SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am... Stilurile pe 6; ale Proorocului 3, și ale Mucenicului 3.

Stihirile Proorocului, glasul al 8-lea.

Podobie: O preaslăvită minune...

Dumnezeiescul Duh s-a vărsat peste noi, cei ce am crezut, precum cinstitul Ioil proorocind a zis îndemnându-se de Duhul. Și descoperă arătarea dumnezeieștilor taine, și proorocesc cei ce au primit lucrarea Lui, și cei ce sunt luminați cu raza cea dumnezeiască, și cu Dumnezeiescul Dar.

De dumnezeiești graiuri fiind plin minunatul Ioil, ca un izvor a ieșit din casa Ta Stăpâne, adăpând sufletele, și a picurat nouă dulceață, care îndulcește cugetele; făcându-se cu totul înalt cu duhul prin faptele bune, către dumnezeiasca înălțime.

Cu îndrăzneala ta cea proorocească, și cu unirea cea de gând către Dumnezeu, prin care vezi vedeniile cele dumnezeiești Ioile, îmblânzește-L pe El asupra noastră, celor ce săvârșim cu credință pomenirea ta; cerșind iertare greșelilor, Slăvite, și împărtășire dumnezeieștilor desfătări și mare milă.

Alte Stihuri ale Mucenicului, glasul al 6-lea.

Podobie: Toată nădejdea punându-și...

Văzând patimile mucenicilor celor bine biruitori, și făcându-te plin de dumnezeiasca îndrăzneală, ai alergat la lupte Uare, și ai propovăduit pe Hristos, că S-a făcut om pentru noi; netemându-te de moarte, nici de muncile care stau înaintea ta. Pentru aceea chinuindu-te și fără de milă tăindu-te, te bucurai înțelepte, cu gând desăvârșit uitându-te către slava cea veșnică, a celor ce doresc de Dumnezeu.

Vedeai căzându-ți cărnurile, dimpreună cu sângiurile, și socoteai durerea întru nimic, ca și cum ar pătimi altul viteazule pătimitor; că fiind legat de lemn, ai suferit spintecările celor fărădelege foarte tare. Iar dumnezeiescul tău suflet, l-ai dat în mâinile lui Dumnezeu, spăimântând, pe cei ce te vedeau, cu împotrivirile cele nestrămutate. Pentru aceasta te cinstim înțelepte, că ai făcut mare vitejie, și ai surpat pe tiranul, cu ostenelile tale Uare.

Ungându-te cu miruri minunata Cleopatra, te-a pus în pământ, și ți-a zidit Sfântă Biserică, făcându-ți praznic minunat Uare, și îngrijindu-te cu credință, al cărei copilaș l-ai ales în oastea cea înțelegătoare, și l-ai înfrumusețat cu mărire, și l-ai pus împreună cu cetele sfinților. De a căruia împărtășire învrednicește-ne pe noi, cei ce cu bunăcredință săvârșim prăznuirea ta, Mucenice vrednicule de laudă.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Numai eu ticălosul singur am greșit, mai mult decât toți fiii omenești, cele ce nici cu cuvântul nu se pot grăi, nici a se auzi nu sunt suferite, Preacurată. Pentru aceea mă și rog: Iartă Stăpână, iartă, și-mi dă pocăință; dă-mi mărturisire, dă-mi suspinare cu lacrimi. Ca prin mijlocirea acestora zdrobindu-mi inima dea pururea, să strig: Greșit-am Doamne, milostivește-Te de mă mântuiește.

A Crucii, a Născătoarei:

Stând lângă lemnul Crucii oarecând în vremea răstignirii Fecioara, împreună cu ucenicul cel feciorelnic, plângând striga: Vai mie cum pătimești Hristoase? Cel ce ești nepătimirea tuturor!

Troparul Proorocului, glasul al 2-lea.

A Proorocului Tău, Doamne, Ioil pomenirea prăznuind, printr-însul te rugăm: Mântuiește sufletele noastre.

Slavă..., a Mucenicului, glasul al 4-lea.

