SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, trei ale Apostolilor, și trei ale Mucenicului.

Stihirile Apostolilor, glasul 1.

Podobie: Prealăudaților Mucenici...

Peste tot pământul a alergat mântuitoarea voastră vestire, Apostoli ai Domnului, luminând inimile tuturor cu lumina Harului, slăviților, și risipind negura înșelăciunii. Pentru aceasta rugați-vă, să dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Stahie preafericitul propovăduitor și Apostol al lui Hristos, Apeli minunatul și Aristobul, Urban, Amplie și dumnezeiescul Narcis propovăduind pe Preasfânta Treime, au luminat neamurile și le-au scos din robie. Pe toți aceștia să-i fericim cu credință.

Luminători prealuminați, vase preacurate ale lui Hristos, în care a încăput cu credință toată lumina Duhului; stâlpii Bisericii, ceruri preaslăvite, care vestiți slava lui Dumnezeu, Acestuia vă rugați, să dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Alte Stihiri ale Mucenicului, glasul același.

Podobie: Ceea ce ești bucuria cetelor...

Frumusețile Cerului poftind, Slăvite, întru nimica ai socotit prețul celor vremelnice. Pentru aceasta viețuind asemenea ca îngerii în trup, ca și cum ar fi fost fără trup, vitejește ai răbdat muncile cele de multe feluri ale tiranilor, Epimahe.

În cămările cerești dănțuind Slăvite, și îndulcindu-te de slava Stăpânului tuturor, Epimahe de trei ori fericite; roagă-L pe El pentru noi cei ce te cinstim pe tine; ca să dobândim desfătarea cea veșnică, și bucuria cea dimpreună cu îngerii.

Luminător prealuminat te-ai arătat Mucenice Epimahe, luminând celor dintru întuneric; pe cei biruiți mai dedemult de negura necunoștinței, luminându-i cu învățăturile tale cele sfințite; și pătimind după lege pentru Hristos, ai luat cununa biruinței.

Slavă..., glasul al 5-lea.

Cu cântări dumnezeiești, adunându-ne împreună să lăudăm cu credință pe Amplie văzătorul de Dumnezeu, și pe Aristobul și pe Narcis, pe Stahie și Urban, și pe Apeli. Căci aceștia înconjurând toată lumea, cu lumina dreptei-credințe au pierdut întunericul cel adânc al relei-credințe; și surpând capiștile idolilor, au zidit lăcașuri spre slava lui Dumnezeu; Căruia se și roagă pururea, să dăruiască lumii un cuget, pace și mare milă.

Și acum..., a Născătoarei:

Bucură-te ușa lui Dumnezeu! Bucură-te Fecioară curată cu totul fără prihană! Bucură-te Stăpâna și folositoarea lumii! Bucură-te zidul și scăparea, și acoperitoarea neamului nostru.

A Crucii, a Născătoarei:

Fecioara Maică, și prunca cea fără prihană, văzând oarecând, pe Mielul său pe Cruce înălțat plângând, striga: Vai mie Fiul meu! Cum mori, fiind cu firea Dumnezeu fără de moarte.

Troparul Apostolilor, glasul al 3-lea:

Sfinților Apostoli rugați pe milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greșale sufletelor noastre.

Slavă..., al Mucenicului, glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Epimah, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Din Octoih, unul cu Irmosul pe 6, și ale sfinților două pe 8:

CANONUL Apostolilor.

Facere a lui losif.

Cântarea 1-a, glasul 1:

Irmos: Dreapta ta cea purtătoare...

Pe cei ce cinstesc cu credință, și prăznuiesc cu bucurie pomenirea voastră cea sfințită, de Dumnezeu grăitorilor, mântuiți-i de negura patimilor, și-i faceți părtași bucuriei celei veșnice.

Mergând pe urma lui Hristos, Celui ce S-a întrupat pentru milostivire, preafericiților; slujind poruncilor Lui celor dumnezeiești, v-ați arătat îndreptători către buna-credință tuturor celor rătăciți.

Pe Stahie și pe Amplie înțeleptul, pe Urban și Apeli, pe Narcis și pe Aristobul, pe Ucenicii lui Hristos, adunându-ne dimpreună cu credință după datorie să-i fericim.

