bune făcându-se ucenicilor săi, cu pace s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, Sfinții Mucenici: African, Terentie, Maxim, Pompie, și alții treizeci și șase.

La Terentie.

Stih: Taie pe Terentie, care lapte în Ioc de sânge au dat,

Și după tăiere, minune nouă a arătat.

La African, Maxim și Pompie:

Stih: Prea răi, ai idolilor închinători,

Omoară prin sabie pe cei ai Treimii slăvitori.

La cei treizeci și șase.

Stih: Pe șase bărbați și împreună de trei ori zece, nevoitori,

I-am cunoscut din sabie împreună luptători.

Acești sfinți Mucenici s-au nevoit pe timpul împăratului Deciu, și a ighemonului Fortunat, fiind născuți în Africa, și ieșind la nevoință, au fost bătuți cu vine de bou crude, apoi cu toiege, și arși pe spinare, cu țepi arse în foc; apoi căliți cu oțet amestecat cu sare peste arsuri și frecați cu târsâni; apoi întrebându-se iarăși, și neînduplecându-se a se lepăda de Hristos, îi legară goi la pământ, deasupra focului, și iarăși îi frecară cu târsâni. După aceea îi aruncară într-o groapa plină de șerpi și de scorpii, și rămânând nevătămați, le tăiară capetele.

Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Firmilian, episcopul Chesariei și Melhion dascălul și preotul Antiohiei, cel ce a caterisii pe Pavel Samosatul.

Stih: Cu pace fiii păcii au adormit:

Firmilian și cu el Melhion cel iubit.

Tot în această zi, Sfințitul Mucenic Chiriac, care a descoperit cinstita Cruce, în zilele marelui Constantin, și a Maicii sale Elena.

Stih: Chiriace preafericite cu untdelemn ai amestecat,

Cinstitul tău sânge, și nouă amestecare ai lucrat.

Acesta după ce descoperi cinstita Cruce, și a crezut, și se boteză, se făcu episcop Ierusalimului și trăi până în zilele lui Iulian Paravatul. Care ridicându-se cu oaste asupra Perșilor, merse și la Ierusalim, și aflând de Sfântul acesta, trimise de-l prinse și-l aduse înaintea lui și silindu-l să facă jertfă la idoli, se mustră de dânsul împăratul. Drept aceea porunci păgânul de-i tăie mâna dreaptă, zicându-i: Multe cărți ai scris tu cu mâna aceasta, de ai întors pe mulți de la închinăciunea dumnezeilor. După aceea îi turnă plumb topit în gură și apoi îl culcă pe un pat de fier ars în foc cu fața în jos. Între acestea mergând mumă-sa la dânsul, o prinse și pe ea, și porunci de o spânzură de părul capului și pe ea, și strujindu-o, și-a dat duhul către Domnul. Apoi și pe Sfântul băgându-l într-o căldare, plină de untdelemn fierbinte, a fost junghiat de sabie și așa luă sfârșitul.

Tot în această zi, Anna Maica Sfântului Chiriac care cu făclii arzându-se și strujindu-se, s-a săvârșit.

Stih: Arzându-se trupul Muceniței Anna cu făclii aprinse,

A stătut înaintea Domnului ca o făclie pururea luminoasă.

Tot în această zi, Sfânta Fevronia fiica împăratului Iraclie, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Împărăția cerurilor Fevronio preacinstită,

Mai întâi alegi decât cea părintească, ceea ce ești cu mintea ascuțită.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Atanasie Patriarhul Constantinopolului, care a sihăstrit în muntele Atonului.

Stih: Atanasie cine nu te va slăvi pe tine,

Pe care singură Treimea te-a slăvit pretutindenea.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, cu pofta bunei-credințe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinși, au strigat: Binecuvântat ești în Biserica slavei Tale, Doamne.

În cuptorul chinurilor fiind aruncați, mucenicilor, prin răbdare ați aflat roua din Cer, cu mulțumire cântând: Binecuvântat ești în Biserica slavei Tale, Doamne.