Mucenicul Tău, Doamne, Uar întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Din Octoih, unul cu Irmosul pe 6, și ale Sfinților două pe 8.

CANONUL Proorocului.

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 2-lea:

Irmos:

Veniți noroadelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a despărțit marea, și a trecut pe norodul, pe care l-a slobozit din robia egiptenilor, că S-a preamărit.

Ceata Proorocilor se veselește împreună cu noi, când se face ție laudă, gânditorule de cele cerești Ioile, de Dumnezeu arătătorule. Cu care împreună roagă-te, să ne mântuim noi Fericite.

Vestind mai înainte cuvintele, cele dumnezeiești, de Dumnezeu insuflate, ai descoperit mânia cea cumplită și pe dreptate, care s-a întâmplat din rea-credința norodului celui ce cugeta cele deșarte.

Pe tine te-a umbrit insuflarea Duhului cea minunată, și purtătoare de lumină și făcătoare de viață; și a suflat întru tine cunoștința celor ce vor să fie, Proorocule preafericite.

A Născătoarei:

Pe tine te-a însemnat mai înainte cortul mărturiei, închipuindu-te cu multe feluri de închipuiri, și arătând pe Cel întrupat din tine neschimbat, Maica lui Dumnezeu, preacurată Stăpână.

Alt CANON al Mucenicilor.

Facerea lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 6-lea:

Irmos: Ca pe uscat umblând Israil...

Arătându-te la înălțimea Bisericii lui Hristos Uare, ca soarele cel luminos ai luminat cu fulgerele luptelor tale, plinirile pământului, Fericite.

Fiind cuprins Preafericite, cu dorirea cea dulce a dragostei celei dumnezeiești, te-ai lepădat de sine-ți, și ai năvălit la toată munca trupului, nevoindu-te cu tărie.

Slavă...,

Ca un înțelept te-ai legat pe sine-ți purtătorule de chinuri, cu legăturile dumnezeieștii dragoste, și ai rupt legăturile înșelăciunii, cu tare răbdare a multor munci.

Și acum..., a Născătoarei:

Cuvântul Cel mai presus de Ființă, S-a sălășluit în pântecele tău mai presus de cuvânt, și născându-Se cu dumnezeiască cuviință, a tras la sine-și cetele mucenicilor Preacurată. Cu care dimpreună te lăudăm pe tine.

Cântarea a 3-a:

Irmos:

Întărește-ne pe noi întru Tine Doamne, Cel ce prin lemn ai omorât păcatul, și frica Ta o sădește în inimile noastre, celor ce Te lăudăm pe Tine.

Învățându-ne din dogmele tale înțelepte Proorocule, propovăduim postire, și slujbă cu bunăcredință, mergând în casa Domnului.

Cei ce urmăm învățăturile tale din toată inima, și din tot cugetul, cu plângere și cu rugăciune căutăm pe Dumnezeu, vrednicule de laudă.

Arătatu-ne-ai nouă Proorocule îndelungă-răbdare Atotțiitorului Stăpân, și ne-ai descoperit aievea bunătatea și blândețea Lui cea dumnezeiască.

A Născătoarei:

Zămislit-ai Curată pe Dumnezeu, și ai născut pe Cuvântul întrupat negrăit, pe Cel ce a grăit prin Prooroci, și a săvârșit propovăduirile lor.

Alt Canon,

Irmos: Nu este sfânt precum tu...

Plecatu-te-ai cu gând întărit la nevoințele cele vitejești, întărindu-te cu nădejdile bunătăților celor viitoare, și cu învățăturile mucenicilor lui Hristos cele preaînțelepte, Fericite.

Văzând ceata de sfinți pătimitori, care au pătimit după lege, ai arătat tăria acelora, împreunându-te bărbătește cu chinuri de multe feluri Uare.

Slavă...,

La războiul cel sfințit te-ai aflat ca un ostaș viteaz Uare, și ai junghiat mulțime de vrăjmași cu sabia bărbăției, lăudându-te întru biruință înțelepte.

Și acum..., a Născătoarei:

Fecioară Maica lui Dumnezeu, rogu-te gonește întunericul cel greu al lenevirii mele, și norii patimilor, cu lumina Darului care este întru tine.