A Născătoarei:

Pe muntele lui Dumnezeu cel prea-arătat, pe sicriul cel sfânt, masa și năstrapa cea de aur, pe palatul lui Iisus cel cinstit, pe cea binecuvântată între femei, să o fericim.

Alt CANON al Mucenicului.

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea:

Irmos: Cânt ție Doamne Dumnezeul meu...

Roagă-te fericite Epimahe, să se lumineze cu dumnezeieștile lumini purtătorule de chinuri, cei ce săvârșesc cu credință praznicul tău cel purtător de lumină și cinstit.

Mers-ai către munci bucurându-te, nespăimântându-te de semețiile tiranilor, Preafericite; ci pentru dragostea Ziditorului tău, te vesele-ai când te ucidea.

Slavă...,

Stătut-ai înaintea divanului purtătorule de chinuri, fiind ocolit peste tot cu toată arma Crucii, slăvind pe Dumnezeu cu cuget vitejesc.

Și acum..., a Născătoarei:

Cânta-voi Ție Doamne Dumnezeul meu, că fără sămânță Te-ai născut din pântecele Fecioarei, prin care ai mântuit pe toți, ca Unul ce singur ești Multmilostiv.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Însuți cel ce știi neputința...

Ca un spic cu multă roadă te-ai arătat înțelepte, hrănind pe cei ce se topeau de foamea credinței, cu cuvântul înțelegerii Stahie de Dumnezeu fericite, și i-ai făcut părtași hranei celei mai bune, prin Dar, cu puterea Duhului.

Făcându-te iscusit cu mreaja limbii, ai vânat mulțimea din adâncimea rătăcirii Apostole, și ai adus-o dobândă dumnezeiască, Narcise, Împăratului și Stăpânului făpturii; Celui ce a venit să mântuiască pe cel rătăcit.

Pornind de la răsărit ai alergat ca o stea, și ai ajuns la cetățile Britaniei, propovăduind Evanghelia lui Hristos și luminând cu Darul, pe cei ce primeau cuvântul tău cu credință, fericite Aristobule.

A Născătoarei:

Cămară a lui Hristos purtătoare de lumină și scaun preaînalt te-ai arătat, Născătoare de Dumnezeu, cu totul fără prihană; că întru tine odihnindu-Se însuși a ridicat ostenelile noastre, și a gătit celor vrednici, odihna ceea ce va să fie.

Alt Canon,

Irmos: Arcul celor puternici.

Semeția păgânilor a întunecat-o, îmbrăcându-se cu toată întrarmarea Crucii, purtătorul de biruință și încununatul Mucenic a lui Hristos Epimah.

Nebăgând în seamă mărirea cea vremelnică, și dezbrăcându-te pentru lupte te bucurai ca un ostaș cu gând viteaz, Mucenice a lui Hristos Epimahe.

Slavă...,

Trupul ți l-ai dat muncilor Mucenice, sufletul ți l-ai păzit cu tărie, aducându-te pe tine însuți jertfă preacinstită Stăpânului.

Și acum..., a Născătoarei:

Bucură-te Maică pururea Fecioară, ceea ce ai încăput în pântecele tău pe Dumnezeu Cuvântul, și L-ai născut întrupat, ca pe un Dumnezeu și Om.

Irmosul:

Arcul celor puternici a slăbit, și cei neputincioși s-au încins cu putere; pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima mea.

CONDACUL Apostolilor, glasul al 8-lea.

Podobie: Ca niște pârgă a firii...

Ca niște sfințite vistierii ale Preasfântului Duh și raze ale Soarelui Slavei, după datorie să lăudăm pe înțelepții Apostoli, pe Apeli pe Urban și pe Aristobul, pe Amplie, pe Narcis și pe Stahie, pe care i-a adunat Harul Dumnezeului nostru.

SEDEALNA, glasul 1:

Podobie: Mormântul tău...

În tot pământul a ieșit cu adevărat vestea voastră cea înțeleaptă, singuri văzători ai Domnului, Apostoli slăviți Urbane cu Amplie și Aristobule, Apeli și Narcise, împreună cu Stahie; rugați-vă neîncetat Mântuitorului pentru noi.

Slavă..., a Mucenicului, glasul al 4-lea.

Podobie: Degrab ne întâmpină pe noi...

