SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIA MICĂ

La Doamne strigat-am... Stihirile pe 4. Glasul 1.

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Pe ostașul cel dumnezeiesc cu adevărat, și următorul lui Hristos, frumusețea curăției, izvorul minunilor, pe Dimitrie cel mare, toți credincioșii cu cântări să-l cinstim, sfințindu-ne trupurile și sufletele, întru pomenirea nevoinței sale.

Tesalonicul saltă întru pomenirea ta, și împreună cheamă toate cetățile cele de primprejur, Dimitrie de trei ori fericite, să săvârșească praznicul tău cel de lumină purtător. Cu care împreună adunându-ne și noi cu cântări lăudăm luptele tale.

Întru prealuminatul praznic al dumnezeiescului Mucenic, să ne desfătăm toți, și cu credință să ne veselim, săvârșind credincioșii praznic de toți prăznuit al săvârșirii sale; lăudând cu cântări pe Iisus, Cel ce a preamărit pomenirea sa.

Veniți credincioșii adunându-ne, să lăudăm pe ostașul lui Hristos, și viteazul luminător Dimitrie, care toată asupreala vrăjmașului o a călcat. Acestuia să-i cântăm cu credință: Roagă te pentru noi lui Hristos, mare Mucenice!

Slavă..., glasul al 6-lea:

Astăzi lumea toată se luminează cu razele purtătorului de chinuri, și Biserica lui Dumnezeu cu flori fiind împodobită, strigă ție Dimitrie: Iubite al lui Hristos! Și folositorule cel preafierbinte, nu înceta a-L ruga pentru robii tăi.

Și acum..., a Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu, tu ești vița cea adevărată, care ai odrăslit rodul vieții; ție ne rugăm: Roagă-te Stăpână cu marele Mucenic Dimitrie, să mântuiască sufletele noastre.

LA STIHOAVNĂ Stihirile, glasul al 2-lea.

Podobie: Casa Eufratului...

Te avem pe tine, dătător de multe daruri, iubite al Domnului; că plinești cererile, care avem pururea.

Stih: Dreptul ca finicul va înflori, și ca Cedrul cel din Liban se va înmulți.

Punere înainte de cântări dulci, de laudele patimilor, de răsplătirile darurilor, primește fericite Dimitrie.

Stih: Sădiți fiind în casa Domnului, în curțile Dumnezeului nostru vor înflori.

Podoaba pătimitorilor, bunăcuviința mucenicilor, păzitorule al împăraților, primește acum lauda, celor ce cu dragoste te măresc.

Slavă..., Și acum..., aceiași podobie:

Lucrul lui Dumnezeu este, Fecioară după naștere; Dumnezeu Cuvântul Cel născut, fire omenească având, și arătând cele materialnice.

Troparul Sfântului, glasul al 3-lea:

Mare apărător te-a aflat întru primejdii lumea, purtătorule de chinuri, pe tine cel ce ai biruit pe păgâni. Deci precum mândria lui Lie ai surpat, și la luptă îndrăzneț ai făcut pe Nestor; așa Sfinte Dimitrie, pe Hristos Dumnezeu roagă-L, să ne dăruiască nouă mare milă.

Slavă..., Și acum..., al cutremurului, glasul 8-lea

Cela ce cauți spre pământ, și-l faci pe el de se cutremură, izbăvește-ne pe noi de groaza cea înfricoșată a cutremurului, Hristoase Dumnezeul nostru, și trimite-ne nouă milele Tale cele bogate. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule Iubitorule de oameni.

Ectenia mică, și Otpustul.

LA VECERNIA MARE

După obișnuitul Psalm, citim: Fericit bărbatul, Starea întâia.

La Doamne strigat-am...., Stihirile pe 8, glasul al 8-lea.

Podobie: O preaslăvită minune...

O preaslăvită minune! În Cer și pe pământ bucurie astăzi a strălucit, întru pomenirea Mucenicului Dimitrie. De la îngeri cu laude se încununează, și de la oameni cântare primește! O! Cum a pătimit! Cum bine s-a luptat! Prin care vrăjmașul cel viclean a căzut, biruindu-l Hristos! (De două ori)

O preaslăvită minune! Cu razele minunilor mai mult decât soarele, pururea luminează Dimitrie marginilor, din lumina cea neînserată fiind strălucit, și cu lumina cea neapusă fiind împodobit. De ale cărei străluciri, norii barbarilor, s-au împrăștiat, bolile s-au gonit, dracii s-au biruit. (De două ori)

O preaslăvită minune! Pentru Hristos fiind împuns de trei ori fericite Dimitrie, asupra vrăjmașilor totdeauna s-a arătat sabie de amândouă părțile ascuțită; secerând mândriile vrăjmașilor, și surpând năvălirile dracilor. Căruia să-i strigăm: Sfinte Dimitrie acoperă-ne pe noi, cei ce cinstim pomenirea ta.

Turn al creștinătății te-ai văzut, întărit tare pe piatra credinței, de ispite nebiruit, de nevoi nemișcat. Că și cu mare tulburare și cu vifor, valurile celor fără de Dumnezeu pornindu-se asupra ta, n-au surpat tăria ta cea nemișcată; și cu cunună mucenicească ai poftit a te împodobi.

Cu patima urmând patimii lui Hristos celei de viață purtătoare, de la El lucrarea minunilor ai luat purtătorule de chinuri Dimitrie, și mântuiești pe cei ce aleargă la tine, izbăvindu-i de multe nevoi. Având, Mărite, bineplăcută îndrăzneală către Hristos, înaintea căruia și acum stai, fiind plin de slavă.

Sângele tău picând, te-ai adus lui Hristos, Dătătorului de viață, Celui ce Și-a scurs sângele Său cel scump pentru tine Dimitrie; și părtaș slavei te-a făcut, și împărăției Lui împreună-locuitor; ca pe cel ce preabine te-ai oștit împotriva celui pierzător, și meșteșugirile lui cele cumplite, desăvârșit le-ai stins.

Slavă..., glasul al 6-lea, a lui Vizantie.

Astăzi ne adună prăznuirea cea a toată lumea, a purtătorului de chinuri. Veniți dar iubitorilor de praznic, luminat să săvârșim pomenirea lui, zicând: Bucură-te, cel ce ai rupt haina păgânătății prin credință, și cu vitejia Duhului te-ai înfășurat! Bucură-te, cel ce ai stricat meșteșugirile călcătorilor de lege, cu puterea cea dată ție de la unul Dumnezeu! Bucură-te cel ce ai închipuit prin mădularele tale cele împunse, fericită patima lui Hristos. Pe Acesta roagă-L, podoaba purtătorilor de chinuri Dimitrie, să ne izbăvim noi, de văzuții și nevăzuții vrăjmași, și să mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei a Învierii: Cine nu te va ferici pe tine...

Sau acesta, glasul același:

Preasfântă Stăpână, ajutătoarea lumii, și nădejdea creștinilor, pe tine acum te rugăm și ție ne cucerim, ceea ce ești bună; fă Milostiv pentru noi, cei ce am greșit și suntem deznădăjduiți, pe Fiul tău și Domnul, de Dumnezeu Născătoare. Că ai putere cu îndrăzneala ta de Maică, ce ai către Dânsul. Grăbește Preacurată, și fii mijlocitoare. Și izbăvește pe poporul tău de groaza cutremurului; și pentru milostivirea milei, să nu treci cu vederea pe cei ce te laudă pe tine.

IEȘIRE (Vohod): Lumină lină...

Prochimenul zilei, și citirile.

Din Proorocia lui Isaia citire:

Cap. 63, Vers 15.

Caută din Cer Doamne, și vezi din casa cea sfântă a Ta și a slavei Tale, unde este mare iubirea Ta, și tăria Ta? Unde este mulțimea milei Tale și a îndurărilor Tale? Că ne-ai răbdat pe noi Doamne! Pentru că Tu ești Părintele nostru! Că Avraam nu ne-a știut, și Israil nu ne-a cunoscut; ci Tu Doamne Părintele nostru, izbăvește-ne pe noi. Din început numele Tău este peste noi. Dar pentru ce ne-ai abătut pe noi Doamne, de am rătăcit din calea Ta? Învârtoșat-ai inimile noastre, ca să nu ne temem de Tine; întoarce-Te pentru robii Tăi, pentru neamurile moștenirii Tale, ca să moștenim cât de puțin muntele, cel sfânt al Tău. Potrivnicii noștri călcat-au sfințirea Ta; făcutu-ne-am ca din început când nu ne-ai stăpânit pe noi, nici s-a chemat numele Tău între noi. De vei deschide Cerul, cutremur vor lua de la Tine munții și se vor topi ca ceara de fața focului; și va arde focul pe vrăjmașii tăi, și se va arăta numele Tău potrivnicilor Tăi. De fața Ta neamurile se vor tulbura; când vei face cele mărite; cutremur vor lua de la Tine munții. Din veac n-am auzit, nici ochii noștri n-au văzut alt Dumnezeu afară de Tine și lucrurile Tale sunt adevărate; și vei face celor ce Te așteaptă milă. Că va întâmpina mila pe cei ce fac dreptate, și de căile Tale își vor aduce aminte. Și acum Doamne Dumnezeul nostru, Tatăl nostru, Tu ești, iar noi suntem tină, și Tu Făcătorul nostru; și lucrurile mâinilor Tale, noi toți. Nu te mânia pe noi Doamne foarte, și ca vremea să nu pomenești păcatele noastre; și acum caută Doamne că poporul Tău suntem noi toți.

Din Proorocia lui Ieremia citire:

Cap. 2, Vers 1.