Irmosul:

Nu este sfânt precum Tu Doamne Dumnezeul meu, care ai înălțat cornul credincioșilor Tăi Bunule, și ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

SEDEALNA Proorocului, glasul al 1-lea.

Podobie: Cel ce Te-ai înălțat...

Curățindu-ți mai înainte inima de întinăciuni, grăitorule de cele dumnezeiești, te-ai arătat lăcaș curat al Sfântului Duh, Proorocule Ioile. Pentru aceea ai arătat cunoștința adevărului, și ai propovăduit mai înainte venirea cu trup pe pământ a Mântuitorului și Ziditorului, care S-a arătat mai pe urmă limbilor.

Slavă..., a Mucenicului, glasul 1.

Podobie: Mormântul tău...

Văzând patimile cinstiților Mucenici, și sărutând cu dragoste legăturile lor, te-ai suit la înălțimea muceniciei preaminunate. Căci spânzurându-te pe lemn, ai răbdat muncile, până ce ți-ai dat duhul în mâinile Domnului.

Și acum..., a Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu Marie Curată, ceea ce nu știi de nuntă, ceea ce singură ești părtinitoare și acoperământ credincioșilor; mântuiește de primejdii, de supărări și de cumplite nevoi, pe toți cei ce au nădejdile la tine Fecioară, și mântuiește sufletele noastre cu dumnezeieștile tale rugăciuni.

A Crucii. A Născătoarei, asemenea:

Mielușeaua cea nespurcată, văzând pe Mielușelul și Păstorul, mort, spânzurat pe lemn, tânguindu-se grăia, văitându-se ca o Maică: Cum voi suferi plecăciunea Ta cea mai presus de cuvânt Fiul meu! Și patima cea de bunăvoie, preabunule Dumnezeule.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Auzit-am Doamne auzul rânduielii Tale, și Te-am preamărit pe Tine, Unule Iubitorule de oameni.

Fii milostiv Doamne, celor ce cu bunăcredință se pocăiesc către Tine; ca un singur Îndurat și Multmilostiv.

Precum ai vestit mai înainte, Slăvite, S-a vărsat de la Dumnezeu Duhul peste tot trupul, care a crezut.

Pogorârea Duhului, înțelepțind pe Ucenicii Domnului, a săvârșit cuvintele tale cele grăite de Dumnezeu.

A Născătoarei:

Fiind mântuiți Preacurată, din legăturile iadului cele întunecoase, prin dumnezeiască nașterea ta, pe tine te fericim.

Alt Canon,

Irmos: Hristos este puterea mea...

Împodobindu-te cu sfintele tale răni, te-ai arătat foarte frumos, și iubit lui Dumnezeu Uare, Celui ce a încununat creștetul tău, vrednicule de minunii.

Spânzurându-te pe lemn, Slăvite, și fiind întins la pământ, ai răbdat dureri cumplite. Pentru aceasta ai câștigat viața cea fără de dureri, veselindu-te.

Slavă...,

Văzându-te dumnezeieștii Mucenici, că pătimești după lege, Fericite, îți dădeau cu cuvântul îndrăzneală de răbdare. Cu care dimpreună săvârșind durerile cele prea-îndelungate, te-ai fericit.

Și acum..., a Născătoarei:

Scoate-mă din noroiul patimilor Stăpână, și din ticăloșia cugetelor, celor ce mă depărtează de la însuși Dumnezeu cel curat; ca să te fericesc cu credință.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Noaptea trecând s-a apropiat ziua, și Lumina lumii s-a arătat. Pentru aceasta te laudă cetele îngerești, și toate Te măresc pe Tine Hristoase Dumnezeule.

Mai înainte spunând Proorocul tuturor credincioșilor, venirea lui Hristos a propovăduit, că va veni și va mântui neamul omenesc din înșelăciunea idolilor.

Cu totul înălțându-te, mărite Proorocule, către Lumina cea mai presus de minte și de cuget, ai tras de acolo darul proorociei și ai propovăduit dreptatea.