Împodobindu-te cu dumnezeieștile luminări, ai împuținat întunericul nedumnezeirii înțelepte, chinuindu-te prin sânge; pentru aceea, săvârșind cu credință preasfântă și de lumină purtătoare pomenirea ta, toți ne rugăm ca să luăm milă, Mucenice Epimahe.

Și acum..., a Născătoarei, asemenea:

Curată cu totul fără prihană și neispitită de nuntă, ceea ce singură ai născut în vreme, pe Fiul și cuvântul lui Dumnezeu, Cel mai presus de vreme; pe Acesta roagă-L dimpreună cu Sfinții și cinstiții Patriarhi, cu Mucenicii, Cuvioșii și cu Proorocii, să ne dăruiască nouă iertare și mare milă.

A Crucii, a Născătoarei:

Fecioară cu totul fără prihană, Maica lui Hristos Dumnezeu, sabie a trecut prin sfânt sufletul tău, când ai văzut pe Fiul și Dumnezeul tău, răstignindu-Se de a Sa voie; pe care binecuvântată nu înceta rugându-L, să ne dăruiască nouă iertare greșelilor.

Cântarea a 4-a:

Irmos: Munte umbrit cu Darul...

Strălucind pe pământ Soarele dreptății, aievea a slobozit ca pe niște raze de taină pe Stahie, pe Narcis și pe Urban, pe Amplie, pe Aristobul și pe Apeli, ca să lumineze pe cei dintru întuneric.

Întărindu-te cu puterea Dumnezeiescului Duh, pe cei ce locuiau întru adâncimea necunoștinței i-ai arătat fii Luminii, Amplie Apostole; săvârșind lucruri minunate preamărite și năbușind taberele dracilor.

Fiind plin de ape dumnezeiești, ai curs ca un râu de mântuire Urbane, gonind apele cele amare, care nu erau de băut și adăpând cu Darul plinirea celor cu bunăcredință, Preafericite.

A Născătoarei:

Arătatu-te-ai mai aleasă decât îngerii Stăpână, că te-ai învrednicit a încăpea în pântece minunat, pe Acela de Care și ei singuri se înfricoșează, și a purta în mâini ca pe un Prunc, pe Acela ce este mai presus de zile și de ani.

Alt Canon,

Irmos: Arătatu-te-ai pe pământ...

Negrijind de înfricoșările celor fără de Dumnezeu, s-au întrarmat către nevoință lăudatul Epimah, strigând cu îndrăzneală: Slavă puterii Tale Iubitorule de oameni.

Fiind întărit cu nădejdea bunătăților celor ce vor să fie, bărbătește a defăimat durerile, strigând Epimah: Slavă puterii Tale, Doamne.

Slavă...,

Defăimând lucrurile cele pământești, prin moarte ai moștenit împărăția cea veșnică, minunate Epimahe, cu credință strigând: Slavă puterii Tale, Doamne.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce întreci cetele heruvimilor și ai ținut în brațe pe Dumnezeu cu trup; bucură-te Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești nenuntită.

Cântarea a 5-a:

Irmos: Cel ce ai luminat cu lumina...

Oile cele alese de Dumnezeu ale Păstorului celui bun, în mijlocul lupilor s-au trimis de El, ca să-i îmblânzească și să-i ducă în staulul cel înțelegător prin credință.

Marele Andrei te-a sfințit pe tine Stahie preasfințite, episcop Bizantiei, ca să ocârmuiești pe credincioșii cei de acolo, ce înoată către limanurile cele line, cu Dumnezeiescul Dar.

Ca o piatră de mare preț din marginea unghiului, te-a avut cinstita Biserică a Iracliei, Apeli fericite, întărindu-o pe ea cu cuvântul adevărului. Pentru aceea după vrednicie te lăudăm pe tine.

A Născătoarei:

Zămislit-ai pe Cuvântul mai presus de cuvânt și ai născut prealăudată, pe Cel ce Tatăl L-a născut din pântece mai înainte de veci. Pentru aceea ca pe o Maică a Acestuia, după vrednicie te fericim.

Alt Canon,

Irmos: Lumina ta Doamne trimite-ne...

Împlătoșându-se prin Dar cu arma Crucii, striga Mucenicul către păgâni: Nici sabia, nici focul, nu mă va despărți de dragostea lui Hristos.

