SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am... Stihirile pe 6; trei ale Apostolului, și trei ale Cuviosului.

Stihirile Apostolului glasul al 4-lea.

Podobie: Cel ce de sus ești...

Cel ales cu cei șapte Diaconi, ca unul ce erai plin de înțelepciune, și de Dumnezeiescul Dar, ai fost pus fericite Filipe, a sluji la treburile sfinților, dimpreună cu Ștefan; și văzând, că-l omoară pe acesta, ai alergat, Fericite, din dumnezeiască poruncă, să propovăduiești la Samaria cuvântul lui Dumnezeu, și să luminezi pe cei ce erau mai înainte în întuneric, pe care i-ai săvârșit fii zilei, prin Dumnezeiescul Duh, preaînțelepte.

Popoarele văzând dumnezeieștile minuni, care se săvârșeau prin mâna ta, vederea orbilor, îndreptarea slăbănogilor, gonirea duhurilor celor necurate, din aceia în care locuiau; se spăimântau Filipe, și se grăbeau a veni către curăția cea mântuitoare, arătându-se fără de veste din necredincioși, credincioși. Acestea auzindu-le dumnezeiasca ceată a Apostolilor, se veselea, că și mulțimea Samariei s-a adus către Domnul.

Căruță Cuvântului fiind tu grăitorule de Dumnezeu, și văzând pe vrednicul de minune Condachie, puternicul Etiopiei șezând în căruță, făcându-și întrebările și nedumirindu-se, l-ai ajuns; și arătându-i lui descoperirea celor ce dorea, Fericite, l-ai plecat să ceară dumnezeiasca curățire; care luându-o, te-a făcut pe tine, Dumnezeu, lucrătorul tuturor, propovăduitor dumnezeiesc a toată Etiopia, și pârgă mucenicilor.

Alte Stihiri ale prea Cuviosului, glasul același.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Organ de sineși mișcat, prin suflările Sfântului Duh te-ai arătat; căci cu limba ta cea cu graiul de foc, ai tunat cele dumnezeiești, și ai ars neghina vrăjmașilor, celor cu rea-credință, care nu se închinau chipului Domnului și Dumnezeului nostru, și celui a Preacuratei Maicii sale, închipuite cu vopsele materiale.

Ca un luminător preavederos luminezi toată lumea cea de sub soare, cu luminarea dogmelor tale; și ca David mișcându-ți vioara, ai cântat cântări vrednice de laudă sfinților lui Hristos, și le-ai trimis în tot pământul. Pentru aceea te-ai preamărit ca un vrednic sfințite tăinuitorule Teofane.

Între tagmele preoților, între adunările sihaștrilor, în danțurile mucenicilor, tu te-ai ales a sta tare pentru Hristos până la sânge, împotriva judecătorului celui fărădelege, înfruntându-i nebunia; și din porunca împăratului celui rău-credincios, te-a scris în frunte, ca într-un titlu însemnându-te, cu Darul lui Dumnezeu.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Mă spăimântez și nu mă pricep ce voi face eu ticălosul, când mă va ajunge sfârșitul vieții? Atunci unde este alergarea cea fără de vreme? Unde sunt vredniciile? Unde este averea? Unde este dezmierdarea? Unde este mărirea lumească? Unde este floarea tinerețelor firii? Ci vino o suflete mai înainte de sfârșit, să cădem înaintea Născătoarei de Dumnezeu.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea.

Mielușeaua ceea ce Te-a născut pe Tine Mielule și Păstorule, Dacă te-a văzut pe lemn se tânguia, și ca o Maică zicea către Tine: Fiule preaiubite, cum Te-ai spânzurat pe lemnul Crucii, îndelung-răbdătorule? Cum Ți s-au pironit mâinile și picioarele, Cuvinte de cei fără-de-lege? Și cum Ți-ai vărsat sângele Tău Stăpâne.

Troparul Apostolului, glasul al 3-lea,

Apostole sfinte Filipe roagă pe milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greșale sufletelor noastre.

Slavă..., al Cuviosului, glasul al 8-lea.

Îndreptătorule al Ortodoxiei, învățătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu și al curăției și luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Teofane, înțelepte, cu învățăturile tale pe toți i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Unul din Octoih cu Irmosul pe 6; al Apostolului, pe 4, și al Cuviosului pe 4.

CANONUL Apostolului

Facerea lui Iosif.

Cântarea a l-a, Irmos:

Ca pe uscat umblând Israil, cu urmele prin adânc, pe gonaciul Faraon văzându-l înecat, a strigat: Să cântăm lui Dumnezeu cântare de biruință.

Luminându-te cu strălucirile cele prealuminate ale lui Hristos, după împărtășirea dumnezeieștii înțelepciuni, lumină a doua te-ai arătat, mărite Filipe, luminând sfințite pe credincioși.