Roagă-te pentru cei ce te laudă pe tine preafericite Ioile, să se mântuiască de toată supărarea, și să dobândească Darul dumnezeieștii Lumini.

A Născătoarei:

Preasfântă Fecioară, stăpâna lumii, roagă-te să se mântuiască de greșelile cele fără de număr, și de primejdiile vieții, cei ce te propovăduiesc pe tine Născătoare de Dumnezeu.

Alt Canon,

Irmos: Cu dumnezeiască strălucirea ta...

Cu voințele cele dumnezeiești te-ai întărit, și ai suferit sfărâmările cele necontenite cu cuget viteaz Uare, sfărâmând inima vrăjmașului celui ce a născocit răutatea.

Preaslăvitul Mucenic, văzându-și cărnurile sale căzând pe pământ, se bucura; socotind mai înainte cu luminarea gândului dumnezeieștile răsplătiri cele veșnice.

Slavă...,

Te laud pe tine Doamne Dumnezeule și Te slăvesc și mă închin Ție; că ne-am învrednicit bunătăților, care ai gătit celor ce Te iubesc pe Tine; striga Mucenicul Uar când pătimea.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce cu adevărat te-ai arătat mai sfântă decât heruvimii și decât serafimii, cea cu totul fără prihană; sfințește pe toți cei ce te fericesc acum pe tine cu credință și mântuiește cu mijlocirea ta pe cei ce te laudă pe tine.

Cântarea a 6-a:

Irmos:

Întru adâncul păcatelor sunt ținut Mântuitorule, și în noianul vieții mă învăluiesc; ci precum pe Iona din fiară, și pe mine din patimi scoate-mă și mă mântuiește.

Izvoarele graiului celui dumnezeiesc al dogmelor tale curg și picură dulceața cea hrănitoare de suflet, adăpând pe cei ce cu credință te cinstesc, Mărite.

Munte, din care picură dulceața proorociei, te cunoaștem pe tine Ioile, și propovăduitor al credinței lui Dumnezeu, Proorocule, grăitorule de cele dumnezeiești.

Păzește cu rugăciunile tale, Proorocule al lui Dumnezeu, pe cei ce cu dragoste laudă, mărita și pururea fericită pomenirea ta; ca unul ce ai dumnezeiască îndrăznire către Dumnezeu.

A Născătoarei:

Ceea ce ai născut lumina cea neapusă, luminează inimile, celor ce te slavoslovesc cu credință pe tine Preacurată Stăpână, și pe Cel ce S-a născut din tine negrăit.

Alt Canon,

Irmos: Marea vieții văzându-o...

Nu ai băgat în seamă cuvintele judecătorului celui fărădelege; și focul durerilor celor nesuferite cu vitejie l-ai răbdat, mult-pătimitorule Uare, rugătorule pentru cei ce cu credință te laudă.

N-a încetat tiranul cel fără de minte, muncindu-te fără de milă cu rănile, până ce ți-ai dat sfințitul suflet în mâinile lui Dumnezeu, fiind luminat cu podoabele chinurilor tale.

Slavă...,

Înălțatu-te-ai pe lemn urmând lui Hristos, și fiind spânzurat pe el, ți-ai dat sufletul tău lui Dumnezeu, Celui ce te-a încununat pe tine răbdătorule de chinuri; că te-ai purtat vitejește pentru lege.

Și acum..., a Născătoarei:

Îndreptează Stăpână smeritul meu suflet, că este înviforat totdeauna întru adâncul răutăților; și-l scoate către limanul cel lin; ca să te fericesc pe tine cu cuget neîndoit.

Irmosul:

Marea vieții văzându-o înălțându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: Scoate din stricăciune viața mea Multmilostive.

CONDAC, glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi...

Lui Hristos ai urmat Mucenice Uare, al Căruia pahar l-ai băut, și cu cununa muceniciei te-ai încununat; deci cu îngerii dănțuind, roagă-te neîncetat pentru sufletele noastre.

SINAXAR

În această lună în ziua a nouăsprezecea, pomenirea Sfântului Prooroc Ioil.