Epimah cel cu bună laudă stând la judecată de față, înaintea celor fărădelege, a strigat cu îndrăzneală: Dumnezeii care n-au făcut Cerul și pământul, să piară.

Epimah ca răbdător de chinuri insuflându-ți-se de Dumnezeu, ai propovăduit Treimea celor ce nu cunoșteau pe Tatăl, pe Cuvântul și pe Sfântul Duh întru o Ființă.

Și acum..., a Născătoarei:

Cine va putea spune chipul cel preamărit, mai presus de cuvânt al nașterii tale Curată? Că ai născut întrupat pe Cel din fire Dumnezeu, mai presus de cuvânt.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul...

Tulburat-ați marea păgânilor, cu dumnezeieștile voastre umblete, și ați mântuit pe cei ce se înecau dedemult în apa cea sărată, care mântuindu-se, i-ați adus Mântuitorului, de Dumnezeu fericiților.

Propovăduit-ai pe Dumnezeu cel voitor de milă, și ai scăpat din înșelăciune sufletele celor binecredincioși, dumnezeiescule Narcise, făcându-te maimare scaunului Atineilor, și săditor de pomi frumoși, de Dumnezeu fericite.

Dumnezeiescul Urban, izvorând cuvânt izvorâtor de viață, și Dar de tămăduiri, a tras popoare către luminarea dumnezeiescului Dar, ca un următor Celui ce S-a întrupat și a mântuit lumea.

A Născătoarei:

Lăudămu-te pe tine prin care ne-am îndreptat, noi cei mai înainte osândiți, și ne-am unit cu slujitorii cei fără materie, și ne-am învrednicit raiului, ceea ce ești între femei binecuvântată și de Dumnezeu dăruită.

Alt Canon,

Irmos: Strigat-au mai înainte...

Încetat-a rătăcirea idolilor Epimah, cu puterea lui Hristos Dumnezeului nostru, Celui ce S-a răstignit cu trupul, și a luat de la Dânsul cununile măririi cu adevărat.

Părăsit-a cele din lume și lumea Epimah, și trupul și l-a dat muncilor cu bărbăție pentru Stăpânul; și acum se bucură cu purtătorii de chinuri.

Slavă...,

Patimilor lui Hristos împărtășindu-se Epimah, cu puterea Dumnezeului nostru Celui ce S-a răstignit cu trupul, a luat de la Dânsul cununile măririi, ca un următor al Lui.

Și acum..., a Născătoarei:

Roagă pentru robii tăi Fecioară Născătoare de Dumnezeu, pe Cel ce S-a întrupat din tine Dumnezeul nostru; că numai pe tine te știm folositoare, noi credincioșii.

Irmosul:

Strigat-a mai înainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona în chit rugându-se: Din stricăciune scoate-mă, Iisuse Împărate al puterilor.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Podobie: Cu sângiurile tale...

Până la marginile lumii alergând, cuvântul cunoștinței de Dumnezeu ați semănat și spic înmulțit secerând, Împăratului tuturor l-ați adus, Apostolii lui Hristos cei preafericiți.

ICOS.

Pomenirea Apostolilor, toți ca pe o zi de mântuire să o lăudăm acum, și cu bunăcredință să o fericim. Că aceasta luminează la toată lumea ca un soare, gonind cu razele luminii toată negura, și strălucind pe cei ce săvârșesc cu dragoste pomenirea lor, și o cinstesc cu credință. Pentru aceasta cu osârdie să ne adunăm, să-i lăudăm și să strigăm către dânșii: Păziți-ne de primejdii Apostoli ai Domnului preafericiți.

SINAXAR

În această lună, în ziua treizeci și una, pomenirea Sfinților Apostoli din cei șaptezeci: Stahie, Amplie, Urban, Narcis, Apeli și Aristobul.

Stih: Stahie prin secera sfârșitului ca un spic arătându-se.

Din viața aceasta s-a mutat secerându-se.

Aristobul sufletele cu cuvinte vânând,

Le aduce lui Hristos plata vânării cerând.

Tace alăuta cea cu patru strune a Apostolilor,

Pentru despărțirea duhurilor, ce pentru a strunelor.

Întru a treizeci și una, șase Apostoli au adormit,

Și sfârșitul cel dorit au dobândit.

