SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am... Stihirile, glasul al 4-lea.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Pe Cel ce S-a făcut Om și a suferit Cruce, și lumina soarelui o a întunecat, și din coastă a izvorât mântuitoarea iertare, văzându-L cu tâlharul cel mulțumitor, Mărite, L-ai mărturisit Dumnezeu și Stăpân; Care a răbdat pătimire de bunăvoie, pentru nemăsurată milostivirea Sa.

Văzând, Mărite, Vița cea roditoare răstignită pe lemn, și izvorând vin de viață și de iertare, ai supus buzele inimii, și bând te-ai umplut de veselie, lepădând necredința cea amară; ca cel ce ai avut minte și ca unul ce luminat ai ales ce este mai bun, decât ce este mai rău.

Omorând pe tiranul cu îndrăzneala cuvintelor tale, ai mers de a ta bunăvoie către junghiere, ne-îngrozindu-te prealăudate Longhine, de moartea care pricinuiește ție viața cea nemuritoare, prin Har. Pentru aceasta cu credință săvârșim pomenirea ta cea pururea cântată; rugându-ne, să fii mijlocitor pentru noi către Domnul.

Alte Stihiri, glasul al 8-lea.

Podobie: O preamărită minune...

Mucenice Longhine prealăudate, tu văzând cutremurul și soarele întunecându-se, și toată făptura în vremea răstignirii tânguindu-se, ai cunoscut că este Dumnezeu, Cel ce pe lemnul Crucii S-a răstignit pe Care L-ai propovăduit iudeilor, că este Fiul lui Dumnezeu; pentru Care și sângele tău cu bucurie ți-ai vărsat.

Mucenice Longhine prealăudate, văzând pe Fiul lui Dumnezeu pe Cruce pătimind de voie și gustând moarte, când ai văzut încă soarele întunecându-se și munții tremurând, atunci strigai poporului evreiesc: Cu adevărat Acesta este Fiul lui Dumnezeu, Domn și Împărat a toate.

Cu sabia tăindu-ți capul poporul evreiesc, adunarea cea fărădelege, mulțimea cea nemulțumitoare, în gunoi l-a aruncat. Dar alergând femeia cea lipsită de vedere și ridicându-l, primește vedere. O preafericite Longhine prealăudate, roagă-te pentru noi Domnului, ca să ne mântuim.

Slavă..., glasul al 6-lea, a lui Ioan Monahul.

La patima ta Hristoase, Longhin cel mai mare peste sută, văzând Biserica stricată Te propovăduia iudeilor pe Tine Fiul lui Dumnezeu. Iar aceia, cumpliții, tăindu-i dumnezeiescul cap cu sabia, l-a aruncat în gunoi; o femeie însă aflându-l, și-a deschis pleoapele ochilor săi, care erau închise. Cu care împreună și noi strigăm Ție, Celui ce L-ai încununat pentru că a pătimit pentru Tine: Luminează pentru rugăciunile lui și ochii inimii noastre, ca să Te mărim pe Tine Dumnezeu, Cel ce Te-ai pironit cu trupul pe Cruce, ca să ne mântuiești.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: Toată nădejdea...

Singur eu ticălosul, numai eu mai mult decât toți fiii oamenilor am greșit, făcând acelea care nu se pot grăi de cuvânt, și nicidecum suferite auzului, Preacurată. Pentru aceasta te și rog, iartă-mă Stăpână, iartă-mă și-mi dă pocăință; dă-mi mărturisire, dă-mi suspinuri și lacrimi; ca printr-acestea zdrobindu-mi inima dea-pururea, să strig: Păcătuit-am, păcătuit-am, curătește-mă, mântuiește-mă.

A Crucii, a Născătoarei:

Sabie a trecut prin inima ta preasfântă Stăpână, precum a zis Simeon, când ai văzut pe Cel ce negrăit a strălucit din tine, înălțându-Se pe Cruce de cei fărădelege ca un osândit și gustând oțet și fiere, în coastă împungându-Se, mâinile și picioarele pironindu-Se și tânguindu-te te văitai, strigând ca o Maică: Ce taină nouă este aceasta, Fiule preadulce?

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă..., glasul al 6-lea, a lui Ioan Monahul.

Lângă Cruce stând, și luând seama la cele ce se petreceau, văzând pe Cel ce S-a răstignit pe lemn Dumnezeu și Om, către El ai strigat: Pomenește-mă Doamne întru împărăția Ta. Pentru aceea și Mântuitorul a grăit către tine: Fericit ești Longhine și pomenirea ta în neam și în neam.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: A treia zi ai înviat...