Înființându-se cu toată ființa noastră Cuvântul, Cel mai presus de ființă, te pune pe tine înainte sfințit ucenic, să scoți înțelepte limbile de la întunericul cel fără sfințenie.

Prin punerea mâinilor sfinților ucenici, te-ai ales împreună cu Ștefan și cu ceilalți sfinți diaconi; ca unul ce erai plin de Duhul lui Dumnezeu, preaînțelepte Filipe.

A Născătoarei:

Cel ce ai zidit toate din ce n-au fost, ca o pricină te-a avut pe tine întrupării Sale, Maica lui Dumnezeu Preacurată. Pentru aceasta după datorie credincioșii pe tine te fericim.

Alt CANON al Cuviosului.

Cântarea 1-a:

Glas și Irmos, același:

Pierde cu rugăciunile tale întunericul cugetului meu, Ierarhe al lui Hristos, Mărite, ca să laud cu cântări pomenirea ta cea sfântă și luminată, Părinte Teofane.

Luminându-ți-se sufletul cu luminări dumnezeiești Teofane, cu focul înfrânării ai ars dulcețile patimilor, cântând adevărat: Să cântăm cântarea lui Hristos.

Slavă...,

Ca un cărbune răsărind din Sion, te-ai arătat în lume, și aprinzându-te cu focul Duhului lui Dumnezeu, ai ars toată materia eresurilor, înțelepte.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu razele cele prealuminate ale Fiului tău, Născătoare de Dumnezeu, luminează sufletul meu cel întunecat, și încetează tulburarea patimilor, cu mijlocirea ta cea către Dumnezeu, Stăpână.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Nu este sfânt precum tu...

Fii luminii ai făcut pe cei ce erau întru întunericul necunoștinței, Fericite, ca un Cer înalt povestind mărirea Cuvântului.

Vestind sfințite pe Hristos, care a răsărit din neamul Iudei, ai arătat, Fericite, prin lumina Darului, pe Cel ce mai înainte dedemult l-au vestit Moise și Proorocii.

Cu graiurile cele curgătoare de miere, pleci pe cei lepădați departe prin necunoștință, să fugă de otrava cea pierzătoare de suflet, și să primească Darul cel de mântuire, Filipe de Dumnezeu insuflate.

A Născătoarei:

Sfeșnic de taină te-ai arătat Fecioară, purtând făclia, care cu bunătatea Sa cea nemărginită, luminează cu adevărat pe cei cuprinși mai înainte de noaptea necunoștinței.

Alt Canon,

Irmos același:

Revărsând preafericite, dumnezeieștile raze ale dogmelor, ai gonit toată negura eresului, cântând lui Hristos Dătătorului de viață: Sfânt ești Doamne.

Arătatu-te-ai plin de Dumnezeiescul Duh înțelepte, hrănind din-destul inimile celor ce vin către tine, cu dulceața bunei-credințe, prin cuvântul cel dătător de viață.

Slavă...,

În muntele dumnezeieștilor bunătăți, suindu-te Ierarhe, și intrând în nor, te-ai unit cu Dumnezeu, și ai luat în lespezile cugetului legea Darului.

Și acum..., a Născătoarei:

Iată acea scară care o a văzut odinioară Iacov întărită, pe care era întărit Dumnezeu, s-a arătat Născătoarea de Dumnezeu cea curată, purtătoare de lumină feciorind.

Irmosul:

Nu este sfânt precum Tu Doamne Dumnezeul meu, carele ai înălțat cornul credincioșilor Tăi Bunule și ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

CONDACUL Cuviosului, glasul l.

Podobie: Ceata dumnezeiască...

Frumos este rodul buzelor tale Părinte, iar viața dulce ca fagurul de miere, s-a arătat acum, Fericite, Bisericii lui Hristos; că de tine s-au temut și mulțimile dracilor, și s-au rușinat bârfitoarele limbi ale ereticilor, de tine cel ce credința ai păzit.

ICOS.

Izbăvește-mă de patimi pământești și de toată robia vrăjmașului celui cumplit, cu rugăciunile tale Teofane, ca să laud viața ta, cea întocmai cu îngerii, care pe pământ ai săvârșit, cu postul, cu curăția, cu sihăstria, cu rugăciunea, cu privegherile, și cu necazurile; că până la sfârșit n-ai încetat, Fericite, mustrând pe împăratul cel fărădelege. Pentru aceea ți-a trimis Stăpânul din Cer cunună îndoită și Dar necontenit a vindeca boli; căci credința ai păzit.

SEDEALNA, glasul al 8-lea,

Podobie: Pe înțelepciunea și Cuvântul...

Arătându-te înfricoșat dracilor, ca un luminător luminezi pe cei din întuneric; tu care ai arătat pe Soarele Cel ce a răsărit din Fecioară, sfărâmând capiștile idolilor, ai ridicat Biserici întru mărirea Dumnezeului nostru, Fericite. Pentru aceea te cinstim și cu credință prăznuim dumnezeiască pomenirea ta, și cu un glas strigăm ție: Apostole Filipe, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșale să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Slavă..., a Cuviosului, asemenea.

