SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., punem Stihirile pe 6 Glasul al 4-lea.

Podobie: Dat-ai semn celor ce...

Veniți de Dumnezeu înțelepților să cinstim cu sfințenie, pomenirea fratelui lui Dumnezeu; că jugul lui Hristos luând cu osârdie, Evangheliei, bunătății Lui, și împărăției a fost propovăduitor, și rânduiala Lui cea negrăită a se crede a făcut-o. Pentru care, Atotputernice, curățire nouă ne dăruiește.

Întru toate marginile lumii a răsunat vestea cuvintelor tale, prin care ne luminăm spre tot felul de faptă dumnezeiască, și ne îndreptăm cu credință spre dumnezeiasca cunoștință a Treimii. Pentru aceasta te rugăm pe tine, roagă ca un Ierarh, pe Iisus Iubitorul de oameni, să mântuiască sufletele noastre.

De-departe viața ta Iacove mai înainte văzându-o, frate te-a primit Hristos Iubitorul de oameni, Cel preaînțelept și mai înainte cunoscător, și ierusalimitenilor credincios arătător de sfințenie, și maimare păstor te-a hirotonit, și tăinuitor; care ai jertfit tainele cele negrăite. Pe Care și acum roagă-L, să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., glasul al 6-lea.

Cu sângele muceniciei, preoția ai împodobit, sfințite Mucenice Apostole; că stând pe aripa Bisericii pe Dumnezeu Cuvântul ai propovăduit a fi Făcător a toate. Pentru aceasta de iudei fiind surpat, cămărilor cerești te-ai învrednicit, fratele lui Dumnezeu Iacove; pe Hristos Dumnezeu roagă-L, să mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei, Învierii.

Cine nu te va ferici pe tine preasfântă Fecioară? Sau cine nu va lăuda preacurată nașterea ta? Că Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul Unul-Născut; Același din tine cea Curată a ieșit, negrăit întrupându-Se; din fire Dumnezeu fiind, și cu firea om făcându-Se pentru noi. Nu în două fețe fiind despărțit, ci în două firi fără amestecare fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L Curată cu totul fericită, să se miluiască sufletele noastre.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 8-lea.

Podobie: Doamne de ai și stătut...

Doamne de a și stătut pe aripa Bisericii Iacov, dar cu îndrăzneală grăind, pe Tine Dumnezeu Cuvântul Te-a propovăduit Făcător a toate, care în lume ai venit. Pentru ale cărui rugăciuni, dă și acum luminarea sufletelor noastre.

Stih: În tot pământul a ieșit vestirea lor, și la marginile lumii cuvintele lor.

Doamne măcar, deși cu lemn s-a sfărâmat capul Apostolului, dar în rai s-a dus la lemnul vieții; căci din cele vremelnice dezlegându-se, în veci se bucură. Pentru ale cărui rugăciuni, trimite bisericilor pacea Ta.

Stih: Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria.

Doamne, mărturisindu-te pe pământ vitejește cu tot adevărul, fratele Tău cel pururea slăvit, pe Tine Fiul Dumnezeului Celui Preaînalt, pe vrăjmașii cei rău-slăviți i-a rușinat și i-a înfruntat. Pentru aceasta și pătimind, Ție Ți-a stătut înainte, bucurându-se.

Slavă..., glasul al 8-lea.

Lui Hristos începătorului păstorilor frate ai fost, următor scaunului, și între Apostoli vestit; și pentru acesta moarte ai iubit, și de mucenicie nu te-ai rușinat, Iacove Slăvite. Pe Acela roagă-L neîncetat, să mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Stăpână primește rugăciunile nevrednicilor robilor tăi, și ne izbăvește pe noi de toată nevoia și necazul.

Tropar, glasul al 2-lea.

