SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, glasul al 4-lea.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Cu ungerea preoției și cu sângele muceniciei te-ai apropiat de Dumnezeu prea-desăvârșit Cipriane pururea pomenite, floarea credinței, frumusețea cuvintelor, cetatea cea aleasă a înțelepciunii, cumpăna dreptății dogmelor, îndreptarea cea cu totul potrivită a canoanelor, și bună podoaba Bisericii. (De două ori).

Scriind bună-lauda nevoitorilor, și cununa mucenicilor, ai plecat pe gânditorii de Dumnezeu, să îndrăznească vitejește la chinurile cele de multe feluri, și la legături și la închisori, și la despuierea trupurilor, și la zdrobiri, și la ger foarte iute și la bătăi, și în cea de pe urmă la moarte, Cipriane preacinstite. (De două ori).

La descântecele dracilor punând împotrivă cântările Duhului și biruința Crucii, ți-ai păzit fecioria și te-ai adus lui Hristos Muceniță nebiruită, și junghiere preasfințită; pentru aceea ai dobândit cununile biruinței Iustino, fiind împodobită cu strălucirea fecioriei, și cu a muceniciei. (De două ori).

Slavă..., glasul al 2-lea:

Cu adevărat te-ai dezbrăcat de învățătura rătăcirii, și de cunoștința idolilor, și te-ai îmbrăcat cu Crucea, arma cea de mântuire, Cipriane preafericite. Ai lepădat cărțile cele de vrăjitorie, te-ai dezbrăcat de omul cel vechi, și a locuit întru tine Treimea Cea de o Ființă prin cunoștința de Dumnezeu; pe Aceasta roagă-o Ierarhe, dimpreună cu îngerii să ne mântuim noi.

Și acum..., a Născătoarei:

Tuturor scârbiților bucurie, și celor năpăstuiți folositoare, săracilor hrănitoare, și celor străini mângâiere; liman celor înviforați, bolnavilor cercetare, celor necăjiți acoperământ și sprijineală; toiag orbilor tu ești Preacurată, Maica Dumnezeului Celui Preaînalt; grăbește rugămu-ne să ne mântuiești pe noi robii tăi.

A Crucii, a Născătoarei:

Văzându-te Iisuse cea neispitită de nuntă, pironit pe lemnul Crucii, plângea și zicea; Fiule preadulce! Pentru ce m-ai părăsit pe mine care Te-am născut, Lumina cea neapropiată a Tatălui Celui mai-nainte fără început? Grăbește, și Te preamărește; ca să dobândească dumnezeiasca mărire, cei ce laudă dumnezeieștile Tale patimi.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile din Octoih.

Slavă..., glasul al 2-lea:

Pe luminătorul cel luminat de Dumnezeu, pe însoțitorul lui Pavel și părtașul lucrurilor lui, pe Ciprian să-l lăudăm; căci cu îngerii se veselește, luând cununa nestricăciunii de la însuși Dumnezeu; și se roagă, să se mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: Când de pe lemn...

Altă scăpare tare, turn de tărie, și zid nebiruit cu adevărat nu avem, fără numai pe tine Preacurată; și către tine năzuim și ție strigăm: Stăpână ajută-ne să nu pierim; arată către noi Darul tău și slava puterii, și mărirea milostivirii tale.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea:

Când a văzut mielușeaua cea neîntinată pe Mielușelul său tras la junghiere, ca un om de bunăvoia Sa, tânguindu-se zicea: Acum Te nevoiești să mă faci fără de Fiu Hristoase, pe mine care Te-am născut. Pentru ce ai făcut aceasta, Mântuitorule a toată lumea? Dar laud și măresc bunătatea Ta cea desăvârșită, mai presus de gând și de cuvânt, Iubitorule de oameni.

Troparul glasul al 4-lea:

Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credință răbdând până la sânge, Sfințite Mucenice Ciprian, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

După obișnuitele Catisme, sedelnele Octoihului.

Psalm 50.

CANOANELE

Amândouă din Octoih, fără Mucenicine, și al sfinților, pe 6.

