SFÂNTUL ILIE

Tot în această zi se prăznuiește și Preacuviosul Părintele nostru Dimitrie cel nou de la Basarabov

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile glasul al 8-lea.

Podobie: O! Preaslăvită minune...

Fericite pătimitorule Nestore, îmbrăcându-te cu toată întrarmarea lui Hristos, luptându-te de față cu Lie, l-ai omorât; și cu săgețile cele nevăzute, ai împiedicat pe Veliar cel nevăzut, și l-ai omorât. Pentru aceasta Marele dătător cu cunună de biruință a încununat capul tău.

Întărindu-te înțelepțite Nestore, cu cuvintele cele dumnezeiești ale Mucenicului Dimitrie, ai omorât bărbătește pe tiranul cel mândru; și pe Cel ce a murit și a stricat iadul, L-ai mărturisit că este Dumnezeu fără de moarte; răbdând moarte fără dreptate, măritule! Pentru aceasta bucurându-te, ai moștenit viața cea fără de sfârșit.

Tânăr dumnezeiesc te-ai făcut cu adevărat Nestore, strălucind cu frumusețea trupului înțelepte; înfrumusețat cu Dumnezeiescul Dar, și îmbrăcat cu putere. Pentru aceea pierzând puterea lui Lie, cu puterea Atotțiitorului bucurându-te ai pătimit, și te-ai numărat cu cetele mucenicilor; cu care împreună veselindu-te, adu-ți aminte de noi.

Slavă..., glasul al 2-lea.

Facerea lui Ghermano.

În lăcașurile cele mai presus de lume, Hristos Dumnezeu a primit Duhul tău neprihănit, Dimitrie Mucenice înțelepte, căci tu te-ai făcut apărător al Treimii, bărbătește nevoindu-te în luptă, ca un tare diamant. Iar cu sulița împungându-ți-se preacurata ta coastă preacinstite, urmând Celui ce S-a întins pe Cruce pentru mântuirea a toată lumea, ai luat lucrarea minunilor; dând oamenilor vindecările cu îmbelșugare. Pentru aceasta prăznuind astăzi adormirea ta, după vrednicie slăvim pe Domnul, Cel ce te-a încununat.

Și acum..., a Născătoarei:

Mântuiește din nevoi pe robii tăi Născătoare de Dumnezeu; că toți după Dumnezeu la tine scăpăm, ca și către un zid nestricat și folositoare.

A Crucii, a Născătoarei:

Podobie: Când de pe lemn...

Răstignirea Ta cea fără de dreptate, văzându-o Cuvinte preabunule, Maica Ta ceea ce Te-a născut, lăcrima cu amar, și striga: Vai mie Fiule preadulce, cum mori fără dreptate, vrând să mântuiești pe pământeni din stricăciune? Însă laud și slăvesc, iconomia Ta cea mai presus de minte Iubitorule de oameni.

La stihoavnă, Stihirile Octoihului.

Slavă..., glasul al 4-lea, facere a lui Andrei Ierusalimneanul.

Pe cel ce și-a câștigat cu sulițele, Darul coastei Mântuitorului cea împunsă cu sulița; din care ne izvorăște Stăpânul apele vieții, și ale nestricăciunii; pe Dimitrie să-l cinstim, cel înțelept întru învățături și purtător de cunună între Mucenici; cel ce prin sânge a plinit călătoria pătimirii, și prin minuni a strălucit la toată lumea. Prea-râvnitorul Stăpânului, și milostivul iubitor de săraci. Pe folositorul Tesalonicenilor, întru multe și adese cumplite primejdii. A căruia și pomenirea cea de peste an cinstind, slăvim pe Hristos Dumnezeu, Cel ce lucrează printr-însul tuturor tămăduiri.

Și acum..., a Născătoarei:

Mântuiește din nevoi pe robii tăi Născătoare de Dumnezeu; că toți după Dumnezeu la tine scăpăm, ca și către un zid nestricat și folositoare.

A Crucii, a Născătoarei.

Podobie: Ca pe un viteaz între Mucenici...

Văzându-te pe Tine Doamne Maica Ta spânzurat pe Cruce, plângea și se tânguia, și ca o Maică grăia Ție: Fiul meu preaiubite, cum Te-au pironit pe Cruce, pe Tine însu-Ți Făcătorul de bine, cumpliții și nerecunoscătorii iudei! Ci scoală-Te degrab, bucurându-mă pe mine, precum ai zis.

Troparul, glasul al 4-lea.

Mucenicul Tău, Doamne, Nestor, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Sau: Mare apărător te-a aflat...

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Amândouă din Octoih și al Sfântului pe 4.

CANONUL Sfântului

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,

Irmos:

Urmele lui Faraon, și puterea lui le-a aruncat în mare, Cel tare întru războaie; să-i cântăm cântare nouă, că S-a preamărit.

Pusu-te-ai bucurându-te peste sângele tău înțelepte, ca pe o căruță de văpaie, și te-ai suit cu bucurie către înălțimea Cerului, unde este Iisus, Lumina cea neînserată,

Înfășurându-te cu platoșa cea înțelegătoare a credinței Nestore, și având în mâini Crucea ca o suliță, ai tăiat cu tărie taberele vrăjmașului.

Slavă...,

Întărindu-te cu căldura dragostei lui Hristos, ai sărit în locul cel de priveliște, ai risipit meșteșugirile lui Lie, și ai întărit semn de biruință.

Și acum..., a Născătoarei:

Zămislit-ai în pântece pe Cel împreună fără de început cu Tatăl; născut-ai neștiind de bărbat mai presus de fire cu trup, rămânând cu adevărat Fecioară curată. Pentru această toți te cinstim.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Cel ce întărești tunetul...

Întărindu-te cu tăria puterii Celui ce a sfărâmat zăvoarele și porțile iadului, degrab ai intrat la luptă, și tare ai sfărâmat măiestriile vrăjmașului.

Pe începătorul cel vechi al înșelăciunii, l-ai călcat sub picioarele tale, căci ca un tânăr bărbat ai mers către tăierea sabiei, Nestore, lauda mucenicilor. Pentru aceea te lăudăm.

Slavă...,

Zdrobind mai înainte semeția celor fărădelege, ai jertfit lui Dumnezeu Mucenice, dându-i Lui răsplătire sângele tău cel sfințit. Pentru aceea, din nou ți-a dat ție răsplătire cu bogate daruri.

Și acum..., a Născătoarei:

Iisus Cel ce L-ai purtat în pântecele tău Născătoare de Dumnezeu, a înnoit mai presus de fire chipul cel pierdut al neamului, prin mâncarea lui Adam, dându-i podoaba cea dintâi.

Irmosul:

Cel ce întărești tunetul, și zidești Duhul, întărește-mă Doamne, ca să Te laud pe Tine adevărat, și să fac voia Ta; că nu este sfânt afară de Tine Iubitorule de oameni.

SEDEALNA, glasul 1:

Podobie: Mormântul tău Mântuitorule...

Pe dumnezeiescul nevoitor Dimitrie, credincioșii cu evlavie adunându-ne, toți să-l lăudăm cu cântări, mărind împreună cu aceasta pe strălucitul Nestor. Care a surpat mândria lui Lie, și s-a nevoit pentru Hristos, învrednicindu-se și slavei Lui.

Slavă..., glasul al 4-lea.

Podobie: Cel ce Te-ai înălțat...

Nu te-ai spăimântat de sălbătăcirea vrăjmașilor, nici te-ai înfricoșat de bătăile trupului; ci fără de temere ai alergat la luptă înțelepte, purtând arma cea nebiruită, dumnezeiasca Cruce. Drept aceia ai și omorât pe înșelătorul, și fiind omorât Nestore, te-ai învrednicit vieții, stând înaintea lui Hristos.