Toată nădejdea mea spre tine o pun Fecioară, nu mă trece cu vederea; ci sârguiește ceea ce ești bună și mă scapă degrab de patimile cele ce mă supără și bat război cu mine în toate zilele.

A Crucii, a Născătoarei:

Văzând Născătoarea de Dumnezeu cea fără prihană, Viața noastră spânzurată pe lemn, ca o Maică se văita, strigând: Fiul meu și Dumnezeul meu, mântuiește pe cei ce cu dragoste Te laudă pe Tine.

Troparul, glasul a 4-lea.

Mucenicul Tău, Doamne, Longhin întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Din Octoih, și al Mucenicului pe 4.

CANONUL Mucenicului

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea:

Irmos:

Adâncul Mării Roșii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israil cel dedemult, prin mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.

Fiind strălucit cu dumnezeieștile vărsări de lumină, și dimpreună cu cetele îngerilor stând înaintea lui Hristos Dumnezeu, Mărite, luminează pe cei ce săvârșesc prăznuirea ta cea luminată.

Nimica nu te-a despărțit de unirea cu Dumnezeu Mucenice, fiind despărțit de dulceața cea trupească prin credință, și îndulcindu-te curat întru dorirea cea desăvârșită.

Slavă...,

Slujind cu gând curat lui Dumnezeu celui viu Longhine preaînțelepte, nicidecum n-ai dat închinăciune la idolii cei morți, Fericite. Drept aceea omorându-te, ai ajuns către viața cea fără sfârșit.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe Cuvântul Tatălui, cu cuvântul L-ai zămislit în pântecele tău, ca să dezlege pe oameni din necuvântare, pentru a Sa bunătate; Maică Fecioară Preacurată, binecuvântată cu totul fără prihană.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Veselească-se de Tine Biserica...

Cunoscând pe Cruce pe Fiul lui Dumnezeu, pe Domnul Cel adevărat, care pătimea pentru noi, ai crezut Longhine într-însul cu tot sufletul.

Sufletul tău ca un pământ plin de umezeală, luând sămânță cuvântătoare, a odrăslit spic al dumnezeieștii bunei credințe înțelepte.

Slavă...,

Cu vetreala Crucii trecând noianul muncilor, ai ajuns la limanurile cele line, Mărite, veselindu-te.

Și acum..., a Născătoarei:

Fiindu-mi sufletul bolnav pentru înmulțirea patimilor, vindecă-l Maica lui Dumnezeu Preacurată, și-l îndreptează către mântuire.

Irmosul:

Veselească-se de Tine Biserica Ta Hristoase, strigând: Tu ești puterea mea Doamne, și scăparea și întărirea.

SEDEALNA, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe înțelepciunea și Cuvântul...

Văzut-ai pe Mântuitorul răstignindu-Se, și luminându-te cu razele Lui, ai fugit de întunericul cel prea-adânc al necunoștinței, și te-ai îndreptat către dumnezeiasca cunoștință, crezând că Cel ce Se vede, este Dumnezeu. Pentru aceasta și chinuindu-te, te-ai numărat cu cetele mucenicilor veselindu-te, Longhine fericite. Cu care împreună roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce cinstesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Sufletul meu cel smerit, Fecioară, care ca o corabie necârmuită, se îneacă în furtuna supărărilor, și arătându-se însărcinat de povara păcatelor, și primejduindu-se a cădea în fundul iadului, apucă înainte Născătoare de Dumnezeu, cu rugăciunea ta cea fierbinte, și-l mântuiește, dându-i limanul cel lin; ca și cu credință să strig către tine: Roagă-te Fiului și Dumnezeului tău, iertare de greșeli să-mi dăruiască; că pe tine te am nădejde eu nevrednicul robul tău.

A Crucii, a Născătoarei:

Pe Mielușelul și Păstorul și Mântuitorul, Mielușeaua văzându-L pe Cruce, a glăsuit lăcrimând și cu amar a strigat: Lumea se bucură luând mântuire, iar pântecele meu se aprinde văzând răstignirea care rabzi pentru milostivirea milei, îndelung-răbdătorule Doamne. Adâncul milei și Izvorul cel nedeșertat; milostivește-Te și dăruiește iertare de greșeli, celor ce laudă cu credință dumnezeieștile Tale patimi.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Ridicat pe Cruce, văzându-Te Biserica pe Tine Soarele dreptății, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând: Slavă puterii Tale, Doamne.