Dintre acești cinci sfinți Apostoli, Stahie se puse episcop Vizantiei de către Apostolul Andrei și a zidit și biserică în Arghiropol, la care se aduna nenumărată mulțime de creștini și-i învăța. Și așa viețuind șaisprezece ani, cu pace a răposat iar Sfântul Apeli făcându-se episcop Iracliei și pe mulți aducând la credința lui Hristos, a luat fericitul sfârșit. Iar Sfântul Amplie și Urban, făcându-se și ei episcopi, tot de acest Apostol Andrei, însă Amplie cetății Odisopoleos, iar Urban Macedoniei și pentru mărturisirea în Hristos și a idolilor surpare, omorâți fiind de jidovi și de elini, și-au dat fericitele lor suflete la Dumnezeu. Iar Narcis așezându-se episcop Atineilor și în multe feluri fiind muncit, și-a dat și el sufletul la Dumnezeu, pentru care și-a vărsat și sângele cu osârdie. Iar Aristobul, s-a hirotonit și acesta păstor al oilor celor cuvântătoare și pe Hristos tuturor propovăduindu-l, a luat fericitul sfârșit al ostenelilor sale celor multe.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Epimah

Stih: Nu s-a arătat Epimah către sabie fricos,

Căci apărător avea pe Dumnezeu cel necuprins.

În a treizeci și una lui Epimah gâtul i s-a tăiat,

Și bucurându-se, la Cer s-a mutat.

Acesta era din Egipt, foarte frumos la față, și locuia la țară, fiind din cetatea Pilusiului. Deci pârându-se la ighemonul Apelian, care muncea mulțime de sfinți în Alexandria și când se făcea jertfă idolilor mergând Epimah degrabă, se apucă să răstoarne jertfelnicul. Deci îndată îl spânzurară de un lemn și-l strujiră cu unghii de fier și-i zdrobiră oasele cu pietre. Deci stând o femeie acolo, care era oarbă de un ochi și căutând fără abatere tot la Sfântul, se făcu la dânsa o minune mare și dorită, că strujind pe Sfântul și rupându-se oarece parte din trupul său, de se aruncă în văzduh, pică o picătură din sângele lui în ochiul ei cel beteag și închegându-se picătura, o minune i se făcu lumină și i se făcu ochiul sănătos, apoi și capul Sfântului s-a tăiat.

Tot în această zi, cel dintru Sfinți Părintele nostru Iacov episcopul Migdoniei, unul din cei trei sute optsprezece Sfinți Părinți din Niceea.

Stih: Iacov strămutând patimile trupului,

A arătat din lucruri purtarea numelui.

Acest sfânt Părintele nostru Iacov, a fost episcop în Antiohia Migdoniei, căreia îi zic și Nisibia, și pentru cea desăvârșită faptă bună a sa, făcându-se mare și de minuni făcător, a înviat morți cu puterea lui Hristos și a întors pe mulți din nebunia idolească spre cunoștința dumnezeiască, și pe alții care de frica omenească se lepădau de Hristos, i-a făcut de s-au întors la dânsul. Și a scris și o carte foarte de folos, și a urmat unele dintru acea carte Teodorit episcopul Chirului la a sa de Dumnezeu iubitoare istorie. Acesta răbdând multe năpaste de la împărații cei închinători de idoli și neînduplecându-se, ajunse până în zilele marelui împărat Constantin, de a fost unul din acei trei sute optsprezece sfinți Părinți, ce s-au strâns la Soborul cel dintâi și pecetluind și adeverind cu cei ce erau împreună cu dânsul, câte s-au propovăduit acolo cu bunăcredință, se duse la Constantinopol la marele Mitrofan, și adunându-se cu dânsul și îngropându-l după ce a răposat, s-a întors la scaunul său și puțin trăind în urmă și luminând cu semne și cu minuni, a răposat întru Domnul.

Tot în această zi, povestirea lui Teodorit episcopul, pentru viața și nevoința oarecăruia Mărturisitor nenumit.

Stih: Deși nu știm care ți-i numirea fericite

Dar cu adevărat ești scris în cartea celor vii sfinte.