Și acum..., a Născătoarei, asemenea:

Cel ce șade pe scaun de heruvimi, și se află în Sânurile Tatălui, șade în sânurile tale trupește ca pe un scaun sfințit al Său. Căci cu adevărat a împărățit Dumnezeu peste toate limbile, și cu înțelegere cântăm Lui acum. Pe Acesta roagă-L, să se mântuiască robii tăi.

A Crucii, a Născătoarei:

Podobie: Degrab ne întâmpină pe noi...

Dacă Te-a văzut preacurata Maica Ta înălțat pe Cruce, pe Tine Cuvântule al lui Dumnezeu, ca o Maică tânguindu-se, zicea: Ce este această minune nouă și străină Fiul meu? Cum Tu viața tuturor primești moarte? Vrând să înviezi pe cei morți, ca un Milostiv.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Auzit-am Dumnezeule auzul Tău și m-am temut, înțeles-am lucrurile Tale, și m-am spăimântat Doamne; că de lauda Ta este plin pământul.

Luminându-te cu învățăturile cele dătătoare de lumină ale lui Dimitrie, ai fugit de la întunericul deșertăciunii elinilor, și ai strălucit cu lumina muceniciei.

Tulburând marea cea sărată a necredinței, cu dulceața credinței tale Nestore, ai înecat oștile necredincioșilor întru adâncul sângiurilor tale.

Slavă...,

Arătatu-te-ai pom sădit pe lângă viață, hrănind cu bună-rodirea chinurilor tale plinirea credincioșilor, Nestore, lauda mucenicilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Fii curățitoare păcatelor mele, și-mi dă mână de ajutor, mie celui ce mă primejduiesc, Preasfântă Stăpână, folositoarea cea tare a creștinilor.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Răsari mie Doamne, lumina poruncilor Tale, că la Tine mânecă duhul meu, și Te laudă pe Tine; că Tu ești Dumnezeul nostru, și la Tine scap, împăratul păcii.

Udându-ți cugetul cu cunoștința cuvintelor celor dumnezeiești, ai odrăslit spic de mucenicie copt la vreme, mărite Nestore.

Prin râurile cuvintelor tale o Dimitrie, Mucenice al lui Hristos! A lăsat Nestor nelegiuirea cea mare a nedumnezeirii.

Slavă...,

Luptându-te cu vrăjmașul cel văzut, ai luat ajutorul lui Dumnezeu nevăzut, Nestore pururea pomenite.

Și acum..., a Născătoarei:

Bucură-te ceea ce ai născut fără sămânță pe Dumnezeul nostru! Bucură-te, una Maica lui Dumnezeu Preacurată! Bucură-te Mireasă nenuntită!

Cântarea a 6-a:

Irmos: Viforul gândurilor apucând...

Însemnându-ți-se inima cu pecete, vitejește ai rănit inima lui Lie, pătimitorule, cu sulița bărbăției tale. Și bucurându-te, te omori pentru Iisus viața tuturor.

Ca un mire din cămara trupului ai ieșit Nestore, și fiind luminat și împodobit cu hainele cele sfințite, din sângiurile tale Mucenice, ai stătut înaintea Stăpânului.

Slavă...,

Înălțându-ți picioarele pe piatra bunei-credințe, te-a întărit Hristos, Piatra vieții și a îndreptat cărările tale către El Nestore; și pe vrăjmașii tăi i-a rușinat.

Și acum..., a Născătoarei:

Rupe lanțurile greșelilor mele, ceea ce ai născut pe Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii, Fecioară Marie. Că întru tine mi-am pus nădejdile mântuirii.

Irmosul:

Viforul gândurilor apucându-mă, mă trage întru adâncul greșelilor celor nemăsurate; ci Tu Cârmuitorule bune, mai-nainte apucând cârmuiește-mă, ca pe Proorocul și mă mântuiește.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Podobie: Căutând cele de sus...

Nevoindu-te bine, ai moștenit acum slava Cea nemuritoare, ostaș prea-ales al Stăpânului făcându-te, rugăciunile lui Dimitrie Mucenicul, cu care împreună Nestore înțelepte, nu înceta a te ruga pentru noi toți.

ICOS.

Cu dumnezeiasca putere nevoindu-te, Preafericite, purtător de biruință te-ai arătat; pe vrăjmașul cu picioarele tale călcându-l, te-ai preamărit; purtător de cunună te-ai arătat, împreună cu cetele cinstiților purtători de chinuri Nestore, și pe Aaron l-ai covârșit viteazule al lui Hristos, aducându-ți împreună cu Abel dumnezeiescul tău sânge, și acum stai înaintea Dumnezeiescului Scaun al Ziditorului, împreună cu cetele îngerești, rugându-te neîncetat pentru noi toți.

SINAXAR

Întru această lună în ziua a douăzeci și șaptea, pomenirea Sfântului marelui Mucenic Nestor.

Stih: Stricăciunea înșelăciunii, împreună cu Lie,

Omorând Nestor, prin sabie se taie.

În a douăzeci și șaptea zi a tăiat,

Pe Nestor cel preanevinovat

Acesta fiind tânăr și foarte frumos, era cunoscut marelui Mucenic Dimitrie; și alergând la locul unde se afla Sfântul Dimitrie în pază, căzu la picioarele lui, și zise: Robul lui Dumnezeu, voi să mă lupt cu Lie; roagă-te pentru mine, chemând numele lui Hristos. Iar Sfântul însemnâdu-l cu semnul cinstitei Cruci, îi zise: Și pe Lie vei birui, și pentru Hristos vei mărturisi. Deci mergând la locul cel de luptă, privindu-l Maximian, a zis: Dumnezeul lui Dimitrie ajută-mi, și apucându-se cu acel grozav ucigaș Lie, și lovindu-l lovitură de moarte tocmai în inimă, îl omorî. Iar împăratul se tulbură la suflet și îndată porunci de omorâră pe Sfântul Dimitrie ca sulițele, ca pe un pricinuitor ce era de junghierea lui Lie; și pe Sfântul Nestor porunci de-l omorâră cu sabia lui.

Tot în această zi, Sfintele Mucenițe: Capitolina și Erotiida.

Stih: Din sabie pe sluga și stăpâna omorând,

Pe cele ce slugi ale Treimii ce cu adevărat domnitoare sunt.

Acestea au fost pe vremea împăratului Dioclețian și a lui Zilichinie Domnul Capadociei. Capitolina de neam mare fiind și bogată, împărțindu-și toată averea la săraci și iertându-și robii săi cu cinste, luă îndrăznire, și merse înaintea Domnului de se mărturisi că este creștină. Și băgându-o în temniță, a două zi o scoaseră, și-i tăiară capul; iar Erotiida, care și roabă era sfintei, de vreme ce și cu pietre a zvârlit în Eparhul de l-a lovit, a fost bătută cu toiege; și cu Darul lui Hristos făcându-se sănătoasă, i-a tăiat și ei capul.

Tot în această zi, cel dintre Sfinți Părintele nostru Chiriac Patriarhul Constantinopolului.

Stih: Chiriac lăsând pământul și viața muritorilor.

Merge către însuși Domnul domnilor,

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Procla, femeia lui Pilat.

Stih: Stăpânul pe tine Proclo te are stătătoare înainte,

Cel ce a stătut de față la soțul tău Pilat mai-nainte.

Povestire pentru iviriți, cum au venit la cunoștința dumnezeiască, de la o femeie roabă.

Stih: Faptă preamare cucernica femeie lucrând.

Pe tot întreg neamul Ivirilor întorcând.