Ca un ucenic al Domnului, ai luat Evanghelia ca un Mucenic ai neschimbare; îndrăzneală ca un frate al lui Dumnezeu, a te ruga ca un Ierarh. Roagă pe Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Toate tainele tale sunt mai presus de cuget, toate sunt preaslăvite, Născătoare de Dumnezeu. Cu curăția fiind pecetluită și cu fecioria păzită, cu adevărat Maică te-ai cunoscut, născând pe Dumnezeu cel adevărat; pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul... troparul de două ori, Slavă..., Și acum..., a Născătoarei Învierii.

După întâia Catismă SEDEALNA, glasul 1.

Podobie: Mormântul tău...

Ca pe un dumnezeiesc ucenic al lui Hristos, frate și Apostol, toți cu cântări te cinstim Iacove fericite și cu căldură strigăm ție: Cu rugăciunile tale mântuiește-ne pe noi robii tăi, cei ce cu credință prăznuim sfințită și dumnezeiască pomenirea ta. (De două ori)

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Rugul care Moise nears l-a văzut; muntele lui Dumnezeu, nor sfânt, cort nespurcat, masă primitoare de Dumnezeu, palat înalt al Împăratului; ușă neumblată, cu totul luminată, Fecioară pe tine te lăudăm.

După a doua Catismă SEDEALNA, glasul al 3-lea.

Podobie: De frumusețea fecioriei...

Venirea Dumnezeiescului Duh, Fericite primindu-o, te-ai făcut lăcaș darurilor Lui, și ai scris tainica închipuire a înfricoșatei sfințitei lucrări, având întindere cu preasfințite înțelesuri, și cu înțelepte rostiri, purtătorule de Dumnezeu Iacove; și pe aceasta ai dat-o Bisericii.

Slavă..., glasul al 6-lea.

Podobie: Cuvântul cel împreună...

Ucenic al Cuvântului, și al adevărului propovăduitor, ca o săgeată trimis ai fost luminând pe cei ce erau în cumplitul întuneric, Sfinte Apostole; și întunericul nedumnezeirii ai risipit de pe pământ; și pe toți cei binecredincioși, fii ai zilei i-ai arătat de Dumnezeu văzătorule Sfinte Iacove.

Și acum..., a Născătoarei:

Celor ce neclintit avem nădejdea spre tine Fecioară Preacurată, fii acoperământ, slobozindu-ne de multe feluri de ispite, înconjurări, și cumplite nevoi. Roagă împreună cu Apostolii Lui pe Fiul tău, și mântuiește pe toți cei ce nădăjduiesc spre tine.

Psalm 50.

CANOANELE

Amândouă din Octoih, fără mucenicine, și a Apostolului pe 6.

CANONUL Apostolului

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea:

Irmos: Adâncul Mării Roșii...

Darea cea bună Iacove și Darul cel desăvârșit, de la Părintele luminilor a se da oamenilor înveți arătat; Căruia a se împărtăși cei ce te laudă pe tine, roagă-te Apostole.

Cu raza Dumnezeiescului Duh fiind luminat Iacove, și cu Dânsul legile alcătuind, bisericile păgânilor le-ai îndreptat, ca un Apostol al lui Hristos, de sfințenie arătătorule, cu totul fericite.

Slavă...,

Ceata Apostolilor, preaînțelepte, arătat o ai împodobit, ca unul ce ai fost întâi Arhiereu, fiind uns cu singură lucrarea Cuvântului, ca un ucenic și frate al lui Dumnezeu, și sfințit propovăduitor de taine.

Și acum..., a Născătoarei:

Izvor de tămăduiri avându-te, ne adăpăm de la tine, ca de la ceea ce ai născut Izvorul vieții, de Dumnezeu Născătoare prealăudată; tămăduirea sufletelor, și înnoirea trupurilor.

Catavasie: Deschide-voi gura mea...

Cântarea a 3-a:

Irmos: Veselească-se de Tine Biserica...

Veselească-se de tine seminția Iudeii astăzi, văzându-te strălucit cu razele lui Hristos.

Stea de Dumnezeu strălucită avându-te Biserica păgânilor, pe tine prealăudatul propovăduitor, se luminează cu dumnezeieștile tale învățături.

