SFÂNTUL ILIE

VEZI: Slujba Sfântului Cosma din 14 ale acestei luni s-a mutat aici în 12, ca în Mineiul slavonesc; fiindcă în 14 zile, se prăznuiește în România Preacuvioasa Maica noastră Parascheva cea nouă.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am... Stilurile 6. Trei ale Mucenicilor, și ale Cuviosului.

Stihirile Mucenicilor glasul 1

Podobie: Prealăudaților Mucenici...

Acești trei sfinți Mucenici slujind pururea cu un cuget Dumnezeirii Celei întreit Sfinte, au răbdat îngrozirile tiranilor și rănile muncilor, întărindu-se cu credința; Prov, și Tarah și Andronic cel împreună-pătimitor, și au luat cununi de biruință.

Fiind îmbrăcați cu Hristos și purtând Crucea ca o armă în mâinile voastre sfinților, cu tărie ați surpat semeția vrăjmașilor, și ați luat de la Dumnezeu daruri pentru biruință măriților; Aceluia vă rugați, să dăruiască sufletelor noastre, pace și mare milă.

Arzându-vă de dragostea lui Hristos, măriților purtători de chinuri, v-ați arătat nebiruiți; nici sabia, nici cuptorul, nici mânia tiranilor, nici durerile chinurilor, nici moartea nu v-au îngrozit pe voi; și săvârșind lupta pătimirii după vrednicie, ați luat cununi.

Alte Stihiri ale Preacuviosului, Glasul al 4-lea.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Cu razele Duhului strălucindu-se mintea, te-ai făcut purtător de lumină, vrednicule de minune, luminând pe toate cu frumusețea cuvintelor tale, și învățând să laude minunile Mântuitorului, care cu dumnezeiască stăpânire le-a făcut, și patimile care de voie a suferit pentru noi, ca un Iubitor de oameni.

Strălucește-te Biserică! Și cu înaltă propovăduire cheamă pe fiii tăi să se bucure împreună; căci vioara Duhului, alăuta cea îndumnezeită, cheamă tainic pe toți la ospăț, punând înainte cuvântările și cântările sale cele de miere curgătoare și de Dumnezeu grăitoare, Cosma dumnezeiescul și slăvitul.

Trâmbiță te-ai făcut Cuvioase, cântând patimile și minunile lui Hristos cele mântuitoare, și Adormirea preacuratei Sale Maici; pe toți veselind Cosma cu cuvintele tale cele bine întocmite și îndulcitoare. Pentru aceasta toți după datorie te cinstim, cântând pe lăudata, dumnezeiasca și sfințita ta mutare.

Slavă..., glasul al 4-les, a lui Anatolie.

Ostași Iui Hristos făcându-vă, ați lăsat frumusețile cele de pe pământ, și luând Crucea pe umeri, ați mers după Dânsul prin chinuri de multe feluri; și nu v-ați lepădat de El înaintea împăraților și a multor tirani. Îngerii au încununat capetele voastre cu darurile cele de biruință; căci fiind îndrăzneți cu sufletul, luminat ați venit împreună în cămara de mire cea mare. Prove, mărirea mucenicilor, Tarahe, pierzătorule al dracilor, și Andronice biruința credincioșilor; având îndrăzneală, rugați-vă Mântuitorului tuturor pentru sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: Ca pe un viteaz...

Ceea ce ai încăput în pântecele tău pe Dumnezeu cel neîncăput, pe Cel ce S-a făcut om pentru iubirea de oameni și a luat din tine amestecarea noastră și o a îndumnezeit arătat; nu mă trece cu vederea acum Preacurată, pe mine cel necăjit ci mă miluiește degrab, și din toată vrăjmășia, și vătămarea celui viclean mă miluiește.

A Crucii, a Născătoarei:

Văzând Preacurata pe Hristos omorându-Se și omorând pe vicleanul, se văita cu amar către Cel ce a ieșit din pântecele ei, și mirându-se de îndelungă răbdarea Lui, se spăimânta strigând: Fiul meu preaiubite! Nu uita pe roaba ta. Nu întârzia Iubitorule de oameni, Cela ce ești dragostea sufletului meu.

Stihoavna din Octoih. Slavă..., glasul 1 a lui Andrei Ierusalimneanul.

Adunarea cea de trei odrasle, cei întocmai la număr cu Sfânta Treime, arătându-se de la răsărit, ca niște stele luminoase, cheamă lumea către sfințita prăznuire: Prov și Tarah, dimpreună cu înțeleptul Andronic; căci trupurile lor le-au dat fiarelor, și cu sângiurile lor roșind pământul, dănțuiesc împreună cu îngerii în ceruri purtând cununi. Cereți pentru noi de la Iubitorul de oameni Dumnezeu, să ne dăruiască iertare greșelilor, și mare milă.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Dăruiește-mi prefacere vieții Fecioară, scoțându-mă din năravurile cele pătimașe, către nepătimitoarea Dumnezeire; dându-mi neîncetat nespusă îngăduință și apropiere; spre a-mi uda sufletul cu plângeri de bucurie.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea:

Dacă a văzut Fecioara cea fără prihană, pe Mielușelul său spânzurat pe Cruce, tânguindu-se striga: Preadulcele meu Fiu! Ce vedere nouă și minunată este aceasta? Cum Tu Cel ce Ții toate cu mâna, Te-ai pironit cu trupul pe lemn?