Acestea grăiește Domnul: Adusu-mi-am aminte de mila tinerețelor tale, și de dragostea săvârșirii tale, și când urmai tu Sfântului lui Israil, grăiește Domnul. Israil era atunci sfânt Domnului, pârga rodurilor lui, toți cei ce voiau să-l mănânce, au fost pedepsiți, rele au venit asupra lor, zice Domnul. Auziți cuvântul Domnului casa lui Iacov, și toată moștenirea casei lui Israil. Acestea zice Domnul, ce greșeală a aflat întru Mine părinții voștri, că s-au depărtat departe de la Mine și au umblat după deșertăciuni, și de nici o treabă s-au făcut; și n-au zis, unde este Domnul, Cel ce ne-a scos pe noi din pământul Egiptului? Cel ce ne-a trecut pe noi prin pământ uscat și neumblat, prin pământ fără de apă și fără de rod, și prin umbra morții? Prin pământ, prin care n-a umblat cândva bărbat, nici a locuit fiu de om acolo. Și v-am trimis pe voi în Carmel, ca să mâncați rodurile lui și bunătățile lui și ați intrat și ați pângărit pământul Meu, și moștenirea Mea ați pus întru uriciune. Preoții n-au zis: Unde este Domnul? Și cei ce țineau legea nu M-au știut pe Mine, și păstorii au făcut necurăție împotriva Mea; și proorocii au proorocit întru Baal, și au umblat în urma celor netrebnice. Pentru aceasta încă Mă voi judeca cu voi, zice Domnul, și cu fiii fiilor voștri Mă voi pârâ; treceți în ostroavele Hettimului și vedeți, și în Chidar trimiteți și socotiți bine, și vedeți de s-au făcut unele ca acestea; de și-au schimbat păgânii dumnezeii lor, și adevărat aceia nu sunt dumnezei. Iar poporul meu a schimbat slava mea întru aceia, de la care nu se vor folosi. Spăimântatu-s-a Cerul de aceasta, și s-a înfricoșat foarte, zice Domnul.

De la înțelepciunea lui Solomon citire:

Cap. 3, Vers 1.

Sufletele drepților sunt în mâna lui Dumnezeu, și nu se va atinge de dânsele munca. Părutu-s-a în ochii celor nepricepuți a muri, și s-a socotit pedepsire ieșirea lor, și mergerea de la noi sfărâmare; iar ei sunt în pace. Că înaintea feței oamenilor de vor lua și muncă, nădejdea lor este plină de nemurire; și puțin fiind pedepsiți, cu mari faceri de bine se vor dărui; că Dumnezeu i-a ispitit pe dânșii, și i-a aflat luiși vrednici. Ca aurul în topitoare i-a lămurit pe ei, și ca o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Și în vremea cercetării sale vor străluci, și ca scânteile pe paie vor fugi. Judeca-vor limbi, și vor stăpâni popoare, și va împărăți într-înșii Domnul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre Dânsul vor înțelege adevărul; și credincioșii în dragoste vor petrece cu Dânsul. Că Dar și milă este întru cuvioșii Lui, și cercetare întru aleșii Lui.

LA LITIE

Stihira hramului, apoi acestea ale Sfântului, facere a lui Gheorghe Sicheliotul; glasul 1.

Veselește-te întru Domnul cetatea Tesalonic, bucură-te și dănțuiește, cu credință luminată îmbrăcându-te; având în sânul tău ca o vistierie pe Dimitrie întru-tot slăvitul pătimitor, și mărturisitorul adevărului. Desfătează-te văzând tămăduirile minunilor; și vezi pe cel ce surpă îndrăznirile barbarilor; și strigă cu mulțumită Mântuitorului: Doamne slavă, Ție.

Facere a lui Anatolie.

Cu frumusețea cântărilor, să luminăm această zi de acum, și să glăsuim vitejiile Mucenicului. Că marele Dimitrie este pus înaintea noastră spre laudă. Pentru că năvălirile tiranilor bărbătește pierzându-le, la priveliște de bunăvoie a venit, și purtând laude de biruință cu slavă, Mântuitorului se roagă, să mântuiască sufletele noastre.

Întreitule biruitor, apărătorul nostru mare Dimitrie, floarea cea neveștejită din văile mucenicești, mărul cel cu bun miros, via cea împodobită cu felurite darurile Duhului; preaminunat este numele tău în tot pământul. Căci s-a înălțat mare cuviința minunilor tale mai presus de ceruri. Să-ți cânte ție acestea în toată vremea davidiceasca alăută; că pe Cuvântul, Dumnezeu Omul, Cel din Tatăl Cel Preaînalt urmând după putere, ca un adevărat rob al aceluia, pe Cruce adică nu te-ai suit, iar preacuratul tău trup, l-ai arătat înmiit rănit de împungerile sulițelor. Și acum se cucerește de cinstită pătimirea ta, sabia cea de foc din Eden, precum dedemult s-a îngrozit de lovirea în coasta Mântuitorului, și a dat loc tâlharului celui întâi bine-cunoscător și de Dumnezeu înțelepțit. Pentru aceasta și numele tău este minunat în tot pământul, și mare cuviința slavei tale, se mărește de la margini până la margini. Iar mai vârtos în părintescul tău pământ, care este scaunul Tetalenilor, și se păzește prin tine, de toate felurile și adesele întâmplări.

Slavă..., glasul al 2-lea, a lui Ghermano.

Întru lăcașurile cele mai presus de lume, Duhul tău cel fără prihană Dimitrie Mucenice înțelepte, Hristos Dumnezeu l-a primit; că tu Treimii ai fost apărător, și în priveliște bărbătește ai pătimit ca un tare diamant. Și împuns fiind în coasta ta cea nestricăcioasă întru-tot cinstite, asemănându-te Celui ce S-a împuns pe lemn spre mântuirea a toată lumea, ai luat lucrare de minuni, dând oamenilor tămăduiri din-destul. Pentru aceasta astăzi prăznuind adormirea ta, după vrednicie slăvim pe Domnul, Cel ce te-a mărit pe tine.

Și acum..., a Născătoarei:

O mare taină! Văzând minunile, propovăduiesc Dumnezeirea și nu tăgăduiesc Omenirea. Că Emmanuil ușile firii a deschis ca un Om; iar încuietorile fecioriei nu le-a stricat, ca un Dumnezeu. Ci a ieșit din pântece așa precum prin auz a intrat. Așa S-a întrupat, precum S-a zămislit. Fără patimă a intrat, negrăit a ieșit, după cum zice Proorocul. Această ușă încuiată va fi, și nimenea nu va trece printr-însa, fără numai Domnul Dumnezeul lui Israil, Cel ce are mare milă.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile singur glasul ale cutremurului, facere a lui Simeon din muntele cel minunat.

Glasul al 2-lea:

Pământul tulburându-se de frica mâniei Tale, dealurile și munții se cutremură Doamne; ci cu ochiul bunei îndurări căutând spre noi, nu te mânia cu iuțimea Ta asupra noastră; ci milostivindu-Te spre zidirea mâinilor Tale, izbăvește-ne de groaza cea înfricoșată a cutremurului, ca un un Bun și Iubitor de oameni.

Glasul al 6-lea,

Stih: Cutremurat-ai pământul și l-ai tulburat pe dânsul.

Înfricoșat ești Doamne, și cine va suferi dreaptă mânia Ta? Sau cine Te va îmblânzi pe Tine? Sau cine Milostiv Te va face Bunule spre poporul cel ce a greșit și s-a deznădăjduit? Cetele cerești, îngerii, căpeteniile, și stăpâniile, scaunele domniile, heruvimii și serafimii, pentru noi strigă către Tine: Sfânt, Sfânt, Sfânt, ești Doamne! Lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea Bunule! Pentru milostivirea milei, mântuiește țara și cetatea, care este întru primejdii.

Stih: Cel ce caută spre pământ și‑l face pe el de se cutremură; Cel ce Se atinge de munți și fumegă.

Ninivitenii pentru greșeli, prin îngrozirea de cutremur surpare au auzit, iar întru semnul chitului care prin Iona mijlocea învierea, pocăința au îmblânzit. Ci precum spre aceia milostivindu-Te, ai primit strigarea poporului Tău, cu a pruncilor și a dobitoacelor, așa și pe noi cei pedepsiți, iartă și ne miluiește pentru învierea Ta cea de a treia zi.

Slavă..., a Sfântului, glasul al 8-lea, a lui Anatolie.

Are prea-dumnezeiesc și fără prihană sufletul tău, pururea lăudate Dimitrie, lăcaș cerescul Ierusalim, ai căruia pereți s-au zugrăvit cu preacurate mâinile nevăzutului Dumnezeu. Are și preacinstitul și multpătimitorul tău trup, această preamărită Biserică pe pământ, vistierie de minuni nefurată doctorie de boli, unde alergând luăm tămăduiri. Păzește prealăudate, cetatea ceea ce te mărește pe tine de năvălirile cele potrivnice; ca cel ce ai îndrăzneală către Hristos, Cel ce te-a preamărit pe tine.

Și acum..., a Născătoarei:

Fecioară ceea ce nu știi de mire, care pe Dumnezeu negrăit L-ai zămislit cu trup, Maica Dumnezeului Celui Preaînalt, rugăciunile robilor tăi primește-le, ceea ce ești cu totul fără prihană; care tuturor dăruiești curățire greșelilor; primind acum rugăciunile noastre, roagă-te să ne mântuim noi toți.

La binecuvântarea pâinilor

Troparul Sfântului, glasul al 3-lea:

Mare apărător te-a aflat întru primejdii lumea, purtătorule de chinuri, pe tine cel ce ai biruit pe păgâni. Deci precum mândria lui Lie ai surpat, și la luptă îndrăzneț ai făcut pe Nestor; așa Sfinte Dimitrie, pe Hristos Dumnezeu roagă-L, să ne dăruiască nouă mare milă. De două ori.

Și Născătoare de Dumnezeu Fecioară... O dată; și citirea Cuvântului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul... Troparul cutremurului de două ori, Slavă..., al Sfântului. Și acum... iarăși al cutremurului.

După întâia Catismă SEDEALNA glasul al 4-lea:

Podobie: Degrab ne întâmpină pe noi...

Pomenirea ta mărite Mucenice Dimitrie, a luminat astăzi Biserica lui Hristos, și pe toți i-a adunat, cu cântări după vrednicie să te laude pe tine de Dumnezeu înțelepțite, ca pe un ostaș adevărat, și pierzător de vrăjmași. Pentru aceasta cu rugăciunile tale izbăvește-ne pe noi de ispite.