Slavă...,

Legea vieții Bisericii lui Hristos tu ai pus, cu Duh de viață făcător, legea așezând și vestind.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe Care ai născut cu trup Fecioară Maică, pe Cel ce a strălucit din Tatăl, Iacov ca pe un Dumnezeu al tuturor L-a propovăduit.

SEDEALNA, glasul 1.

Podobie: Mormântul tău...

Apostole al lui Hristos, însu-ți văzătorule și Mucenice, Iacove înțelepte, fratele lui Dumnezeu fericite, pe cei ce prăznuiesc cu credință cinstită pomenirea ta, slobozește-i cu rugăciunile tale de greșelile cei țin, cel ce ai moștenit cerurile cu puterea Duhului.

Slavă..., glasul al 8-lea.

Podobie: Pe înțelepciunea și Cuvântul...

Rudenie lui Iisus după trup fiind, de la Dânsul Dar mult ai luat Apostole, și tuturor ai dat luminare și cunoștință, preaînțelepte Iacove, și înșelăciunea idolească din rădăcină ai smuls-o. Dar maimarii întunericului, înșelători, cu nedreptate te-au omorât pe tine, cel ce ai propovăduit pe Mântuitorul. Pentru aceasta strigăm către tine: Roagă pe Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca ceea ce ești Mireasă cu totul fără prihană Făcătorului, ca o Maică a Mântuitorului, care nu știi de bărbat; ca ceea ce ești lăcaș Mângâietorului cu totul fără prihană; pe mine cel ce sunt lăcaș spurcat fărădelegii, și care m-am făcut batjocură dracilor întru cunoștință, grăbește de mă izbăvește de lucrarea lor cea rea, lăcaș luminat prin fapta bună făcându-mă, ceea ce ești primitoare de lumină, Curată; gonește-mi negura patimilor, și împărtășirii celei de sus mă învrednicește, și luminii celei neînserate, cu rugăciunile tale.

Cântarea a 4-a:

Irmos: Pentru dragostea chipului...

Dus-ai pe mare caii tăi, pe Apostoli; Mântuitorule, și au luminat pe păgâni, trăgându-i Doamne spre cunoștința Ta.

Neîntinată oglindă arătându-te, și razele cele atotlucrătoare ale Treimii Celei nezidite luându-le, ai strălucit Iacove tuturor.

Slavă...,

Piatră rostogolindu-te, te-a văzut pe tine sfințită proorocia, sfărâmând putreda deșertăciune a înșelăciunii, cu puterea Duhului.

Și acum..., a Născătoarei:

Cel ce a intrat Fecioară Maică în pântecele tău, Cuvântul cel mai înainte de veci, Cel ce S-a născut negrăit din Tatăl, pe Iacov Apostol l-a arătat.

Cântarea a 5-a:

Irmos: Tu Doamne lumina mea...

Tu Doamne rază de lumină strălucitoare pe Iacov l-ai arătat, care pe oameni din înșelăciune i-a schimbat.

Pe Tine Doamne cu glas slobod te-a propovăduit fratele Tău cel drept; și următor patimii Tale a fost, fiind omorât.

Slavă...,

Ce minte pământească poate să-ți aducă cântări de laudă; ție celui luminat cu darurile faptei bune Iacove!

Și acum..., a Născătoarei:

Pe tine cu adevărat dumnezeiesc lăcaș aflându-te S-a sălășluit întru tine Fecioară Cuvântul, grijindu-Se de a noastră mântuire.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Jertfi-voi Ție Doamne...

Cu haină mai bună decât a legii te-a îmbrăcat pe tine, și Arhiereu te-a arătat mai cinstit decât Aaron cel dedemult, Cel ce pentru milostivire întru frăție te-a primit pe tine.

Organ lovit cu lucrările Duhului, îndemnând toată mintea, și lui Dumnezeu aducând pe cei mântuiți din robia cea prea-cumplită, ai fost prea-ales.