Stih: Ioil cel pe pământ nenorocirile a desemnat,

De pe pământ la loc mai presus de patimi s-a mutat.

În ziua a nouăsprezecea moartea lui Ioil a luat.

Acesta se tâlcuiește dragostea Domnului, sau începătură, sau pârgă a lui Dumnezeu. El era din seminția lui Rubim, din satul Metomoran; și proorocind pentru foametea și încetarea jertfelor legii, și pentru patima dreptului Prooroc, prin care s-a înnoit spre mântuire tot pământul; muri și se îngropă în pământul lui.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Uar și acelor ce erau cu el dimpreună.

Stih: Mulțime de zgârieturi Uar suferind...

Satana începătorul înșelăciunii zise: Vai mie! Suspinând.

Acesta a fost în zilele împăratului Maximian, oștindu-se în Egipt, de neam mare și luminos și dreptmăritor. Deci fiind la închisoare șapte oarecari sfinți, în multă vreme le purta de grijă Sfântul Uar în toate zilele. Și săvârșindu-se unul dintru acei șapte, se puse Sfântul pe sine în locul aceluia; și mergând la Ighemonul cu ceilalți dimpreună, a fost bătut cu toiege, și-i strujiră coastele mult și într-aceste munci, cinci ceasuri aflându-se cu răbdare, pe lemn fiind pironit, și-a dat sufletul la Dumnezeu.

Tot în această zi, șase Cuvioși Mucenici din pustie, care dimpreună cu Sfântul Uar s-au nevoit, de sabie s-au săvârșit

Stih: Pustnicește șase bărbați împreună au viețuit...

Și prin chinuri de sabie împreună au murit.

Tot în această zi, Sfântul sfințitul Mucenic Sadot și cei împreună cu dânsul o sută și douăzeci de Mucenici, care s-au săvârșit la Persia.

Stih: Tăindu-se de sabie capul dumnezeiescului Sadot...

Se înfățișează acum la Scaunul Dumnezeului Savaot.

Stih: Zecime înzecită a împreună mucenicilor.

Și două zecimi de sabie fiind tăiați mor.

Împărățind Savorie în țara Perșilor, Sfântul Părintele nostru acesta, fiind acolo episcop, la o eparhie a împărăției lui, și învățând pe poporul lui Dumnezeu câte trebuiesc spre folosința sufletească, botezând și pe unii din Perși fără de sfială, a fost pârât la împăratul; și aducându-se înaintea lui, și nesupunându-se a se închina soarelui și lunii, apei și focului, întâi îl bătu cu toiege. Apoi îi scoaseră o fășie din frunte până în unghiile picioarelor, de un deget de lată; și iarăși îl bătu cu vine de bou, și-l tăvăliră peste spini și peste scai de cei ghimpoși, și-l strânseră într-un teasc cu vârtej. Deci, răbdând acestea toate vitejește, spre mai multă mânie a ațâțat pe împăratul și băgându-l în temniță, iarăși l-a scos la întrebare. Și aflându-se sănătos peste tot trupul, l-a spânzurat cu capul în jos, și l-a pătruns peste tot trupul cu țepi de fier arse. Și nesocotindu-le Sfântul acestea întru nimica, a auzit pe împăratul înfricoșându-l mai vârtos, și zicându-i, că-i va risipi membrele trupului. Iar Sfântul împotrivă îi răspunse, zicând: Eu cred lui Dumnezeu, că creștinii vor împărți moaștele mele, și cine va chema pe Dumnezeu prin numele meu, va afla mântuire. Și îndată i-au tăiat limba. Iar Sfântul întinzându-și mâinile și ochii la Cer, și rugându-se întru sine-și a auzit glas din Cer, zicându-i: Plinitu-ți-s-a cererea, și iată vei grăi. Și crescându-i altă limbă, mărea pe Dumnezeu. Acestea văzând popoarele se spăimântară, și crezură în Domnul Dumnezeu și mântuitorul nostru Iisus Hristos, o mie și șaptezeci de bărbați, și alți două sute. Deci văzând împăratul, că vin mulți prin mijlocul lui către Hristos Dumnezeul nostru, porunci să-i taie capul; de vreme ce și alții mulți strigară zicând: Împărate, și noi suntem creștini; și a dat și asupra lor judecata cea mai de pe urmă, și luându-i slujitorii îi aduseră la locul junghierii. Deci, făcând Sfântul rugăciune și însemnându-i cu semnul cinstitei și de viață făcătoarei Cruci, fiind o sută douăzeci, întâi se tăie capul Sfântului Mucenic Sadot, apoi ale celorlalți, și luară toți cununile muceniciei.