Cu Darul Cuvântului îndulcești auzurile credincioșilor; cu învățăturile tale, pururea pomenite, ai biruit pe tiranul, și bine ai săvârșit călătoria credinței, și la sfârșitul tău te-ai învrednicit măririi mucenicilor. Pentru aceea după datorie cinstim sfântă pomenirea ta, mărind pe Mântuitorul, de Dumnezeu purtătorule Teofane. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșale să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe înțelepciunea și Cuvântul, zămislind în pântecele tău, fără ardere Maică a lui Dumnezeu, ai născut lumii pe Cel ce ține lumea, și ai purtat în brațe, pe Cel ce cuprinde toate, pe Dătătorul de hrană al tuturor și Făcătorul făpturii. Pentru aceea te rog preasfântă Fecioară, și cu credință te slăvesc să mă izbăvești de greșelile mele; și când voi sta înaintea feței Ziditorului meu, Stăpână Fecioară curată, dă-mi atunci ajutorul tău, prealăudată; că poți câte voiești.

A Crucii, a Născătoarei:

Fecioara și Maica lui Iisus, văzând pe Făcătorul pe lemn, suspina lăcrimând, și cu amar se tânguia bătându-și pieptul, și cu durere de suflet strigând, grăia: Vai mie o Fiul meu! Cum voi suferi pătimirea Ta, piroanele, sulița și moartea cea nedreaptă, eu care fără de sămânță Te-am născut? Ci grăbește de Te scoală, ca să Te văd Fiule și Dumnezeule, și să încetez de plâns și de durere, și să ia dezlegare de greșeli, cei ce laudă patimile Tale.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Hristos este puterea mea, Dumnezeu și Domnul, cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviință cântă, strigând: Din cuget curat întru Domnul prăznuind.

Văzându-te Simon, că faci minuni și semne mari, cu fățărie s-a botezat Filipe, și nefugind de răutate, s-a dat pierzării.

Văzându-te cei ce locuiau în cetatea Samaria, Filipe, propovăduitorul lui Hristos, că faci multe puteri, cu veselie primeau lumina cunoștinței.

Îngerul Domnului a zis către tine: Mergi Filipe să îndreptezi cărările cinstitului famen etiop; ca să cunoască calea întrupării Cuvântului.

Sfințitul famen văzându-te că-i îndreptezi mintea, s-a botezat de mâna ta Filipe, și arătându-se plin de Duhul Sfânt, s-a făcut propovăduitor dumnezeiesc.

A Născătoarei:

Fii lui Dumnezeu a făcut pe fiii oamenilor, Fiul tău întrupându-Se și născându-Se din curate sângiurile tale, ceea ce ești fără prihană; pentru aceea te mărim.

Alt Canon,

Irmos același:

Curățindu-te pe sine-ți cu sihăstria preaînțelepte Părinte Teofane, cu totul te-ai făcut plin de lumină, cu totul încăpător de Dumnezeu, cu totul părtaș Duhului.

Topindu-te de foame, fiind dus în izgoniri cumplite, preafericite, mucenicește răbdând ai pătimit, veselindu-te în Domnul cu cuget curat.

Slavă...,

Strălucind cu faptele, Mărite, te-ai arătat ca o sabie ascuțită lui Dumnezeu tăind măiestriile ereticilor, fiind întărit cu Dumnezeiescul Duh.

Și acum..., a Născătoarei:

Sfeșnicul cel prealuminat, masa cea dumnezeiască, locul Iui Dumnezeu, sicriul, toiagul cel ce a odrăslit în lume pe Hristos floarea, tu te-ai arătat Maică Fecioară.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Cu dumnezeiască strălucirea Ta Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, mă rog luminează-le, ca să te vadă Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu, Cel ce chemi din negura greșalelor.

Spăimântându-te de mânia celor fărădelege ai umblat prin mijlocul lupilor Filipe, ca un miel cu adevărat, prefăcându-i pe ei către buna-credință, cu Darul cuvântului, preafericite.

Spre junghiere S-a adus Emmanuil, ca un Miel, precum zice dumnezeiescul Isaia: Care neputând pricepe sfințitul famen, se învăța de la tine, Filipe.

Ucenic grăitor de cele sfinte, ales unul din cei șapte diaconi, te cunoaștem, pe tine dumnezeiască temelie a Bisericii, și tuturor celor dintru întuneric, luminător Filipe.

A Născătoarei:

Cei ce te mărturisim pe tine cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, ne izbăvim de supărări și de nevoi, cu mijlocirile tale cele către Dumnezeu și Domnul tuturor, Fecioară de Dumnezeu dăruită.