Slavă...,

Însetat fiind, ai băut apa vieții, și râuri curgătoare lumii izvorăști din pântecele tău cel de Dumnezeu grăitor, cu Dumnezeiescul Duh.

Și acum..., a Născătoarei:

Eva prin neascultare, moarte a născut; iar Născătoarea de Dumnezeu zămislind, a născut Viața cea neîmbătrânitoare, și datoria cea dedemult pentru toți a plătit-o.

CONDAC, glasul al 4-lea.

Podobie: Cela ce te-ai înălțat...

Dumnezeu Cuvântul Tatălui, Unul-Născut, Cel ce a venit la noi în zilele cele de apoi, Iacove dumnezeiescule, pe tine întâi te-a arătat păstor și învățător ierusalimitenilor, și ispravnic credincios tainelor celor duhovnicești. Pentru aceasta toți pe tine te cinstim Apostole.

ICOS.

Pe tine fiul lui Iosif, și întâiul Ierarh al ierusalimitenilor, Iacove de Dumnezeu văzătorule, și frate al Domnului, cu cântări de laudă te cântăm cu bună cinstire, și cu credință strigăm: Dăruiește-ne nouă Dar desăvârșit de la Părintele luminilor. Și gonește necazul cel ce vine asupra noastră, și care este de față pentru mulțimea greșelilor. Că au ridicat vrăjmașii, asupra noastră călcâiul, și ne-au înconjurat pe noi cei fărădelege. Ale căror arcuri frânge-le degrab sfințite arătătorule; ca toți să te cinstim Apostole.

SINAXAR

În această lună în ziua a douăzeci și treia, pomenirea Sfântului sfințitului Mucenic și Apostol Iacov, fratele Domnului.

Stih: Chemându-te frate celui pe lemn osândit,

Mori pentru el preafericite, de lemn fiind lovit;

Pe fratele Domnului cel bun numit,

Cu lemn în douăzeci și trei l-au omorât.

Acest sfânt Iacov fratele lui Dumnezeu, a fost cel întâi episcop la Ierusalim, hirotonit de însuși Domnul și întâi el a izvodit și a scris dumnezeiasca Liturghie, învățată de la însuși Hristos. Pe care Liturghie în urmă a făcut-o mai pe scurt marele Vasile, și după dânsul dumnezeiescul Hrisostom, pentru neputința omenească. Păstorind sfânta Biserică din Ierusalim, și învățând pe mulți din jidovi și din elini, și întorcându-i spre Domnul, a pornit pe jidovi asupră-și cu urgie, care prinzându-l, l-au aruncat jos de pe aripa bisericii, și fiind încă viu l-au omorât cu un lemn. Iar pentru că se zice fratele lui Dumnezeu, se trage acest cuvânt din predanie. Că Iosif logodnicul împărțindu-și pământul fiilor ce-i avea cu femeia sa cea dintâi, și vrând să facă parte și celui din sfânta Fecioară, Fiu și Dumnezeu, ceilalți nu-l primiră; iar Iacov luându-l părtaș de moștenire pe partea sa, s-a chemat nu numai frate lui Dumnezeu, ci și drept.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Ignatie, Patriarhul Constantinopolului

Stih: Aflat-ai vechea vrednicie mutându-te Ignatie

Întâi șezătorule al Romei nouă bucurându-te.

Acest dintru sfinți Părintele nostru Ignatie, a fost fecior împăratului Mihail Rangave, și a împărătesei Procopia, frate lui Teofil, și nepot împăratului Nichifor. Și fiind eunuc adică scopit, se făcu călugăr și egumen la mănăstirea Arhanghelului, care atunci se numea Anatelon; iar acum îi zic a lui Satir. După aceea a fost Patriarh Constantinopolului, și îndreptă biserica unsprezece ani și cinci luni. Apoi se scoase de împăratul Mihail fiul lui Teofil, care puse Patriarh în locul lui pe Fotie, protospătarul și protoasicritul, făcându-se mai întâi monah. După aceea și pe el îl scoase împăratul Vasilie Machedon, și puse iarăși pe Ignatie și ținu zece ani, și iarăși se scoase; și în locul lui s-a făcut patriarh cel între sfinți Ștefan, fiul împăratului Vasilie; iar Sfântul Ignatie mergând la mănăstirea Satirului, cu pace s-a săvârșit; viețuind de toți anii vieții sale șaptezeci și nouă.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Macarie Romanul.