Tropar, glasul al 5-lea.

De isprăvile sfinților Mucenici puterile îngerești prea s-au minunat; că fiind în trup muritor, pe vrăjmașul cel fără de trup cu puterea Crucii nevoindu-se tare, l-au biruit nevăzut. Și acum se roagă Domnului să se miluiască sufletele noastre.

Slavă..., al Cuviosului, glasul al 8-lea:

Îndreptătorule al Ortodoxiei, învățătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu și al curăției și luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Cosma, înțelepte, cu învățăturile tale pe toți i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Din Octoih, unul cu Irmosul pe 6; și ale sfinților două, pe 8.

CANONUL mucenicilor.

A lui Iosif

Cântarea l-a, glasul al 8-lea,

Irmos:

Pe faraon cel ce se purta în căruță, l-a cufundat toiagul lui Moisi, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind, și despărțind marea, și pe fugătorul Israil mergătorul cel pedestru, l-a mântuit; pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.

Fiind împodobiți cu daruri mucenicești mucenicilor stați cu dragoste înaintea Iui Hristos, Dătătorului de cununi în ceruri, luminându-vă cu lumina făcliei celei în trei lumini, și luminați cu credința, pe toți care vă fericesc.

Care în vremea de goană pentru buna credință v-ați arătat, gonind toată înșelăciunea celor de rea credință, cu vitejești pătimiri nebiruiților Mucenici; ca niște ostași buni, ca niște sprijinitori ai Bisericii, și întăriri ai adevărului.

Cu gând înțelegător risipind preaînțelepților, viforul cel viclean, și marea relei credințe cea sălbăticită, prin liniștea Duhului, ați ajuns către limanurile cele cerești, veselindu-vă.

Sufletele voastre, mucenicilor, se bucură în ceruri dimpreună cu sufletele mucenicilor, cu adevărat Prove, Andronice și Tarahe fericite; că ați trecut valurile muceniciei, bărbătește lăudându-vă cu biruințe dumnezeiești.

A Născătoarei:

Cuvântul Cel împreună fără de început cu Tatăl și cu Sfântul Duh, vrând S-a sălășluit în pântece de Fecioară, și S-a făcut trup neschimbat; și pătimind de bunăvoie, a pregătit cete de Mucenici dumnezeiești, să pătimească pentru credință.

Alt CANON al Cuviosului.

Cântarea a l-a, glasul al 4-lea:

Irmos: Adâncul mării Roșie...

Ca un dumnezeiesc, ca un purtător de lumină ai strălucit tuturor, Fericite, cu luminile strălucitelor și preaînțeleptelor tale cuvinte. Din care cere Cosma, ca să se lumineze toți cu rugăciunile tale.

Făcutu-te-ai trâmbiță de Dumnezeu grăitoare a Treimii Celei prea-îndumnezeite, propovăduind tuturor cinstitele și mântuitoarele dogme, și veselind sufletele dreptmăritorilor preacinstite.

Slavă...,

Nicicum n-ai dat ochilor tăi somn, Fericite, până ce cu adevărat ai ajuns luminat, la vârful dorințelor; de unde Părinte ai luat Darul adevăratei cugetări.

Și acum..., a Născătoarei:

Fecioară și după naștere ai rămas; căci ai născut pe însuși Făcătorul tuturor și Dumnezeu; arătându-Se nouă cu neobișnuit și străin chip, Născătoare de Dumnezeu Maică Fecioară.

Cântarea a 3-a:

Irmos:

Doamne Cel ce ai făcut cele deasupra crugului ceresc, și ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întărește întru dragostea Ta; că Tu ești marginea doririlor, și credincioșilor întărire, unule Iubitorule de oameni.

Împotrivindu-te tare gonaciului, Tarahe, și strivire obrazului suferind foarte tare, ai sfărâmat fălcile leilor celor înțelegători, și te-ai făcut biruitor cu puterea Duhului.

Cu mare vitejie ai suferit munci, pe spate și pe pântece Mucenice Prove, întinzându-te și arzându-ți-se pieptul cu frigări, și lovindu-ți-se gura cea grăitoare de Dumnezeu.

Spânzurându-te ca o jertfa sufereai durerile bătăilor celor amare, Mucenice Andronice, arderea focului și dezrădăcinarea dinților, și tăierea limbii tale celei grăitoare de Dumnezeu.

Ca niște stele întreit luminătoare cu strălucirile cele înțelegătoare, ați gonit întunericul înșelăciunii a multor dumnezei, purtătorilor de chinuri Mucenici cei văzători de lumină.