Având cugetul sufletului întărit pe piatra cea nemișcată a credinței lui Hristos, au surpat mucenicii îngâmfarea celor fără de Dumnezeu, făcând cutremur prin rugăciune.

Spânzurându-vă și strujindu-vi-se coastele cu tărie și aprinzându-vă cu oțet tare și cu ardere de foc fericiților, ați ars toată înșelăciunea cea materială, lăudând pe Dumnezeu în veci.

A Născătoarei:

Cel ce îmbracă Cerul cu nori, Preacurată, alt Cer te-a arătat pe tine pe pământ, și din tine S-a îmbrăcat în om deplin, și mă îndumnezeiește pe mine, pentru îndurarea cea nemăsurată.

Alt Canon,

Irmos: Porunca cea potrivnică...

Cuvintele dogmelor tale Cuvioase, bine-înmiresmează, luminându-se cu Darul Duhului; că cinstind o Dumnezeire în trei fețe, și lăudând întruparea Cuvântului, ne umpli pe noi de bun-miros, întru-tot fericite.

Fiindu-ți viața asemenea cu cuvântul Părinte, ți-a pricinuit ție cunună îndoită, Preafericite; că te-ai făcut organ al înțelepciunii Părinte preacinstite, strigând Ziditorului tău: Binecuvântat ești și preamărit.

Slavă...,

Cuvântul tău este cu sare îndulcit, viața ta s-a arătat luminată cu Darul, Preafericite dumnezeiescule; pentru aceea ai locuit în lăcașurile cele de sus veselindu-te, stând acum înaintea lui Hristos cu îndrăzneală.

Și acum..., a Născătoarei:

Îndreptând viața mea, Curată, povățuiește-mă către limanul tău cel cu totul lin, ca una ce ai născut pe Dumnezeu, izvorul binelui, Cel ce dă tuturor credincioșilor, bunătatea nestricăciunii.

Cântarea a 8-a:

Irmos:

Mâinile întinzându-și DaniiI, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat și puterea focului a stins, cu buna-faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna-credință, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Fiind luminați cu lumina Dumnezeiescului Duh, dumnezeieștii Mucenici, nu s-au temut de foc, fierberea căldărilor o au arătat nelucrătoare, primind de la Cer răcorire dumnezeiască; pe care după vrednicie, noi credincioșii să-i lăudăm.

Arătatu-s-a mulțime de îngeri întărindu-vă luminat la luptă, pe voi prealăudaților Mucenici și de dureri ușurându-vă, cu care împreună strigați cântarea tinerilor: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Avându-ți ochiul inimii tale priveghetor către Dumnezeu Sarvile, ai suferit scoaterea ochilor, înfruntând pe muncitorul, care era cuprins de întunericul nedumnezeirii. Pentru aceasta toți te fericim ca pe un fiu al zilei.

A Născătoarei:

Cu bunăvoința Tatălui ai luat în pântece pe Fiul, umbrindu-te Dumnezeiescul Duh Preacurată; și născându-L ai rămas Fecioară ca și mai înainte. Către Care roagă-te neîncetat, să se mântuiască toată lumea de stricăciune și de iad.

Alt Canon,

Irmos: Cuptorul cel cu foc oarecând...

Cunună împodobită a pus pe creștetul tău Dătătorul de viață Hristos, Ștefane, cel cu numele de cunună; că te-ai încuviințat prin fapte și te-ai arătat cu socotință, strigând: Preaînălțați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Pe mucenicii lui Hristos i-ai lăudat gânditorule de Dumnezeu și adunările sfinților, și împreună cu ei te-ai sălășluit, umplându-te de veselie și de dumnezeiasca desfătare; și strigând: Preaînălțați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Și acum..., a Născătoarei:

Gândul cel fără de patimă, în pântecele tău se unește cu gândul cel omenesc Preacurată, și prin grosimea trupului, S-a făcut sub vreme Cel mai înainte de veci. Pentru aceasta cu credință și cu dragoste te mărim pe tine Născătoare de Dumnezeu.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările și-a despărțit cu dumnezeiasca poruncă; pe haldei arzând iar pe credincioși răcorind pe cei ce cântau: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a:

Irmos:

Hristos Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat, Fecioară S-a tăiat adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.