Slavă..., asemenea.

Lauda nevoinței Mucenice Dimitrie, întru Hristos îmbrăcându-te, ai biruit pe vrăjmașul cel neputernic. Că înșelăciunea celor fărădelege, întru dânsul surpându-o, ai fost celor credincioși îndemnător spre evlavie. Pentru aceasta cu cinste prăznuim pomenirea ta.

Și acum..., a Născătoarei, asemenea.

Nădejdea cea nerușinată, a celor ce nădăjduiesc întru tine, ceea ce una ai născut mai presus de fire cu trup, pe Hristos Dumnezeul nostru; pe acesta roagă-L cu sfinții Apostoli, să dăruiască lumii curățire și pace, și nouă tuturor mai înainte de sfârșit îndreptare vieții.

După a doua Catismă, SEDEALNA, glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi...

Să săvârșim astăzi cu bună cinstire praznicul lui Dimitrie purtătorul de nevoință, ca cel ce se roagă neîncetat lui Hristos, să se dea tuturor pace și mare milă.

Slavă..., glasul al 5-lea.

Podobie: Cuvântul cel împreună...

Cu credință neîndoită purtătorul de chinuri al lui Hristos, îndrăznirile tiranilor surpându-le bărbătește, vitejește pe cel viclean a biruit. Și răsplătirile pentru munci, darea de minuni a luat, de la Unul Dumnezeu puitorul de nevoință; Căruia se și roagă, să ne miluiască pe noi.

Și acum..., a Născătoarei, asemenea.

Bucură-te ușa Domnului cea neumblată! Bucură-te zidul și Acoperământul celor ce aleargă la tine! Bucură-te limanul cel neînviforat și care nu știi de nuntă! Ceea ce ai născut cu trup pe Făcătorul tău și Dumnezeu; nu lipsi a te ruga, pentru cei ce cântă și se închină nașterii tale.

După Polieleu, SEDEALNA, glasul al 3-lea.

Podobie: De frumusețea fecioriei tale...

Pe tine Mucenicul Domnului cel preamilosârd te rugăm cu credință Dimitrie; izbăvește-ne pe noi cei cuprinși de toate felurile de primejdii.

Tămăduiește rănile sufletelor și ale trupurilor noastre. Sfărâmă pornirile vrăjmașilor noștri, sfinte. Împacă viața noastră, ca pururea să te mărim pe tine.

Slavă..., glasul al 4-lea.

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Lăudămu-te pe tine cu credință, ca pe un viteaz nevoitor, și ostaș tare, al Împăratului a toate Hristos. Bucură-te frumusețea și veselia mucenicilor! Bucură-te steaua cea luminată a Bisericii; zidul și limanul celor ce aleargă la tine, mare Mucenice mărite Dimitrie; păzește pe cei ce te laudă pe tine, și-i izbăvește de toată vătămarea și stricăciunea celui străin.

Și acum..., glasul al 4-lea.

Podobie: Cel ce te-ai înălțat...

Ca Cel ce Te-ai uitat pe pământ cu groază, L-ai cutremurat pe el cu puterea Ta, și sufletele tuturor credincioșilor le-ai clătit. Pentru aceasta strigăm Ție, ca Dumnezeului a toate: Stăpâne îndelung răbdătorule, lasă acum urgia Ta, și nu trece cu vederea cetatea și poporul; pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine Hristoase.

Apoi Antifonul dintâi al glasului al 4-lea:

Prochimen, glasul al 4-lea:

Minunat este Dumnezeu, întru sfinții Săi, Dumnezeul lui Israil.

Stih: Sfinților celor ce sunt pe pământul Lui minunate a făcut Domnul toate voile Sale într-înșii.

Toată suflarea...

Evanghelia de la Matei:

Zis-a Domnul Ucenicilor Săi: Iată Eu vă trimit...

După Psalm 50, Slavă..., glasul al 2-lea:

Pentru rugăciunile purtătorului de chinuri Dimitrie, Milostive curățește mulțimea greșelilor noastre.

Și acum...,

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive curățește mulțimea greșelilor noastre.

Apoi Stihul: Miluiește-mă Dumnezeule după mare mila Ta...

Și Stihira, glasul al 6-lea:

Astăzi ne adună prăznuirea cea a toată lumea, a purtătorului de chinuri. Veniți dar iubitorilor de praznic, luminat să săvârșim pomenirea lui, zicând: Bucură-te, cel ce ai rupt haina păgânătății prin credință, și cu vitejia Duhului te-ai înfășurat! Bucură-te, cel ce ai stricat meșteșugirile călcătorilor de lege, cu puterea cea dată ție de la Unul Dumnezeu! Bucură-te cel ce ai închipuit prin mădularele tale cele împunse, fericită patima lui Hristos. Pe Acesta roagă-L, podoaba purtătorilor de chinuri Dimitrie, să ne izbăvim noi, de văzuții și nevăzuții vrăjmași, și să mântuiască sufletele noastre.

CANOANELE

Al cutremurului cu Irmosul pe 6. Și ale Sfântului două pe 8.

CANONUL cutremurului

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 6-lea:

Irmos:

Pe uscat umblând Israil cu urmele prin adânc, pe gonaciul Faraon văzându-l înecat, a strigat: Lui Dumnezeu cântare de biruință să-i cântăm.

Cât este de înfricoșată mânia Ta, de care ne-ai izbăvit Doamne, neîngropând în pământ toată mișcarea noastră. Pentru aceasta cu mulțumită, pe Tine pururea Te slăvim.

Bucurându-Te pururea și cu adevărat, de a noastră cu totul desăvârșită îndreptare Stăpâne, ca pe o frunză proastă clătești tot pământul, întărind Doamne întru frica Ta pe credincioși.

Izbăvește-ne de cutremurul cel prea-greu pe noi pe toți, și nu da Doamne să piară cu totul moștenirea Ta, care cu multe răutăți Te mânie pe Tine, Cel îndelung-răbdător.

A Născătoarei:

Ca niște robi strigăm către tine Maica lui Dumnezeu; arată îndurările tale cele obișnuite spre cetate și poporul tău; și cu milostivire izbăvește-ne de cutremur greu și de nimicire.

CANONUL întâi al Sfântului.

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea:

Irmos: Adâncul Mării Roșii...

Cu dumnezeiască cununa muceniciei fiind încununat, lângă Dumnezeu dănțuiești, strălucind cu strălucirile cele de acolo, fiind plin de lumină Mucenice, pururea lăudate Dimitrie.

Ca pe cel ce ai fost mărturisitor adevărului, și până la sânge te-ai luptat Fericite cu răbdare, și tare împotrivire împotriva luptelor ai arătat, Stăpânul te-a primit, Mărite.

Pe aflătorul răutății l-ai doborât la pământ Dimitrie, surpându-l cu muceniceasca ta suliță; fiind întărit spre aceasta Fericite, cu puterile dumnezeieștii bunătăți, cele mai presus de minte.

A Născătoarei:

Cel ce fără de mamă ca un Dumnezeu mai înainte a fost, S-a făcut precum suntem noi, fără tată, din tine Născătoare de Dumnezeu prealăudată, trup luând după unire, mai presus de cuvânt și de cuget.

Alt Canon, al Sfântului.

Facere a Preasfântului patriarh Filotei, având temeiul laudelor și rugăciunii, Sfântul Mir.

Cântarea 1-a, glasul același:

Irmos: Deschide-voi gura mea...

Partea mea Dimitrie și dumnezeiască mărire te fă, că și eu sunt oaie din staulul dragostei tale. Pentru aceasta primește cântarea mea purtătorule de cunună, prin care laud astăzi darul mirului tău.

Intrat-ai Dimitrie luminat, în priveliștea mucenicilor, cu untul-de-lemn al faptelor bune ungându-ți sufletul tău; și cu chip nou căzând, biruiești viteazule, și izvor de mir ai arătat trupul tău.

De curgerile întinăciunii, și de putoarea păcatului curățește-mă Dimitrie, rogu-mă, și de patimile cele necurate, și cu mirul tău arătat mirosind, fă-mă vrednic lăcaș de mireasma lui Hristos.

Slavă...,

Ca niște mir, a zis dumnezeiescul David cu duhul, este unirea fraților cea frumoasă, Slăvite; căci mirurile tale, înțelepte, adună făptura cea nouă, spre unirea Mirului celui mai bun.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce te-ai arătat cu totul fără prihană, alabastru Mirului Dumnezeiesc, și vas prea-ales al miresmei lui Hristos; rogu-mă ție, izbăvește-mă de putoarea patimilor, și de tina păcatelor.

Catavasia: Deschide-voi gura mea...

Cântarea a 3-a:

Irmos:

Nu este sfânt precum Tu Doamne Dumnezeul meu, care ai înălțat cornul credincioșilor Tăi Bunule, și ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

Pământul se rănește, când noi săvârșim păcate, și pururea mânia Ta o pornește asupra noastră, întru-tot Îndurate Împărate; ci iartă Stăpâne pe robii Tăi.

Clătind Doamne pământul, l-ai întărit iarăși, dojenind și întorcând neputința noastră; vrând prin aceasta să ne întărim cu dumnezeiască frica Ta, Preabunule.

Să fugim fraților de păcatele cele ce nasc moarte amară, și cutremure preagrele, și răni nesuferite; și pe Dumnezeu cu chipuri de pocăință să-L îmblânzim.

A Născătoarei:

Ceea ce una ești bună, pe Cuvântul cel Preabun roagă-L cu dinadinsul, să ne apere de nevoia cutremurului, și de toată mânia, Născătoare de Dumnezeu Preacurată, rugămu-ne.

Alt Canon,

Irmos: Veselească-se de tine Biserica...

Socotitu-s-a de nimica înaintea ta porunca tiranilor; că pe Cuvântul lui Dumnezeu, purtătorule de chinuri mai mult decât pe toți L-ai cinstit.

Sfeșnic luminos, în cortul muceniciei ai fost, cu dumnezeiască lumină strălucind, Mucenice purtătorule de chinuri Dimitrie.