Avându-ți cugetul întărit în credință, Fericite, ai stricat întărirea înșelăciunii cea slabă Longhine, și strigai: Slavă puterii Tale, Doamne!

Văzând pe Domnul măririi Cel fără pătimire, înălțat și pironit pe lemn, L-ai mărturisit Fiu lui Dumnezeu, prealăudate, pătimind de a Sa voie.

Slavă...,

Văzând pe moarte veștejindu-se cu moartea Celui fără patimă, te-ai grăbit Longhine să mori pentru El, și să trăiești după moarte dimpreună cu cei ce s-au chinuit cu bună laudă.

Și acum..., a Născătoarei:

Mai presus de cuvânt ai născut Preacurată pe Cuvântul, Cel ce S-a făcut Om, unindu-Se după Ipostas în pântecele tău, și îndoit S-a arătat, cu voirile și cu lucrările.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, care întorci dintru întunericul necunoștinței, pe cei ce Te laudă cu credință.

Făcându-te înstrăinat de tot pământul cu adevărat, te-ai înfrumusețat cu rănile răbdătorilor de chinuri Longhine, și te-ai sălășluit în pământul celor blânzi.

Fiind îngrădit cu puterea Crucii, ai putut să biruiești nebunia tiranilor cea neputincioasă Longhine, purtătorule de chinuri.

Slavă...,

Întărind Longhine inima ta pe temeiul cel neclintit, ai rămas nemișcat de valurile ispitelor.

Și acum..., a Născătoarei:

Să lăudăm pe Născătoarea de Dumnezeu, care singură a născut pe Dumnezeu fără ispită bărbătească; noi cei ce ne-am mântuit printr-însa, și cu dragoste să o fericim.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Jertfi-voi Ție cu glas...

Văzând că s-au clintit munții și pământul în ziua patimii, te-ai clintit și tu din starea necredinței, și te-ai întărit Longhine în credința Celui ce pătimea.

Cunoștință adevărată, desăvârșită și înțeleaptă ai luat, văzând că se schimbă făptura, și te-ai primenit către cunoștința dumnezeiască Longhine.

Slavă...,

Răbdat-ai cumplită muncă veselindu-te, și ți-ai plecat grumazul sub sabie, cu gând neîndoit Longhine, tăind prin credință capetele vrăjmașilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Usucă și dezrădăcinează cugetele cele spinoase ale minții, din inima mea, ceea ce ești fără prihană, și o arată roditoare cu mijlocirea ta, Fecioară Preacurată.

Irmosul:

Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, curățindu-se de sângele dracilor, cu Sângele cel curs prin milostivirea din coasta Ta.

CONDAC, glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi...

Veselindu-se s-a bucurat Biserica astăzi, întru cinstită pomenirea răbdătorului de patimi Longhin, strigând: Tu ești puterea mea Hristoase și întărirea.

ICOS.

Cerul cu mult întuneric întunecându-se, pământul cutremurându-se, pietrele despicându-se, și catapeteasma Templului rupându-se în două, văzând Longhin întru dumnezeiască patima lui Hristos, a cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu pătimind din a Sa milostivire; El, Care este nepătimitor cu Dumnezeirea, mărit împreună cu Tatăl și cu Dumnezeiescul Duh, fiind toate și cuprinzându-le, și ca un Dumnezeu și adevărat Împărat. Pentru aceasta Longhin cu bucurie a strigat: Tu ești puterea mea Hristoase și întărirea.

SINAXAR

În această lună, în ziua a șaisprezecea, pomenirea Sfântului Mucenic Longhin sutașul.

Stih: Fiu al lui Dumnezeu pe tine Hristoase zicându-te,

Longhin ca mai-nainte, i se taie capul iubindu-te.

În ziua a șaisprezecea.

Pe Longhin sabia îl tăia.