În zilele apostatului Iulian, un tânăr un oarecare fecior de popă idolesc, fiind crescut în păgânătate, se mută în ceata bunilor credincioși, într-acest chip: Oarecare femeie vestită în frica lui Dumnezeu și cu vrednicia diaconiță, era cunoscută cu mama Sfântului acestuia. Aceasta când venea el cu mamă-sa încă mic fiind, îl primea și-l îndemna spre creștinătate. După aceea murind mamă-sa, mergea la dânsa tânărul și lua obișnuita învățătură. Și întărindu-se cu aceste învățături ale cinstitei femei, o întrebă, zicând: Cum aș putea să scap de rătăcirea tatălui meu și să fiu părtaș adevărului, care îl propovăduiești tu? Iar ea îi zise: Trebuie fiul meu să scapi de la tatăl tău și să alegi pe Făcătorul și al tău și al lui și să mergi într-altă cetate, unde vei putea să scapi de mâinile păgânului împărat. Și ea i se făgădui că-i va purta grija, de va veni lucrul acesta la sfârșit. Iar tânărul zise: Da-m-voi și sufletul. Deci trecând câteva zile, Iulian se sui în Antiohia la Dafne, făcând jertfe de obște cu poporul și împreună cu dânsul se sui și tatăl copilului fiind popă idolesc, că avea obicei a merge și el cu împăratul. Deci era și copilul cu tatăl său și cu alt frate al lui că era slujitor capiștei și stropea bucatele împărătești, căci 7 zile obișnuia a prăznui la Dafne. Iar la ziua dintâi stând înainte copilul la rânduielile slujbei ce avea de presără înaintea împăratului și stropind spurcatele bucate după obicei și umplându-se de urâciune, fugi de merse la Antiohia și îndată sosind la minunata acea femeie, zise: Eu m-am ținut de cuvânt și am făcut precum m-am făgăduit, de am venit, iar tu te grijește și de mântuirea mea și de a ta, și plinește ceea ce mi-ai făgăduit. Și îndată sculându-se, a dus pe copil la omul lui Dumnezeu la Sfântul Meletie și el atunci îl așeză, ca să se afle sus la lăcașul lui. Iar tatăl său căutându-și copilul, înconjură dafnele și mergând în cetate lua aminte în toate părțile, înconjurând drumurile și cărările ca să-l afle. Deci mergând și acolo unde era lăcașul Sfântului Meletie, căutând în sus, l-a văzut unde se pleca în jos și grăbind îl apucă de-l pogorî târâș; și aducându-i la casa lui întâi îl bătu cu toiege și i-a pătruns spinarea și mâinile și picioarele cu frigări arse. De aceia l-a închis într-o cămară și încuind-o pe dinafară se sui la Dafne. Acestea eu (zice fericitul Teodorit) am auzit povestind omul bătrân fiind atunci, că făcându-se minunat și plin de dumnezeiescul Dar, a zdrobit toți idolii tatălui său și batjocorii slăbiciunea lor. De aceia luându-și seama de ce făcu pentru venirea tatălui său, se rugă lui Dumnezeu să se năstăvească, să zdrobească încuietorile și să se deschidă ușile, că pentru tine Doamne, zicea, am pătimit și am făcut aceasta. Și zicând eu, zice, aceste cuvinte, căzură încuietorile și se deschiseră ușile. Și numaidecât ieșii de mă dusei la acea femeie și ea îmbrăcându-mă în port femeiesc și ținându-mă în camera ei, mă duse iarăși la Sfântul Meletie. Iar el m-a dat în mâna Patriarhului din Ierusalim, fiind atunci Sfântul Chiril, și așa ne-am dus noaptea la Palestina. Deci după moartea lui Iulian, a povățuit aceasta și pe tată-său la buna-credință; și ajungând la bătrânețe și purtând rănile pe trupul său și povățuind și pe alți elini spre buna-credință, s-a dus și el către veșnicele lăcașuri.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici: Ștefan, Varnava, Trofim, Dorimedont, Cosma, Damian, Sava, Vas, Avramie și sinodia lor.

Stih: Cei nouă nevoitori cu mulțimea împreună a pătimitorilor.

În ceruri deopotrivă s-au împărtășit și cununilor.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Pes, care cu piatra fiind lovit în cap s-a săvârșit.

Stih: Piatră roșie ca un Dar este ție aducând,

Pes, capul său sângerat având.

Tot în această zi, Sfintele douăsprezece tinere, care înlăuntrul cămării spânzurate s-au săvârșit,

Stih: Ca un ceasornic lemnul cel ce în mijlocul cămării era,

Pe cele douăsprezece tinere în loc de ceasuri le arătă.

