SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, glasul al 8-lea.

Podobie: Ce vă vom numi pe voi...

Ce te voi numi pe tine Apostole? Cer? Că mărirea lui Dumnezeu ai vestit: Fulger? Că lumea luminezi cu strălucirea: Nor? Că slobozești din tine ape dumnezeiești. Pahar de înțelepciune prea-îndumnezeit? Care izvorăști nouă vinul, cel ce veselește inimile: Roagă-te, să se mântuiască sufletele noastre.

Ce te voi numi pe tine acum de Dumnezeu primite? Pârâul ce iese nouă din Rai? Sicriul legii, care a așezat Hristos? Luminător, care strălucește nouă lumină înțelegătoare? Făclie, care luminezi Biserica? Pâinea vieții, dumnezeiască masă? Paharul Dumnezeiescului Duh? Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Ce te voi numi pe tine acum de Dumnezeu văzătorule? Slujitor tainelor lui Hristos prealucrător? Mai mare meșter înțelept al cortului celui înțelegător, care tai tăblițele cele de piatră ale Darului? Și legea cea mai nouă ai scris, care iese din Sion, și prin tine s-a propovăduit. Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Ce te voi numi pe tine acum lăudate? Vistierie tare a cereștilor daruri? Doctor sufletelor, și trupurilor prea cu osârdie? Împreună-lucrător cu Pavel și împreună călător? Scriitor faptelor Apostolilor? Luca! Multe nume ți-a făcut lucrarea bunătății. Roagă-te, să se mântuiască sufletele noastre.

Ce te voi numi pe tine acum de Dumnezeu grăitorule? Ucenic că bine ai vestit nouă pe Hristos. Doctor? Că patimile sufletelor tămăduiești. Sfeșnic, care strălucești nouă lumină înțelegătoare? Treaptă și temei credinței? Căci tu ne-ai scris nouă preacinstita Evanghelie. Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Ce te voi zice pe tine acum minunate? Văzător nemincinos de învățăturile înțelepciunii? Scriitor de învățătura faptelor Apostolilor, sau stâlp neclintit al creștinătății? Sau turn al Bisericii nesurpat? Multe sunt numirile tale, dar mai multe sunt darurile. Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., glasul al 6-lea, al lui Anatolie.

Apostole al lui Hristos, și scriitorule al dumnezeieștilor dogme, și întărirea Bisericii, tu cu adevărat inimile cele ce erau în negura necunoștinței, care apusese întru adâncul pierzării, le-ai tras cu cuvântările de Dumnezeu, mântuindu-le ca dintr-un val de vifor, următor fiind lui Pavel vasului alegerii, încă și ucenic. Pentru aceasta te rugăm pe tine Luca, cel ce ești vrednic de minuni, frumusețea Antiohienilor. Roagă-te Mântuitorului și Dumnezeu, pentru cei ce săvârșesc cu credință pururea cinstită pomenirea ta.

Și acum..., a Născătoarei de la Înviere.

Cine nu te va ferici preasfântă Fecioară; sau cine nu va lăuda Preacurată, nașterea ta? Că Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul Unul-Născut, Același din tine cea curată a ieșit, negrăit întrupându-Se, din fire Dumnezeu fiind și cu firea om făcându-Se pentru noi. Nu în două fețe fiind despărțit, ci în două firi fără de amestecare fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L Curată cu totul fericită, să se miluiască sufletele noastre.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 5-lea.

Podobie: Bucură-te cămara...

Vărsatu-s-a Darul în buzele tale, prin limbă de foc Luca Apostole, și limbă de foc te-ai arătat, cuvinte de lumină slobozind cu propovăduire celor vrednici de lumină, și săgeți arzătoare celor ce doreau întunericul. Scriind și învățând cinstita Evanghelie, mireasmă de viață te-ai arătat, celor ce voiau viața, precum a zis Pavel, pe care l-ai avut învățător; și mireasmă de moarte celor ce nu iubeau viața, dăruiește nouă pace, viață și lumină, cu rugăciunile tale.