În zilele celui dintru sfinți Constantin marele împărat, o oarecare femeie a fost adusă roabă la Iviri, care era pedepsită din copilărie, desăvârșit cu viață sihăstrească, și ajungând la robie, asemenea se ostenea. Deci Ivirii fiind lipsiți de tot, de meșteșugul doctoresc, au obicei de merg unii la alții, de-și întrebă de leacul bolii, ce li se întâmplă. Deci a mers altă femeie la acea vrednică și minunată femeie având un copil, care se îngreuia și se chinuia cu lovitură de cumplită boală întrebând-o, adică să o întrebe ce ar face? Iar roaba aceea luând pruncul îl puse în patul său și se rugă la Dumnezeu, ca să-l izbăvească din boală, și o auzi, cel ce cunoaște ascunsurile inimilor, și fără de zăbavă a dat sănătate copilului. De care lucru a fost vestită acea minunată femeie, cât merse și la urechile împărătesei, cea ce se făcu, care îndată trimise să o ia pentru că și ea avea o boală grea. Iar femeia smerindu-se nu vrea să meargă, socotindu-se pe sine nevrednică a merge la împărăteasă. Deci împărăteasa nebăgând nicidecum seamă de mărirea împărăției, se pogorî, de merse la acea roabă, și ea făcând loc împărătesei de șezu pe patul ei cel sărac, unde pusese și copilul, aduse rugăciunea în loc de iarbă pentru leacul bolii; și izbăvindu-se împărăteasa de boală, îi da aur și argint, și haine și alte daruri împărătești, făcând răsplătire celeia ce așa curând cu tot harul o izbăvi de boală. Iar minunata aceia femeie zise: Că nu-i trebuie nici unele de acelea, ci socotea plată mare a fi cunoștința bunei credințe. Și-i porunci să zidească o biserică lui Dumnezeu acelui ce a izbăvit-o de acea boală, și a mântuit-o. Auzind împărăteasa cuvintele acestea, merse la împărăție și făcu pe împăratul de se minună de acea minunată tămăduire, povestindu-i și în ce chip, și adeverea că Dumnezeul roabei, acela este cel adevărat Dumnezeu. Și cum că se cade, cât mai curând să zidească o biserică, și să întoarcă pe tot poporul spre închinăciunea aceluia. Deci împăratul de acel lucru minunat se miră, iar a zidi biserică nu vrea. Și peste puțină vreme ieșind împăratul la vânat, ceilalți toți făceau vânarea fără de nici o sminteală, iar împăratul singur rămăsese, că-l lovise nevederea și mirându-se de ceea ce i se întâmplase, își aduse aminte de neascultare, și chemând întru ajutor pe Dumnezeul roabei, se izbăvi îndată de întunecare și mergând la acea minunată roabă, o rugă, ca să-i arate chipul zidirii și ea însemna și închipuia, iar meșterii zideau. Deci Dacă se isprăvi biserica și se acoperi și rămăsese lucrul numai pe preoți, află prilej și pentru lucrul acesta minunata femeie. Și plecă pe împăratul Ivirilor, să trimiță solie la împăratul Romanilor să-l roage, să trimită dascăli de blagocestie, care făcu după pofta ei și trimise. Iar împăratul Constantin primind solia prietenește și cu cinste, mulțumi lui Dumnezeu, și trimise pe un oarecare om de cinste, împodobit fiind cu credință și cu înțelepciune și cu bună viață, și vrednic Arhiereu, a propovădui dumnezeiasca cunoștință la neamul acela, cu multe daruri, care mergând și trăgând pe toți cu minuni și cu învățături spre adevărata credință creștinească și botezându-i, și zidindu-le multe biserici și făcând preoți, și întorcând toată țara Ivirilor spre dumnezeiasca cunoștință, s-a mutat către Domnul. Într-acest chip au cunoscut Ivirii pe Dumnezeu.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Cela ce ai grăit cu Moise în munte, și chipul Fecioarei în rug l-ai arătat; binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Cela ce ai luminat inimile credincioșilor, cu razele nevoințelor răbdătorului de chinuri; binecuvântat ești Doamne Dumnezeul părinților noștri.

Stingând văpaia necredinței, cu roua dumnezeieștilor tale sângiuri, Mucenice Nestore, acum cânți: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...,

Jertfă vie aducându-te Domnului, întru miros cu bună mireasmă, Mucenice Nestore, strigai: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Și acum..., a Născătoarei:

Mai sfântă decât heruvimii te-ai arătat, preasfântă Stăpână, născând pe Preasfântul Dumnezeu Cuvântul, pe Cel ce ne sfințește pe noi.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Pământul, și toate cele...

Pământul a primit cinstitul tău sânge, cel ce s-a vărsat pentru Hristos; cerurile ți-au primit sufletul, ca pe o mireasă înfrumusețată; cetele mucenicilor și sufletele tuturor drepților, cu veselie te-au întâmpinat pe tine Mucenice.

O sufletul tău cel iubitor de Dumnezeu! Care întru nimic a socotit moartea cea vremelnică, iar viața cea întru Dumnezeu a ales-o; o ce bărbăție dumnezeiască! Care a biruit cu tărie nebărbăția vrăjmașilor, celor ce nu mărturisesc pe Hristos.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Luptatu-te-ai lupta cea bună, călătoria ai săvârșit-o cu adevărat Nestore înțelepte, și ți-ai păzit credința; și de acum înainte te așteaptă cununa dreptății, care o va da ție Hristos în veci.

Și acum..., a Născătoarei:

Nu mă tem de vânările vrăjmașului, avându-te pe tine ajutătoare. Nu mă voi teme de rele, năzuind la tine Născătoare de Dumnezeu; că întru tine mă laud, și întru tine voi trece zidul păcatului, mântuindu-mă cu rugăciunea ta, Preacurată.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Pământul și toate cele ce sunt pe dânsul, mările și toate izvoarele, cerurile cerurilor, lumina și întunericul, gerul și zăduful, fiii oamenilor și preoți, binecuvântați pe Domnul, și-L preaînălțați pe El în veci.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Pentru că mi-a făcut mie...

Îmbrăcându-te cu porfiră vopsită din sfințite sângiurile tale, și ținând în dreapta ta Crucea ca un sceptru, împărățești împreună cu Hristos, fericite Nestore.

Strugur copt al viei celei înțelegătoare te-ai arătat, și în linurile muceniciei ne-ai stors nouă vinul umilinței, izvorându-l credincioșilor, Nestore mult-pătimitorule.

Slavă...,

Cel ce dănțuiești împreună cu îngerii înaintea feței lui Iisus, și te îndestulezi de slava Lui, Nestore, adu-ți aminte totdeauna de cei ce săvârșesc cu credință, cinstită pomenirea ta.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Arătatu-te-ai lăcaș Luminii, ceea ce a risipit negura necunoștinței, celei dedemult cu adevărat; Biserică a sfințeniei, sfeșnic de aur, ceea ce ești mai presus de ceruri, Preacurată.

Irmosul:

Pentru că mi-a făcut mie mărire Cel puternic, și sfânt numele Lui; și mila Lui este din neam în neam spre cei ce se tem de Dânsul.

LUMINÂNDA.

Podobie: Femei auziți...

Precum ai risipit gândul cel trufaș, și semeția cea dușmănoasă a lui Lie, și a tiranilor celor împreună cu el, Nestore; așa surpă și mișcările patimilor, ale celor ce te laudă pe tine Mucenice al lui Hristos; ca prin nepătimire să te lăudăm pe tine, Mucenice al lui Hristos.

A Născătoarei:

După obicei Preacurată Născătoare de Dumnezeu arată și acum milele tale și îndurările tale cele multe, ceea ce ești iubitoare de bine; păzindu-ne de toată nevoia, apărându-ne de primejdii și de scârbe, pe noi pe toți; și ne scapă de îngrozirea cea înfricoșată a cutremurului.

La Stihoavnă, Stilurile Octoihului.

Slavă..., glasul al 6-lea.

Astăzi toată lumea strălucește, cu razele purtătorului de nevoință, și Biserica lui Hristos cu flori împodobindu-se, strigă ție Dimitrie, slugă a lui Hristos și apărătorule preafierbinte: Nu lipsi a te ruga pentru robii tăi.