CANONUL Mucenicului

Cântarea l-a glasul al 4-lea,

Irmos:

Adâncul Mării Roșii cu urme neudate pedestru trecând Israil cel dedemult, prin mâinile lui Moisi în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.

Fiind acum de o ceată cu oștile cele mai presus de lume, o sfințite și dumnezeiescule cap, caută din Cer, spre cei ce cu bună credință te laudă, și păzește-ne cu rugăciunile tale.

Fiind ținut cumplit mai înainte în întunericul necunoștinței, și cu patimile trupului cele pierzătoare de suflet, din neastâmpărare înfierbântat, ai aflat de năprasnă schimbare minunată, preafericite.

Slavă...

Șezut-ai mai înainte Părinte pe scaunul pierzătorilor, și iarăși pe scaunul preoției ai slăvit pe Hristos, schimbându-te aievea cu dumnezeiescul Dar al Celui Preaînalt.

Și acum..., a Născătoarei:

Fecioară ai rămas după naștere, și ai născut pe însuși Făcătorul și Dumnezeul tuturor, Care ni S-a arătat nouă neobișnuit și străin, Născătoare de Dumnezeu Maică Fecioară.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Veselească-se de tine Biserica...

Ca Pavel schimbându-ți dorirea sufletului către Hristos, Cipriane preaînțelepte, te-ai făcut ucenic al lui.

Logodească-se cu tine Hristos, dăruindu-ți ție în loc de haina patimilor, podoabă de mărire, și îmbrăcăminte de naștere de iznoavă.

Slavă...

Îndemnător muceniciei fiind mai înainte, mai pe urmă te-ai făcut mărturisitor adevărului, Cipriane prealăudate.

Și acum..., a Născătoarei:

Chiar și adevărat, pe tine te cinstim credincioșii Născătoare de Dumnezeu, căci tu ai născut pe Dumnezeu, pe Cel ce S-a întrupat, ceea ce ești cu totul fără prihană.

Irmosul:

Veselească-se de Tine Biserica Ta Hristoase strigând: Tu ești puterea mea Doamne, scăparea și întărirea.

CONDAC, glasul 1:

Podobie: Ceata îngerească...

De la meșteșugul vrăjitoresc întorcându-te de Dumnezeu înțelepțite, la dumnezeiasca cunoștință, te-ai arătat lumii doctor preaînțelept, tămăduiri dăruind celor ce te cinstesc pe tine, Cipriane cu Iustina; cu care roagă-te Iubitorului de oameni Stăpânului, să mântuiască sufletele noastre.

Sedealna, glasul al 8-lea:

Podobie: Pe Înțelepciunea și Cuvântul...

Fiind cu sârguință învățat întru înșelăciune, ca Pavel din Cer te-ai chemat, îndreptându-te cu Crucea către lumina cunoștinței; că arzându-te de dragostea curatei fecioare, printr-însa te-ai alcătuit cu Ziditorul făpturii. Pentru aceea biruind neputința vrăjmașului, cu dânsa dimpreună te-ai învrednicit cetei mucenicilor, Cipriane, sfințite. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta. (De două ori)

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Alunecându-mă cu cugetele cele viclene, am căzut în adâncime de păcate, și suspinând strig ție, din inimă, Preacurată: Minunează întru mine mila ta cea bogată, și luciul cel nemărginit al milostivirii tale, și bogăția cea nemăsurată a îndurărilor tale; și-mi dă pocăință și iertare greșelilor, ca să strig ție cu dragoste: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să-mi dăruiască. Că pe tine te am nădejde eu nevrednicul robul tău.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea:

Mielușeaua văzând pe Mielușelul și Păstorul pe Cruce, se vaită lăcrimând, și cu amar strigând: Lumea se veselește luând prin Tine mântuire; iar pântecele meu arde, văzând răstignirea Ta, care rabzi pentru milostivirea milei; îndelung-răbdătorule Doamne, adâncul milei și izvor nedeșertat; milostivește-Te și dăruiește iertare greșelilor, celor ce cu credință laudă dumnezeieștile Tale patimi.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine Soarele dreptății, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând: Slavă puterii Tale, Doamne.