Stih: În tot pământul a ieșit vestirea lor, și la marginile lumii cuvintele lor.

Cunoscut-am precum ai zis, din cuvintele tale, întărirea cuvintelor dumnezeiește tăinuitorule: Pentru că te-ai hotărât a scrie nouă acele lucruri care bine le-ai dovedit, și precum ți le-au dat ție cei ce mai întâi au fost singuri văzători; cu care și tu ai fost întocmai slujitor întrupării Cuvântului pe Care după Înviere, în Emmaus L-ai văzut, și cu arzătoare inimă împreună cu Cleopa ai mâncat; de a Căruia căldură dumnezeiască, umple și sufletele noastre, ale celor ce te cinstim pe tine.

Stih: Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria.

Bucură-te, cel ce însu-ți ai scris nouă aceasta, bucură-te! Și bucurându-te ai spus bunăvestirea celei Curate; și pe Botezătorul cel ce din pântece a zis aceasta de Dumnezeu Născătoare; a Căruia ai scris și zămislirea și întruparea Cuvântului, ispitele și minunile, cuvintele și patimile, Crucea, moartea și Învierea; care ai văzut și înălțarea și pogorârea Duhului. Și propovăduind faptele și mai ales cele ale lui Pavel, cu care te-ai arătat împreună călător, doctor și tăinuitor, și luminător Bisericii; pe care păzește-o totdeauna.

Apoi această Stihiră a Apostolului, glasul al 4-lea, a lui Vasilie.

Stih: Vărsatu-s-a darul în buzele tale; pentru aceasta te‑a binecuvântat pe tine Dumnezeu, în veac.

Cu trestia înțelepciunii cea vânătoare ai cercat adâncul mării celei gândite, și din adâncul cel purtător de moarte, sufletele credincioșilor le-ai vânat, Luca preafericite. Și fiind ucenic al lui Pavel ți-ai curățit toată inima prin strălucirea Duhului. Luminat-ai neamurile cu dogmele tale, și bolile patimilor le-ai vindecat cu minunile. Roagă-te pentru noi pururea lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Întrutot înțelepte vânătorule sfinte Apostole, lucrătorule al Mântuitorului, și cântătorule al patimilor Lui, care ai străbătut lumea, și din înșelăciune pe păgâni ai tras și lui Dumnezeu aducându-i, ca o mireasmă bună, la ceruri ai călătorit. Pentru aceasta stând înaintea Judecătorului, roagă-te să ne izbăvească pe noi de fărădelegile noastre, și să ne scape din muncă în ziua judecății.

Și acum..., a Născătoarei:

Făcătorul și Mântuitorul meu Preacurată, Hristos Domnul, din pântecele tău ieșind, întru mine îmbrăcându-Se, din blestemul cel dintâi pe Adam l-a slobozit. Pentru aceasta ție Preacurată, ca Maicii lui Dumnezeu și Fecioarei cu adevărat, strigăm fără de tăcere ca îngerul: Bucură-te! Bucură-te Stăpână, folositoarea și Acoperământul, și mântuirea sufletelor noastre.

Tropar, glasul al 3-lea:

Apostole sfinte și Evangheliste Luca, roagă pe milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greșale sufletelor noastre.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei Învierii:

Pe tine, ceea ce ai mijlocit mântuirea neamului nostru, te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară; căci, cu trupul cel luat din tine, Fiul tău și Dumnezeul nostru, prin Cruce răbdând patimă, ne-a izbăvit pe noi din stricăciune, ca un Iubitor de oameni.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Sfântului. (De două ori)

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei Învierii:

După întâia Catismă SEDEALNA, glasul al 3-lea.

Podobie: De frumusețea fecioriei...

Veniți să lăudăm pe Apostolul Luca, ca pe un îndreptător: Că a stricat înșelăciunea idolească, ne-a scos către lumina vieții și ne-a învățat a crede în Treime. Pentru aceea astăzi credincioșii să cinstim cu bunăcredință pe acesta, mărind pe Hristos Dumnezeul nostru. (De două ori)

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Bucură-te Marie Fecioară Maică, munte sfânt, raiul Edenului, din care S-a născut Hristos Dumnezeu, Cuvântul Cel fără de sămânță, prin Care a răsărit viață lumii.