A Născătoarei:

Ca pe o frumoasă, ca pe o bună, ca pe o aleasă curată, pe tine te-a ales Cuvântul, Cel ce a înființat toate, și Cel mai presus de ființă, voind S-a sălășluit în pântecele tău cel primitor de Dumnezeu.

Alt Canon,

Irmos: Veselească-se de tine Biserica...

Pe umeri ridicând înțelepte Crucea Domnului tău, strigai: Și eu m-am răstignit lumii; pironindu-ți trupul cu frica Lui.

Ca un râu al desfătării, reverși tuturor cinstitele pâraie, adăpând pururea Cuvioase, mințile și sufletele celor ce te laudă pe tine.

Slavă...,

Carul Iui Dumnezeu umbrind asupra ta preaînțelepte, te-a arătat nouă alt dumnezeiesc gură de aur, prin cuvinte.

Și acum..., a Născătoarei:

Chiar și cu adevărat pe tine te cinstim credincioșii Născătoare de Dumnezeu; căci tu cea fără prihană, ai născut pe Dumnezeu care S-a făcut trup.

Irmosul:

Veselească-se de Tine Biserica Ta Hristoase, strigând: Tu ești puterea mea Doamne, scăparea și întărirea.

CONDACUL Cuviosului, glasul al 8-lea.

Podobie: Apărătoare Doamnă...

Împodobit fiind cu fapte bune Cosma de Dumnezeu insuflate, Bisericii Iui Hristos ai fost înfrumusețare; cu cântări împodobindu-o, Fericite. Roagă-te dar către Domnul, ca să ne izbăvim noi de toate cursele luptătorului, cei ce-ți strigăm ție: Bucură-te Părinte de trei ori fericite.

SEDEALNA, glasul al 8-lea:

Podobie: Pe Înțelepciunea și Cuvântul...

Vitejește întrarmându-se cu credința cea tare a Sfintei Treimi, Andronic, Prov, și preaînțeleptul Tarah, au surpat tăria rătăcirii celei de mulți dumnezei, și au legat popoarele cu dumnezeiasca dragoste. Pentru aceea luând răsplătirile cele de biruință, se veselesc dimpreună cu cetele puterilor celor fără de trup. Cărora cu credință să strigăm: Rugați-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste, sfântă pomenirea voastră.

Slavă..., a Cuviosului, glasul 1:

Podobie: Mormântul tău...

Iată a venit vioara cinstitei și Preasfintei Treimi, Cosma sfințitul, cântând cântarea cea întreit sfântă. Deci împreună cu dânsul să strigăm: Părinte, Fiule, și Dumnezeiescule Duhule împacă lumea Ta, și zdrobește degrab pe satana sub picioarele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Luminează ceea ce ești bună, cu lumina ta, sufletul meu cel întunecat, Curată, și-mi strică împietrirea și mă învață să fac voia Fiului tău; ca să aflu iertare de greșelile mele cele multe Preacurată, și să mă izbăvesc de focul cel nestins, cu rugăciunile tale.

A Crucii, a Născătoarei:

Văzându-Te Hristoase Maica Ta cea cu totul fără prihană, mort pe Cruce, striga: Fiul meu Cel împreună fără început cu Tatăl și cu Duhul, ce este această nespusă iconomie a ta? Prin care ai mântuit zidirea preacuratelor Tale mâini Îndurate.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Tu ești tăria mea Doamne, Tu și puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu bucuria mea; care n-ai lăsat sânurile părintești, și a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta cu Proorocul Avacum strig către Tine: Slavă puterii Tale Iubitorule de oameni.

Legea Ta Cuvinte păzindu-o mucenicii, au scuipat legile nelegiuiților, care poruncesc a nu te cinsti pe Tine Făcătorul; și suferind toată furtuna muncilor, au câștigat cereasca liniște.

Poftind a purta jugul lui Hristos pe grumazi, suferi zdrobirea grumazului; iar Crucea ducându-o, ca un toiag de putere preafericite Tarahe, rabzi mulțimea toiegelor, strigând: Slavă puterii Tale, Doamne.

Ca unul ce te-ai făcut tare cu Dumnezeiescul Duh, suferi cu tărie sfărâmarea fluierelor tale, cea cu durere Prove, și lipsirea ochilor luminându-te cu cunoștința Treimii cea mai desăvârșită, și împreunându-te cu cetele cele de sus.

Vitejește ai stătut înaintea judecății Andronice, luptându-te foarte tare cu vrăjmașul. Pentru aceea tăindu-ți-se pulpele, te făcea mai tare; ca să calci capul lui, și să te trimită către călătoria cea de sus.

A Născătoarei:

Numai tu porți în pântece pe Dumnezeu întrupându-Se, pe Cel ce dă ființă tuturor; pe care mărturisindu-L în priveliște, dumnezeieștii Mucenici cei neînduplecați s-au chinuit; Fecioară Născătoare de Dumnezeu, care ești minunea îngerilor și rana dracilor prealăudată.

Alt Canon,

Irmos: Ridicat pe Cruce văzându-Te...