Tot în această zi, Sfinții Mucenici Seleuc și Stratonic împreună viețuitori, care de sabie s-au săvârșit care izvorăsc mir pururea.

Stih: Împreună viețuitorii prin sabie sângele lor vărsând,

Care și morți fiind se văd Mir pururea izvorând.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Gordian, care de sabie s-a săvârșit.

Stih: Și Gordian slava mucenicilor a căutat,

Care prin sabie Mucenic arătându-se o a aflat.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Epimah Romanul, care de sabie tăiat s-a săvârșit.

Stih: Epimahe ascuțiturile săbiilor răbdând,

Împungi pe vrăjmașii ale căror dinții ca sabia sunt.

Tot în această zi, Sfinții trei Mucenici cei în Melitina, care zdrobindu-li-se picioarele s-au săvârșit.

Stih: La trei Mucenici picioarele cu lemne li s-au sfărâmat,

Și picioarele înșelăciunii cele lungi le-au sfărâmat.

Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Nicolae, care în Hio a mărturisit la anul o mie șapte sute cincizeci și patru, care de sabie s-a săvârșit.

Stih: Nicolae răsplătiri de biruință ai luat,

Căci pentru Hristos fericite cu tărie te-ai luptat.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos: Pe tine Născătoare...

Cu răbdarea v-ați scăpat de surpările vrăjmașului, care vă supăra pe voi, cu ploile cuvântului vieții măriților Apostoli, toată văpaia rătăcirii ați încetat-o, strigând: Dumnezeul părinților noștri binecuvântat ești și preamărit.

Luminat te-ai sfătuit prea-alesule, și desăvârșit ai învățat pe ucenicii tăi Aristobule fericite; ca unul ce ai avut pe înțelepciunea cea Ipostatnică, de te-ai învățat să propovăduiești pe Dumnezeu, Cel prealăudat și preamărit.

Adunarea cea sfințită a credincioșilor, cu preasfințite glasuri te fericește pe tine Apeli, că ai avut sfârșit fericit și viețuire îngerească, cântând totdeauna: Dumnezeul părinților, Cel prealăudat și preamărit.

A Născătoarei:

Mântuiește-ne pe noi de supărări și de scârbe, de tot felul de primejdii, și de năpădirea barbarilor, Stăpână prealăudată; ca să te mărim pe tine, și pe Cel născut din tine, mireasă a lui Dumnezeu pe Cel lăudat și preamărit, Dumnezeul părinților.

Alt canon,

Irmos: Tinerii lui Avraam oarecând...

Călcând bărbătește rătăcirea împreună cu focul pururea pomenitul Epimah, striga Celui răstignit: Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat.

Nu s-a spăimântat Epimah de văpaie, nici de împresurarea fiarelor celor sălbatice, nici de munci, ci a strigat: Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat.

Slavă...,

Cu răbdarea supărărilor, Mucenicul nicicum n-a dat cinste dumnezeilor celor fără de suflet. Ci cu credință striga: Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat.

Și acum..., a Născătoare:

În rugul cel nears și în cuptorul cel dătător de rouă, tu te-ai însemnat mai înainte Maică Fecioară; care ai născut negrăit pe Hristos Dumnezeu, Cel ce S-a întrupat din tine.

Cântarea a 8-a:

Irmos: În cuptor tinerii lui Israil...

În lume ca niște fulgere v-ați arătat văzătorilor de Dumnezeu, arzând rătăcirea; iar pe fiii zilei i-ați arătat cântând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cu sarea cea dulce a dogmelor tale Amplie, ai curățit putrejunea rătăcirii. Pentru aceasta cinstindu-te cântăm: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul; lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Să se laude Stahie cel mărit, Amplie, Apeli și Narcis, Urban și preaînțeleptul Aristob, strigând cu credință: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

A Născătoarei:

Știindu-te pe tine zid, scăpare și scară, care duci pe om întru înălțime, ceea ce ești Curată fără prihană, strigăm: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Alt Canon,

Irmos: Pe cel ce s-a pironit...

Închipuind cinstita patimă pe mădularele tale înțelepte, ai suferit bărbătește ispita multor munci propovăduind pe Hristos Dumnezeul nostru.