După a două Catismă SEDEALNA, glasul al 3-lea.

Podobie: De frumusețea fecioriei...

Călătorind după sculare, Luca preasfințite, împreună și cu Cleopa, în satul Emmaus, întrebare făcând tu, a stătut de față Domnul în chip necunoscut. Și iarăși prin dare de pâine, ai cunoscut pe Mântuitorul, Căruia roagă-te să ne dăruiască nouă mare milă. (De două ori)

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Ca o viță nelucrată ai odrăslit Fecioară, Strugur frumos, care izvorăște nouă vinul mântuirii cel ce veselește sufletele și trupurile tuturor. Pentru aceea ca pe o pricinuitoare a tuturor bunătăților pururea te fericim, strigând ție cu îngerul: Bucură-te cea plină de Dar!

După Psalm 50.

CANOANELE

Amândouă din Octoih, fără mucenicine, și ale Apostolului pe 6.

CANONUL Apostolului

Facere a lui Teofan.

Cântarea a l-a, glasul al 8-lea:

Irmos: Cel tăiat pe cea netăiată.

Gura ta știindu-o pahar dumnezeiesc al înțelepciunii celei preaînalte, înțelepte Apostole Luca, vistieria cea mare și negrăită a Darului, îmbogățindu-ne o luăm cu osârdie, Domnului cântând, că cu mărire S-a preamărit.

Cu taină învățându-te Hristos cele cerești, și scripturile cele de Dumnezeu insuflate, fără mijlocire deschizându-le ție Apostole Luca, tăinuitor te-a arătat și propovăduitor preaînțelept al celor mai presus de minte; care cu osârdie strigi: Domnului să cântăm, că cu slavă S-a proslăvit.

Slavă...,

Pusu-te-a Biserica lui Hristos împreună-călător cu Pavel, Luca preafericite pe tine cel ce ai strălucit dumnezeiește cu Darul Lui; și urmelor Lui ai urmat, strigând: Domnului să-i cântăm, că cu slavă S-a proslăvit.

Și acum..., a Născătoarei:

Chipul zămislirii celei negrăite și dumnezeiești, ale celei curate, cu totul lăudate l-ai arătat, Apostole Luca; cum că Duhul Cel Preasfânt arătat a venit peste dânsa, și cuvântul a umbrit-o; Căruia cu un glas cântăm, că cu slavă S-a proslăvit.

Catavasie: Deschide-voi gura mea...

Cântarea a 3-a:

Irmos: Tu ești întărirea celor ce...

Evanghelia ta dumnezeiescule Luca, a arătat și arată pe Răsăritul cel de sus, care a cercetat pe oameni.

Faptele Apostolilor prea-dumnezeiește urmându-le cu toată buna credință, Slăvite, prin scrisoare le-ai însemnat.

Slavă...,

Pavel fericitul, ți-a împletit ție începuturi de laude, și laudele tale le-a arătat prin epistole.

Și acum..., a Născătoarei:

Iată acum te fericesc precum mai înainte ai zis Preacurată, toate neamurile oamenilor, mântuite fiind prin tine acum.

SEDEALNA, glasul al 3-lea.

Podobie: De frumusețea fecioriei...

Călătorind tu după învierea lui Hristos, Luca preasfințite, împreună cu Cleopa în satul Emmaus, pe când vă întrebați a stătut de față Domnul în chip necunoscut; și luând iarăși dare de pâine, ai cunoscut pe Mântuitorul. Căruia roagă-te, să ne dăruiască nouă mare milă.

Slavă...,

Altă Sedealnă, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe Înțelepciunea și Cuvântul.