Izvor de tămăduiri, și vistierie nefurată câștigându-te, de toată veselia s-a îmbogățit sfințită și minunată cetatea ta.

A Născătoarei:

Tămăduind chipul cel putred al pământenilor Preacurată, întru acesta din tine S-a îmbrăcat, rămânând precum a fost Iubitorul de oameni.

Alt Canon,

Irmos: Pe ai tăi cântăreți...

Intrat-ai în izvoarele cele de viață curgătoare, curățindu-te cu dumnezeiescul Botez și cu sângele mucenicesc spălându-te Dimitrie, fire nouă ți-ai săvârșit, izvor de mir făcându-te.

Cel ce ești mare păzitor al Tesalonicului, ca un mare izvor al Domnului veselești luminat cetatea ta, cu curgerile mirului, și ca pe niște dumnezeiești lăcașuri, sfințești toate.

Cetatea ta Mucenice, este ca un izvor de ape vii, și vărsând ca niște curgeri în chip de râu mirurile tale, îneacă mările eresurilor și ale patimilor.

Slavă...,

Mirul Hristos, în sufletul tău Dimitrie a curs cu înțelegere și ca niște miere în buzele tale, izvor de mir a turnat, Darul Duhului, pe tine cinstit lăcaș arătându-te.

Și acum..., a Născătoarei:

Iată Fecioara striga către Stăpânul tuturor și Fiul său: Bun ești Mirele meu, iată bun și frumos! Întru mireasma mirului Tău, degrab alerg în urma Ta.

CONDACUL cutremurului, glasul al 6-lea.

Podobie: Plinind rânduiala cea...

Mântuiește-ne Doamne pe noi pe toți de cutremurul cel greu și de rănile cele nesuferite, pentru păcatele noastre. Miluiește Doamne pe iubitorii de Dumnezeu conducătorii noștri, și pe popor pe care l-ai câștigat cu scump sângele Tău Stăpâne; și cetatea Ta să nu o dai pierzării prin cutremurul cel înfricoșător; că alt Dumnezeu afară de Tine nu știm. Și strigă celor ce-Ți cântă Ție: Eu sunt cu voi, și nimenea împotriva voastră.

SEDEALNA Sfântului, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe înțelepciunea și Cuvântul...

Cu obiceiurile creștinătății îmbogățindu-te, înșelăciunea păgânătății surpând, Mucenice, ai călcat îndrăznirile tiranilor și cu dumnezeiescul dor mintea aprinzându-ți, înșelăciunea idolilor în prăpastie o ai afundat. Pentru aceasta după vrednicie, răsplătirea nevoințelor ai luat; facerea de minuni, și izvorăști tămăduiri, purtătorule de chinuri, Dimitrie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste, sfântă pomenirea ta.

Slavă..., asemenea.

Împăratului veacurilor bine-plăcând, de către tot sfatul împăratului celui fărădelege te-ai ferit, Slăvite, și celor ciopliți n-ai jertfit. Pentru aceasta, jertfă pe tine însuți te-ai adus Cuvântului Celui ce S-a jertfit, prea-tare pătimind. Pentru aceasta și cu sulița în coastă fiind împuns, tămăduiești patimile celor ce vin Ia tine cu credință purtătorule de chinuri Dimitrie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Și acum..., a cutremurului, glasul al 4-lea.

Podobie: Cel ce te-ai înălțat pe Cruce...

Fiindcă te-ai milostivit și ne-ai izbăvit pe noi, de mânia Ta cea nesuferită, ce a venit asupra noastră; noianul iubirii de oameni arătându-ne Hristoase, acum bine-mulțumim Ție. Ferește-ne pe noi cei pedepsiți pentru toate relele noastre care ne omoară și caută spre noi milostivindu-Te Mântuitorule, pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Hristos este puterea mea, Dumnezeu și Domnul, cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviință cântă, strigând; din cuget curat întru Domnul prăznuind.

Tu Doamne care clătești pământul, voind, întărește-ne Stăpâne întru frica adevărului, pe noi pe toți cei clătiți de năravurile vicleanului luptător.

Cu dumnezeiască voia Ta clătești toate și spăimântezi inimile celor ce locuiesc pe pământ, Stăpâne. Dar slăbește Doamne valurile dreptei-mâniei Tale.

Neavând nicicum în minte frica Ta, spăimântezi cu cutremur inimile celor de pe pământ, Unule bine Îndurate; ci după obicei minunează spre noi milele Tale.

A Născătoarei:

Lăcaș al lui Dumnezeu Stăpână pe tine știindu-te, întru Sfântul tău lăcaș, mâinile cu umilință ridicăm spre rugăciune; vezi dosădirea noastră, și ne dă ajutor.

Alt Canon,

Irmos: Ridicat pe Cruce văzându-te...

Pe tine cel ce ai biruit minciuna păgânătății, văzându-te Cuvântul lui Dumnezeu Cel Preaînalt, cu mărire te-a încununat Dimitrie, pe cel ce cânți: slavă puterii Tale, Doamne.

Îndreptat fiind cu palma cea de viață purtătoare, ai ajuns la limanurile cele prea line, unde acum bucurându-te, strigi Dimitrie: Slavă puterii Tale, Doamne!

Asupra înșelăciunii biruință ridicând, cununa dreptății cea de biruință ai luat Dimitrie, strigând Ziditorului tău: Slavă puterii Tale, Doamne!

A Născătoarei:

Ca ceea ce ești mai sfântă decât toate făpturile, numai tu te-ai învrednicit a fi Maica lui Dumnezeu; că pe Acesta născând, lumea ai luminat cu Darul cunoștinței de Dumnezeu.

Alt Canon,

Irmos: Sfatul cel neurmat...

Ca pe un strugur copt pe tine, Fericite, culegându-te Hristos din dumnezeiasca viță, te-a stors în teascurile muceniciei; și ca niște must curgând, te-a făcut dumnezeiesc izvor de mir.

Unde petreci Mirele meu? Unde Ți-ai pus lăcașul Tău întru amiază-zi? Cel încununat cu slavă, a strigat către Hristos: Spre mireasma mirurilor Tale alerg, mir luând.

Slavă...,

Cel ce curgerile înșelăciunii le-ai înecat Dimitrie, cu curgerile sângiurilor tale; usucă și râurile păcatelor și ale patimilor mele, cu curgerile mirurilor tale, rogu-mă.

Și acum..., a Născătoarei:

Spune-mi mie Mirele meu! Spune-mi mai luminat, unde paști oile? Mireasa striga către Mirele și Fiul; că mireasma mirurilor Tale, a tras pe toți cei ce Te iubesc.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Cu dumnezeiască strălucirea Ta Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, mă rog luminează-le; ca să Te vadă Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu, Cel ce chemi din negura greșelilor.

Și tu inimă te clătește acum, văzând îngrozirea lui Dumnezeu stându-ți asupra, și strigă: Iartă pe poporul Tău Stăpâne Doamne, și potolește mânia Ta, Îndurate.

Poporul și cetatea, care le-ai câștigat cu sângele Tău Iisuse, nu le da întru pierzare; nu lăsa să se tulbure pământul cu cutremur groaznic; ceata Apostolilor Te roagă pe Tine.

De la căile Tale Stăpâne cele drepte, abătându-ne cu minte răzvrătită, întru mânie Te-am întors pe Tine, Cel Milosârd, și care nu ții minte răul; ci milostiv fii Îndurate, robilor Tăi.

A Născătoarei:

Acum a venit vreme de ajutor, acum împăcare trebuiește Preacurată, către Fiul tău și Domnul; roagă-L să se milostivească spre noi cei ce ne împotrivim Lui, și să ne izbăvească de această mânie de acum.

Alt Canon,

Irmos: Tu Doamne lumina mea...

Focul dumnezeieștii dragoste în inimă primind, ai stins focul nedumnezeieștii nebunii idolești, pururea Slăvite Dimitrie.

Mântuindu-ne pe noi de primejdii arătate Dimitrie, acoperă cu rugăciunile tale pe cei ce cu credință și cu dragoste te laudă pe tine.

Cei ce cu credință și cu osârdie aleargă la lăcașul tău Dimitrie, degrab se mântuiesc de boli și de patimile cele de suflet stricătoare.

A Născătoarei:

Cuvântul lui Dumnezeu, Cel de o Ființă cu Tatăl, al tău Fiu este Maica lui Dumnezeu, mai presus de minte și de cuvânt, cu tine de o ființă fiind.

Alt Canon,

Irmos: Spâimânta-tu-s-au toate...

Marele între Mucenici Dimitrie, cu sângiurile amestecând sudorile nevoințelor, mir dumnezeiesc nouă ne-a gătit, bine fierbând doctorie cu focul Duhului, spre nouă curățire a sufletelor noastre.

Rănile trupurilor și ale sufletelor le curățești Dimitrie, ca și cu niște lucrătoare doctorii, cu mirul cel din mormântul tău; spălând veninul cel înțelegător, prin rîvna Stăpânului tău, cu picăturile sângiurilor tale.

Slavă...,

Mirul cel mai lucrător decât focul Dimitrie, ajungând la toată Biserica, curge, izvorăște, viază, și lucrează tainic, celor ce aleargă cu credință la dânsul, arzându-le bolile, și gonind dracii.

Și acum..., a Născătoarei:

Cuvântul sălășluindu-Se în pântecele tău Fecioară, l-a făcut doctorie de mir nou. Pentru aceasta sufletele cele feciorești ale dumnezeieștilor sfinți, în urma ta au alergat cu căldură: Bună ești! Strigând către tine; bună ești! Fecioară Stăpână.

Cântarea a 6-a:

Irmos:

Marea vieții văzându-o înălțându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: Scoate din stricăciune viața mea Multmilostive.

Neavând Stăpâne îndrăzneală noi smeriții, a ne ruga înălțimii Tale, pe îngerii Tăi cei aleși îi mișcăm spre călduroasă rugăciune; pentru dânșii, izbăvește-ne pe noi de mânia Ta.

Acum am cunoscut Doamne, că ai voit întru noi și nu ne-ai ținut sub pământ pentru păcatele cele cumplite; pe noi cei ce mult am greșit. Pentru aceasta cu mulțumită Te slăvim.