Trezvindu-te văzătorule de Dumnezeu din nebunia de mai-nainte, ai mustrat înșelăciunea cea drăcească, și rătăcirea cea pierzătoare de suflet, și bucurându-te strigai: Slavă puterii Tale, Doamne.

Întărindu-se Iustina vitejește, și rugând tare pe Preacurata Fecioară cea plină de Dar, ai scăpat din lanțurile, și de meșteșugirile vrăjmașilor.

Slavă...

Întărindu-te cu credința mirelui tău, și fiind îmbrăcată cu puterea Crucii, ai rămas nerobită de draci, strigând: Slavă puterii Tale, Doamne.

Și acum..., a Născătoarei:

Cel slobod după a Sa fire, a sărăcit, luând chip de rob din bogăția bunătății, Maică pururea Fecioară, luând toată omenirea din tine, după Ipostas.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă care întorci dintru întunericul necunoștinței pe cei ce Te laudă pe Tine cu credință.

Având ajutor pe Preacurata Maica lui Dumnezeu, Iustino, ți-ai păzit cinstita feciorie neprihănită.

Să cinstim chipul cel însuflețit al lui Hristos și prea-vesel, pe Iustina frumusețea cea păzită și odorul cel nerăpit.

Slavă...

Mireasa lui Hristos cea curată și nespurcată, pe lângă sihăstrie primind și mucenicia, după dreptate, poartă îndoită cunună.

Și acum..., a Născătoarei:

Nici gând îngeresc nici omenesc, nu poate să tâlcuiască minunea nașterii tale Preacurată, cea negrăită și minunată.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Jertfi-voi ție...

Ajuns-ai în fundul cel mai de jos al răutății, și iarăși te-ai suit la înălțimea bunătății celei desăvârșite Părinte, schimbându-te minunat prin dumnezeiescul Botez.

Fosta-i mai înainte slugă dracilor, iar mai pe urmă te-ai arătat ucenic lui Hristos Dumnezeu, de bunăvoie poftind dorirea cea desăvârșită.

Slavă...

Mulți Mucenici ai adus Stăpânului, cu puțintel sânge, arătând că cumperi Împărăția Cerurilor, care este neguțătoria cea mai mare, gânditorule de Dumnezeu.

Și acum..., a Născătoarei:

Rupe lanțurile greșelilor mele mireasă a lui Dumnezeu, dăruindu-mi slobozire legii păcatului cu legea vieții, ceea ce ai născut pe Stăpânul legii.

Irmosul:

Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curățindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

CONDAC, glasul al 8-lea:

Podobie: Ca niște pârgă a firii...

Ca pe un ierarh cinstit, și ca pe un nevoitor prea-tare, lumea după vrednicie te cinstește Cipriane pururea pomenite, și cu cântări mărește sfântă pomenirea ta; cerând totdeauna, să dăruiască prin tine iertare greșelilor, celor ce cântă: Aliluia.

ICOS.

Ca pe un înțelept Ierarh să cinstim, ca pe un păstor înțelept și învățător, să lăudăm; că din spinii înșelăciunii a înflorit, ca un trandafir preafrumos, și pe noi credincioșii ne-a umplut de miresmele tămăduirilor, și de razele minunilor. Să cântăm dar și noi cântarea lui David: Aliluia.

SINAXAR

În această lună, în ziua a doua, pomenirea Sfântului sfințitului Mucenic Ciprian, și a Iustinei.

Stih: Durere simte satana, pe prietenul cel vechi văzând.

Prin sabie a muri împreună cu Iustina iubind.

Ciprian împreună cu Iustina a doua zi s-au tăiat voind.