Acesta a fost pe vremea lui Tiberie Cezarul, din Capadocia, sutaș sub ascultarea lui Pilat, Guvernatorul Iudeei, și a fost rânduit din porunca aceluia să slujească la cinstitele patimi ale lui Hristos, și la răstignire, și să păzească mormântul cu straja, adică cu ceata sa de ostași ce avea sub ascultarea lui. Deci văzând el minunile ce se făceau, cutremurul și întunecarea soarelui, mormintele ce se deschideau, morții care ieșeau afară dintr-însele, și pietrele care se despicau; a strigat tare, zicând: Cu adevărat acesta a fost Fiul lui Dumnezeu. Acesta n-a primit arginții care i se da de către Iudei ca să tăgăduiască, învierea, și cu alți doi ostași, care mai pe urmă împreună cu dânsul au mărturisit. Apoi lăsându-și slujba ce era pe seama lui, și mergând în țara sa, propovăduia Apostolește pe Hristos Dumnezeu. Deci plecându-se Pilat, mai vârtos fiind stricat prin făgăduința de bani de la iudei, pârăște pe Longhin cu scrisorile sale către Tiberie, cum că și-a lăsat slujba și se află la patria lui propovăduind pe Hristos Dumnezeu. Și Tiberie îndată a trimis cu porunca lui de i-a tăiat capul și lui și celor doi ostași ce erau cu dânsul, și i s-a adus capul din Capadocia la Ierusalim, ca să se încredințeze Pilat și Iudeii de moartea lui, și pentru ca să ia Pilat cele ce i se făgăduise. Deci îi ascunseră cinstitul cap afară din cetate în niște gunoi. Și peste mulți ani, o femeie slăvită din Capadocia, pierzându-și vederea ochilor, merse la Ierusalim cu un fiu ce-l avea unic născut, ca să poată să-și găsească leacul orbirii la acele sfinte locuri; și ajungându-o și moartea fiului său, își plângea îndoita jale. Deci arătându-se în vis fericitul Longhin, și spunându-i cine este, și arătându-i unde era capul îngropat, o a îndemnat să sape, să-l scoată de acolo, că se va tămădui la ochi, și-și va vedea și pe fiul său, că se află preamărit. Femeia aflând gunoiul, săpă cu mâinile și scoase capul Sfântului, și îndată i s-a tămăduit vederea ochilor, și a văzut în vis pe fiul său unde era împreună cu Sfântul, și avea cinste de dânsul. Atunci îngropă moaștele fiului său într-un loc cu capul Sfântului; fiindcă așa îi zisese Sfântul prin vis; și se duse la Capadocia, ca și Saul, care căutând asinii tatălui său, a nimerit împărăția. Așa și ea căutându-și lecuirea ochilor, a dobândit aceasta, și pe Sfântul l-a aflat de atunci cald ajutător. Drept aceea zidind ea Mucenicului o biserică foarte frumoasă, și punând acolo muceniceștile moaște se îmbogăți și ea și toți credincioșii de izvoare de tămăduiri, întru mărirea Domnului nostru Iisus Hristos, Amin.

Tot în această zi, Sfinții doi Mucenici cei tăiați cu Sfântul Longhin.

Stih: Ostășimea cea stricăcioasă doimea nevoitorilor a părăsit:

Și prin sabie ostași ai Domnului s-au făcut.

Tot în această zi, Sfinții Mucenici Leontie, Dometie, Terentie și Domnin, care prin foc s-au săvârșit.

Stih: Leontie trei împreună nevoitori având:

Ca un leu a intrat în mijlocul focului stând.

Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Mal.

Stih: Mal lăsând scurta nemernicie pământească:

Locuiește îndelungata locuință cerească.

Acest dintre sfinți Părintele nostru Mal, lăsând averea și rudeniile, petrecea în locuri pustii și nelocuite, bucurându-se în postiri, în privegheri, și în toată altă nevoință. Ba încă îi era fața pururea veselă și făcea mari minuni cu numele lui Hristos, curățind leproșii, alungând dracii, dăruind orbilor vedere; și acestea le făcea încă fiind viu; iar după ce s-a dus către Domnul, și lăsându-și trupul pe pământ, a luat Dar de la Dumnezeu de curgea dintr-însul mir, cu foarte frumoasă mirosire, spre tămăduire și apărare de toate primejdiile, și de boli fără de leac: Că pe cei ce mă preamăresc, zice Domnul, îi voi preamări. A căruia este mărirea și puterea, în vecii vecilor, Amin.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, cu pofta bunei credințe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinși, au strigat: Binecuvântat ești în Biserica măririi Tale, Doamne.

Pătimind pentru lege Mucenice, cu gând vitejesc al sufletului, ai rușinat toate sfaturile celor fărădelege, și după dreptate te-ai încununat, strigând: Binecuvântat ești în Biserica măririi Tale, Doamne.

Dumnezeiescul Dar venind peste moaștele taie, risipește toată durerea, celor ce se apropie de tine cu bunăcredință, Fericite, și te propovăduiesc mărturisitor nebiruit al adevărului.