Sudorile tale Mucenice, pică dulceață de dumnezeiască credință, care ridică amărăciunea rătăcirii idolești Epimahe; pentru aceea mărești pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Te bucurai cu toată buna tărie, luând tot felul de chinuri, Epimahe preafericite, strigând: Preaînălțați pe Hristos în veci.

Și acum..., a Născătoarei:

Mântuiește-mă Curată, ceea ce ai născut pe Mântuitorul Hristos, Care S-a asemănat nouă; ca și cu laude pururea să te fericim, binecuvântată.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm...

Pe Cel ce S-a pironit cu trupul pe Cruce, și ne-a arătat nouă armă de mântuire, tineri preaînălțați pe Hristos Dumnezeul nostru în veci.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Chipul nașterii ale celei curate...

Ca să luminezi lumina cunoștinței marginilor pământului, care erau pline de rătăcirea vrăjmașului, pline de întunericul nedumnezeirii, le-ai trimis lor Îndurate razele Tale de mântuire.

Cu purtarea numelui te-ai arătat, Mărite, spic de mântuire, aducând celor ce au trebuință, grâu care dă întărirea cunoștinței lui Dumnezeu, și scapă din foametea cea înțelegătoare, pe cei ce cu credință și cu dragoste te fericesc pe tine, propovăduitorule de cele sfinte.

Dumnezeiască gură făcându-te, limbile ritorilor le-ai arătat negrăitoare, și din gâtlejul vrăjmașului ai scos sufletele Aristobule, și prin cunoștință desăvârșit le-ai adus Domnului mântuite.

Viețuind, v-ați arătat dumnezeiești Apostoli ca niște ceruri văzătoare de Dumnezeu; pentru aceea, pe cei ce curat vă cinstesc și cu dragoste vă fericesc, să-i învredniciți a fi părtași Luminii celei veșnice.

A Născătoarei:

Purtând pe Cel ce poartă toate, și aplecând pe Cel ce dă hrană tuturor, mare și înfricoșată este taina cea mai presus de gând, sicriule al sfințeniei și al curăției, Fecioară de Dumnezeu Născătoare. Pentru aceea cu credință te fericim.

Alt Canon,

Irmos: Eva adică prin boala...

Fiind întărit cu puterea lui Hristos, Epimahe purtătorule de chinuri, ai smerit stăpânirea cea neputincioasă a dracilor, și ai ridicat luminat semn de biruință, încununându-te cu cetele pătimitorilor. Pentru aceasta cu credință te fericim.

Arătatu-s-a ca un izvor adevărat sicriul tău Epimahe, izvorând dar de minuni preamărite, și gonind norul patimilor de la cei ce vin către tine totdeauna, Mucenice de Dumnezeu gânditorule, vrednicule de laudă.

Sfărâmat-ai toate cursele vrăjmașului, prealăudate, și ai pierdut numele lui cu sunet, mărturisind pe Hristos înaintea tiranilor și a împăraților, Epimahe. Pentru aceasta toți te fericim.

Slavă...,

Mai luminat decât soarele ne-a strălucit nouă pomenirea ta pururea lăudate, luminând prin ea inimile tuturor celor ce te laudă cu credință, fericite purtătorule de chinuri Epimahe. Pentru aceasta toți te fericim.

Și acum...,

Lăcaș Luminii te-ai făcut Curată; pentru aceasta te rog, luminează-mi rogu-mă Stăpână, ochii inimii mele celei smerite de negurile cele cumplite ale patimilor, ca și cu credință să te fericesc.

Irmosul:

Eva adică prin boala neascultării, blestemul înlăuntru a adus iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla care ai purtat în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit. Pentru aceasta toți te mărim.

SEDEALNA

Podobie: Femei auziți...

Stahie, Amplie, Narcis, Apeli Slăvitul, dumnezeiescul Aristobul și Urban, luminătorii, acum să se laude de noi după datorie, ca niște Apostoli ai lui Hristos; rugându-se pentru noi, cei ce cu iubire săvârșim sfințită pomenirea lor.

Și acum..., a Născătoarei, asemenea.

Uitându-te către moștenirea cea prealăudată, păzește-o cu puterea ta cea nebiruită; îndreptează sceptrurile împărăției, și le întărește; îmblânzește limbile și revarsă pacea până la marginile lumii, Născătoare de Dumnezeu.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.