Stih: Pustiul ai iubit, Preafericite ca să locuiești...

Ca singur cu singur Dumnezeu să vorbești.

Trei, oarecari sfinți bătrâni; Serghie și Ighin și Teofil, din mănăstirea Sfântului Asclipie cea din Mesopotamia Siriei, fiind la un gând, cu bună socoteală, se vorbiră într-una din zile, și puseră gând până în sfârșit să umble, să înconjure pământul; și plecând întru acea cale, aveau adesea groază, și despre oameni și despre fiare cu scârbă și cu patimă rea; câteodată lipsiți chiar și de hrana buruienilor sălbatice. Deci călătorind multe zile, ajunseră la un loc, unde se vedeau urme de om; după care s-au și îndreptat de au mers la o peșteră, care se vedea a locui om într-însa, că era grijită binișor. Și intrând într-însa, aștepta ca să vadă pe cel ce locuia acolo. Și peste puțin simțind un miros frumos, văzură o asemănare de om împodobit cu părul său. Și acesta era Preacuviosul lui Dumnezeu Macarie Romanul. Venind acesta spre peșteră, îi simți de-departe, și aruncându-se bătrânul jos la pământ, făcu rugăciune, și strigând cu glas mare, zise: De sunteți de la Dumnezeu, iviți-vă la mine, iar de sunteți de la diavolul, vă depărtați de la mine smeritul și păcătosul. Iar ei răspunseră, zicând: Binecuvintează-ne robul lui Dumnezeu; că suntem creștini, și ne-am lepădat de