Ca o trestie ager scriitoare s-a făcut cu adevărat limba ta, preafericite, scriind ca pe o tăbliță, cinstitele și mântuitoarele patimi ale lui Hristos.

Înălțându-te ca finicul cu privirile faptelor bune, pom roditor te-ai arătat, dând îndulcire mântuitoare celor ce cântă: Slavă puterii Tale, Doamne.

Slavă...,

Cu înaltă rostirea cuvintelor tale de Dumnezeu arătătoare, ai lăudat preastrălucit praznicele Preacuratei și ale tuturor sfinților, strigând cu bucurie: Slavă puterii Tale, Doamne.

Și acum..., a Născătoarei:

Cel slobod după a Sa fire a sărăcit asemenea slugii, pentru mulțimea bunătății, Maică pururea Fecioară, luând din tine după Ipostas toată firea noastră.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta, Cela ce ești lumină neapusă, și m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul; ci întoarce-mă, și la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.

Făcutu-v-ați călători neabătuți din calea cea strâmtă și colțuroasă, lepădând mulțimile năpastelor ca niște spumă de mare, și ca niște stâlpi nesfărâmați, întărindu-vă inima pe piatra credinței, purtătorilor de chinuri.

Ritorisind cele dumnezeiești, și teologhisind dogmele cele mântuitoare, suferi spintecările buzelor, astupând cu tăria gândului gura care hulește împotriva lui Dumnezeu celui ce te-a făcut, fericite Tarahe.

Fiind întins în patru părți fericitul, și zdrobit de rănile bătăilor, arăta Prov înălțarea cea vitejească a sufletului. Drept aceea arătându-se purtător de cunună, stă înaintea Împăratului tuturor, dimpreună cu cei ce s-au nevoit.

A Născătoarei:

Mai înaltă ești decât puterile cele de sus, că ai născut pe Cuvântul Cel împreună fără de început și veșnic cu Tatăl; cu ale Căruia lumini luminându-se purtătorii de chinuri, au trecut noaptea nedumnezeirii.

Alt Canon,

Irmos: Tu Doamne lumina mea...

Răsărit-ai ca un luceafăr prealuminat, și strălucești cu cuvintele inimile credincioșilor, apărându-i cu praștia rostirilor tale.

Tu ca un biruitor întrebuințând praștia cuvintelor tale, de Dumnezeu fericite, ai surpat îngâmfările ereticilor.

Slavă...,

Cine după vrednicie va putea spune durerile tale, luptele și sudorile, care de voie le-ai săvârșit, afară de trup făcându-te.

Și acum..., a Născătoarei:

Nici cea îngerească, nici cea omenească minte, nu poate tâlcui minunea cea negrăită și neînțeleasă a nașterii tale Preacurată.

Cântarea a 6-a:

Irmos:

Curățește-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, și mă ridică dintru adâncul răutăților, rogu-mă; căci către Tine am strigat, și mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

Făcându-vă armă celui puternic prin credință, cu vitejie ați rănit inimile celor necredincioși, luptându-vă împotriva lor vitejește, purtătorilor de chinuri cei cu nume mare.

Precum odinioară s-au rușinat fiarele în groapă de Daniil, așa și acum de ostașii cei tari ai credinței, s-au spăimântat în priveliște, îmblânzindu-se tiranii de cinstitele lor patimi.

Asemănându-se Tarah coastei Tale celei împunse Stăpâne, primește împungeri la coaste, și se adapă cu oțet, și i se arde capul foarte fără de milă.

A Născătoarei:

Zămislit-ai în pântece pe Cel mai înainte de veci Preacurată, și ai născut cu trup pe Cel din fire fără de trup, și ai hrănit cu lapte pe Hrănitorul tuturor, Maica lui Dumnezeu cea nefurată de nuntă.

Alt Canon,

Irmos: Strigat-a mai înainte...

Dreptului Abel ai râvnit aducând prea-arătat pârgile cuvintelor tale Cosma ca jertfe de dobitoace; punând înainte spre mâncare, glăsuirile cântărilor tale celor preabune.

Cu mucenicia cugetului tău ți-ai petrecut viața și urmând dumnezeiescului Avraam ți-ai jertfit osârdia ca pe un alt Isaac, cu adevărat preaînțelepte.

Slavă...,

Suișuri de suflet mântuitoare ai pus, ca pe scara ce o a văzut dedemult patriarhul, ridicând pe toți pe treptele cele frumos așezate, ale dulcilor tale alcătuiri, Cosma preafericite.

Și acum..., a Născătoarei:

Nu înceta Fecioară a îmblânzi pe Fiul tău pentru robii tăi, ca să șteargă rănile greșelilor noastre, celor ce drept te slăvim pe tine, Născătoare de Dumnezeu Fecioară prealăudată.

Irmosul:

Strigat-a mai înainte rugându-se în chit, închipuind îngroparea Ta cea de trei zile Proorocul Iona: Din stricăciune scoate-mă, Iisuse, Împărate al puterilor.

CONDAC, glasul al 2-lea:

Podobie: Cele de sus căutând...