Arătatu-v-ați rai, având în mijloc lemnul vieții pe Domnul și izvorând râuri de tămăduiri, și pâraie cu adevărat pline de apele dumnezeiești ale Duhului, sfinților.

Stâlpi ai Bisericii lui Hristos, și limanuri foarte line celor ce sunt înviforați în luciul răutății, v-ați arătat mucenicilor, solitori pentru lume, și viețuitori împreună cu îngerii.

Cununile cele neveștejite dobândind răbdătorilor de patimi, și întru lățimea raiului umblând, păziți-ne pe noi, care vă lăudăm pe pământ de toată stricăciunea, și de supărări.

A Născătoarei:

Ceea ce ești mai desfătată decât cerurile, mai sfântă decât heruvimii, și mai cinstită decât toată făptura, roagă pe Dumnezeu, pe care L-ai născut, pentru noi cei ce te cinstim pe tine Născătoare de Dumnezeu.

Alt Canon,

Irmos: Fiul Părintelui...

Preacinstite Ștefane, cel ce te îndulcești acum curat, și ai dobândit desfătarea cea mai presus de gând, unde adunările sfinților dănțuiește, împrejurul lui Dumnezeu, Fericite, fiind mijlocitor, trage către tine pe cei ce năzuiesc la ajutorul tău.

Mutatu-te-ai vesel către dorirea cea desăvârșită, către însuși Cel cu adevărat Fericit, către frumusețea cea întru-totul aleasă, către viața cea cu adevărat neîmbătrânită, către lumina cea neînserată, purtătorule de Dumnezeu Părinte Ștefane.

Slavă...,

Ca soarele ai strălucit în adunarea călugărilor, fiind sfințit din pruncie, împrăștiind bunătățile vieții tale ca niște raze, preadulce Ștefane, purtătorule de Dumnezeu Părinte Cuvioase.

Și acum..., a Născătoarei:

Cunoscându-te de departe Proorocul, prin ochii cei mai înainte văzători, de tine a grăit mai înainte, că vei să fii Maică Făcătorului tuturor și Stăpânului. Pentru aceasta te mărim pe tine întru-tot lăudată, Născătoare de Dumnezeu.

Irmosul:

Fiul Părintelui Celui fără început Dumnezeu și Domnul, întrupându-Se din Fecioară S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate, și să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea prealăudată o mărim.

LUMINÂNDA

Podobie: Cu ucenicii să ne suim...

Dimpreună cu Terentie, au strălucit cinstita Neonila, Nita, Fota și Sarvil, Vil și Ierax, Teodul și Evnichi; că au pătimit pentru Hristos de bunăvoie cu vitejie, și au surpat pe tirani, purtătorii de chinuri mucenicii cei prealăudați. Pe care cinstindu-i, prăznuim luminat pomenirea lor cea luminată.

Slavă..., a Cuviosului:

Purtătorule de cunună Ștefane, primind căldura Sfântului Duh, te-ai osebit de lume, ridicându-ți Crucea, Părinte, și unindu-te cu Hristos prin sihăstrie desăvârșit și prin feciorie curată, te-ai învrednicit Cuvioase darurilor celor mai presus de gând; din care îmbogățești preaînțelepte toată lumea cea de sub soare.

Și acum..., a Născătoarei:

Nu înceta de a te ruga Domnului Celui ce S-a întrupat din preacurate sângiurile tale, Fecioară Maică Preacurată, pentru netrebnicii robii tăi, ca să aflăm Har, și ajutor la vreme de trebuință, la ziua întru care va judeca neamul omenesc, dând după vrednicia fiecăruia, ca un Dumnezeu; că pe tine te avem toți folositoare întru nevoi.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.