Diavolul. Atunci sculându-se starețul, veni către dânșii și desfăcându-și părul de pe obraz, îi binecuvântă; Însă îi era părul alb ca zăpada, iar pielea trupului său eră ca țestul de broască, și de multă bătrânețe îi erau lăsate sprâncenele pe ochi și unghiile mâinilor și ale picioarelor sale mai lungi decât o mână erau, iar barba ajungea până la picioare. Și începu a-i întreba: De unde sunteți fiii mei, și pentru ce ați venit aicea? Iar ei îi spuseră toată întâmplarea și gândul lor. Și el zise: Fiii mei, nu se va afla om ca să poată pricepe puterea lui Dumnezeu; că eu nevrednicul m-am nevoit să o fac aceasta, și mi s-a arătat unul noaptea și mi-a zis: Nu te pune a ispiti pe cel ce te-a zidit, că nu vei putea trece mai înainte din locul acesta. Deci auzind ei acestea foarte se înfricoșară, și fiind în deseară, le zise: Fiii mei, stați puțintel înlături, căci am doi copii aicea, care vin în toată seara la mine, ca nu cumva văzându-vă străini să vă vatăme. Și iată doi lei veneau din pustie repede și căzură la picioarele lui răcnind; iar aceia de frică căzură cu fața la pământ. Deci punând bătrânul mâinile peste fiare le zise: Fiii mei, din pământul omenesc a venit oarecare la mine, ci să nu le faceți vre-un rău. Și îndată bătrânul întorcându-se către monahi, le zise: Veniți fraților să facem Vecernia; și dacă se sculară aceia înfricoșați, se repeziră leii la dânșii, și le lingeau picioarele. Iar când a fost a doua zi, ziseră Sfântului: Spune-ne cinstite Părinte, cum ai venit aicea; și el răspunzând, zise: Eu am fost fiul al oarecăruia boier Ioan Romanul, singliticul și mă logodiră părinții mei ca să mă însoare fără voia mea, și se făcu nunta, și când au vrut, să mă închidă la așternut, jucând oamenii; și umblând ei încoace și încolo eu ieșii singur afară, pe sub cumpăt și mă ascunsei într-o casă a unei femei văduve, șapte zile. Iar părinții mei plângând, și căutându-mă, eu la miezul nopții ieșind la drum, am aflat un bătrân și-l întrebai: Unde mergi Părinte? Iar el îmi răspunse: Unde gândești tu, acolo merg și eu; și mă lu-ai după dânsul, și peste trei ani am venit aicea împreună cu dânsul. Iar mai înainte cu puține zile până aicea, dormind noi, cum n-am mai văzut pe împreună călătorul meu, și începui a plânge și a mă întrista, și numaidecât mi se arătă, zicând: Eu sunt Rafail Arhanghelul; nu te speria, ci dă slavă lui Dumnezeu, de vreme ce ai trecut întunericul și ai venit la lumină. Zicându-mi acestea, iarăși s-a făcut nevăzut de la ochii mei. Iar eu plecai, și după cinci zile venii aicea și aflai întru această peșteră o leoaică moartă, și puii amândoi unde țipau neavând ce suge, și luându-i i-am hrănit cu mugur de prin copaci, ca pe niște fii ai mei; iar pe leoaică am îngropat-o în pământ. Și Dacă împlinii doi ani aici ieșii în al șaptelea ceas, și șezui cu acești leișori, și iată văzui o basma jos, foarte subțire și frumoasă și eu mă mirai în cugetul meu și zisei: De unde să fie aceasta; iar a doua zi găsii niște papuci de mătase, și mă mirai și de acelea. Și căutând împrejur văzui o femeie șezând deasupra unei pietre, și era împodobită cu haine cu aur de mult preț și frumoasă. Și-i zisei: De unde ai venit, și ce este acest chip diavolesc? Iar ea plângea cu amar, zicând: Eu ticăloasa sunt fiica oarecăruia boier Roman, și mă siliră părinții de mă măritară fără de voia mea. Și fugind eu de la împreunare neștiind nimenea dintr-înșii fuga mea, mă rătăcesc prin munți, prin peșteri și pustietăți; și am nimerit aicea neștiind unde voi merge; ci nu te scârbi de mine roaba ta, de vreme ce și eu sunt zidirea lui Dumnezeu. Și ea era ispită diavolească, și-mi grăia cu meșteșug, și eu nu știam. Deci zisei către dânsa: Unde vrei să mergi, de vreme ce nici eu nu te voi lăsa să te afli aicea cu mine? Iar ea zise: Venit-am să locuiesc aicea în pustiul acesta. Și luându-o de mână o dusei în peșteră, și-i dedei să mănânce mugur, de care mâneam și eu. Și lacrimile îi curgeau ca un izvor, încât îmi tremura și mie sufletul; și Dacă însera și-mi făcui ruga Vecerniei, mă culcai pe pământ să mă odihnesc puțin, și începu a mă tulbura satana. Și eu cel ce nici odinioară n-am poftit vreun păcat trupesc, îndrăgii femeia; și când vrui să mă împreun cu dânsa, îndată pieri dinaintea mea. Și cunoscând că am greșit înaintea lui Dumnezeu, zisei: Greșit-am înaintea ta Doamne, miluiește-mă! Și în sfârșit venindu-mi în sine mi-am cunoscut păcatul, că nici leii aceștia nu veneau la mine de zece zile, precum făceau mai înainte. Și pusei gând ca să mă mut de aicea, ca nu cândva să mă amăgească iarăși, și voi fi lepădat de către fața Domnului. Și sculându-mă ieșii dintru această peșteră, și umblând cale de două zile mi se arătă îngerul Domnului, și-mi zise: Unde mergi Macarie? Iar eu îi zisei: Fug de fața păcatelor mele. Și-mi zise îngerul: O ispită nu putuși răbda? Întoarce-te la chilia ta, și eu îi zisei: Dar cine ești tu Doamne? Și zise: Eu sunt Rafail care te-am povățuit la calea aceasta. Și acestea zicând, a fost nevăzut de la mine, și întorcându-mă la chilia aceasta am îngenunchiat către Domnul, petrecând patruzeci de zile și patruzeci de nopți nemâncat. Și sculându-mă, văzui că erau lumini în peșteră la câte patru unghiurile, și un om îmbrăcat în porfiră, și cu cunună de aur în cap de pietre scumpe, și cânta o cântare preaminunată, și glasul lui era ca de norod mult cântând. Și dacă sfârși cântarea se făcu miros înfricoșat, și îndată se făcu nevăzut dinaintea mea cel ce Se arătase; care suindu-se la ceruri, se făcură fulgere și tunete și cutremure; și eu îngrozindu-mă, fiii mei, am rămas mut fără de grai șaptezeci de zile; eram atunci de patruzeci și opt de ani. Iată acestea le-ați auzit fraților; de veți putea să suferiți, rămâneți cu noi; iar de nu, Domnul să vă îndrepteze. Și slobozindu-i le zise: Mântuiți-vă cu pace duhovniceștii mei fii, rugându-vă și pentru mine. Și-i petrecură leii trei zile; care sărutând urmele picioarelor lor, se întoarseră către starețul; iar monahii călătorind câteva zile, și sosind la un râu, și culcându-se puțintel să doarmă, se răpiră de dumnezeieștii îngeri și fură puși în Ierusalim. Deci deșteptându-se și cugetând câtă cale ca prin vis o trecură, au slăvit pe Dumnezeu, și făcând rugă și închinându-se pe la sfintele locuri, se întoarseră la mănăstirea lor, povestind afară din celelalte ce văzuse și pătimise și de ale Sfântului Macarie.