A Treimii mărire arătându-ne nouă, vitejii ostași ai lui Hristos, dumnezeieștii Mucenici, împreună cu Tarah, Prov și Andronic, au înfruntat toată nedumnezeirea tiranilor, nevoindu-se vitejește pentru credință.

ICOS.

Patimilor lui Iisus bărbătește urmând, împreună cu înțeleptul Tarah, Prov și Andronic, bucurându-se au pătimit în priveliște, mustrând nedumnezeirea celor fărădelege. Pentru aceasta și noi cu dragoste cinstim pomenirea lor, întru cântări îi lăudăm, și cu credință propovăduim vitejiile lor. Că minunat este Domnul, Cel ce a preamărit în lume pe acești luminători, care pentru credință vitejește s-au nevoit.

SINAXAR

În această lună în ziua a douăsprezecea, pomenirea Sfinților Mucenici Prov, Tarah și Andronic.

Stih: Tarah, Andronic și Prov, prin a sabiei tăiere.

Au ridicat biruințe, trecând din a lumii turburare.

În a douăsprezecea zi Prov s-a tăiat,

Împreună cu Andronic și Tarah.

Aceștia au fost pe vremea Ipatului Dioclețian și a ighemonului Flavian. Tarah era foarte bătrân cu vârsta, roman fiind cu neamul, și din norocire ostaș, iar Prov era din Sida Pamfiliei. Și Andronic din cetatea Efesului Iconiei. Deci, lui Tarah i se zdrobi fălcile și grumazii cu pietre; îi arseră mâinile cu foc, îl spânzurară sus de un lemn, și cu fum împuțit îl afumară dedesubt; apoi amestecând oțet cu muștar și cu sare, i-au turnat pe nas, și-l arseră la sâni cu țepi înfocate, i s-au tăiat urechile, și i se despuie capul de piele, a fost dat și fiarelor să-l mănânce, și în cea de apoi tăindu-se tot bucăți cu sabia, și-a dat sufletul la Dumnezeu, iar viteazul Prov, a fost bătut cu vine crude, îi arseră picioarele cu fiare arse, îl spânzurară de un lemn; îi arseră și-i fripseră spinarea și coastele cu frigări Înfocate, i s-au tăiat pulpele cu alte frigări, și în cea de apoi, făcându-l și pe el bucăți cu săbiile, își luă fericitul sfârșit iar dumnezeiescul Andronic a fost spânzurat pe un lemn, și sfâșiat pe picioare cu fiare ascuțite: îl împunseră pe coaste și-l frecară cu sare peste tăieturi; i se tăie limba și buzele, și asemenea lui zdrumicându-i se trupul tot bucăți cu sabia, și-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Cosma făcătorului de cântări, Episcopul Maiumei Aghiopolitul.

Stih: S-a dus Cosma unde este toată veselia,

Lăsând versurile cele ce veselesc Biserica.

Acest sfânt fiind foarte tânăr, rămase sărman; deci fiind în sărăcie, îl luă în casă tatăl Sfântului Ioan Damaschin, ca să-l crească; acesta având multă avere și mărire lumească, luă în casa sa pe oarecare dascăl învățat și înțelept, având vrednicia de Asingrit, care și acesta se numea Cosma; și i-a dat pe seamă pe fiul său Ioan, și pe Cosma fiul său cel de suflet, care punând nevoință asupra lor cu învățătura, în scurtă vreme învățară tot meșteșugul cărții; adică gramatica și filosofia, și încă nevoindu-se și cu astronomia, muzica și geometria; dintru aceasta se arătară tuturor vrednici de cinste. Dar cui îi este voia să-i cunoască de învățați spre toate lucrurile, se vor adeveri din cărțile care au făcut. După aceea ducându-se ei la lavra Sfântului Sava, se făcură monahi. Fericitul Ioan se hirotoni Preot, de Ioan Patriarhul Ierusalimului, iar fericitul Cosma, rugat fiind foarte de toți ierusalimitenii, s-a făcut Episcop la Maiuma. Deci petrecând bine, și povățuindu-și turma spre hrana cea mântuitoare, foarte bătrân fiind, a răposat în Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenițe, și bunei biruitoare Domnina.

Stih: Deșii Domninei membrele i s-au deznodat,

Însă de adevărata credință nu s-a lepădat

Această s-a muncit în zilele împăratului Dioclețian, aducându-se înaintea ighemonului Lisie, în cetatea Anazarvenilor; deci mai întâi a fost bătută cu vine de bou crude, și i se arseră picioarele cu fiare arse; apoi i se zdrobiră oasele cu lemne, și o deznodară din toate încheieturile. Apoi băgându-o în temniță, și-a dat sufletul lui Dumnezeu.

Tot în această zi, Sfânta Muceniță Anastasia fecioara.

Stih: Primii cu bucurie a gâtului tăiere.

Mucenița Anastasia buna biruitoare.