Alt Canon,

Irmos același:

Cu strălucirile tale cele dătătoare de lumină, ai pierdut negura cea întunecată a ereticilor, Părinte preasfințite, luminând prin învățăturile tale marginile lumii, cu lumina cunoștinței de Dumnezeu.

Ajutătorii celor cu rea-credință te răneau cu chinuri cumplite; și ca cel ce ai fost vrednic de minune, cetele îngerești te îmbrățișau, ca pe un ierarh al lui Hristos și dumnezeiesc Mucenic.

Slavă...,

Fost-ai Părinte povățuitor luminat, celor rătăciți, celor ce înoată, cârmuitor, întărire și zid nebiruit, celor ce se clătinau, Părinte Teofane.

Și acum..., a Născătoarei:

Frumusețea lui Iacov, care cu adevărat te-a iubit Dumnezeu, pe care te-a și ales a Se sălășlui întru tine, credincioșilor te-ai arătat laudă și scăpare, Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Marea vieții văzându-o...

Umplându-te de apele Duhului, ai ieșit ca un râu din dumnezeiescul Eden, pornind cu valuri line peste plinirile pământului, și udând inimile, cel ce ești vrednic de laudă.

Deschizându-ți gura, te-ai umplut ucenice de pricepere duhovnicească, și deschizând gâtlejul vicleanului, ai scos mulțime nenumărată de cei înghițiți, și i-ai mântuit.

Puterea vrăjmașului celui nevăzut s-a surpat și de tot s-a prăpădit cu puterea Duhului, propovăduind tu Filipe pe Hristos, Cel ce S-a răstignit și a chemat limbile.

A Născătoarei:

Afară de legile firii, a născut pe Hristos Ziditorul firii, și mai presus de fire a rămas cu adevărat Fecioară nespurcată, preasfântă Maica Ta, Preabunule.

Alt Canon,

Irmos același:

Fiind ca un soare, preafericite, ai revărsat raze de Dumnezeu strălucitoare, lăudând patimile mucenicilor, chinurile, bătăile și luptele cele minunate, Ierarhe al lui Hristos.

Lăudând curat pe Preacurata Stăpână, Teofane, cu limba ta ai cântat cuvinte luminate, care îndulcesc adunările credincioșilor, și inimile înțelepților.

Slavă...,

Scriindu-ți-se înțelepte, fața cea cinstită și cucernică, cu slovele tiranilor, ai șters dogmele lor cele urâte de Dumnezeu și fără de Dumnezeu, propovăduind să se cinstească icoana lui Hristos.

Și acum..., a Născătoarei:

Dumnezeu, Cel ce a întărit toate cu voia, și le cuprinde Preacurată, se poartă în brațele tale prin cuprinderea trupului; care după Dumnezeiasca Ființă este necuprins.

Irmosul:

Marea vieții văzându-o înălțându-se de viforul ispitelor, Ia limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: Scoate din stricăciune viața mea, Multmilostive.

CONDACUL Apostolului, glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi...

Următor făcându-te Învățătorului tău Apostole, pentru Dânsul cu credință ai slujit la trebile sfinților săi. Pentru aceea toți credincioșii te fericim.

ICOS.

Auzind cuvintele lui Hristos, cele de mântuire și făcătoare de viață, și văzând lucrurile Lui cele minunate, printr-însele te-ai luminat cu lumina adevărului, și cu bucurie crezând întru Dânsul, Fericite, cu osârdie ai propovăduit și celorlalți, strigând: Mântuirea oamenilor S-a arătat; Soarele dreptății a răsărit. Drept aceea la mulți te-ai făcut sfeșnic luminător și lumină celor dintru întuneric; spre cunoștință și spre dumnezeiască credința Lui, înțelepte. Pentru aceea toți credincioșii te fericim.

SINAXAR

Întru această lună în ziua a unsprezecea, pomenirea Sfântului Apostol Filip, unul din cei șapte diaconi.

Stih: A trebuințelor ce ai slujit pe pământ,

Plata Filipe în ceruri ai primit.

Filip slujitorul primi.

Plata în a unsprezecea zi.

Acesta era din Cezareea Palestinei, și luându-și femeie, a făcut patru fete Proorocițe. De acesta pomenește dumnezeiescul Luca evanghelistul la Faptele Apostolilor. Se făcu și diacon de către Apostoli la trebile sfinților, împreună cu Ștefan și cu ceilalți. Acesta a luminat Samaria, și a botezat pe Simon vrăjitorul, care se fățărnicea; și răpindu-se de înger, află pe Etiopul cel scopit, pe care învățându-l l-a botezat. După aceea aducându-se de înger, la cetatea Azot, o a luminat și pe aceasta cu cuvântul său. Apoi a mers la Tralia cea din Asia, în care făcând minuni și zidind biserică, s-a dus către Domnul.