Poruncești să se cutremure temeliile pământului, ca noi smeriții să încetăm a ne clinti din starea cea mai bună a faptelor celor bune, și să ne întărim cu frica Ta Cuvinte.

A Născătoarei:

Sfântă dumnezeiască Mireasă, milostivește-te acum spre poporul tău cel fără pricepere, și cu rugăciunile tale cele de Maică, oprește degrab mânia lui Dumnezeu ce este asupra noastră, rugămu-ne ție.

Alt Canon,

Irmos: Jertfi-voi Ție cu glas...

Adunându-ne împreună, cu un glas lăudăm Dimitrie pomenirea ta cea de lumină purtătoare, și plină de minuni, și de darurile Sfântului Duh, Preafericite.

Dezleagă legăturile greșelilor mele, cu rugăciunile tale; căci ca un nebiruit Mucenic ai îndrăzneală către Stăpânul; și fii mie scăpare și acoperământ Dimitrie.

A Născătoarei:

Neîntinată, aflându-te Mirele Cuvântul în mijlocul spinilor, ca un crin preacurat, și ca o floare din văi, o Maică a lui Dumnezeu! În pântecele tău S-a sălășluit.

Alt Canon,

Irmos: Înțelepții lui Dumnezeu...

În baia dumnezeiescului Botez spălându-te, te-ai uns, Mărite, cu mirul Duhului; care păzindu-l nespurcat sângele coastei tale, mir l-a făcut.

Scoală, vino aproape de mine sufletul lui Dimitrie, grăiește Mirele Domnul; să intrăm în camera cea cu nard, și miresmei mirului meu să ne împărtășim.

Nouă toate s-au făcut Dimitrie, strigă ție Mirele Hristos; iarna a trecut, vino, trandafirul a înflorit. Aleargă o prietene! La mireasma mirurilor Mele!

Slavă...,

Eu, zice cel iubit, eu mirele sârguiesc în urma Ta; că mireasma mirurilor Tale întrece toate mirurile; ea, care sângele nostru mir l-a făcut.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu moarte moartea s-a stricat, viața din mormânt a răsărit; prin străină nașterea ta, legile firești dezlegându-se; și sângele mucenicilor mir s-a făcut.

CONDAC, glasul al 2-lea:

Cu curgerile sângiurilor tale Dimitrie, Biserica, Dumnezeu o a roșit, Cel ce ți-a dat ție tărie nebiruită; și păzește cetatea ta nevătămată, că tu ești întărirea ei.

ICOS.

Pe marele Mucenic, toți credincioșii adunându-ne, cu un glas să-l lăudăm ca pe un ostaș al lui Hristos și Mucenic; cu cântări și cu laude strigând Stăpânului și Ziditorului lumii: Izbăvește-ne pe noi de nevoia cutremurului, Iubitorule de oameni, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, și ale tuturor Sfinților Tăi Mucenici. Întru tine nădăjduim, să ne izbăvim de nevoi și de necazuri; că Tu ești întărirea noastră.

SINAXAR

În această lună în ziua a douăzeci și șasea, pomenirea Sfântului slăvitului marelui Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir și făcătorul de minuni.

Stih: Sulițele Hristoase al meu, pe Dimitrie împungând.

Care paternei coastei tale celei de sulițe împunse râvnind.

În a douăzeci și șasea zi pe Dimitrie l-au rănit, sulițele și l-au omorât.

Acesta a fost pe vremea împăiaților Dioclețian și Maximian, trăgându-se din Tesalonic, fiind din început blagocestiv și învățător al credinței celei în Hristos. Deci mergând Maximian la Tesalonic, a fost prins Sfântul și pus în temniță, pentru că era vestit în buna-credință. Și lăudându-se împăratul cu un om al lui ce-l chema Lie și îndemnând pe oamenii cetății să iasă să se lupte cu dânsul, căci întrecea acesta pe toți cei de vârsta lui la mărimea trupului și la virtute. Un oarecare tânăr creștin anume Nestor, mergând la Sfântul Dimitrie unde se afla în temniță, îi zise: Robule a lui Dumnezeu, voi să mă lupt cu Lie, ci te roagă pentru mine. Iar Sfântul însemnându-l la frunte cu semnul Crucii, îi zise: Și pe Lie vei birui și pentru Hristos vei mărturisi. Deci luând Nestor îndrăzneală din cuvintele acestea, merse de se luptă cu Lie și-i puse semeția lui jos, omorându-l. De care lucru împăratul rușinându-se, s-a mâhnit împreună și s-a mâniat. Și fiindcă s-a înștiințat cum că Sfântul Dimitrie a îndemnat la această pe Nestor, a trimis ostași și le-a poruncit să-l străpungă cu sulițele pe Sfântul înlăuntru în temniță, pentru că a fost pricină junghierii lui Lie și făcându-se aceasta, îndată marele Dimitrie și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, făcând după moartea sa multe minuni și preaslăvite tămăduiri. Apoi din porunca împăratului s-a tăiat și capul Sfântului Nestor.

Dintru ale lui Metafrast.