Sfânta aceasta a fost pe vremea împărăției lui Deciu și Valerian, din cetatea Romei, și era călugăriță împreună cu alte fecioare la o mănăstire. Deci pârându-se la ighemonul, și aducându-se înaintea lui în legături de fier, a fost bătută peste obraz și golită, și arzându-o cu foc, o pica pe deasupra cu iarbă pucioasă, cu untdelemn și cu smoală. După aceea au spânzurat-o pe un lemn, i-au tăiat sânii și i-au scos unghiile; apoi i-au tăiat mâinile și picioarele, și i-au scos dinții din rădăcină în cele din urmă își primii sfârșitul prin sabie.

Tot în această zi, Sfinții șaptezeci de Mucenici care de sabie s-au săvârșit.

Stih: Șaptezecimea mucenicilor de sabie se săvârși:

Gata fiind de va cere trebuința și de multe ori a muri.

Tot în această zi, Sfântul Teodot episcopul Efesului, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Teodot scaunul pământesc l-a lăsat,

Și Scaunul măririi cei strălucit de sus a aflat

Tot în această zi, Sfânta Muceniță Malfela, care săgetată fiind s-a săvârșit.

Stih: Nu molatic ceva a fi Malfela văzând:

Arcul împotriva sa tare întinzând.

Tot în această zi, Sfânta Muceniță Anthia, care băgată fiind în bou de aramă înfocat, s-a săvârșit.

Stih: În bou înfocat băgându-te te desflorești:

Iară în Cer Anthio luminat înflorești.

Tot în această zi, Sfinții Mucenici Iuventin și Maxim, care de sabie s-au săvârșit.

Stih: Iuventin împreună cu Maxim fiind tăiat:

În ceata mucenicilor cu Maxim s-a împreunat.

Tot în această zi, Sfântul Iason episcopul Damascului, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Năvălirile patimilor Iason le-a surpat:

Și turnuri de fapte bune mai-nainte de sfârșit au ridicat.

Tot în această zi, Sfinții Andromah, și Diodor, care prin foc s-au săvârșit.

Stih: Andromahe luptă-te împotriva vrăjmașilor Domnului:

Și primește-ți sfârșitul împreună cu Diodor prin arderea focului.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin

Cântarea a 7-a:

Irmos:

De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a rușinat în Babilon oarecând; pentru aceasta tinerii în cuptor cu bucuros picior, ca într-o grădină verde săltând, au cântat: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Tăierea urechilor cu bucurie ai suferit Tarahe mărite, ca o slugă bine ascultătoare, a Celui ce Și-a plecat ție urechea foarte cu blândețe, și a împlinit rugăciunile tale, care strigai: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Întinzându-vă mucenicilor și cu muncile chinuindu-vă, ați stătut împotriva celor fărădelege cu cuget întărit, și făcându-vă purtători de biruință, cântați: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Umplutu-s-a duhul tău, de îndumnezeită răcorire și răsuflare; când ți se ardeau mâinile și capul cu foc; și ca și tinerii strigai Tarahe: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Cu stropirea cinstitelor voastre sângiuri, Sfinților, stingând jeratecul înșelăciunii, ne izvorâți roua Darului Dumnezeiesc, și revărsați apele vindecării, celor ce laudă pomenirea voastră totdeauna.

A Născătoarei:

Se deșartă în pântecele tău Cuvântul Cel foarte deplin, nedepărtându-Se de sânurile părintești, și Se vede trup și Se naște Prunc; Căruia cântăm Fecioară veselindu-ne: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Alt Canon,

Irmos: Cel ce ai mântuit în foc...

Peste muntele faptelor bune suindu-te Părinte, ca Moisi ai luat legea lui Dumnezeu, și pe cei amăgiți, cu lesnire i-a tras, cântând vrednicule de laudă: Dumnezeul părinților bine ești cuvântat.

Cumplita boală a eresului, o ai oprit cu doctoria cuvintelor dogmelor tale, cântând Ziditorului cântare de biruință: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinților bine ești cuvântat.

Slavă...,

Izvor de Dumnezeu curgător s-a arătat limba ta Părinte, sufletelor celor învăpăiate prin patimi; care bând strigă: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinților bine ești cuvântat.

Și acum..., a Născătoarei:

Mărimu-te pe tine ca pe un chivot și cort, și pat al Cuvântului, grădină care ai înflorit pe Hristos, veselitoare mireasmă; Căruia cântăm: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinților bine ești cuvântat.

Cântarea a 8-a:

Irmos:

De șapte ori cuptorul, muncitorul Haldeilor, l-a ars nebunește, cinstitorilor de Dumnezeu; iar văzându-i. pe aceștia cu putere mai bună mântuiți, Făcătorului și Mântuitorului, au strigat: Tineri binecuvântați, preoți Lăudați-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.

Fiind luminați cu rănile și frumoși cu podoabele pătimirii celei binefăcătoare fericiților, stați înaintea Domnului purtând cununi, umplându-vă din-destul de lumina care se trimite de acolo, și cu dragoste cântând neîncetat: Tineri binecuvântați, preoți Lăudați-L, popoare preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.