Ca un călător împreună cu Pavel, feluri de nevoi ai suferit cu răbdare, întrutot lăudate Apostole al Domnului, și alergarea credinței prin chinuire săvârșind, te veselești Fericite împreună cu Dânsul întru cele de sus. Pentru aceasta și lumii propovăduind Evanghelia lui Hristos, ai luminat toată partea cea de sub soare, Luca preacinstite. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe ceea ce este ușă cerească și sicriu, munte cu totul sfânt, nor luminos, să o lăudăm; scară cerească, Rai cuvântător, mântuire a Evei, și vistierie mare a toată lumea; că într-însa s-a lucrat mântuirea lumii și iertarea greșelilor celor dedemult. Pentru aceasta strigăm către dânsa: Roagă pe Fiul tău și Dumnezeu, să dăruiască iertare de greșeli, celor ce se închină cu credință, preasfintei nașterii tale.

Cântarea a 4-a:

Irmos: Încălecat-ai pe cai pe Apostolii...

Dacă te-ai văzut luminat cu razele Duhului, te-ai învrednicit cu mâinile tale a tipări preabunule legile Lui, celor iubitori de Dumnezeu, credincioșilor celor ce cântă: Slavă puterii Tale, Doamne.

Darul aflându-te pe tine lăcaș Mângâietorului, s-a vărsat de prisosit în buzele tale și propovăduitor păcii te-ai arătat, tuturor celor ce cântă cu credință: Slavă puterii Tale, Doamne.

Ca cel ce te-ai arătat părtaș nevoințelor lui Pavel, Slăvite, cununilor după dreptate te-ai învrednicit, și împreună cu dânsul bucurându-te pentru împărăție, cu un glas strigați: Slavă puterii Tale, Doamne.

Slavă...,

Aflând Domnul frumusețea minții tale, ca și cu niște dumnezeiești raze, frumos strălucind, te-a hirotonit propovăduitor celor ce strigă cu credință: Slavă puterii Tale, Doamne.

Și acum..., a Născătoarei:

Surpat-a Domnul pe cei puternici de pe scaune Fecioară și Maică, precum a zis; și pe cei flămânzi i-a umplut de dumnezeiești bunătăți; pe cei ce cântă cu credință: Slavă puterii Tale, Doamne.

Cântarea a 5-a:

Irmos: Luminează-ne pe noi...

Lumina cea înțelegătoare în, inima ta luându-o, dacă te-ai curățit de întinăciunile cele mai de înainte prin legea dragostei, tuturor Luca ai împărțit-o.

Tu cu fulgerele Darului, Preafericite, strălucit te vezi arătat, vorbind dumnezeiește Luca cu limbă de foc.

Slavă...,

Dorit-ai cu Pavel înțeleptul împreună a umbla; că iubit te-ai numit, ca un slujitor și evanghelist al Darului.

Și acum..., a Născătoarei:

Bucură-te ceea ce ești cu adevărat vistieria fecioriei, chemarea strămoașei și dezlegarea blestemului strămoșului.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Rugăciune vărs către Domnul...

În muntele faptelor bune suindu-te Apostole, ai vorbit cu cel dorit ca și Moise; și tablele cele de Dumnezeu scrise, însemnate cu degetul Duhului, îndoite le-ai luat, fericite Luca, învățătorule al lumii.

Lumea ai luminat cu învățăturile tale, ca un ritor al cinstitei Biserici; că cu razele Treimii Celei nezidite, luminat te-ai văzut de Dumnezeu primite; și te-ai făcut ca un luceafăr, luminând marginile lumii.

Slavă...,

Bolile sufletelor, de Dumnezeu insuflate, acum le vindeci și ale trupurilor, precum dedemult ți s-a încredințat din Cer Darul Duhului; că Pavel pe tine te mărturisește a fi doctor celor de față.

Și acum..., a Născătoarei:

Căutat-a spre tine Domnul, înnoind firea mea ca un puternic, făcându-ți mărire, precum ai zis Născătoare de Dumnezeu cu totul fără prihană; și m-a mântuit prin tine din stricăciune, ca un Dumnezeu și de oameni Iubitor.

CONDAC, glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi lumii...

Ucenic făcându-te Cuvântului lui Dumnezeu, împreună cu Pavel ai luminat tot pământul și negura ai gonit, scriind dumnezeiască Evanghelia lui Hristos.