Și acum..., a Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu, tu ești vița cea adevărată, care ai odrăslit rodul vieții; ție ne rugăm, roagă-te Stăpână cu sfinții Apostoli, să miluiască sufletele noastre.

A Crucii, a Născătoarei:

M-am pironit cu adevărat pe lemn ca un om; am murit și în mormânt M-am pus ca un muritor; iar ca Dumnezeu, o Maică, morții voi învia, și pe tine te voi slăvi cu scularea Mea.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.

LA LITURGHIE

Slujbă obișnuită.

ÎN ACEASTĂ ZI

Se prăznuiește și Preacuviosul Părintele nostru Dimitrie cel nou de la Basarabov.

VEZI: Slujba Preacuviosului Părintelui nostru Dimitrie, n-a fost în Mineiele bisericești; ci numai în osebită filadă. Iar pe vremea și cu binecuvântarea Înalt Preasfințitului Mitropolit Meletie, s-a pus după slujba Sfântului Nestor; ca cei ce vor avea evlavie și vor voi, să poată să-i cânte slujba cu polieleu după cum este de față; pentru Sfintele lui Moaște ce se află în sfânta Mitropolie, din București.

LA VECERNIE

După obișnuitul Psalm, citim: Fericit bărbatul... Starea întâia.

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6.

Glasul al 4-lea.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Nicidecum nu te-ai înșelat de dulcețile trupului, nici de mărirea veacului acestuia trecător te-ai amăgit cu ispitele, Slăvite Dimitrie; ci cu totul te-ai arătat, slujitor bun Stăpânului, primind jugul cel preabun și sarcina cea ușoară a vieții celei curate; pentru aceasta te fericim.

Ascultând pe Stăpânul tău, cel ce zice prin rostul său: Cel ce voiește a urma după Mine, să lepede toată voia sa trupească, și Crucea să-și ia, și să vină după Mine. Din pruncia ta ai urmat aceasta, lepădându-te de toată deșertăciunea lumească, Preacuvioase Dimitrie.

Pavel Apostolul, vasul cel sfânt al alegerii zice: Pe cei slabi și pe cei simpli i-a ales Domnul, ca să înfrunteze pe cei tari ai lumii acesteia; care o mărturisim pentru tine, Cuvioase; că păstor fiind, simplu, și slujitor între oameni, ca un prunc fără prihană; cu fericire te-a preaslăvit.

Ostenelile trupului, înfrânarea poftelor și privigherea de toate nopțile, smerenia cea către toți și blândețile, te-au preamărit și vestit te-au arătat tuturor credincioșilor, o Dimitrie; ci ca cela ce ai mare îndrăzneală către Stăpânul, roagă-te ca și noi toți să ne mântuim.

Ca o stea fiind luminat de razele Soarelui celui înalt și luminat, Iisus Hristos, luminează-ne sufletul celor ce suntem întunecați de norul ispitelor și de rele supărări; ca să putem fi fiii luminii prin candelă aprinsă, ieșind spre întâmpinarea Mirelui și Stăpânului.

Pe noi care te fericim cu credință, și prăznuim prin glasuri de laudă pomenirea ta, de tot necazul și patima, de boli năpraznice, din primejdii și din nevoi, mântuiește-ne te rugăm; ca să preamărim îndrăznirea ce ai către Stăpânul, ca rob credincios, preafericite Dimitrie.

Slavă..., glasul al 2-lea.

Precum oarecând porumbelul a vestit lui Noe contenirea potopului, și îmblânzirea Stăpânului, așa și Sfintele tale Moaște, Fericite, ne-au pricinuit încetarea a tuturor scârbelor, și nu numai vestitor de bucurie te-ai arătat, ci și mijlocitor te-ai făcut către Domnul, pentru potolirea mâniei, celei cu dreptate pornită asupra noastră. Pentru aceasta toți cu un glas te fericim, și cu credință alergăm la ajutorul tău; ca prin rugăciunile tale cele bineprimite lui Dumnezeu, să scăpăm de toată ispita și să ne împărtășim veșnicei împărății cerești.

Și acum..., a Născătoarei, asemenea:

Trecut-a umbra legii, și Darul a venit; că precum rugul n-a ars fiind aprins, așa Fecioară ai născut, și Fecioară ai rămas. În locul stâlpului celui de foc, a răsărit Soarele dreptății; în locul lui Moise, Hristos, mântuirea sufletelor noastre.

IEȘIRE (Vohod) Lumină lină...

Prochimenul zilei și citirile.

De la înțelepciunea lui Solomon citire:

Cap. 3, vers 1:

Sufletele drepților sunt în mâna lui Dumnezeu, și nu se va atinge de dânsele munca. Părutu-s-a în ochii celor nepricepuți a muri, și s-a socotit pedepsire ieșirea lor, și mergerea de la noi sfărâmare; iar ei sunt în pace. Că înaintea feței oamenilor de vor lua și muncă, nădejdea lor este plină de nemurire; și puțin fiind pedepsiți, cu mari faceri de bine se vor dărui; că Dumnezeu i-a ispitit pe dânșii și i-a aflat luiși vrednici. Ca aurul în topitoare i-a lămurit pe ei, și ca o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Și în vremea cercetării sale vor străluci, și ca scânteile pe paie vor fugi. Judeca-vor limbi și vor stăpâni popoare, și va împărății într-înșii Domnul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre Dânsul. Că Dar și milă este întru cuvioșii Lui, și cercetarea întru aleșii Lui.

De la înțelepciunea lui Solomon citire:

Cap. 5, Vers 16.

Drepții în veci vor fi vii, și întru Domnul plata lor, și purtarea de grijă pentru dânșii de la Cel Preaînalt. Pentru aceasta vor lua împărăția podoabei, și stema frumuseții din mâna Domnului; că cu dreapta Sa va acoperi pe ei, și cu brațul Său îi va apăra. Lua-va toată arma dragostea Lui, și va întrarma făptura spre izbânda vrăjmașilor. Îmbrăca-se-va în zaua dreptății, și-și va pune luiși coif judecata cea nefățarnică. Lua-va pavăză nebiruită sfințenia, și va ascuți cumplită mânie întru sabie, și va da război împreună cu Dânsul lumea asupra celor fără de minte. Merge-vor drept nimeritoare săgețile fulgerelor, și ca dintr-un arc bine încordat al norilor, la țintă vor lovi. Și din mânia cea zvârlitoare plină de pietre se vor arunca grindine, întărise-va asupra lor apa mării, și râurile îi vor îneca de năprasnă. Stava împotriva lor Duhul puterii, și ca un vifor va vântura pe ei, și va pustii tot pământul fărădelegea, și răutatea va răsturna scaunele puternicilor. Auziți dar împărați și înțelegeți, învățați-vă judecătorii marginilor pământului, luați în urechi cei ce stăpâniți mulțimi, și cei ce vă trufiți întru popoarele neamurilor. Că de la Domnul s-a dat vouă stăpânirea, și puterea de la Cel Preaînalt.

De la înțelepciunea lui Solomon citire:

Cap. 4, Vers 7.

Dreptul de va ajunge să se sfârșească, întru odihnă va fi. Că bătrânețile sunt cinstite, nu cele de mulți ani, nici cele ce se numără cu numărul anilor. Și căruntețile sunt înțelepciunea oamenilor, și vârsta bătrâneților viață nespurcată. Plăcut lui Dumnezeu făcându-se, l-a iubit, și viețuind între păcătoși, s-a mutat. Răpitu-s-a ca să nu schimbe răutatea mintea lui. Sau înșelăciunea să înșele sufletul lui. Că râvna răutății întunecă cele bune, și neînfrânarea poftei schimbă gândul cel fără răutate. Sfârșindu-se peste puțin, a plinit ani îndelungați; că plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceea îl scoate pe dânsul din mijlocul răutății. Și popoarele văzând, și necunoscând, nici punând în gând una ca aceasta; că Dar și milă este întru cuvioșii Lui, și cercetare întru aleșii Lui.