Slavă...,

Nu ți-a fost milă de trupul tău cel muritor Longhine, pentru Hristos; n-ai vrut să jertfești dracilor ci te-ai adus pe tine jertfă lui Dumnezeu fără prihană, cu bucurie tăindu-te prin sabie; vrednicule de laudă.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca într-o Curată S-a sălășluit întru tine Cuvântul Cel curat Fecioară, voind să curețe prin tine spurcăciunile oamenilor; că binecuvântat este Rodul pântecelui tău.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Mâinile întinzându-și...

Adormind mai înainte mișcările trupului, cu privegherile cele către Domnul, Mărite, ai adormit cu somnul cel preadulce pururea pomenite, omorându-te pentru Hristos care a izvorât morților viață, prin dumnezeiasca adormire pe lemnul Crucii.

Văzut-ai, Preafericite, pe Dumnezeu, Cel ce S-a făcut Om pentru milostivire, împungându-Se cu sulița în coastă și izvorând sânge și apă, te-ai rănit de dragostea Lui cea dulce, cântând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Stins-ai focul idolesc, cu curgerile sângiurilor tale, Longhine preaînțelepte, și ai ars pe cei ciopliți, și capiștile cele neîntărite, aprinzându-ți-se sufletul cu dumnezeiasca râvnă, și strigând: Lăudați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm...

Luminându-ți-se ochii inimii cu strălucirile tale dumnezeiești, ale Celui ce a întunecat lumina soarelui, ai părăsit negura relei credințe Longhine, și te-ai arătat stea care luminează pe cei ce strigă: Lăudați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu gura, și cu limba și cu sufletul, te propovăduiesc pe tine Născătoare de Dumnezeu, și te rog Preacurată, luminează inima mea cu lumina ta, și mă izbăvește de întunericul cel cumplit, pe mine cel ce strig: Lăudați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Mâinile întinzându-și Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-au încuiat, și au stins puterea focului, cu buna faptă încingându-se tinerii cei iubitori de buna-credință, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Hristos Piatra cea netăiată...

Puterea mea și lauda este Cuvântul, Cel ce Și-a întins mâinile pe Cruce, ai strigat Mucenice către cei fărădelege, și închipuind patima Lui cea preafericită, rabd moarte de bunăvoie.

Ca un împodobit răbdător de patimi, umplându-te de Dar, te-ai arătat în totul preafrumos; și stai înaintea Cuvântului Celui frumos, luând răsplătirea multelor tale dureri.

Pe tine Longhine cel ce te-ai arătat ca un soare luminos și neapus, și cu razele tămăduirilor ai luminat toată lumea și ai risipit negura necunoștinței, te fericim.

Slavă...,

Ridicatu-te-ai către lăcașurile cele veșnice, și te-ai numărat dimpreună cu cetele tuturor Sfinților Mucenici; cu care împreună adu-ți aminte Mucenice Longhine de noi, cei ce prăznuim pomenirea ta cu bunăcredință, Preafericite.

Și acum..., a Născătoarei:

Lăcaș Luminii celei neînserate te-ai arătat Născătoare de Dumnezeu, prin care cei din întuneric și din umbra morții, au văzut lumină; drept aceea luminează-mi simțirile inimii mele.

Irmosul:

Hristos Piatra cea netăiată de mână, Cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat Fecioară S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, te mărim pe tine Născătoare de Dumnezeu.

LUMINÂNDA

Podobie: Cu ucenicii să ne suim...

Văzând pe Domnul și Dumnezeul tuturor, adormit pe Cruce de bunăvoie, și zidirea toată clătindu-se pe vremea răstignirii, purtătorule de chinuri Longhine dimpreună cu tâlharul cel mulțumitor, L-ai mărturisit Fiu lui Dumnezeu. Pentru care și bucurându-te te-ai junghiat; și acum ca un Mucenic prea-ales te rogi pentru toți.

A Născătoarei, asemenea.

Deșerta-tu-Sa negrăit, în pântecele tău Cuvântul Cel prea deplin, nedepărtându-se de Sânurile Părintești Preacurată, și se vede trup și Prunc Se naște Născătoare de Dumnezeu. pe Care roagă-L neîncetat, să se mântuiască de primejdii, de supărări, de greșeli și de gheenă, cei ce cu bunăcredință te propovăduiesc pe tine Stăpână, Maică a lui Dumnezeu.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.