Așadar a fost cele ale Sfântului și zăcându-i trupul mort pe pământ, au luat apoi niște creștini cinstitele lui moaște și le-au îngropat cu cinste și cu dragoste dumnezeiască. Iar o slugă a Sfântului ce-i slujea, când a primit Sfântul fericita junghiere, el precum putu strânse sfințitul acela sânge al Mucenicului, în Sfântul orar ce-l purta Sfântul pe umeri, încă și inelul Sfântului ce-l purta în mână sângerându-i cu mucenicescul sânge, multe minuni cu dânsul a făcut, cât se umplu toată cetatea Tesalonicenilor de vestea minunilor. Drept aceea nici era cu putință a se ascunde aceasta de Maximian, nici el a suferi zavistia, ci prinseră numaidecât pe acea minunată slugă, care se chema Lupul, și-l omorâră. Deci trecând câtăva vreme și întinzându-se minunile și ajungând în toate părțile, un om un oarecare anume Leontie, foarte de cinste și cu căldură spre credința în Hristos, căzu într-o boală foarte grea, încât socotea mai dorită moartea, și neputând doctorii nimic a-i folosi și boala tot întărindu-se, năzui la sfânta biserică a Mucenicului, și îndată cum l-a dus și-l puse acolo, și el chemând numele Sfântului prin buzele sale, prea-lesne se tămădui de acea boală. Și precum Leontie curând își luă tămăduirea, așa fără de zăbavă precum a putut a dat răsplătirea. Că strică lăcașul cel mic unde era trupul Sfântului fiind foarte strâmt, strâmtându-se de zidul băii și de uliță, și zidi din temelie lăcaș mai mare în cetatea Tesalonicului, care stă până astăzi foarte cuvios în fața uliței celei mari, unde este: baia cea de obște. Deci vrând acest blagocestiv om, ca să meargă la Iliric unde ocârmuia și dregătoria eparhului, și vrând el să ia oarece părți din Sfântul trup, ca să zidească și acolo biserică Sfântului Mucenic, dar fiindcă nu luase voie de la Sfântul, pentru aceea îl zăticni, arătându-se noaptea. Pentru care făcu a doua călătorie precum zic și-și tocmi lucrul, luând haina Mucenicului ce era roșită de Sfântul său sânge și o parte din orar și punându-le într-un sicriu de cinste, pe cele ce erau cu adevărat cinstite, într-acest chip plini pofta Mucenicului, și luiși mare întemeiere. Deci vrând ași face calea către Sirmion în vreme de iarnă și sosind la țărmurile apei Istrului și venind apa foarte mare, în scârbă era omul. Iar Sfântul Dimitrie arătându-i-se, zise: Să nu aibi nici o grijă, ci ținând în mâini cele ce duci, treci fără de nici o îndoială râul, și ascultă eparhul pe cel ce i se arată și dimineața suindu-se în car trecu apa ținând sicriașul în mâini, îi făcu apa loc, și curgea cu liniște. Deci așa trecând fără de nici o vătămare și sosind la Sirmion a dat acest sfânt sicriu cu odorul ce era într-însul în biserica ce zidise Mucenicului. Și mulți se îndulciră de multele minuni și tămăduiri ce făcea acea sfântă hlamidă, încă și pe cale. Și pe Marian eparhul Uirionilor, care era cuprins de o boală rea din cap până la picioare, părăsindu-l doctorii și mergând la biserica Sfântului precum îi poruncise Sfântul, l-a izbăvit de acea boală. Și pe alt om ce avea boală de curgerea sângelui, l-a tămăduit minunat, și pe altul ce era îndrăcit, încă și pe cetatea cea mare a Tesalonicului o a izbăvit de înconjurarea și bătaia barbarilor și i-a scos din robia lor. Și pe episcopul Afrorilor, pe care îi scriu elinii mutați din Fenicia, robindu-se de către barbari l-a izbăvit, arătându-i-se Sfântul și slobozindu-l din legăturile ce avea împrejur, l-a îndreptat până la Tesalonic. Iar dacă s-a dus episcopul la Africa, a zidit o biserică marelui Mucenic Dimitrie și silindu-se încă ca să-i facă și un chivot și un amvon, iar Sfântul neîntârziind, ci arătându-se episcopului în vis, i-a zis: Ia aminte corabia ce a sosit acum în liman, că a adus marmură de câte îți trebuiesc. Și dintru acelea vei lua pentru acea trebuință; deci vorbind episcopul cu corăbierul și neputând isprăvi, tăgăduindu-le acela, i se arătă iarăși Sfântul și i-a zis: Că la pliscul corăbiei zăceau marmurile, spunându-le locul anume cum și în ce fel de formă erau, și cum că le cumpărase pe numele fratelui său și împreună Mucenicului Victor, și cum că acela i le-a dăruit acum aflându-se pentru dânsul altele în Țarigrad de i s-a împlinit trebuința, și să spună aievea corăbierului într-acest chip, că așa îl va pleca și le va lua, precum a și fost. În cetatea Tesalonicului a potolit foametea și moartea ce era, înconjurând pe la limanuri și arătându-se corăbierilor, le porunci de-și porneau corăbiile cu bucate acolo degrab, arătându-se atunci și aievea, de-l vedeau corăbierii cu ochii și mergea Sfântul departe înaintea corăbiilor, umblând pe mare. Deci pururea pomenitul împăratul Iustinian, a zidit, acel de Dumnezeu făcut și fără prihană lucru, în numele adevăratei înțelepciunii Cuvântului lui Dumnezeu și cerca ca să ascunză acolo toate cele dedemult vechi și cinstite lucruri și poftind să i se aducă acolo și vreo părticică din moaștele Sfântului marelui Mucenic Dimitrie, și pornindu-se spre acel lucru cei trimiși de dânsul și apropiindu-se de mucenicescul și de Dumnezeu cinstitul mormânt al Mucenicului; îndată se arătă unde strălucea foc de la cinstitul sicriu și sărea de acolo văpaie de foc de-i lovea în gură și nu-i lăsa ca să se apropie, și glas din foc ieșind și povestind acel înfricoșat și minunat lucru zicea: Părăsiți-vă a mai bântui; de care îngrozindu-se căzură cu fața la pământ și luând numai țărână de acolo, se duseră. Din care jumătate o puseră ca un odor în Schevofilachie, iar jumătate o trimiseră la împăratul pentru sfințenie, povestindu-i cele ce li s-au întâmplat și li s-au grăit. Iar diavolul cel ce pururea pizmuiește cele bune, ispiti oarecând să dea marea cetate a Tesalonicului în mâinile vrăjmașilor într-acest chip: Meșteșugii ca să ardă Chivotul Sfântului în biserică, și aprinzându-se biserica de ardea, sosi și neamul cel fără de omenie al Slavinilor, și își ascunse oastea puțintel în laturi de la cetate, care aceasta a fost din pornirea vicleanului satana. Iar poporul strângându-se ca să stingă focul, cel ce era purtător de grijă, de lucrurile cele sfinte ale bisericii, văzând că argintul sicriului se topise de curgea pe pământ, se temu, să nu se facă vreun jaf, să piară argintul de norod, deci strigă cu glas mare zicând: O prietenilor și fraților, vrăjmașii împresurară cetatea și au început a sfărâma zidurile; meșteșugindu-se el cu cuvântul lui, ca să risipească mulțimea oamenilor, ca să nu jefuiască argintul, căci Sfântul dădu-se insuflarea aceasta, care crezând cuvântul aceluia, precum și era de crezut și pornindu-se toți numaidecât la ziduri, aflară pe vrășmași punând scările la ziduri și măiestriile cele de stricăciunea cetății și pe cei ce dăduse năvală asupra cetății numai puțin decât focul; deci chemând pe Sfântul întru ajutor, îi goniră. Iar după ce se stinse și focul, păzitorul acela al bisericii, spuse către toți minunea, zicând: Că strigarea aceea ce făcuse, nu era doar că știa el ceva de venirea vrăjmașilor, ci numai pentru paza Sfântului, ca să nu se jefuiască argintul de norod. Care este arătată la cei chibzuiți, care știu socoti lucrurile și cunosc dumnezeieștile rânduieli, că cu pronia Sfântului întorcând la capul vrăjmașului meșteșugurile lui, se tămădui răul cu rău, căci cu aprinderea focului scorni norodul și cu stingerea îl întări, iar cu glasul cel de mântuire care s-a dat din dumnezeiasca insuflare păzitorului bisericii le strigă, fiind norodul înfierbântat, mântui și zidul și cetatea foarte lesne. Așijderea și un oarecare Ilustrie, ce se zice pe limba elinească protospătar, șezând lângă biserica Sfântului, dumnezeiesc om se cunoștea a fi. Acesta spunea, că pe vremea războiului avarilor împărățind Mavrichie, a văzut doi bărbați luminoși la chip și la stat, ca cei ce se cinstesc și stau înaintea feței împăratului, care mergeau să intre în biserica Sfântului și când au fost la locul ce se cheamă Trivolon, de unde se începe a intra în biserică, între cei doi stâlpi mari de temelie, ce stau spre apus, ziseră slugii să-i ducă la domnul casei, și apropiindu-se el de intrarea Sfântului Chivot, iar Sfântul cu degrab deschise ușile, și ieși de-i întâmpină și le-a dat închinăciunea sănătății ca unor cunoscuți și veniți de la împăratul, și făcând voia împăratului. Iar ei grăiră către dânsul, zicând: Că împăratul a poruncit sfinției tale să lași cetatea și să mergi către dânsul, că s-a lăsat vrăjmașilor cetatea aceasta. Care dacă auzi Sfântul, plânse plecând capul, fiind cuprins cu tăcere, multă vreme, arătând cu chipul acesta greutatea mâhnirii ce-i deteră cuvintele acelea, de care mâhnindu-se și sluga, zise: De aș fi știut fraților, că va aduce venirea voastră atâta amărăciune, nu aș fi spus domnului meu. Și după aceea târziu îi întrebă Sfântul: Adevărat, așa a plăcut? Așa s-a părut Domnului și Stăpânului tuturor? Să părăsească o cetate atât de mare care a cumpărat-o cu sângele său, să o dobândească cei ce nu-l cunosc? Și zicând ei așa adevărat iar Sfântul și multmilostivul Mucenic, îi tocmi și învăță să ducă răspunsul la Domnul și Stăpânul tuturor care era într-acest chip: Cunosc iubitorule de oameni Doamne, milosârdiile tale, cele ce biruiesc pururea mâhnirea ta, care o ațâță păcatele noastre, cunosc că ți-ai pus sufletul pentru păcătoși și ți-ai vărsat sângele pentru ei, și nu s-a zăticnit niciodată această bunăvoire a ta și de păcatele noastre, și de vreme ce m-ai pus și pe mine păzitor acestei cetăți, mă voi asemăna ție Stăpânului meu și-mi voi pune sufletul pentru dânșii și voi pieri cu pieritorii aceștia, ce cred în numele tău. Și nu s-au despărțit de la tine, măcar că au greșit, iar tu ești Dumnezeul celor ce se pocăiesc. Spre acestea ziseră bărbații aceia: Acestea să spunem celui ce ne-a trimis? Acestea să zicem împăratului? Frică ne este să nu cumva să se mâhnească asupra ta; iar Sfântul zise: să le zică și iar să le zică și se întoarse iarăși la Chimitirion și închise Sfântul Chivot înaintea celor cu chip îngeresc, care purceseră de se duseră după vorba aceasta. Acestea le adeverea sfințitul Ilustrie, că le văzuse aievea întru uimire; sau vedenie și povestindu-le cetățenilor, ce mai rămăsese, le da îndrăznire cu cuvântul, că erau îngroziți și slăbiți pentru boala omorului, ce se întâmplase mai înainte, aflându-se la multă neputință și la lipsă de prada și călcarea limbilor, și-i îmbuna, că este Sfântul întru ajutor cu dânșii și-i adeverea că cu rugăciunile Sfântului vor fi păziți, precum mai pe urmă sfârșitul lucrurilor a arătat. Iarăși un eclesiarh anume Onisofor, păzind la Sfântul mormânt și se ostenea la aprinderea candelelor și a lumânărilor și fiind rău cu năravul așa, că fura lumânările și care făcându-o aceasta multă vreme, n-a lăsat Sfântul netămăduit năravul lui cel nepriceput și de stricăciune, ci arătându-i-se în vis, îl mustră, și-l învăță cu binișor, ceea ce se cădea să facă, zicându-i: Frate Onisifore, nu-mi place ceea ce faci la lumânări, ca să știi, că făcând aceasta și pe cei ce le aduc păgubești mult, și însuți pe tine te-ai împins în prăpastia pierzării. Că cu cât se aprind mai mult lumânările, se milostivește și Dumnezeu mult spre cel ce le aduce; iar când se iau curând, micșorează lucrul mila aceluia și sporește osânda celuia ce le ia. Deci oprindu-se Onisifor puținel din cuvintele acestea, peste puțină vreme iarăși lăsându-se de îmblânzirea vedeniei, se apucă iarăși de cele obișnuite, făcându-le fără de frică. Și când a fost într-o zi mergând un creștin foarte de noapte, duse lumânări foarte frumoase, care plăcură lui Onisifor și îndată cum le-a aprins merse să le ia, după ce se duse cel ce le adusese. Însă vezi și grija Sfântului; cum se întinse acela la lumânări, Sfântul încă slobozi glas din sicriu, zicându-i: Dar nu te-ai mai părăsit? Într-acest chip lovindu-se Onisifor, căzu la pământ cădere grea, îngrozindu-se de frică și de sunetul glasului, până a mers un cleric cunoscut al lui, de l-a ridicat de jos și l-a ținut de și-a venit în fire; și după ce își veni în fire, își mărturisi către toți îndrăznirea nebuniei lui și purtarea de grijă a Sfântului, cu cea dintâi și a doua certare cu iubire omenească, cât nu numai el ci și alții toți se folosiră de minunea aceasta.

Tot în această zi, Sfinții Mucenici Artemidor și Vasilie, care de sabie s-au săvârșit.

Stih: Artemidor al căruia sfârșii prin sabie s-a hotărât,

Împreună nevoitor la sabie pe Vasilie a avut.

Tot în această zi, Sfânta Muceniță Leptina care pe pământ târându-se s-a săvârșit.

Stih: De mâinile rău-cugetătorilor târându-se pe pământ,

A lăsat Leptina grăsimea trupului la pământ.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Glicon, care de sabie s-a săvârșit.

Stih: Grumazii la sabie întinzăndu-ți Glicone Mucenice,

Sângele tău pentru Hristos îl verși jertfă preadulce.

Tot în această zi, pomenirea marelui și groaznicului cutremur.