LA LITIE

Stihirile, glasul l.

Cel mai mic între sate și nesocotit, Basarabovul, prin nașterea ta l-ai cinstit, cu creșterea ta l-ai preamărit, și cu viața cea fără prihană Preacuvioase Părinte, între cetățile cele vestite l-ai înălțat; și apa cea mică a Lomului, cu afundarea într-însa a Sfintelor tale Moaște ai sfințit-o, și tuturor izvor de tămăduiri ai arătat-o. Iar acum orașul acesta cel drept-slăvitor cu darurile tale îl veselești; tămăduiri întru neputințe dăruindu-ne, și apărându-ne de ispitele vrăjmașului pe noi cei ce cu credință năzuim sub acoperământul tău. Roagă-te Domnului Dumnezeu, să ne dăruiască nouă iertare de păcate și mare milă.

Glasul al 8-lea.

Cu nebiruită vitejie, Cuvioase Părinte și cu preaînaltă înțelepciune, luptându-te împotriva patimilor, și toată deșertăciunea urând, nicidecum nu a putut vicleanul vrăjmaș să te înșele precum oarecând pe strămoși, prin gustarea celor oprite, sau cu înălțarea firii împotriva Ziditorului; ci cu amărăciunea înfrânării, ca și cu o preadulce desfătare petrecându-ți toată viața, desăvârșită smerenie ai câștigat; și nu numai în viață ai petrecut necunoscut, ci și după moarte ți-ai ascuns trupul în apa Lomului. Ci Domnul Cel ce preamărește pe robii Săi, te-a descoperit ca o comoară izvorâtoare de tămăduiri, tuturor celor ce pătimesc. Roagă-te dar pentru sufletele noastre.

Slavă..., glasul al 5-lea.

Cuvioase Părinte, din pruncie faptelor celor bune urmând, și viață fără prihană prin muncă câștigând, vas ales te-ai arătat al Sfântului Duh, și de la acesta învrednicindu-te Darului de minuni, ai întărit pe oameni în frica Domnului. Iar acum cu strălucirea dumnezeieștilor raze luminându-te, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să lumineze ochii noștri cei sufletești, ca să nu ne poticnim întru întunericul păcatelor, Părinte Dimitrie.

Și acum..., a Născătoarei:

Biserică și ușă ești, palat și scaun împărătesc, Fecioară cu totul cinstită, prin care Mântuitorul meu Hristos Domnul, S-a arătat celor ce dormeau întru întuneric, Soarele dreptății fiind; vrând să lumineze pe cei ce i-a zidit după chipul Său cu mâna Sa. Pentru aceasta cu totul lăudată, ca ceea ce ai agonisit îndrăzneală ca o Maică către Dânsul, roagă-te neîncetat să se mântuiască sufletele noastre.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul l.

Podobie: Prealăudaților Mucenici...

Părinte Dimitrie, de mic ți-ai înfrânat poftele, și toată voia dulceții trupului ai lepădat, și cu vitejie împotriva șarpelui te-ai luptat, prin post și prin rugăciuni, până l-ai biruit; pentru aceasta cununa ostenelilor de la Domnul Dumnezeu ai primit.

Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui.

Nu sânge nici trup ai biruit de trei ori fericite, ci pe vrăjmașul diavolul, care a izgonit pe Adam, pe Eva și pe noi pe toți din rai, cu sfatul cel viclean și înșelător spre pomul cel oprit. Ci, ca iarăși toți să câștigăm fericirea, roagă-te către Domnul.

Stih: Fericit este omul, cel ce se teme de Domnul; întru poruncile Lui va voi foarte.

Pe noi cei de tot îngreuiați cu sarcina poftelor, și cu ispitele bolilor; care nu cutezăm să ridicăm ochii spre mila Stăpânului, acoperă-ne Sfinte cu Harul tău, și ne mântuiește din nevoi prin mijlocirea ta, rugându-te către Domnul Dumnezeu.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Cuvioase Părinte, glasul Evangheliei Domnului ascultând, lumea ai părăsit, și bogăția și mărirea întru nimic le-ai socotit, și către toți ai strigat: Iubiți pe Dumnezeu, și veți afla Har veșnic și fără de sfârșit! Să nu cinstiți nimic mai mult decât iubirea Lui, ca întru slava Sa, când va veni, să aflați odihnă sufletelor voastre, împreună cu toți sfinții. Cu ale căror rugăciuni, Hristoase, păzește și mântuiește sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu, tu ești vița cea adevărată, care ai odrăslit Rodul vieții; ție ne rugăm: Roagă-te Stăpână cu Cuviosul Dimitrie și cu toți sfinții, să ne miluiască sufletele noastre.

Tropar, glasul al 8-lea.

Întru tine Părinte cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea, ai urmat lui Hristos; și lucrând, ai învățat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Cuvioase Dimitrie, duhul tău.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei:

Cela ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară și răstignire ai răbdat, Bunule, Care, cu moartea pe moarte ai prădat și învierea ai arătat, ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni, Milostive, primește pe Născătoarea de Dumnezeu, care Te-a născut și se roagă pentru noi, și mântuiește, Mântuitorule, pe poporul cel deznădăjduit.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Sfântului de două ori, Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

După întâia Catismă SEDEALNA, glasul l.

Podobie: Mormântul tău...

Din boli, din nevoi, din dureri și din patimi, scapă sfinte pe cei ce te cinstim; degrab ascultându-ne când strigăm cu osârdie: O Dimitrie preafericite și bune, tinde-ți mâinile către Stăpânul și-L roagă, ca toți să ne mântuim. (De două ori)

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Pe noi cei ce am căzut în păcate grozave, și robi ne-am osândit tiraniei celei crude a șarpelui celui viclean și pierzător neamului omenesc, preamilostivă Fecioară nu ne părăsi, nici să ne treci cu vederea, că poți a ne mântui.

După a 2-a Catismă SEDEALNA, glasul al 4-lea.

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif.

Ca un înger pe pământ, viața ta ți-ai săvârșit în post și în rugăciuni, ziua și noaptea petrecând; ca să înfrângi pornirea ispitelor, cu care te-ai luptat, ca un ostaș adevărat al, Domnului; a Căruia voia ai plinit din tinerețe Dimitrie și toate întru nimica le-ai socotit; pentru aceasta și noi cu credință te lăudăm și te preamărim. (De două ori)

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Iosif s-a spăimântat, în mintea sa fiind luptat, cum Hristos S-a zămislit în pântecele tău cel sfânt, neispitită știindu-te de nuntă; iar dacă a gândit la cele vechi minuni, și la rugul cel nears și la toiagul cel odrăslit, s-a dezlegat mirarea sa, și a strigat prealăudată Mireasă: Fecioara naște, și după naștere iarăși rămâne Fecioară.

După Polieleu, SEDEALNA, glasul al 4-lea.

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Degrab mântuiește-ne din necazuri, pe noi cei ce te-am câștigat folositor în nevoi, Slăvite Dimitrie; apără, mântuiește de boli tot poporul; roagă-te cu dinadinsul și îmblânzește pe Stăpânul spre noi cei ce prăznuim sfântă pomenirea ta. (De două ori)

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Spre tine am năzuit noi, toți ce suntem cuprinși de boli năprasnice, sufletești și trupești, strigând cu osârdie: Maică preafericită, apără, mântuiește de nevoi și de scârbe a ta moștenire, ne rugăm și ne cucerim noi nevrednicii.

Apoi Antifonul întâi al glasului al 4-lea:

Prochimen, glasul al 4-lea:

Scumpă este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui.

Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie?