Tot în această zi, Sfintele Mucenițe Zinaida și Filonila surorile.

Stih: În pace prietenele păcii au adormit,

Filonila și Zinaida, amândouă s-au odihnit

Zinaida cu Filonila cea cinstită,

În ziua a unsprezecea împreună s-au săvârșit

Acestea au fost de la Tarsul Ciliciei, rudenii lui Pavel Apostolul, și părăsindu-și patria și lepădându-se de averea lor, și prefăcându-se că umblă cu meșteșugul doctoricesc, iar după adevăr plineau lucrul Apostolesc, au venit și în cetatea Dimitriadei, și intrând într-o peșteră, petreceau acolo viața lor; în care loc Zinaida tămăduind toate bolile, și toate slăbiciunile, s-a dus către Domnul, iar Filonila dându-se pe sine la îndelungate postiri și privegheri, cu rugăciunea făcea multe minuni. Și cu slujba slujind firii, se duse din viața aceasta vremelnică.

Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru și mărturisitorul Teofan, fratele Sfântului Teodor scrisul.

Stih: Teofan scrisul cu fața pe pământ.

Cu numirea în Cer este scris murind.

Aceștia fiind din părinți cucernici, care locuiau la Palestina, și aveau grija iubirii de oaspeți, prin sârguința părinților lor au învățat toată filosofia cea sfântă, și cea elinească, și s-au călugărit; apoi s-au hirotonit preoți. Pe atunci tulburându-se păgânul Teofil asupra icoanelor, și oprindu-le de la închinăciune, s-au trimis acești preaînțelepți de către cel ce era atunci patriarh Ierusalimului, către acel hulitor de Hristos împărat pentru pricina aceasta; înaintea căruia stând de față, și mustrându-l ca pe un luptător împotriva lui Dumnezeu, se închiseră în temniță amândoi multă vreme. După aceea spurcatul chemând pe fericitul Teodor către dânsul din temniță, și bătându-l rău și înfierându-i obrazul cu stihuri iambicești, îl trimise iarăși la temniță. Iar pe Sfântul Teofan, pătimind și el asemenea, l-a trimis în Tesalonic la închisoare. După moartea păgânului Teofil, chemându-se de la închisoare de Mihail și Teodora, binecredincioșii împărați, se făcu Mitropolit Bisericii din Niceea de Patriarhul Metodie, care a risipit eresul luptării icoanelor; și ocârmuind biserica și turma sa precum iubește Dumnezeu, trecu din viața aceasta.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților patriarhi ai Constantinopolului: Nectarie, Arsachie, și Sisinie.

Stih: Nectarie, cuvinte acum nu după băsmuire,

Ci bea adevărată băutură din a ta desfătare.

Pe Hristos slăvindu-l Arsachie pe pământ,

Ducându-se la el cu mai multă slavă i s-a răsplătit.

A ridicat Duhul lui Sisinie nevătămat,

Căci la drăceștile meșteșugiți nu s-a înduplecat.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmo:

Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul cuvioșilor tineri; iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe muncitorul l-a plecat a striga: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Pusu-te-a pe tine Filipe, Cel mai presus decât toți dumnezeii, ca pe un cal, să tulburi mările păgânilor, și să zdrobești capetele vrăjmașilor; și să-i cânți cu bună întocmire: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Făcându-te grăitor de cele de taină, și descoperitor tainei celei ascunse mai înainte de toți vecii, Filipe înțelepte, ai învățat limbi și popoare, și le-ai curățit de tainele cele spurcate.

Arătatu-te-ai mare Filipe, stea mărită și podoabă Traliei, în care zace cinstitul tău trup; săvârșind semne minunate înțelepte, spre luminarea celor ce te fericesc cu bunăcredință.

A Născătoarei:

De Dumnezeu Născătoare te numim Fecioară Marie, Preacurată mireasă a lui Dumnezeu, noi cei ce ne mântuim prin tine ziua și noaptea, de supărările vrăjmașilor cele vătămătoare, de tot felul de nevoi și întinăciuni sufletești.

Alt Canon,

Irmos: Tinerii în Babilon oarecând...

Îndreptând bine cuvântul, ai răbdat ispita de bătăi, izgoniri amare, și răutăți Ierarhe Teofane, cântând: Bine cuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Râurile cuvintelor tale celor de miere curgătoare Teofane, au umplut sufletele oamenilor de veselie dumnezeiască; ale celor ce slavoslovesc cu cântări, pe Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...,

Săvârșindu-ți călătoria ta Ierarhe, te-ai mutat către Hristos, la cele dintru înălțime, strigând împreună cu îngerii Teofane: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Și acum..., a Născătoarei:

Întru tine s-a săvârșit taina cea mare Maică Fecioară; că sălășluindu-Se în pântecele tău Fiul lui Dumnezeu, ni S-a arătat nouă; Căruia veselindu-ne cântăm: Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat.