Erau douăzeci și patru de ani ai împărăției lui Leon Isaurul, la al nouălea Indiction, în 26 de zile ale lui Octombrie, se făcu cutremur mare și înfricoșat în Constantinopol, atâta cât au căzut cele înalte și mai frumoase lăcașuri și mulți s-au prăpădit împreună cu acelea. Drept aceea întru această zi a marelui Mucenic Dimitrie, facem și pomenirea acelei groaznice înfricoșări a cutremurului, mergând cu litie la biserica din Vlaherne, a Preacuratei și slăvitei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria, săvârșind într-însa și dumnezeiasca Liturghie. Cu ale cărei rugăciuni să ne mântuim de toată groaza și să ne învrednicim veșnicelor bunătăți, în Hristos Iisus Domnul, nostru, a căruia este slava și stăpânirea în vecii vecilor, Amin.

Tot în această zi, pomenirea mutării icoanei slăvitului Mucenic Dimitrie, de la Tesalonic în Constantinopol, la mănăstirea Pantocratorului, care icoană mai-nainte sta deasupra mormântului lui cel izvorâtor de mir, și-l acoperea pe el.

Stih: De patria ta nedepărtându-te la împărăteasca cetate venind,

Prin icoana ta Mucenice te-ai mutat voind.

Tot în această zi, Cuviosul nou Mucenic Iosaf, care de sabie s-a săvârșit.

Stih: Amestecând cu pustnicia nevoința, Fericite,

Iosafe primești cununi îndoite.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul, cuvioșilor tineri; iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe muncitorul l-a plecat a striga: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Prealăudat ești Doamne îndelung-răbdătorule, că n-ai omorât pe robii Tăi cu înfricoșată clătirea pământului; ci numai ne-ai îngrozit, căutând să ne întoarcem de la rele, și să viem noi toți.

Suspinuri din inimă să înălțăm, și lacrimi să vărsăm, ca Milostiv să avem pe Stăpânul Hristos, Cel ce ne îngrozește că va să ne sfărâme cu cutremur, pentru mulțimea păcatelor.

Vai să strigăm! Și mâinile să ne tindem, către Dumnezeu Cel Preaînalt, și să ne părăsim de acum a mai face rău. Iată Mântuitorul mâniindu-Se, cutremură tot pământul, vrând să ne întărească.

A Născătoarei:

Caută Preacurată mântuiește pe robii tăi, cei ce vor să piară întru mânia lui Dumnezeu, și întru iuțimea cea mare și înfricoșată a îngrozirii acestei de acum, ce ne-a venit asupra, pentru mulțimea păcatelor noastre celor multe.

Alt Canon,

Irmos: În cuptor tinerii lui Avraam...

Luminat fiind cu dumnezeiasca mărire și cu Darul, Mucenice purtătorule de chinuri, strălucești luminos, și luminezi pe cei ce strigă: Binecuvântat ești în Biserica slavei Tale, Doamne!

Ca și cu o porfiră împodobit fiind cu sângele tău, având în loc de sceptru Crucea, împreună cu Hristos împărătești acum, Mucenice Dimitrie, cu împărăție nesurpată în veci.

A Născătoarei:

Prealuminată Maică Fecioară, pe toți cei ce te cinstesc pe tine, cea cu totul adevărată Născătoare de Dumnezeu, păzește-i tu ceea ce ești binecuvântată între femei, cu totul fără prihană Stăpână.

Alt Canon,

Irmos: N-au slujit făpturii...

Jertfitu-ți-ai sângele tău Împăratului tuturor Dimitrie, cel ce ai fost mărit în oaste, și în coastă te-ai împuns, urmându-i Lui. Pentru aceasta îți dă plată cuvioasă, ca alt mir primindu-te pe tine.

Întrupatu-S-a Mirul cel ceresc, Hristos Domnul, pentru iubirea de oameni; și Dimitrie iubindu-L foarte, uns s-a făcut, cu mir nou ungându-se, și trupul lui izvorăște.

Slavă...,

Cu mirul bucuriei ungându-mă pe mine Hristos, din robie m-a dezlegat, și din tirania cea amară; ci iarăși m-am robit cu faptele cele de rușine. Izbăvește-mă de robia cea urâtă Bunule, ungându-mă cu mirul Tău.

Și acum..., a Născătoarei:

Alegându-te pe tine Mirele cel frumos al tău Fecioară Stăpână, din seminția pământenilor, frumos ai stătut înainte dea dreapta Lui: Vino Mireasa mea, din Liban! Grăindu-ți ție; vino Mireasa mea și Maică!

Cântarea a 8-a:

Irmos:

Din văpaie cuvioșilor rouă ai izvorât, și jertfa dreptului cu apă ai ars-o; că toate le faci Hristoase cu singură venirea; pe Tine Te preaînălțăm întru toți vecii.

Dreaptă mânia Ta aceasta Iubitorule de oameni, venindu-ne asupra fără de veste, ne-am tulburat; și cu deznădăjduire cu totul suntem cuprinși, văzându-Te tulburat asupra noastră, Îndurate.

Să tindem credincioșilor, mâinile și ochii către unul Stăpânul cel ce poate să mântuiască, și să strigăm: Hristoase, întoarce mânia Ta de la noi, Iubitor de oameni fiind.

Mii de îngeri, adunarea mucenicilor, sfânta ceată a Proorocilor, a Apostolilor, a Cuvioșilor, a Ierarhilor, Te roagă pe Tine Stăpâne: Iartă pe poporul Tău cel smerit!

Îndurate, Cel ce știi neputința noastră, și toată alunecarea și neîndreptarea, slăbește mânia, și tulburarea o alină, și cu mila Ta milostivește-Te spre lume.

A Născătoarei:

Milostivă de Dumnezeu Născătoare ceea ce ai născut pe Mântuitorul cel Milostiv vezi dosădirea și suspinul poporului tău, și grăbește a-L ruga să se milostivească spre noi.

Alt Canon:

Irmos: Mâinile întinzându-și.

Întunecat-ai prealăudate, toată nebunia vrăjmașului, încingându-te cu puterea cea nebiruită a lui Hristos; și purtător de biruință fiind, Mucenice Dimitrie ai strigat: Toate lucrurile lăudați pe Domnul.

Bună starea mucenicilor arătând, fericirea mucenicilor Dimitrie ai moștenit; în baia cea sfântă spălându-te, care nu se spurcă cu adaosurile de a două oară ale păcatelor, și cu sulița fiind împuns, ai strigat: Toate lucrurile lăudați pe Domnul.

Mulțimea darurilor minunilor tale celor mai presus de minte, care ți-a dat Hristos, Mărite, tuturor se arată, și darul tămăduirilor, Darul cel mai presus de cuvânt, arătat îl propovăduiește nouă celor ce strigăm: Toate lucrurile lăudați pe Domnul.

A Născătoarei:

Pe una întru toate neamurile Fecioară Maică, și Curată de Dumnezeu Născătoarea, cu cântări să o lăudăm; că aceasta este solitoarea mântuirii noastre, ca ceea ce a născut pe Cuvântul Mântuitorul lumii; Căruia strigăm: Toate lucrurile lăudați pe Domnul.

Alt Canon,

Irmos: Pe tinerii cei binecredincioși...

Înălțând pe Hristos în Biserică, gâtlejul tău s-a învățat adevărul; gura ta a grăit cuvintele înțelepciunii, fălcile tale s-au arătat pahare de miresme. Pentru aceasta Hristos te-a arătat lumii izvor de mir dumnezeiesc.

Puterea cuvintelor tale purtătorule de cunună, care ca niște săgeți ale Celui puternic, în mâinile tale de departe se învârtea, cel împotrivă luptător al tău îngrozindu-o, ți-a împuns coasta cu suliță lungă. Însă întorcându-se marea mirurilor tale, l-a înecat ca pe egipteni.

Marele păstor al Tesalonicului, mântuitorul întru primejdii cel prea-ales, apărătorul cel preatare a toată Biserica, ca un Părinte iubitor de fii, fiilor își dă coasta ca un sân hrănitor de suflet, care mirul ca niște lapte îl dăruiește.

Binecuvântăm pe Tatăl...

De boli, și de neputințele cele grele, și de pânditurile dracilor ai mântuit, mare Dimitrie, cu stropirile mirului tău casa cea părintească, care ai iubit-o, cinstind fapta bună a părinților; la care ne aduni pe noi cei ce lăudăm harul tău.

Și acum..., a Născătoarei:

Bogăție de obște, o de Dumnezeu Născătoare! și mărire avându-te toți cei ce te cinstim pe tine, cu credință la tine alergăm, cu dragoste te rugăm, mântuiește-ne de osânda cea din veacul ce va să fie; învrednicindu-ne desfătării celei veșnice și măririi, în lăcașurile drepților.

Cântarea a 9-a:

Irmos:

Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putință oamenilor, spre care nu cutează a căuta cetele îngerești; iar prin tine Preacurată S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat; pe Care mărindu-L cu oștile cerești, pe tine te fericim.

Iată noi toți am greșit, și cu frică pământul cel ce nimic n-a greșit se muncește. Că certându-ne pe noi Iubitorule de oameni, pe acesta tot îl clătești, ca să luăm simțire, și să ne grijim de mântuirea noastră.

Cel ce ești al ceasurilor și al vremilor Domn, într-o clipeală ai vrut să sfărâmi pe robii Tăi, dar din multă milostivirea Ta Stăpâne Te-ai oprit; mulțumim Ție noi cei fără de răspuns, Unule Iubitorule de oameni.

Scapă Îndurate de cutremur, de sabie, de robia cea amară, de năvălirea vrăjmașilor, de foamete și de ciumă, și de orice altă pedeapsă, cetatea Ta și toată latura, celor ce cu credință Te laudă pe Tine.

Pământul fără limbă strigă suspinând: Pentru ce cu multe rele mă spurcați voi oamenii? Că Stăpânul neîndurându-Se de voi, tot pe mine mă rănește. Luați simțire, și prin pocăință faceți pe Dumnezeu, Milostiv.

A Născătoarei:

Ceea ce n-ai luat stricăciune întru naștere, din toată stricăciunea scoate-ne pe noi pe toți Fecioară, și din cutremur mare, și din necaz; alină mânia Stăpânului, cu împăcările cele de Maică! Ceea ce ești de Dumnezeu dăruită.

Alt Canon,

Irmos: Piatra cea netăiată de mână...