Toată suflarea...

Evanghelia de la Luca:

În vremea aceea stătut-a Iisus la loc șes...

După Psalm 50, Slavă..., glasul al 2-lea

Pentru rugăciunile Cuviosului Tău Milostive...

Și acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu...

Apoi

Stih: Miluiește-mă Dumnezeule după mare...

Cuvioase Părinte, în tot pământul a ieșit vestirea isprăvilor tale; pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale; taberele drăcești ai pierdut, cetele îngerești ai ajuns, a căror viață fără de prihană ai urmat. Îndrăznire având către Domnul, cere pace sufletelor noastre.

CANOANELE

Al Născătoarei de Dumnezeu, al Paraclisului cu Irmosul pe 6, al Cuviosului pe 8.

CANONUL Cuviosului

Cântarea 1-a, glasul l:

Irmos: Dreapta ta cea purtătoare...

Pururea fiind cu Dumnezeu, cu toiagul neadormitelor tale rugăciuni, pe faraon cel gânditor, cu toată oastea lui îneacă-l, rugămu-ne, Părintele nostru; ca și cu laude să te mărim.

Rod bun din părinți binecredincioși, născându-te Părinte Dimitrie, iar mai ales prin Sfântul Duh și prin Botez renăscându-te, ai ajuns la măsura vârstei plinirii lui Hristos.

Slavă...,

Edenul încă de aici l-ai dobândit, cu blândețe și smerenie viețuind; unde acum locuind, și îndulcindu-te de fața Stăpânului cu dinadinsul roagă-L pentru noi Sfinte Dimitrie.

Și acum..., a Născătoarei:

David mai întâi, strămoșul tău, împărăteasă te-a numit și munte închegat, în care bine a voit Dumnezeu a locui cu trup omenesc. Deci și noi Curată, Născătoare de Dumnezeu, te vestim.

Catavasia: Deschide-voi gura mea...

Cântarea a 3-a:

Irmos: Însu-ți cel ce știi neputința.

Faptele tale pe pământ, pildă ne-au rămas, Cuvioase Părinte Dimitrie; ca urmând ție, să slujim lui Dumnezeu, și cu tine să ne odihnim în pământul celor blânzi, în vecii vecilor.

Moaștele tale nouă s-au făcut izvor pururea curgător, de multe minuni și tămăduiri; că bolile năprasnice le gonește de la noi, și pe cei ce caută a ne pierde, îi dă pierzării, Părinte, cu darul tău.

Slavă...,

Armă bineplăcută lui Dumnezeu, o Părinte ai aflat; căci cu traiul tău cel simplu, biruind pe vechiul vrăjmaș, sub picioare ți l-ai supus. Deci supune și acum credinciosului nostru popor, pe tot vrăjmașul și potrivnicul.

Și acum..., a Născătoarei:

Treime nedespărțită, un Dumnezeu, Părinte, Fiule și Preasfinte Duhule, se roagă Ție Preacurata Maria, cu Cuviosul Dimitrie, miluiește lumea Ta, care cu bunăcredință Te laudă.

SEDEALNA, glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatute-ai astăzi...

Sărăcia Domnului ai iubit-o, urând bogăția cea trecătoare; pentru aceea ai câștigat împărăția cea pururea veșnică. (De două ori)

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

La noianul milelor tale Fecioară, năzuim cu îndrăzneală noi robii tăi și cerem iertare de relele cele ce am făcut, cu umilință rugându-ne pururea.

Cântarea a 4-a:

Irmos: Munte umbrit cu Darul...

Raiul cugetând în minte Dimitrie, ale lumii desfătări întru nimic le-ai socotit, și aici în viața ta pe pământ liniște petrecând, acum te îndulcești de pomul vieții.

Iisus Dumnezeu cu Darul Său umbrindu-te, El care a grăit prin Prooroci, că aceia îi sunt iubiți, adică cei blânzi; te-ai depărtat prin munți și prin peșteri, ridicând cu bucurie jugul Lui.

Iernând gol și fără acoperământ ani mulți pe pământ, te încălzea cu Darul său umbrirea Preasfântului Duh. Iar acum te încălzește sânul lui Avraam, Părinte Dimitrie.

Slavă...,

Ceasul cel înfricoșat al judecății cugetând, întru suspinuri neîncetat ziua și noaptea ai petrecut; și cu posturi și privegheri trupul topindu-ți Dimitrie, prin smerenie ai surpat sprânceana lui Veliar.

Și acum..., a Născătoarei:

Eva cu neascultare de pom atingându-se, moarte a adus lumii; iar prin ascultarea ta, iată roaba Domnului! Viață veșnică lumii ai odrăslit, născând Fecioară pe Hristos Dumnezeu.

Cântarea a 5-a:

Irmos: Cel ce ai luminat...

Luceafăr luminat a toată lumea Părinte te-ai arătat, căci după multe osteneli ale pustiei, ce ai săvârșit, Dar de minuni ai primit; toată boala tămăduiești, de la toți cei ce năzuiesc la tine cu credință.

Minunată a fost viața ta înțelepte Părinte, minunată s-a arătat încă și mutarea ta; minunată a fost și aflarea ta, ieșind din apele Lomului, ca o comoară de mult preț.

Arătatu-te-a după mulți ani din ape Dumnezeu, și ai tămăduit pe cel cuprins de duh necurat, izvorând tămăduiri și celor ce veneau la Sfintele tale Moaște, spre slava lui Dumnezeu.

Slavă...,

Ridicând din apă trupul tău cu cinste clerul Bisericii, tot poporul cu bucurie sălta veselindu-se, și cu cântări și laude l-a pus în Biserica Basarabov, ca un Dar primit lui Dumnezeu.

Și acum..., a Născătoarei:

Ieșiți și stați de față toți ritorii și cei cu multe învățături, de împletiți Fecioarei cununi frumoase de laudă; că stă de față acum slăvind pe cei ce cântă cu bunăcredință minunile ei.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Pe Proorocul Iona...

Laudă lui Dumnezeu să trimitem neîncetat, căci ne-a dat ocrotitor și de binefăcător pe Dimitrie; Părinte, doctor, și de minuni făcător!

Auzi Părinte pe fii tăi, care te roagă neîncetat; vezi necazurile lor, mântuindu-i din nevoi; întâmpină nevoia, dând la toți bogată mila ta.

Slavă...,

Unime în trei Ipostasuri, Treime nedespărțită, Părinte, Fiule și Sfinte Duhule Cel Drept, miluiește-ne pe noi cei ce ne închinăm stăpânirii Tale.

Și acum..., a Născătoarei:

Duhul Sfânt umbrindu-te, Fecioară Maica Domnului, ai născut fără ispită de bărbat pe Dumnezeu, și ai rămas Fecioară după naștere ca și mai înainte de naștere.

CONDAC, glasul al 8-lea

Podobie: Apărătoare Doamnă...

Apărător al său nebiruit și neînfrânt, ca cel ce prin tine din nevoi s-a mântuit, te pune înainte orașul tău Dimitrie. Ci ca cel ce ai îndrăzneală către Dumnezeu, apără-l pe el de toate nevoile; ca să strigăm ție: Bucură-te făcătorule de minuni, Dimitrie.

ICOS

Jugul Domnului cel ușor cu tot sufletul pe umeri luându-l, Lui ai urmat Cuvioase, și valurile lumești de tot aruncându-le, în peșteră, Fericite, cu osârdie te-ai nevoit, și pe toate marginile ca un soare ai strălucit. Pentru aceasta cu credință strigăm către tine unele ca acestea: Bucură-te lauda cea frumoasă a Basarabovului! Bucură-te luminătorul cel strălucit al Daciei. Bucură-te bună odraslă a peșterii! Bucură-te al monahilor îndreptător și pravilă! Bucură-te mângâierea cea grabnică a celor bolnavi! Bucură-te reazemul cel neclintit al celor sănătoși! Bucură-le că în ceruri cu îngerii dănțuiești! Bucură-te că prin multa răbdare și smerenie te-ai făcut vas ales al Sfântului Duh! Bucură-te păzitorul dumnezeieștilor fapte cu adevărat! Bucură-te izgonitorul tuturor patimilor! Bucură-te folositorul nostru cel preacald! Bucură-te scăparea tuturor credincioșilor! Bucură-te făcătorule de minuni Dimitrie!