ICOS

Ca un doctor și ucenic iubit Luca, vindecă cu doctoria cea de taină patimile sufletului meu și ale trupului, și-mi dă să mă întăresc în totul și să cinstesc, bucurându-mă, prăznuirea ta cea preaslăvită. Să ud cu ploi de lacrimi în loc de miruri, Sfântul și preacinstitul tău trup, căci ca un stâlp scris al vieții, strigi tuturor ca și mai înainte în minunată Biserica Apostolilor, scriind dumnezeiască Evanghelia lui Hristos.

SINAXAR

Întru această lună în ziua a optsprezecea, pomenirea Sfântului Apostol și Evanghelist Luca.

Stih: Deșii mai înainte la Emmaus a te vedea era oprit.

Luca zice, însă acum pe tine Hristoase te văd arătat.

În a optsprezecea zi sfârșit Luca vieții a primit.

Luca marele Apostol și Evanghelist, a fost din Antiohia Siriei celei mari, doctor cu meșteșugul, având și știința zugrăviei desăvârșit. Această aflându-se în Tivele Beoției și doctorind pe vremea împăratului Tit Claudie, află pe Sfântul Pavel Apostolul, și crezând în Hristos, părăsi rătăcirea cea părintească, și lăsându-se de tămăduirea cea trupească, se apucă de cea sufletească. A scris și Evanghelia sa către oarecare dregător anume Teofil, care crezuse în Hristos, spunându-i-o Sfântul Apostol Pavel. După aceea a scris și faptele Apostolilor către același Teofil. Apoi după ce s-a dus de la Roma și a lăsat pe fericitul Pavel, a umblat învățând toată Elada, și ajungând precum spun la optzeci de ani, a răposat cu pace; iar în locul în care s-a îngropat trupul lui, mărind Dumnezeu pe Apostolul lucrătorul său, a plouat colurie deasupra mormântului lui, spre semnul meșteșugului lui cel doctoricesc. (Căci Coluria este o doctorie alcătuită din picături de apă de trandafiri și din alte feluri, folositoare la boala ochilor). Pentru care a fost cunoscut și mai mult mormântul lui de toți. Iar Constantie feciorul marelui Constantin a adus de la Tive moaștele lui, prin mijlocirea lui Artemie marelui duce al Egiptului, care și Mucenic s-a făcut, și le-a pus în biserica sfinților Apostoli, sub sfânta masă, împreună cu ale lui Andrei și ale lui Timotei. Și zic, de dânsul, că el a zugrăvit întâi icoana sfintei Născătoarei de Dumnezeu, ținând în brațe pe Domnul nostru Iisus Hristos, cu meșteșugul zugrăvesc de ceară și alte două și cum că le-a dus Apostolul la Maica Domnului să le vadă, și Sfinția Sa să fi zis: Darul celui născut din mine, prin mine să fie cu dânsele. Asemenea și icoanele sfinților maimarilor Apostoli și de atunci s-a împărțit în toată lumea un lucru bun ca acesta, ortodox și întru tot cinstit

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Marin cel bătrân.

Stih: Marin bătrânul învechita înșelăciune a înfruntat:

Cu îndrăzneala ca un tânăr, și de sabie s-a săvârșit

Acesta a fost pe vremea lui dioclețian și a lui Aristobul. Deci, stând înaintea ighemonului Ciliciei, a fost bătut cumplit cu toiege, și legându-i-se picioarele cu fiare, l-a băgat în temniță și a doua zi iarăși aducându-l înainte l-a spânzurat pe lemn de picioare, și l-a bătut fără de milă; apoi pogorându-l de pe lemn, a suferit munca prin sabie dându-și duhul lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Iulian, cel de lângă râul Eufratului.

Stih: Viața cea ca visul trecătoare.

Iulian cu veselie trece la cea pururea fiitoare.