Nebunindu-se întru sine tiranul cel fără de minte, ca unul ce era biruit de împotrivirile voastre, degrab poruncește să vă omoare cu sabia, pe voi care cântați Ziditorului și Mântuitorului: Tineri binecuvântați, preoți lăudați, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.

Părtinitorii Treimii, bunii biruitori Mucenici, care au risipit gerul nedumnezeirii, cu fierbințeala credinței, turnurile cele de pază credincioșilor, florile cele veselitoare ale raiului celui înțelegător, limanurile celor înviforați, stâlpii cei nemișcați, Andronic, Prov și Tarah, să se cinstească.

A Născătoarei:

Dimpreună cu cetele cele fără de trup, cu oștile mucenicilor, cu Apostolii, cu toți Proorocii, să lăudăm cu bunăcredință pe Stăpâna, care stăpânește toate făpturile; ca pe una ce este mai sfântă decât Heruvimii, și singură curată Maica lui Dumnezeu; preaînălțând pe Hristos întru toți vecii.

Alt Canon,

Irmos: Mântuitorule al tuturor...

Curățindu-ți-se sufletul preafericite, te-ai arătat locaș al Duhului; și de lumină umplându-te, ai luminat pe toți să cânte după vrednicie: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cu laudele neputând a te încununa Cuvioase către nevoințele tale privind, Har cerem de sus, să se dăruiască nouă celor ce dorim a lăuda acum, însemnata ta pomenire, Fericite.

Binecuvântăm...

Acum petreci împreună cu cei de sus bucurându-te, împreună cu cetele sfinților preafericite, a căror strălucitele lupte și nevoințe, le lăudai cu dorință strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Și acum..., a Născătoarei:

Curățire de greșeli dăruiește-mi mie, și depărtare de răutăți Preacurată, cu rugăciunile tale cele de Maică, Născătoare de Dumnezeu Fecioară binecuvântată; ceea ce ești adevărata întărire a credincioșilor.

Imosul: Să lăudăm bine să cuvântăm...

Mântuitorule al tuturor Atotputernice, pe cei ce se țineau de bunacredință, în mijlocul văpăii pogorându-te i-ai rourat, și i-ai învățat să cânte: Toate lucrurile binecuvântați și lăudați pe Domnul.

Cântarea a 9-a:

Irmos:

Înfricoșatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, că Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până și Ia trup, din pântecele fecioresc făcându-Se Om. Pentru aceea pe preacurata Născătoare de Dumnezeu, credincioșii o mărim.

Putut-au vitejii cu trupuri stricăcioase, să câștige prin pătimiri nestricăciune, și s-au asemănat cu îngerii, câștigând Împărăția lui Dumnezeu cea nesfârșită, Prov, Tarah și Andronic, slugile lui Hristos.

Arătatu-v-ați jeratec, arzându-vă cu Focul cel tainic fără materie, și ați ars rătăcirea cea materialnică, marilor Mucenici; și strălucind ca lumina, luminați făptura și păziți sufletele noastre de primejdii și de patimi.

Astăzi Biserica lui Hristos face praznic de peste an luminat și veselitor, prăznuind această dumnezeiască pomenire a voastră; dimpreună cu voi se veselesc Proorocii, Apostolii și toți Mucenicii, purtătorilor de chinuri biruitori cei cu nume mare.

Ridicatu-va-ți la lăcașurile cele luminate ale raiului, purtătorilor de chinuri, fiind îmbrăcați cu haină luminoasă, care o ați țesut cu multe feluri de chinuri, și stați înaintea Scaunului Atotțiitorului, rugându-vă neîncetat pentru toți.

A Născătoarei:

Iartă-mi Mântuitorule, Cel ce Te-ai născut și ai păzit nestricată și după naștere pe ceea ce Te-a născut; când vei ședea să judeci faptele, toate fărădelegile și greșelile mele trece-le, Unule Cel ce ești fără de păcate; ca un Dumnezeu milostiv, și Iubitor de oameni.

Alt Canon,

Irmos: Eva adică prin boala...

Iată acum a strălucit nouă pomenirea veselitoare, dumnezeiască și preabună, care ne veselește după vrednicie, a lui Cosma minunatului și de Dumnezeu cugetătorului; a dumnezeiescului cântător și de trei ori fericitului care după vrednicie să o lăudăm.

Darul tămăduirilor luând preafericite, prin împărtășirea Duhului Sfânt, dezleagă întunericul sufletului meu, gonește departe norii patimilor, și îndreptează-mă să călătoresc drept pe cărările cerești, vrednicule de minune.

Slavă...,

Urmând legilor tale, Fericite, am ales a lăuda mutarea ta către cele de sus, nădăjduind a lua adevărate răsplătiri, de la tine vrednicule de laudă; cel ce rogi pe Dătătorul de cununi.

Și acum..., a Născătoarei:

Întărește cu puterea ta neputința sufletului nostru, Maică a lui Dumnezeu. Dezleagă preasfântă, greutatea ce se pune asupra robilor tăi; ceea ce ai răsărit lumii netâlcuit pe Soarele dreptății.