Tot în această zi, Sfântul Leontiu filozoful, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Tu Părinte în viață-ți cugetele cele spurcate le-ai înfrânat.

Și cunoscând meșteșugul silogismelor, cu pace te-ai mutat.

Tot în această zi, Sfinții Felix preotul, și Evsevie diaconul, care de sabie s-au săvârșit.

Stih: Tăierea capetelor Evsevie și Felix au suferit,

Pentru dragostea bunei cinstiri, pe care tare o a iubit,

Tot în această zi, Cuviosul Părintele nostru Ioan făcătorul de minuni, care la muntele Rila s-a nevoit, și mănăstirea de acolo o a zidit, cu pace s-a săvârșit.

Stih: Ctitor mânăstirii Rila tu Ioane arătându-te,

Locuiești acum în lăcașurile cerești bucurându-te.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin,

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de lege, văpaie înaltă a ridicat; iar Hristos a tins roua Duhului cinstitorilor de Dumnezeu tineri; Cel ce este binecuvântat și prea-proslăvit.

Izvorul, care curgea din casa Domnului, și adăpa, a ieșit precum ai zis mai înainte, Proorocule cinstite.

Râul desfătării a făcut roditor de grâu pârâul cel uscat, precum a zis mai înainte Ioil. Binecuvântat ești Doamne Dumnezeul părinților noștri.

Hristoase Dumnezeule, cel ce ai pus pe Prooroci dedemult în umbra legii, să proorocească de preaslăvită venirea Ta în trup, pe aceștia i-ai învățat a și striga: Binecuvântat ești Doamne Dumnezeul părinților noștri.

A Născătoarei:

Cel ce a făcut toate, a mântuit lumea născându-Se din Fecioară; care Îl laudă cu bunăcredință, strigând: Binecuvântat ești Doamne Dumnezeul părinților noștri.

Alt Canon,

Irmos: Cuptorul dătător de rouă...

Luminându-te cu adaosul pătimitor, te-a dus Cleopatra, Mărite, la îngropare, aflând prin tine lauda vrednică credinței; care cu fierbințeală a arătat către tine, cu gând desăvârșit arătat.

Vărsând lacrimi peste tine; și ungându-te cu miruri Cinstite, te-a ascuns sub pământ preacinstita femeie, pe tine care ai îngropat gândul cel viclean, și cu strălucirile cele din mormânt, ne-ai luminat pe noi.

Slavă...,

N-a încetat cea pururea pomenita, slujindu-ți cu cuviință ție slugii lui Hristos, până ce te-ai arătat ei solitor de Împărăția Cerurilor înțelepte; căreia prin tine s-a învrednicit, dimpreună cu iubitul ei fiu.

Și acum..., a Născătoarei:

Fiind sfărâmat de nenumărate călcări ale poruncilor, înnoiește-mă pe mine Fecioară cu mijlocirea ta, vindecându-mi sufletul și dându-mi cuvânt a striga: Binecuvântată ești, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup.

Cântarea a 8-a:

Irmos:

Pe Domnul, Cel ce a răcorit dedemult în văpaie pe tinerii evreilor, și a ars într-însa pe haldei, cu preamărire, să-L lăudăm zicând: Binecuvântați, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Arătat-ai, Mărite, aievea închipuirile pocăinței, luând în chezășia Sa, Domnul cel milostiv, pe cei ce se apropie de Dânsul cu credință, și cântă: Binecuvântați și-L preaînălțați întru toți vecii.