Acest dintru sfinți Părintele nostru Iulian, părăsind lumea, se duse la țărmurile apei Eufratului și găsind acolo o peșteră, petrecea viață monahicească, căruia râvnindu-i mulți, năzuit-au la acea peșteră mică și făcându-și colibe împrejur, se strânseră până la o sută, mâncând și ei ce mânca învățătorul lor. Minunatul acesta a omorât și pe un balaur și a făcut de a izvorât fântână cu apă în pământ sec și fără de apă. Acesta mergând și la muntele Sinai, a făcut o biserică deasupra pietrei pe care a văzut Moise puitorul pe Lege pe Dumnezeu, pe cât i-a fost prin putință a-l vedea, care se află și până astăzi. Însă mulți și din cei ce se temeau de întoarcerea păgânului Iulian Paravatul de la Perși, cunoscându-l că este rob ales al lui Dumnezeu, îl rugau ca să-i mântuiască de el, care făcând îndelungată rugăciune către Dumnezeu zece zile, auzi glas de sus zicând: Nu numai pentru tine, ci și pentru alții mulți, care stau toată noaptea la rugăciune, spurcatul și păgânul Iulian s-a junghiat. Apoi după câțiva ani izgonindu-se fericitul Meletie de la Antiohia, chemară unii pe fericitul acesta, pentru ruga și mângâierea multora, și înduplecându-se și mergând, se primi pe cale de o femeie iubitoare de Dumnezeu și șezând Sfântul la cină, fiind un copilaș de șapte ani al acelei femei unul născut, care se afla împrejurul mesei, și depărtându-se puțintel de la ochi în laturi, se întâmplă de căzu într-un puț. Iar cinstita aceea femeie văzând aceasta, fără a se întrista cât de puțin sau a se mâhni, nimic nu-și schimbă firea, acoperind puțul, sluji Sfântului cu credință și mărime de suflet. Deci Sfântul întrebând de copil, ea zise cum că îi este rău, iar Sfântul întrebând cu dinadinsul ca să vină copilul la masă să-l binecuvinteze, se pricepu lucrul, și numaidecât sculându-se Sfântul de la masă și descoperind puțul, a văzut copilașul plutind deasupra apei sănătos, ca și cum s-ar fi fost jucând cu mâinile și porunci celor ce se aflau acolo de-l scoaseră; și întrebându-se copilul, spunea, că nu i-a fost nici un rău, fiindcă se ridica deasupra și se ușura de Sfântul, care îi vorbea în apă și se juca cu dânsul. Deci mergând Sfântul la Antiohia, se pogorî la peștera, în care Sfântul Meletie oarecând se ascundea și năvălind multă mulțime la peșteră, ca să ia Dar și binecuvântare de la Sfântul, iar el fiind aprins de niște friguri foarte grele, zăcea fără de glas, de-abia trăgându-și sufletul. Deci supărându-l frații cei ce erau împrejurul lui zicându-i, că stau (mulți afară) care vor să ia binecuvântarea sa, răspunse: De este pentru folosul vostru sănătatea, să le-o dea Domnul Atotputernicul. Și făcând rugăciune, se sculă însuși dintru acea mare fierbințeală, pentru folosul mulțimii. Deci călătorind el oarecând pe cale de mergea la împărăția Constantinopolului, un oarecare bolnav zăcând de multă vreme, atingându-se de cojocul lui, numaidecât se sculă, ținându-se de dânsul ca și oarecând ologul de Petru și de Ioan. Și nu numai aceasta, ci și întărindu-l în pravoslavnica credință, se întoarse la sihăstreasca sa nevoință, făcându-și calea prin mijlocul cetății Chirului, iar cei de loc de acolo din Chir oprind pe Sfântul pentru mângâiere, îi ziseră: Robule al lui Dumnezeu, așteptăm în locul Episcopului nostru pe un oarecare Asterie rău credincios și adânc în răutate, ci fii cu noi de ne ajută cât vei putea, ca nu cumva el cu bârfitoarea sa limbă, să ne întoarcă cu oarecare cuvinte. Deci Sfântul rămase și făcu rugăciune toată noaptea cu puțini ce se adunase, și-l omorî prin urgie trimisă de la Dumnezeu, lăsându-i viață chinuită numai de o zi, apoi întorcându-se către ucenicii săi și petrecând câțiva ani cu dânșii, către Domnul a răposat.