Cântarea a 8-a:

Irmos:

În văpaie cuvioșilor rouă ai izvorât, și jertfa dreptului cu apă o ai ars; că toate le faci Hristoase cu singură voirea, pe Tine Te preaînălțăm întru toți vecii.

Cu cuvântul cel dumnezeiesc, ca și cu niște sare slujindu-te, Fericite, ai curățit putrejunea cea rea a rătăcirii, și ai întărit inimile a cinsti și a slăvi pe Hristos în veci.

Se întăreau picioarele celor ologi numai cu cuvântul tău, și duhurile cele necurate, cu glas mare strigând, ieșeau din cei ce le aveau, neputând suferi Darul care era dat ție, înțelepte.

Cei ce locuiau dedemult în Samaria, de la tine au primit lumina Darului, Filipe; văzându-te că săvârșești multe minuni cu puterea Duhului, Celui ce izvorăște daruri.

A Născătoarei:

Sufletul meu cel clătit de răutatea vrăjmașului, întărește-l Fecioară curată, ceea ce ai primit neclătindu-te, pe Cel ce toate le clătește cu Dumnezeiasca Lui vedere.

Alt Canon,

Irmos: Pentru legile pământești...

Purtând în adevăr legea părintească preafericite, ai scuipat porunca cea fără de minte a împăratului celui fărădelege; că poruncea să piardă pe cei ce sărutau cu credință chipul Domnului, Care luând trup S-a născut în lume din Fecioară; pe Care Îl preaînălțăm întru toți vecii.

Mintea cea dumnezeiască, alăuta cea bine-întocmită a Preasfântului Duh, privighetoarea cu glas bun, vârful credincioșilor, stâlpul și întărirea ortodoxiei, întărirea Bisericii, lauda călugărilor, mărirea părinților, te-ai arătat înțelepte Teofane, lăudând pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Vas de mir al Preasfântului Duh te-ai arătat tu Părinte cu vărsarea învățăturilor tale, și cu bun miros pierzi toată stricăciunea înșelăciunii; și cu cuvintele tale umpli de miros cinstita Biserică, strigând neîncetat cu cântări: Pe Tine Te preaînălțăm Hristoase în veci.

Și acum..., a Născătoarei:

Arătatute-ai Fecioară muntele lui Dumnezeu cel gras, pentru care cântând ca un Prooroc odinioară strămoșul David, a scris mai înainte din care S-a tăiat Piatra cea din marginea unghiului Hristos, și a sfărâmat toată puterea idolilor. Pe Acesta neîncetat Îl lăudăm, și-L preaînălțăm întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Pentru legile părintești, fericiții tineri în Babilon mai înainte nevoie pătimind, au scuipat porunca cea nebună, a celui ce împărățea; și împreunându-se cu focul, de care nu s-au ars, Celui ce stăpânește, vrednică cântare i-au cântat: Pe Domnul lăudați-L lucrurile, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmos:

Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putința oamenilor, spre care nu cutează a căuta cetele îngerești; iar prin tine Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat, pe care mărindu-L cu oștile cerești, pe tine te fericim.

Văzând cele ce nădăjduiai mai înainte, și luând împărăția lui Dumnezeu cea neclintită, pentru care ai învățat pe oameni Filipe grăitorule de Dumnezeu, veselește-te și dănțuiește îndulcindu-te de dumnezeiasca luminare și mângâiere.

Ca o lumină, ca o stea, ca un soare mare, ai alergat prin lume cu razele cele luminătoare, și vestind învățătura cea dumnezeiască, ai ajuns în cetatea Traliei cea din Asia; căreia fiind povățuitor, într-însa, ai răposat, Fericite.

Crucea și moartea, și învierea Mântuitorului ai vestit celor de aproape și celor dedeparte, și ca un cer cu stele strălucești cu lumini dumnezeiești, Filipe Apostole al lui Hristos, vrednicule de minune.

Pământul a acoperit trupul tău cel mult-chinuit, care varsă raze de tămăduiri; iar cerul a primit Sfântul tău Duh bucurându-se dimpreună cu Apostolii, cu care adu-ți aminte înțelepte, de cei ce te laudă pe tine.

A Născătoarei:

Glas de mulțumire aduce ție toată suflarea, strigând cu bucurie și zicând: Bucură-te scaunul Celui Preaînalt, în chipul focului! Bucură-te cetatea lui Dumnezeu cea preadesfătată! Bucură-te Curată, cununa Apostolilor cea foarte împodobită.

Alt Canon,

Irmos: Nașterea zămislirii...

Neputându-te vedea ucigașul de oameni, nevoindu-te pentru Biserica lui Hristos, ți-a înmulțit supărările; dar ai rămas neplecat, stând împotrivă către împărați cumpliți, cu gând bărbătesc, și plecându-i pe ei să se închine icoanei lui Hristos, Teofane.