Fiind tu slugă Domnului Proorocule Ioile, ți s-au încredințat tainele Lui, să le proorocești popoarelor, celor ce laudă și zic: Binecuvântați, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Măriții Apostoli ai Domnului varsă râuri de minuni între iudei, precum a grăit mai înainte Ioil; adăpând pe cei ce strigă: Binecuvântați, și-L preaînălțați întru toți vecii.

A Născătoarei:

Ipostas alcătuit în două ființe ai născut pe Hristos, ceea ce ești cu totul fără prihană, rămânând Fecioară curată; pe care lăudându-L strigăm: Binecuvântați, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Alt Canon,

Irmos: Din văpaie cuvioșilor...

Ascultând rugăciunile maicii Mucenice, luminat ostaș te-ai făcut în oastea cea cerească, și ai arătat că și cinstitul copil se va împărtăși laudei tale, prin negrăita milostivire.

De la Egipt te-a adus Cleopatra, Mucenice, ca pe o vistierie de mult preț, care ai îmbogățit cu daruri de dumnezeiești tămăduiri toată Palestina; care te și cinstește pe tine cu dragoste.

Slavă...,

Cu bucurie ți-ai săvârșit chinurile, ostașule preaviteaz al Atotțiitorului; și ca un biruitor te-ai încununat de la Dânsul, Uare preafericite, lauda cea mare a mucenicilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Păcate adaug peste păcate, și de înfricoșata judecată ce va să fie, nu mă cutremur. Biruiește pururea Curată orbirea sufletului meu, și cu rugăciunile tale întoarce-mă și mă mântuiește.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Din văpaie cuvioșilor rouă ai izvorât, și jertfa dreptului cu apă o ai ars; că toate le faci Hristoase cu singură voirea; pe Tine Te preaînălțăm întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmos:

Cea binecuvântată în ceruri, și pe pământ mărită, bucură-te mireasă nenuntită.

Împreună cu Proorocii ca un Prooroc, te veselești acum cu bucurie în lăcașurile cele cerești.

Caută acum de sus către noi cei ce cu credință te mărim, grăitorule de cele dumnezeiești întru-tot fericite.

Scurtă călătorie a mântuirii, a arătat Ioil dedemult prin pocăință, cu cuget dumnezeiesc.

A Născătoarei:

Îndreptatu-ne-ai pe noi cei căzuți Maica lui Dumnezeu; că ne-ai născut nouă pe Mântuitorul, și Stăpânul cel prea-îndurat.

Alt Canon,

Irmos: Pe Dumnezeu a-l vedea...

Puterea vrăjmașului o ai surpat, fiind încins prea-arătat cu puterea cea dumnezeiască, purtătorule de chinuri, viteazule Uare; pentru aceasta te lăudăm, luând vindecare din-destul de la moaștele tale, noi credincioșii.

Ca un luceafăr de dimineață, ca soarele cel mare, s-a întins peste tot pământul pomenirea ta, Uare, luminând pe toți cu strălucirile cele luminate ale cinstitelor tale patimi, gonește întunericul inimilor, prealăudate.

Văzând iubitoarea de fiu pe fiul său strălucind cu mărire multă, a lăudat pe Dumnezeul tuturor; iar pe tine Mucenice mai ales te-a mărit, avându-te pe tine ca pe un mare mijlocitor, prin care arătat s-a îmbogățit.

Slavă...,

Pământul unde zace trupul tău cel mai răbdător, înțelepte, dumnezeiește s-a sfințit. Deci cu rugăciunile tale dă-ne nouă dezlegare păcatelor, îndreptare vieții, și izbăvire de toate necazurile Uare.

Și acum..., a Născătoarei:

Arătându-se Domnul din tine Fecioară, din norul cel luminos, pe toți idolii Egiptului i-a dat de tot pieirii; și l-a învrednicit a avea mulțime de purtători de chinuri, care au râvnit cinstitelor Lui patimi.

Irmosul:

Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putință oamenilor, spre carele nu cutează a căuta cetele îngerești; iară prin tine Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat. Pe Care mărindu-L cu oștile cerești, pe tine te fericim.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială, și Otpustul.