SINAXAR

Întru această zi, se prăznuiește în România, Preacuviosul Părintele nostru Dimitrie cel nou de la Basarabov.

Stih: Ca un al doilea sicriu din apa Lomului ieșind.

Și Basarabovul cu facerea de minuni mângâind;

Mai pe urmă te-ai dat Valahiei Voievod mare.

Gonind pe păgâni, și ciuma cu putere tare.

Acest cuvios Părinte a fost pe vremea evlavioșilor împărați bulgari, dintr-un sat din Bulgaria ce se cheamă Basarabov, de pe marginea apei Lomului; și întâi a fost păzitor de vite la numitul sat, apoi văzând că toate ale lumii sunt trecătoare, a ieșit din satul acela, și s-a dus într-o peșteră ce era aproape de Basarabov, și s-a făcut călugăr la o mănăstire ce era înlăuntrul peșterii. Și cine poate spune luptele ce a suferit? Postul, rugăciunea și privegherile ce făcea! Încât și darului facerii de minuni s-a învrednicit; încă și vremea ieșirii sufletului său din trup a cunoscut-o, pentru care intrând în mijlocul a două pietre, așa și-a dat prealuminatul său suflet în mâna lui Dumnezeu. Și trecând multă vreme, a venit acea apă a Lomului mare de surpa lemnele și pietrele de primprejur. Atunci a căzut în apă și cele două pietre ce erau în cuprinsul peșterii, dimpreună cu Moaștele Sfântului; și mult timp a fost acolo. Deci vrând Dumnezeu să-l descopere, s-a arătat îngerul Domnului în vis la o copilă a unui evlavios, ce pătimea de duh necurat, zicându-i: De mă vor scoate părinții tăi din apă, eu te voi tămădui; și Dacă s-a sculat copila dimineața, a spus visul ce a văzut la părinții ei, și așa adunându-se preoți și oameni mulți, s-au dus la locul acela, unde de multe ori se arăta lumină, și cei ce vedeau, socoteau a fi comoară, și au găsit pe Sfântul precum a zis îngerul, întreg și luminat ca soarele, și luându-l l-au dus în sat, și mergând vestea în toate părțile de aflarea Sfântului, a ajuns și la urechile domnului din București, care îndată a și trimis preoți și boieri, să aducă pe Sfântul la biserica curții domnești. Și mergând trimișii aceia la Basarabov, au luat pe Sfântul, și au purces să meargă la București, și sosind până aproape de Ruși, unde este o fântână, n-a vrut să meargă mai înainte. Deci văzând preoții și boierii acea minune, și neștiind ce să facă, s-au socotit cu sfat de obște de au înjugat doi junci tineri neînvățați, ca să vadă unde este voia Sfântului să meargă, și așa o minune! S-a întors îndată Sfântul la Basarabov în mijlocul satului, și acolo a stătut. Iar preoții și boierii întorcându-se la București, au spus toate cele ce au văzut. Deci domnul a trimis boieri cu cheltuială de au făcut o biserică în numele Cuviosului Dimitrie la Basarabov, unde s-a și așezat Sfântul. Unde multe minuni a lucrat la cei ce cu credință au năzuit; și măcar că fiind satul mic și prost și lipsit de oameni cu știință, nu s-au însemnat toate câte minuni s-au întâmplat, dar câte s-au scris de cei ce au văzut minunile Sfântului, prin cucernici creștini le însemnăm: Două oarecare femei surori anume Aspra și Ecaterina, de la satul ce se numește Cernavodă, au făcut o biserică preafrumoasă, punându-i hramul Adormirea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria, și au gândit întru sine, doară ar putea să ia vreo părticică din moaștele Sfântului Dimitrie, și să o aducă în biserica lor; că de ale lua cu totul, socoteau ele că nu va vrea Sfântul, precum a și fost. Deci venind prea cu smerenie și cu evlavie, și închinându-se Sfântului, în taină au luat o mică părticică din Moaștele lui, și vrând să se ducă, șezând în căruțele lor, nicidecum n-au putut a se mișca caii din locul acela, măcar de-i și bătea foarte vizitii. Iar ele cunoscând pricina, și din căruțe pogorându-se, cu lacrimi au alergat și au căzut la Sfântul, și punând părticica la locul ei, s-au rugat să le ierte greșeala, și așa s-au dus cu pace la satul lor. Altădată a venit preasfințitul Mitropolitul Târnovului, anume Nichifor, cu sinodia lui, ca să se închine Sfintelor Moaște, ale Sfântului Dimitrie. Și închinându-se mai întâi Mitropolitul, și sărutând Sfintele Moaște, și depărtându-se a șezut pe un scaun; apoi pe rând mergând și ceilalți ai sinodiei lui toți, și sărutând Sfintele Moaște, un oarecare monah anume Lavrentie, în vremea sărutării, ispitindu-se să rupă cu gura o mică părticică din Sfintele Moaște ale Sfântului, a rămas cu gura căscată, și toți căutând la dânsul, și văzându-l cu gura căscată, nu se pricepeau ce a pătimit iar Mitropolitul i-a poruncit, să se dea în lături, ca să se închine și ceilalți. Iar el mut și fără de glas fiind, deabia s-a depărtat puțin de la sicriul Sfântului. Iar după ce au ieșit toți, a căzut cu lacrimi rugându-se Sfântului, și cerându-și iertăciune, și așa i s-a dezlegat limba, și a grăit ca mai înainte. După aceea a mers cu Mitropolitul la gazdă, și ia spus toate cele ce a pătimit. Iar el i-a zis: O omule, cum n-ai socotit, că de ar fi fost să se împartă Moaștele la toți câți vin spre închinarea lor, până acum n-ar fi rămas nimic. Ci de acum căiește-te, că ai greșit lui Dumnezeu și Sfântului. Un iubitor de Dumnezeu Episcop al Preslaviei, anume Ioanichie, căzând într-o boală foarte grea, încât de patru inși se purta, și neputând a se vindeca, l-au adus la biserica Sfântului Dimitrie, și l-au pus cu așternutul lui înlăuntru în biserică, și slujindu-se Sfânta Liturghie, după trei ceasuri s-a sculat sănătos, și umbla pe picioarele sale, lăudând pe Sfântul, și mulțumindu-i. Acestea și altele minuni a făcut Sfântul, care nu s-au scris după cum s-a zis, pentru neștiința vindecărilor. Iar în anii o mie șapte sute șaizeci și nouă, și o mie șapte sute șaptezeci și patru, fiind război între împărăția Rusiei și între poarta Otomană, și cuprinzând muscalii amândouă țările acestea, și trecând generalul Petru Salticov, Dunărea, și dând război Rusciucului, a călcat și câteva sate de peste Dunăre, orașul Cernavodă și altele; între care a călcat și satul Basarabov, unde se afla Moaștele Sfântului, pe care luându-le mai sus numitul general, vrea să le trimită în Rusia. Iar un evlavios creștin anume Hagi Dimitrie întâmplându-se într-acea vreme lângă generalul a căzut la dânsul cu rugăminte, ca să nu înstrăineze Sfintele Moaște, ci să le dăruiască țării ca răsplată pentru prăzile și jafurile care au pătimit din pricina războiului, și să o mângâie cu acest dar al Sfintelor Moaște; și plecându-se generalul, le-a dăruit țării. Pe care primindu-le cu mare cinste și evlavie tot poporul, le-au așezat în biserica cea mare a sfintei Mitropolii a Ungro-Vlahiei, în zilele preasfințitului Mitropolit al țării Chir Grigorie. Și îndată a simțit tot poporul ocrotirea și părtinirea Sfântului; că nu numai războiul dintre muscali și dintre turci l-a încetat, ci și boala ciumei cea înfricoșată a contenit-o. Și mult ajutor și mare folos câștigă, toți cei ce cu credință năzuiesc către Sfântul. Pentru ale căruia rugăciuni Dumnezeule miluiește-ne și ne mântuiește și pe noi pe toți, acum și pururea și în vecii vecilor, Amin. Chiar și în timpurile noastre săvârșește Sfântul multe minuni. Arătăm cititorilor acestei sfinte cărți, ceea ce a spus duhovnicește un bătrân colonel, care a încetat din viață. La începutul războiului româno-ruso-turc, în anii 1877—1878, acest bătrân avea șapte feciori, în armata 13. Îngrijorat foarte de soarta tor, a însemnat numele lor pe o hârtie, care punându-o sub capul Sfântului, s-a rugat să-i păstreze și să-i întoarcă pe toți sănătoși. Dorința bătrânului colonel a fost îndeplinită; căci după război toți șapte s-au întors sănătoși. Trăiește și acum în comuna Dudești o fată care s-a vindecat la racla Sfântului de paralizie. Nu mai vorbim de însănătoșiri de boli obișnuite și de împlinirea de cereri ale celor ce se roagă cu credință lui Dumnezeu și Sfântului.