Tot în această zi, Cuviosul Părintele nostru Nichifor, cel ce a așezat mănăstirea cea din Harsian, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Ridicând sfințită mănăstire Nichifor prea cu cuviință,

Se silea a fi și al vieții purtător de biruință.

Tot în această zi, Cuviosul Petronie, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Moise pe Dumnezeu vedea de piatră acoperit fiind,

Și Petronie pe nematerialnica piatră stând.

Tot în această zi, Sfinții doi tineri, care fiind siliți a alerga peste foc așternut pe pământ, s-au săvârșit.

Stih: La doi tineri alergători dă cununile îndoite,

Care alergau peste foc, ca la Olimpia cuvinte.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos: În cuptorul persienesc...

Ca în cuptor în foișor, fiind aprins prin venirea Dumnezeiescului Duh, în taină Iacov a strigat: Binecuvântat ești Dumnezeul meu și Domnul.

Suflarea cea repede de sus, a întocmit pe Iacov cu limbă în chipul focului, a grăi măririle lui Dumnezeu: Binecuvântat ești Dumnezeul meu și Domnul.

Slavă...,

Alcătuind cartea privirii la Dumnezeu celei lucrătoare, ca dintr-o tăbliță duhovnicească, ai făcut pe oameni mai buni, strigând: Binecuvântat ești Dumnezeul meu și Domnul.

Și acum..., a Născătoarei:

Cel ce iarăși a zidit lumea în pântecele tău dumnezeiască Mireasă, a arătat săvârșitor dumnezeieștii Liturghii pe Iacov cel ce strigă: Binecuvântată ești tu între femei, cu totul fără prihană Stăpână.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Mâinile întinzându-și...

Mâinile cele tari tinzându-Ți Mântuitorule, pe Apostolii Tăi i-ai binecuvântat, înălțându-Te Stăpâne către Părintele tău Cel fără de început, și i-ai gătit să strige cu veselie: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Precum te-ai făgăduit cu adevărat Apostolilor Tăi, ai trimis pe Sfântul Duh; și cu strălucirea Acestuia, Iacov fiind luminat Stăpâne, luminează lumea, ca să strige: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Înțelepciunea cea ipostatnică Iacove înțelepte ai avut-o învățător, Care te-a învățat pe tine tainele cele nespuse și negrăite; și spre buna-credință pe popoare le-ai ridicat a cânta: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Și acum..., a Născătoarei:

Munte arătat înțelegător Fecioară Preacurată, te-a văzut Proorocul; că din tine S-a tăiat Piatra cea preascumpă, care a mântuit cu adevărat lumea, ce strigă dumnezeiește: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Hristos Piatra cea netăiată...