Tot în această zi, Sfinții patruzeci de tineri, care de sabie s-au săvârșit.

Stih: Îndoita zecime de două ori a tinerilor, prin sabie s-a săvârșit...

Cinstind pe Hristos cel cu firea îndoit.

Tot în această zi, Sfântul Mnason Episcopul Ciprului, care de sabie s-a săvârșit.

Stih: Ca un turn plecat Mnason capul plecând...

Așteaptă cea prin sabie cădere pe pământ.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților din nou arătați Mucenici Gavriil, și Chirmidol, care în Egipt s-au nevoit la anul o mie cinci sute douăzeci și doi.

Stih: Chirmidol și Gavriil împreună...

Se nevoiesc amândoi și se încunună.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos: Tinerii evreiești oarecând...

O! Cum lui Luca și lui Cleopa S-a arătat Stăpânul din mormânt. Că înviind i-ai învățat pe ei să strige: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Pe cărarea vieții mergând, împreună-călător, ai aflat Fericite, pe Cuvântul, Care ți-a deschis ușile lăcașurilor celor cerești ție, celui ce strigai: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Slavă...,

Alăuta Duhului te-ai arătat, care vestește de la Dumnezeu cântările cele dulci, luminând Luca pe oamenii cei ce strigă: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Și acum..., a Născătoarei:

Cel fără de trup a strigat ție Fecioară: Bucură-te Marie de Dumnezeu Născătoare, cu care împreună credincioșii strigăm Fiului tău: Bine este cuvântat Preacurată; rodul pântecelui tău.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Pe cel ce s-a preamărit...

Ca niște table de Dumnezeu scrise, luând cărțile tale cu credință, ne îndulcim de luminarea Darului, Preafericite; pe Domnul lăudându-L, și preaînălțându-L întru toți vecii.

Ca și cu un organ cu limba ta Duhul lucrând, luminează pe oameni, cu taină învățând dogmele Darului, pe cei ce laudă pe Domnul, și-L preaînalță întru toți vecii.

Legat fiind în dragoste cu Pavel cel de Dumnezeu grăitor, de Dumnezeu grăitorule Luca, și însoțire preacinstită v-ați arătat, pe Domnul lăudându-L și preaînălțându-L întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Cu năvodul cuvintelor tale, cel de Dumnezeu împletit, ai vânat pe oamenii cei ținuți în rătăcire, și ai prins cu luminarea credinței, pe cei ce laudă pe Domnul, și-L preaînalță întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

Elisabeta, Maică a Domnului pe tine te-a vestit, Proorociță arătându-se, purtând pe Botezătorul și Înaintemergătorul, pe Domnul lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Hotarele firii le-ai trecut...

Stătut-ai Luca întru bucuria celor de tine dorite, întrucât ai ajuns la săvârșire, și sfârșit fericit ai dobândit după adevăr, dezlegându-se simbolurile prin arătările adevărului.

Strălucit-ai lumii ca un soare, de Dumnezeu insuflate, stând înaintea Treimii cu Pavel cel de Dumnezeu văzător, Luca prealăudate. Cu care neîncetat te mărim pe tine de Dumnezeu arătătorule.

Cu raza cea de lumină purtătorule Luca, roagă-te a se lumina cântăreții tăi, și dăruiește pace lumii, Preafericite, ca neîncetat să te mărim pe tine de Dumnezeu grăitorule.

Slavă...,

Bucurându-te acum Luca, stai înaintea Împăratului tuturor, fiind împodobit cu cununa dumnezeieștii bunei podoabe și a frumuseții. Pentru aceasta pe tine de Dumnezeu grăitorule, neîncetat te mărim.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe Cuvântul Cel fără de trup L-ai primit, pe Cel ce a voit să înnoiască firea mea. Și pe Acesta întrupat Fecioară L-ai născut. Pentru aceasta pe tine de Dumnezeu Născătoare, neîncetat te slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Cu ucenicii...