Rupe legăturile greșelilor celor ce te laudă pe tine, purtătorule de chinuri; alină asuprelile patimilor, strică tulburarea eresurilor; potolește viforul ispitelor, cu rugăciunile tale.

Roagă-te Mucenice Dimitrie să dobândească cununile măririi și câștigarea împărăției cerești, cei ce te laudă pe tine; roagă pe Domnul Dătătorul de viață, și Împăratul puterilor.

Îndreptează la cărările cele drepte ale împărăției cerești, pe sfântă turma ta, purtătorule de cunună Mucenice Dimitrie; povățuiește-i la pășunea cea de mântuire, la locul cel veșnic.

A Născătoarei:

Ca pe o rădăcină, izvor și pricină nestricăciunii, te lăudăm pe tine Fecioară toți credincioșii, cei ce nădăjduim spre tine. Că tu ne-ai izvorât nemurirea cea Ipostatnică.

Alt Canon,

Irmos: Tot neamul pământesc...

Pământul și Cerul se minunează de lucrul tău Dimitrie, că în trup viața tuturor celor buni ai împodobit-o cu podoaba cea după chip preabunule, luminat ungându-o. Și trupul vopsindu-ți cu sângiurile, ca un împărat luminos cu mir te-ai uns.

Ca să te îmbraci în haina, de care s-a dezbrăcat dedemult Adam cel vechi, Dimitrie, în Adam cel nou te-ai îmbrăcat, și pielea trupului bucurându-te ai lepădat-o. Pentru aceasta cu miresme, și cu cununi ți s-a încredințat împărăția cea luminoasă.

Mintea nu este îndestulată, și cuvântul omenesc nu poate spune cinstirile cele mai presus de fire, și măririle cu care te-ai uns Mucenice; împărățind neîncetat cu Hristos, Fericite. Și mirul cel ce curge mai presus de fire din moaștele tale, este semn prealuminat.

Slavă...,

Turma care Hristos a răscumpărat-o cu sângele său, pătimitorule, și tu cu cuvinte sfințite și cu legi, și cu sângiuri ai așezat-o. Încă și acum cu mirurile tale, și cu minunile hrănindu-o, în veci nevătămată păzește-o de eresurile cele cumplite, prealăudate.

Și acum..., a Născătoarei:

Cântările cele slabe, și rugăciunile noastre primindu-le Stăpână, împrăștie norul primejdiilor celor amare, celor împreună și osebite ale noastre. Potolește viforul Bisericii, Preacurată, risipește oștile barbarilor; și ne mântuiește de munca ce va să fie.

LUMINÂNDA

Podobie: Cu ucenicii să ne suim...

Mucenice al lui Hristos Dimitrie, precum oarecând mândria lui Lie și înălțarea și îndrăzneala cea dobitocească ai surpat-o cu Harul lui Dumnezeu, și pe viteazul Nestor în locul cel de luptă l-ai întărit cu puterea Crucii; așa și pe mine mă întărește totdeauna cu rugăciunile tale, purtătorule de chinuri, împotriva dracilor, și a patimilor celor de suflet pierzătoare. (De două ori)

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Pe Domnul, care S-a întrupat din curat sângele tău, Fecioară Maică preacurată, roagă-L neîncetat pentru noi robii tăi; ca să aflăm Har și ajutor în vreme cuvioasă, în ziua nevoii. Păzește neamul omenesc de groaza înfricoșătorului cutremur, și de primejdii ferindu-l, cu rugăciunile tale cele de Maică.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glasul al 5-lea.

Podobie: Bucură-te cămara cea cu bun miros...

Vino Mucenice al lui Hristos la noi, celor ce ne trebuiește a ta milostivă cercetare și ne apără pe noi cei dosădiți cu îngrozirile cele tirănești și cu nebunia cea cumplită a eresurilor! De care ca niște robiți și goi suntem goniți, din loc în loc adesea trecând, și rătăcind prin peșteri și prin munți. Deci milostivește-te prealăudate, și ne dă nouă iertare; alină viforul, și potolește mânia cea asupra noastră; rugând pe Dumnezeu, cel ce dă lumii mare milă. (De două ori)

Zid tare care nu te temi de robiile vrăjmașului, te-ai dat nouă, năvălirile barbarilor surpând, și asuprelile bolilor potolind. Așezământ nestricat, și temelie nemișcată. Păzitor și folositor, și apărător ai fost cetății tale Dimitrie, pe care și acum, Fericite, fiind în cumplite primejdii și împresurată cu nemernicie, cu rugăciunile tale o mântuiește; rugând pe Hristos, Cel ce dă lumii mare milă.

Toată fapta bună luând împreună, ceata purtătorilor de chinuri s-a arătat; de unde desfătarea vieții celei nestricate și fericite, după vrednicie au moștenit. Între care împodobit fiind după vrednicie, minunate Dimitrie, și cu urmarea lui Hristos cinstit fiind, și lăudându-te cu asemănarea suliței, roagă-te mai cu dinadinsul, să ne mântuiască pe noi cei ce te cinstim pe tine, de patimi și de cumplite primejdii, cu căldură rugând, pe Cel ce dă lumii mare milă.

Slavă..., glasul al 4-lea.

Facere a lui Andrei Ierusalimneanul.

Pe cel ce și-a câștigat cu sulițele, Darul coastei Mântuitorului cea împunsă cu sulița; din care ne izvorăște Stăpânul apele vieții, și ale nestricăciunii; pe Dimitrie să-l cinstim, cel înțelept întru învățături și purtător de cunună între Mucenici; cel ce prin sânge a plinit călătoria pătimirii, și prin minuni a strălucit la toată lumea. Prea-râvnitorul Stăpânului, și milostivul iubitor de săraci. Pe folositorul Tesalonicenilor, întru multe și adese cumplite primejdii. A căruia și pomenirea cea de peste an cinstind, slăvim pe Hristos Dumnezeu, Cel ce lucrează printr-însul tuturor tămăduiri.

Și acum..., a Născătoarei:

Mântuiește-ne din toate nevoile noastre, Maica lui Hristos Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Făcătorul tuturor; ca toți să strigăm către tine: Bucură-te una folositoarea sufletelor noastre.

SLAVOSLOVIA cea mare.

Și se face fraților prin Preot ungere din candela Sfântului.

Ecteniile și Otpustul.

Ceas 1, și cel desăvârșit otpust.

CADE-SE A ȘTI:

De se va întâmpla pomenirea Sfântului marelui Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir și a cutremurului, Duminică: Sâmbătă la Vecernia cea mică, Stihirile Învierii, și ale Născătoarei de Dumnezeu, după obicei.

La Vecernia cea mare, după obișnuita Catismă, la Doamne strigat-am...: Stihirile Învierii 3, ale cutremurului 3, care sunt la Stihoavna Vecerniei celei mari, și ale Sfântului Dimitrie 4. Slavă..., a Sfântului Dimitrie, Și acum..., Dogmatica glasului Prochimenul zilei, și citirile.

La Litie. Stihira hramului, și Stihirile Sfântului; Slavă..., a Sfântului, Și acum... a Născătoarei.

La Stihoavnă, Stihirile Învierii, Slavă..., a Sfântului, Și acum..., a Născătoarei Învierii, după glasul slavei Sfântului.

La binecuvântarea pâinilor, Troparul: Născătoare de Dumnezeu Fecioară... de două ori, și al Sfântului odată. Iar de nu este priveghere, după Tatăl nostru.. Troparul Învierii, Slavă..., al Sfântului, Și acum..., al cutremurului; Ectenia, și Otpustul.

La Pavecerniță, după Cade-se să te fericim..., și după Sfinte Dumnezeule..., Condacul Sfântului; Slavă..., Și acum..., al cutremurului,

La Utrenie, La Dumnezeu este Domnul... Troparul Învierii, de două ori; Slavă..., al Sfântului, Și acum..., al cutremurului. După obișnuitele Catisme, Sedelnele Învierii; apoi Polieleul, cu Mărimurile lui. Soborul îngeresc...; Ipacoi al glasului, și Sedelnele Sfântului, amândouă câte odată, Slavă..., Sedealna cea de după Polieleu. Și acum..., a Născătoarei. Antifoanele, și prochimenul glasului; Evanghelia Învierii, Învierea lui Hristos... Psalmul 50, și Stihira Învierii.

Canoanele: Al Învierii cu Irmosul pe 4, al cutremurului pe 4, și al Sfântului, amândouă pe 6. Catavasia, Deschide-voi gura mea... După a 3-a Cântare, Condacul și Icosul Sfântului, și SEDEALNA, de două ori. Slavă..., Și acum..., a cutremurului. După a 6-a Cântare, Condacul și Icosul Învierii. După a 9-a Cântare, LUMINÂNDA Învierii. Slavă..., a Sfântului, Și acum... a cutremurului.

La Laude, Stihirile Învierii 4, și ale Sfântului cu Slava 4, cu Stihirile lui. Slavă..., Stihira Evangheliei; Și acum: Prea binecuvântată ești..., și Slavoslovia cea mare. După Sfinte Dumnezeule..., Troparul Învierii numai. Ecteniile, și Otpustul. Apoi Ceas 1, la care zicem Troparul Învierii, Slavă..., al Cutremurului, Și acum..., a Născătoarei, ceasului 1 și la celelalte Ceasuri, Troparele și Condacele, le zicem schimbându-le; numai Troparul Învierii nu se schimbă.

La Liturghie Fericirile glasului pe 4, din Canonul cutremurului, Cântarea a 3-a, pe 4. Și din ale Sfântului, Cântarea a 6-a, pe 4. După Ieșire, Troparul Învierii, al cutremurului, al hramului Dacă este al Născătoarei de Dumnezeu, și al Sfântului. Condacele: al Învierii și, al cutremurului, Slavă..., al Sfântului, Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu. Iar de nu este hramul Născătoarei de Dumnezeu, zicem Și acum..., al cutremurului. Prochimenul cutremurului, și al Sfântului; Apostolul întâi al cutremurului, al Duminicii rândului în mijloc, apoi al Sfântului. Asemenea și Evangheliile. Chinonicul Duminicii și al Sfântului.