Veniți toți, pe cel întâi pe scaun șezător, luminătorul Bisericii, cu sfințite cântări, să mărim pe Iacov ca pe un Ierarh și dumnezeiesc propovăduitor; pe cel ce s-a numit drept, cu adevărat.

Pe tine ca pe cel ce te-ai arătat părtaș dumnezeieștii împărății celei fără de sfârșit, și frate lui Dumnezeu te-ai chemat, și ai arătat cu numirea viață adevărată, te mărim Iacove.

Slavă...,

Înaintea Scaunului Treimii stând fericite purtător de cunună, roagă pe Domnul tău Arhiereule Iacove, a se îndulci de darurile cele nestricăcioase, cei ce cinstesc cu credință și cu dragoste pomenirea ta.

Și acum..., a Născătoarei:

Tu de Dumnezeu arătătorule, arătat înveți cu învățăturile tale cele de taină, a cinsti pe Dumnezeu Cuvântul Cel întrupat din Fecioară. Întru care și crezând acum după vrednicie Îl mărim.

LUMINÂNDA

Podobie: Cu ucenicii să ne suim...

Ca un întâi Ierarh al legământului nou, ca un maimare Apostol, ca un înțelept vestitor, ca un Mucenic (ce ești) al adevărului; mai mult decât toți te-ai îmbogățit cu înalta vrednicie a fi frate Domnului; acum cu pietre fiind lovit și mutându-te la Dânsul cere nouă Iacove dezlegare de greșeli. (De două ori)

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Ziua cea înfricoșată și mare a judecății, a sosit acum lângă uși; vezi suflete al meu, ia aminte, deșteaptă-te; și din inimă cazi către Fecioara și Maica lui Dumnezeu, strigând cu lacrimi: Te rog Curată scapă-mă de toată pedeapsa, și mă așează cu oile cele dea-dreapta Fiului tău.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glasul 1.

Podobie: Ceea ce ești bucuria.

Mulțimile credincioșilor, săvârșind acum sfințit praznic, cu bucurie să strigăm astăzi toți cu credință, lăudând cu psalmi și cu cântări pe fratele și Apostolul Domnului; care pururea se roagă să ne mântuim noi. (De două ori)

Venirii Domnului celei după trup înțelepte, frate arătându-te, ucenice ai fost și însuți văzător al dumnezeieștilor taine, și ai fugit cu Dânsul în Egipt cu Iosif și cu Maica lui Iisus. Cu care roagă-te să ne mântuim noi.

Adunarea Apostolilor te-a ales pe tine a fi întâi sfințitor în Sfântul Sion, al lui Hristos Făcătorului de bine; ca pe cel ce ai fost rudenie nașterii Lui celei după trup și frate, și împreună călător, și următor urmelor Lui, Iacove.

Slavă..., glasul 1, a lui Vizantie.

Cu raza cea de foc a Dumnezeiescului Duh luminându-te, creștinătății te-ai arătat dumnezeiesc râvnitor, frate al lui Dumnezeu Iacove; pentru aceasta și cu haină mai cinstită decât a preoției legii, ca pe Aaron cel dedemult te-a îmbrăcat, Cel ce pentru milostivire, întru frăție te-a primit. Pe acela roagă-L, mărite Apostole, să mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Bucură-te Născătoare de Dumnezeu Fecioară! Bucură-te lauda a toată lumea! Bucură-te Preacurată, Maica lui Dumnezeu binecuvântată.

SLAVOSLOVIA (Doxologia) cea mare. Ecteniile, și Otpustul.

Ceasul 1, și Otpustul deplin.