Luca al lui Hristos Apostole, tăinuitorule al celor negrăite și învățătorule al păgânilor; cu dumnezeiescul Pavel și cu Curata de Dumnezeu Născătoarea, a cărei dumnezeiască icoană din dragoste ai zugrăvit-o, roagă-te văzătorule de Dumnezeu pentru noi, cei ce te fericim pe tine, și săvârșim sfințită adormirea ta preaînțelepte, grăitorule de cele de taină, (de două ori)

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Stăpână, împărăteasa tuturor, ajută întru primejdii, ajută întru necazuri, fii de față întru nevoi la ziua sfârșitului, ca să nu ne apuce pe noi satana, nici iadul, nici pierzarea. Ca să stăm înaintea Divanului celui înfricoșat al Fiului tău, toți nevinovați. Căci ca o Maică a lui Dumnezeu, Stăpână, câte le voiești le și faci.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glasul 1.

Podobie: Pe tine norul luminii...

Pe Ucenicul lui Hristos, pe scriitorul Evangheliei cel preaînțelept, pe chipul cel însuflețit și frumos al vasului alegerii, a cărui laudă este întru toate bisericile, credincioșii, întru cântări să cinstim pe Luca Apostolul. Că el a propovăduit preaslăvitele minuni ale lui Dumnezeu, luminând prin Dar pe cei de pe pământ, cu razele cuvântării de Dumnezeu.

Meșteșugul vindecării sufletelor, mai vârtos decât al trupurilor înțelepte învățându-te, și spre amândouă preabun arătându-te, cu înțelepciunea lui Dumnezeu fiind insuflat, prin care și vindecând sufletele și trupurile, Luca preafericite, chemi la cunoștință, și îndemni spre dragostea lui Dumnezeu, și totdeauna ridici pe oameni spre Cer. Și te rogi pentru toți cei ce te laudă pe tine.

Cu undița cea cuvântătoare, pe cei ce intraseră întru adâncul necunoștinței, trăgându-i ca pe niște pești la dumnezeiasca cunoștință, lui Hristos mâncare bună i-ai adus, Preafericite, cinste vrednică după datorie, viață nestricată, Luca preasfințite. Pentru aceasta și Apostol al lui Hristos ai fost, și înțelept Evanghelist, scriitor faptelor celor lucrătoare ale Darului.

Alta a lui Leontie-Maestrul. Glasul al 8-lea.

Veniți toată făptura, să lăudăm cu cântări pe doctorul cel sufletesc, cu adevărat, și ucenicul Mântuitorului, pe Luca pururea fericitul. Că acesta boala nedumnezeirii, cu ungerea scăldătoarei lui Hristos a vindecat-o, și cu râurile apelor celor de Dumnezeu izvorâte din gură, țarinile cele însuflețite ale bunei-vestiri le-a adăpat. Pentru aceasta a ieșit după proorocie vestea lui în toată lumea, și se roagă să se mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., glas același.

Adunându-ne credincioșii cu cântări, lui Luca ritorului celui de taină al Cuvântului, davidicește să-i strigăm: Limba, ta s-a arătat trestie a scriitorului, împodobind chipurile lui Hristos degrab scriitorului, de dumnezeiască știință, spre cunoștința păgânilor. Întru care ai propovăduit Evanghelia, și împreună faptele Apostolilor le-ai scris. Pentru aceasta stând înaintea Treimii și Dumnezeu, roagă-te pentru sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: Mucenicii Tăi Doamne...

Eu sunt pomul cel neroditor, ceea ce ești cu totul fără prihană, și care nu rodesc rod de mântuire. Pentru aceasta mă cutremur de tăiere, ca să nu mă arunc în focul cel nestins eu ticălosul. Pentru aceasta cad către tine, mântuiește-mă de dânsul, și aducător de roadă arată-mă Fiului tău, Preacurată cu mijlocirea ta.

SLAVOSLOVIA (Doxologia) cea mare.

Ecteniile și Otpustul.

Ceas, 1, și cel desăvârșit Otpust.