Acesta era din Antiohia Siriei în vremea împăratului Dechie, de bun neam și bogat, filozof și vrăjitor cumplit. Și a fost vânat la credința cea întru Hristos de către Iustina fecioara și creștina, care pe toate drăceștile lui lucrări ca pe o pânză de păianjen le-a sfărâmat, aflându-se și aceasta din Antiohia. Căci un bărbat oarecare elin numit Aglaid, de dragostea frumuseții ei rănindu-se și neajungându-și scopul a venit la Ciprian; iar acesta de trei ori trimițând draci către tânără, n-a isprăvit nimic. Deci după ce a cunoscut meșteșugul său cel nelucrător, s-a botezat, și arzând vrăjitorești-le sale cărți, a crezut în Domnul. Deci s-a făcut în sfârșit episcop; și pe mulți povățuindu-i la credința lui Hristos, a fost prins împreună cu Iustina de către stăpânitorul Damascului, și strujindu-li-se coastele au fost băgați în tigaie de fier; și fiind trimiși la Nicomidia li s-au tăiat capetele. Iar marele Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu, nu pe altul ci pe acesta îl numiră iubit Fecioarei. Și se săvârșește soborul lor la locul muceniciei, care se află de aceea parte, la lăcașurile lui Solomon.

Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Teofil Mărturisitorul.

Stih: Înaintea mea este cinstit sfârșitul tău...

Zice Dumnezeu ție Teofile prietenului său.

Preacuviosul Părintele nostru și Mărturisitorul Teofil, era monah cucernic pe vremea împărăției lui Leon Isauru. A cărui nedumnezeire și rea pornire asupra sfintelor icoane văzând, a mers, de l-a mustrat de față, și i-a zis că este fără de Dumnezeu, și fărădelege, și înainte-mergător lui antihrist. De care pornindu-se împăratul cu mânie și cu urgie, poruncii de-l bătură cumplit, și-l băgară în temniță, de se chinui câtva cu foamea. Apoi scoțându-l, și nevrând să se supună, îl trimise în exil departe, și acolo mulțumind lui Dumnezeu, și-a dat aceluia sufletul.

Tot în această zi, Sfântul nou Mucenic Gheorghe, care la Caregeas a mărturisit, în anul o mie șapte sute nouăzeci și patru; și care de sabie s-a săvârșit.

Stih: Pe vrăjmașul cu sabia care ți-a tins l-ai omorât.

Tu viteazule Gheorghe, și cu îngerii te-ai unit.

Și pomenirea Sfântului și fericitului Andrei cel nebun pentru Hristos.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Cela ce ai mântuit în foc pe tinerii lui Avraam, și ai ucis pe haldei, care fără dreptate vânau pe cei drepți; prealăudate Doamne, binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Luând rânduiala Arhieriei, te-ai arătat pe sine-ți lăudat în ierarhie, chip și pildă ierarhilor, strigând: Preaslăvite Doamne Dumnezeul părinților, bine ești cuvântat.

Schimbarea ta Părinte Cipriane, a fost cu adevărat a dreptei celei făcătoare de viață, și te-ai făcut grăitor de Dumnezeu înțelepte, cel ce cânți: Prealăudate Doamne Dumnezeul părinților, bine ești cuvântat.

Slavă...

Tu te-ai arătat nouă armă nebiruită împotriva vrăjmașului, Fericite; arătând în vedere înșelăciunile lui, celor ce cântă: Prealăudate Doamne Dumnezeul părinților, bine ești cuvântat.

Și acum..., a Născătoarei:

Fețele cerești, și cetele cele mai presus de ceruri cu laude binecuvintează pe Cel născut din tine, Născătoare de Dumnezeu, strigând: Prealăudate Doamne Dumnezeul părinților, bine ești cuvântat.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Veselește-te Ierusalime...

Preaînțelepțește ai defăimat înțelepciunea elinilor slăvite; iar dumnezeiescul glas al Apostolilor, care se răspunde cu Duhul, și cu limba cea de foc se glăsuiește luminat, îl lăudai Părinte, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Suitu-te-ai luminat către lăcașurile cele înalte și mai presus de lume, aducându-te lui Hristos ca o jertfă fără prihană, prin sânge Părinte, și jertfă vie primită și bineplăcută, cântând: Binecuvântați lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Biruindu-se taberele dracilor de Darul ce locuia întru tine, se gonesc și se depărtează patimile celor bolnavi Cipriane; iar noi credincioșii umplându-ne de dumnezeiască lumină, strigăm: Binecuvântați lucrurile Domnului pe Domnul.