După dreptate ai luat răsplătirile nevoințelor tale, și acum purtând cunună, te veselești în ceruri dimpreună cu îngerii; acolo unde este adunarea Proorocilor și a Apostolilor, tabăra cea dumnezeiască a mucenicilor, și unde este ceata patriarhilor; adu-ți aminte și de noi Părinte Teofane.

Slavă...,

Nu uita în rugăciunile tale către Dumnezeu, pe cei ce săvârșesc preacinstită ziua ta Ierarhe, izbăvindu-i de toată îngrozirea, de cumplita robie a potrivnicilor, și de nevoile cele multe; păzindu-i și ferindu-i de toată vătămarea, Părinte Teofane.

Și acum..., a Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ceea ce ești ajutătoare credincioșilor noștri conducători, dă-le biruință la războaie asupra potrivnicilor, acoperindu-i, binecuvântată și preamărită, neispitită de bărbat Maică Fecioară, de toată vătămarea vrăjmașului; ca mărind pe Fiul tău, pe tine să te cântăm.

Irmosul:

Nașterea zămislirii celei fără de sămânță este netâlcuită, Rodul Maicii celei fără de bărbat este nestricat; că nașterea lui Dumnezeu înnoiește firile. Pentru aceasta pe tine toate neamurile, ca pe o Maică mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă-credință te mărim.

LUMINÂNDA

Podobie: Cu ucenicii să ne suim...

Făcându-și călătoriile drepte și întins, etiopul Candachiei în căruță, și citind cartea Isaiei nu se pricepea; pe acesta ajungându-l Filip, l-a învățat prin Dumnezeiescul Duh descoperirea celor nepricepute, și botezându-l, l-a trimis binevestitor Dumnezeirii lui Iisus în toată Etiopia.

Slavă..., a Preacuviosului:

Stând acum înaintea Scaunului lui Hristos Ierarhe, împreună cu Născătoarea de Dumnezeu și preacurata Fecioară, nu lipsi a te ruga, să dăruiască biruință asupra vrăjmașilor purtătorilor de Cruce conducători, lumii pace, și sufletească mântuire celor ce săvârșesc pomenirea ta, preaînțelepte Teofane, podoaba sihaștrilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Haina cea dintâi căpătată prin afundarea botezului, o am spurcat cu patimile, și mă tem ticălosul când îmi aduc aminte de ceasul cel înfricoșat al judecății. Atunci Fecioară, care ești cu totul fără prihană, stând înaintea Lui, izbăvește-mă de înfricoșata certare.

Și cealaltă slujbă a Utreniei și Otpustul.

VEZI: După 11 zile, ale acestei luni, în Duminica cea viitoare, săvârșim pomenirea sfinților Părinți, celor ce s-au adunat în Niceea, a două oară, la al șaptelea a toată lumea Sinod; trei sute șaizeci și cinci de sfinți Părinți; spre lepădarea, și răsturnarea dogmelor celor fără de Dumnezeu, ale urătorilor de icoane, ale lui Copronim și ale Episcopilor celor de o cugetare împreună cu dânsul, și asupra nelegiuitului lor soboraș. Se cântă acest praznic în 11 zile, Dacă se va întâmpla Duminică. Iar slujba Sfântului de rând se lasă, și se cântă când va socoti cel mai mare.

VEZI: Pentru slujba sfinților Părinți, de se va întâmpla împreună cu a Preacuvioasei Maicii noastre Paraschevei, caută învățătură pe larg, în sfârșitul slujbei acesteia, după liturghie

SÂMBĂTĂ SEARA

La Vecernia mică, cântăm Stihirile Învierii și ale Născătoarei de Dumnezeu, după obicei.

LA VECERNIA CEA MARE

După obișnuitul Psalm, cetim: Fericit bărbatul... Catisma toată.

La Doamne strigat-am..., punem Stihirile din Octoih, 3 ale Învierii, una a lui Anatolie și 6 ale sfinților părinți, glasul al 6-lea.

Podobie: Toată nădejdea punându-și...

Cinstitele sinoade ale părinților, după osebite vremi așezându-le, întru una le-au adunat, cu una și aceeași îndreptare, foarte bine Patriarhul Ghermano cel nou, scriind însuși și întărind dogmele acestora. Pe care și rugători neadormiți de mântuire către Domnul i-a arătat, și turmei împreună păstori.

Scriptura legii a așezat cinstită săptămână fiilor evreiești, celor ce se întemeiau pe umbră și slujeau ei; aceeași au făcut părinții adunându-se la al șaptelea sinod, cu voința lui Dumnezeu, Celui ce în șase zile a făcut toate și a șaptea zi o a binecuvântat; ca să se facă mai cinstit hotarul credinței au pus.