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos: Pe tine cuptor înțelegător...

Ieșind ca Avraam din patria ta, ai venit să ne cercetezi, ca un tată preadorit, pe noi iubiții fiii tăi, ce eram de tot pierduți, de nenumărații vrăjmași și de desele boli; și de acestea de toate, ne-ai scăpat Sfinte Dimitrie.

Urmând lui Hristos, numai cu atingerea de cinstitul trupul tău gonești toată boala celor ce cu credință vin, și de păcate sufletești îi curățești Dimitrie; deci cu un glas te lăudăm, mărind pomenirea ta.

Slavă...,

Mare ușurare cu adevărat a luat toată țara Daciei, cu primirea trupului tău în sânurile ei; căci îndată s-a gonit boala ciumei cea prea-grea, și pe cei ce căutau, a o pierde, i-ai înfrânt.

Și acum..., a Născătoarei:

Inima mea cea rănită de asuprelile celui viclean, vindec-o ca o milostivă, de Dumnezeu Născătoare, preacurată Maică; ceea ce ai născut nespus pe Cel ce S-a răstignit cu trupul pe Cruce.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Taină mai presus de minte...

Cheamă în taină sicriul tău Sfinte, pe toți câți pătimesc în nevoi: Cei ce sunteți bântuiți de duhuri rele, de friguri și de ciumă, veniți cu credință și cu dragoste, de vă atingeți de Moaștele lui Dimitrie, și fără de plată vă primiți sănătatea.

Umpli de bună mireasmă duhovnicească pe toți, din sicriul Moaștelor tale. Pentru aceasta cu rugăciunile tale, îngroapă pe cei ce vor a ne da pierzării, în luciul cel fără de fund. Că al doilea Moise al nostru te avem, de la Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...,

Gura ta cea de Dumnezeu cinstitoare deschide-o, și fă rugăciune pentru tot clerul Bisericii tale, pentru Arhierei și călugări, pentru preoți sfințitori, și pentru tot sufletul creștinesc; ca păzindu-se în pace cu solirea ta, să binecuvinteze pe Domnul întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

Eu sunt pomul cel fără de roadă, și mă tem de tăiere și de focul gheenei. Deci milostivește-Te Hristoase Doamne, și mă miluiește; că se roagă Ție Fecioara Maica Ta, și al Tău Preacuvios Dimitrie, dimpreună și adunările sfinților, și cele fără de trupuri puteri gânditoare.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Pe norul cel purtător...

Rămân cu totul fără glas, și înspăimântat de minune! Cum slăbănogul Episcop Ioanichie al Preslavei, numai cât a sărutat preacinstit trupul tău, și s-a sculat; iar pe cei ce au vrut să fure din Moaștele tale i-ai pedepsit.

Aducându-ne aminte de neputința firii noastre, socotind însă și mărimea Darului tău, Sfinte, îndrăzneala ce ai luat de la Dumnezeu Dimitrie, nu ne pricepem a-ți împleti laudă vrednică, ci primește cea după putința noastră.

Saltă și dănțuiește Basarabovul, o Părinte, căci întru dânsul ai crescut, viețuind îngerește. Dar se laudă mai ales și România, avându-te Dimitrie vistierie nefurată, și Voievod apărător nebiruit.

Slavă...,

Iisus Hristos Domnul, cu toți cuvioșii și drepții, și cu toții sfinții au venit, la Sfântul tău sfârșit; sfinții îngeri glăsuind cântarea cea întreit sfântă primindu-ți sufletul; iar trupul ni l-a lăsat nouă fiilor tăi, izvor de minuni!

Și acum..., a Născătoarei:

Mintea celor fără de trupuri, nu se pricep o Fecioară, a lăuda precum se cade minunea nașterii tale; dar știind dragostea ta ce ai spre fiii omenești cei muritori, am îndrăznit; ci primește-o dar, că spre aceasta și cântarea o săvârșim.

LUMINÂNDA

Podobie: Femei auziți...

Din mâna Ziditorului ai primit Cuvioase, cununa ostenelilor, și în lăcașul drepților te sălășluiești Dimitrie, privind fața Stăpânului; având desfătare cântarea cea îngerească și întreit sfântă. (De două ori)

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Pe tine Fecioară toți Proorocii te-au numit chivot, năstrapă, rug și tăbliță, cădelniță de aur, sfeșnic și masă, toiag și munte netăiat; iar noi fericită, după vrednicie, de Dumnezeu Născătoare, te lăudăm.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glasul l.

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Defăimătorul celor de jos și înstrăinatul, iubitorul celor de sus, și cetățeanul pustiei, Dimitrie preaînțeleptul, pe noi pe toți ne-a adunat, să prăznuim cu credință mutarea lui cea către Dumnezeu, și mântuitoarea zi.

Afară de trup și de lume prin fapte bune făcându-te, și printr-însele preamărind pe pământ cu viața ta pe Domnul slavei, Părinte înțelepte, după vrednicie te-ai preamărit, și te-ai arătat prin El, dumnezeiesc izvor de tămăduiri Dimitrie.

Smerit, fără de răutate, blând și fără vicleșug, liniștit fiind Părinte, mai presus de om cu adevărat, în trup stricăcios fără stricăciune, lăcaș vrednic lui Dumnezeu te-ai făcut, luând de la El daruri de tămăduiri, și nouă izvorându-le totdeauna.

Începătură de frunte a celor bune te-ai arătat, și pricină de mântuire, Părinte Dimitrie; că viața din pruncie ți-ai făgăduit lui Hristos, Dumnezeului nostru; pe Acesta roagă-L să ne dăruiască nouă pace și mare milă.

Slavă..., glasul al 2-lea:

Cuvioase Părinte, din pruncie cu osârdie spre fapte bune nevoindu-te, te-ai făcut organ Sfântului Duh, și de la El luând lucrarea minunilor, ai îndemnat pe oameni să urască dulcețile; și acum mai curat cu dumnezeiască lumină fiind strălucit, luminează și gândurile noastre Părinte Dimitrie.

Și acum..., a Născătoarei:

Toată nădejdea mea spre tine o pun Maica lui Dumnezeu; păzește-mă sub Acoperământul tău.

SLAVOSLOVIA (Doxologia) cea mare.

Ecteniile, și Otpustul.