Și acum..., a Născătoarei:

Împreună cu puterile îngerești, se veselesc de nașterea ta Curată, cei ce cu credință te vestesc Maica lui Dumnezeu, și Născătoare de Dumnezeu; că tu ai născut pe Stăpânul și Mântuitorul nostru, căruia strigăm: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Veselește-te Ierusalime, prăznuiți cei ce iubiți Sionul; că a venit Domnul puterilor, Cel ce împărățește vecii; să se cucernicească tot pământul de fața Lui, și să strige: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Eva cu adevărat...

Privind de sus la noi cei ce te lăudăm cu bună credință prin Dumnezeiescul Dar Cipriane, cu rugăciunile tale încununează-ne pe noi cu armă de bună-voire, dându-ne pace și mântuire, ca un Ierarh prea-îndumnezeit.

Izvor de tămăduire din-destul dă țărâna ta celor ce te iubesc; și pe tine Cipriane, femeile cele purtătoare de Dumnezeu, ca pe o vistierie dumnezeiască te primesc, și cu osârdie te arată pe tine cel tăinuit, ca toți să te dobândim.

Slavă...

Îndreptează cărarea noastră către Hristos preafericite, prin fapte și prin viețuire plăcută lui Dumnezeu, și prin curăție lămurită; cerându-ne dumnezeiască liniștea cea adevărată, ca un Ierarh preamilostiv.

Și acum..., a Născătoarei:

Întărește slăbiciunea sufletului nostru Maica lui Dumnezeu, cu puterea ta, sfărâmă tăria, celor ce asupresc pe robii tăi preasfântă, ceea ce ai răsărit lumii netâlcuit pe Soarele dreptății.

Irmosul:

Eva adică prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus; iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla ce ai purtat în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta toți te mărim.

LUMINÂNDA

Podobie: Femei auziți...

Pe cel ce era mai înainte învățător răutății și pe urmă s-a arătat arhiereu prin cinstita Fecioară, pe marele Ciprian cu un glas să-l fericim, și către el să strigăm: Cu rugăciunile tale, îmblânzește pe Stăpânul nouă tuturor.

A Născătoarei, asemenea:

Ceea ce ne-ai născut nouă bucuria cea negrăită, fă-ne pe toți părtași bucuriei celei veșnice Fecioară, mireasa lui Dumnezeu cea fără prihană, acoperământul și întărirea, celor ce cu bunăcredință strigăm ție: Nu uita pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu Marie.

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă..., glasul al 8-lea.

Cel mai înainte cu dinadinsul slujitor răutății, pe urmă s-a arătat adevărat învățător Bisericii, slujitorul înșelăciunii idolilor, s-a arătat Arhiereu credinței, și cel neastâmpărat s-a făcut cu minte întreagă prin cinstita fecioară. Cu rugăciunile amândurora, mântuiește-ne pe noi Doamne.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: O preamărită minune...

Cum îți voi lăuda Darul, și purtarea de grijă cea multă din toate zilele, care de față ai arătat către mine nevrednicul robul tău? Și în ce chip voi povesti bunătatea ta și chiverniseala cea cu adevărat de multe feluri? Ci tu și acum și totdeauna stai înaintea a toată răutatea, mântuindu-mă Curată pe mine și în viață și după moarte.

A Crucii, a Născătoarei:

Văzându-Te pironit pe Cruce pe Tine Iisuse, și primind patimile de bunăvoie Stăpâne, Fecioara și Maica Ta striga: Fiul meu preadulce cum suferi bătăi fără dreptate, Doctorul care ai vindecat neputința oamenilor? Și pe toți ne-ai izbăvit de stricăciune cu milostivirea Ta.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.