Irmosul:

Eva adică, prin boala neascultării, blestem a adus; iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, ai înflorit lumii binecuvântarea. Pentru aceasta toți te mărim.

LUMINÂNDA sfinților.

Podobie: Cu ucenicii să ne suim...

Suferind mucenicii multe feluri de chinuri, au câștigat multe daruri de biruință, pentru pătimiri de la Hristos Mântuitorul, Tarah gânditorul de Dumnezeu, și Prov și Andronic, pătimitorii cei tari. A căror pomenire săvârșindu-o, îi cinstim pe ei; că se roagă pentru noi, să ne mântuim de greșeli.

Slavă...,

LUMINÂNDA Cuviosului.

Podobie: Femei auziți...

Cu cântările tale cele de Dumnezeu insuflate Cuvioase, ai lăudat sfântă întruparea lui Hristos cea din Fecioară; și cu cântări lăudând ai încununat pe sfinți și pe preacurata Maica lui Dumnezeu; cu care împreună adu-ți aminte și de noi către Domnul, Părinte Cosma.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe Îngerul Sfatului Celui Mare, Cel ce este din Tatăl, pe Hristos Împăratul slavei, L-ai născut Născătoare de Dumnezeu prealăudată Fecioară; a Căruia Cruce ridicând nevoitorii și mucenicii, în urma Lui au alergat; cu care neîncetat roagă-te pentru noi.

LA LAUDE

Stihirile Cuviosului, glasul 1:

Podobie: Ceea ce ești bucuria.

Sfeșnicul cel prealuminat și preastrălucit, vioara cea făcătoare de cântări, tăria cuvintelor Duhului celor bine înseninătoare, tuturor nouă ne pune înainte ospețele cele prin cântări, și prin acestea veselește pe cugetătorii de Dumnezeu.

Alcătuitorul de cântări, alăuta Dumnezeiescului Duh, privighetoarea, greierul dumnezeieștilor cântări, fluierul Bisericii, cântă cu veselie învățând marginile cu cântări de Dumnezeu insuflate, să slavoslovească pe Treimea Cea mai presus de Dumnezeire.

Ca cel ce împreună cu ființele cele nematerialnice, stai înaintea Ziditorului tuturor și Dumnezeu, dumnezeiescule Părinte Cosma, fă pomenire de cei ce săvârșesc luminatul tău praznic; ca să scape de primejdii, de ispite și de tot felul de împrejurări.

Slavă..., glasul al 8-lea.

Cu Davidicești cântări să lăudăm pe duhovnicescul scriitor de cântări, zicând: Vărsatu-s-a Darul în buzele tale Cuvioase Părinte; și limba ta s-a arătat trestie a grabnicului scriitor, bine rostindu-ne nouă cântările cele mântuitoare; prin care ne învățăm a doxologii, iconomia cea după Hristos, și marea taină a Sfintei Treimi; cerând prin cântare sufletelor noastre mare milă.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: Doamne de ai și stătut...

Mă tem de ceasul hotărârii, cheltuind întru lenevire toată viața mea, ca nimenea din oameni vreodată; ci apucând acum mai înainte de sfârșit Maică Fecioară, izbăvește sufletul meu din robia celui străin.

A Crucii, a Născătoarei asemenea:

Cuvinte al Tatălui, și Fiule Cel fără de început, și cu Duhul împreună pe scaun șezătorule, cum ți-ai întins pe lemn preacurate mâinile Tale? Ce este această sărăcie a Ta de acum Preabunule? Stând lângă răstignirea Ta, striga cea fără prihană.

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă..., a sfinților, glasul al 4-lea.

Ostași lui Hristos făcându-vă, ați lăsat frumusețile cele de pe pământ, și luând Crucea pe umeri, ați mers după Dânsul prin chinuri de multe feluri; și nu v-ați lepădat de El înaintea împăraților și a multor tirani. Îngerii au încununat capetele voastre cu cununi de biruință, și ca niște îndrăzneți cu sufletul, luminat ați venit împreună în cămara de mire cea frumoasă, Prove slava mucenicilor Tarahe pierzătorule al dracilor și Andronice biruința credincioșilor; având îndrăzneală, rugați-vă Mântuitorului tuturor pentru sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: Dat-ai semn celor ce se tem...

Slăbănogirea și trândăvirea sufletului meu prefă-le în sănătate și putere, Fecioară Maică ceea ce ești cu totul fără prihană; ca să fac și să lucrez cu frică și cu dragoste îndreptările lui Hristos; ca să scap de focul cel nesuferit, și să dobândesc prin tine moștenirea cea cerească, și viața cea fără sfârșit, bucurându-mă totdeauna.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea:

Împungându-se coasta Ta Multmilostive, s-a rupt zapisul cel din veac al strămoșului Adam, și firea cea lepădată a oamenilor, se sfințește cu picăturile sângelui Tău, strigând: Slavă milostivirii Tale, Slavă dumnezeieștii răstignirii Tale, Iisuse Atotputernice Mântuitorule al sufletelor noastre.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.