Treimea care este pricina facerii lumii, puternic ați arătat-o tuturor din făpturi, de trei ori fericiților părinți; căci trei și patru sinoade, așezând prin cuvânt prea-tainic, și apărători arătându-vă cuvântului dreptcredincios, și patru fiind stihiile, și Treimea ați dovedit, Care a zidit acestea, și a făcut lumea.

Destul era Proorocului Elisei, ca și cu o plecare să insufle viață fiului celui ce zăcea, al celeia ce slujea; dar de șapte ori s-a întors și s-a plecat peste dânsul, ca un mai înainte-văzător, închipuind mai înainte ale voastre sinoade; prin care omorârea Dumnezeiescului Cuvânt o ați însuflețit, omorând pe Arie și pe cei împreună lucrători cu dânsul.

Haina lui Hristos cea ruptă și spartă de câinii cei lătrători, înțelepțește o ați cusut, cinstiți părinți; căci n-ați răbdat nicicum a vedea goliciunea Lui, ca și Sem și Iafet cea dedemult părintească; ci ați umplut de rușine pe ucigătorul de Părinte, pe Arie cel numit cu nume de nebunie, și pe cei de un gând cu dânsul.

Pe macedonieni, pe nestorieni, pe evtihieni și dioscorieni, pe apolinarieni, pe Sabelie Siberianul; pe lupii cei grei ce s-au arătat în piei de oi, i-ați gonit departe de turma Mântuitorului, ca niște adevărați păstori, lăsându-i preabine goi de piei, pe ei, de trei ori ticăloșii. Pentru aceasta pe voi vă fericim.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Pe trâmbițele Duhului cele de taină, purtătorii de Dumnezeu părinți, astăzi să-i lăudăm; pe cei ce au cântat în mijlocul Bisericii, cântare întocmită de teologie, mărind o Treime neschimbată, o Ființă și Dumnezeire; pe surpătorii lui Arie, și pe apărătorii dreptcredincioșilor; pe cei ce se roagă totdeauna Domnului, să miluiască sufletele noastre.

Și acum..., Dogmatica glasului.

IEȘIRE (vohod) Lumină lină...

Prochimenul zilei, și citirile.

De la Facere Citire:

Cap. 14, vers. 14.

Auzind Avraam cum că se luase în robie Lot feciorul fratelui său, numărat-a slugile sale cele de casă trei sute optsprezece, și au gonit în urma lor până la Dan. Și au căzut asupra lor noaptea el și slugile lui cu dânsul, și i-au lovit pe dânșii, și i-au gonit până la Hoval, care este dea-stânga Damascului. Și au întors toată călărimea Sodomului, și pe Lot feciorul fratelui său l-au întors, și toată averea lui, și femeile și poporul. Și a ieșit împăratul Sodomului întru întâmpinarea lui, după întoarcerea lui de la tăierea lui Hodologomor și a împăraților care erau cu dânsul în valea lui Savi, care era câmpul împăratului. Și Melchisedec împăratul Salemului i-a adus pâine și vin, și era preot lui Dumnezeu Celui Preaînalt. Și a binecuvântat pe Avraam, și a zis: Binecuvântat fie Avraam de Dumnezeu Cel Preaînalt, care a făcut Cerul și pământul. Și binecuvântat fie Dumnezeu Cel Preaînalt, care a dat pe vrăjmașii tăi sub mâna ta.

De la a doua Lege, citire:

Cap. 1, Versul al 8-lea.

Zis-a Moisi către feciorii lui Israil: Vedeți, am dat înaintea feței voastre pământul; intrați și moșteniți țara care s-a jurat Domnul părinților voștri, lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, să o dea lor, și seminției lor după dânșii. Și am zis vouă în vremea aceea zicând: Nu voi putea singur să vă port pe voi. Domnul Dumnezeul vostru v-a înmulțit, și iată sunteți astăzi ca stelele Cerului cu mulțimea. Domnul Dumnezeul părinților voștri să vă adauge pe voi, ca să fiți cu miile îndoiți, și să vă binecuvânteze după cum v-a făgăduit. Și am luat dintre voi oameni înțelepți, cunoscuți și pricepuți, și i-am pus să stăpânească peste voi, peste mii mai mari, și peste sute, și peste cincizeci, și peste zece, și logofeți judecătorilor voștri. Și am poruncit judecătorilor voștri în vremea aceea, zicând: Socotiți între frații voștri, și judecați cu dreptul între om, și între fratele lui, și între nemernicul lui. Să nu vă uitați în față la judecată: Precum pe cel mic așa și pe cel mare să judeci, și să nu te rușinezi de fața omului; că judecata a lui Dumnezeu este.

De la a doua Lege, citire:

Cap. 10, Versul al 14-lea.

Zis-a Moisi către feciorii lui Israil: Iată al Domnului Dumnezeului tău este Cerul, și Cerul cerului, pământul și toate câte sunt pe dânsul; însă pe părinții voștri mai mult a voit Domnul a-i iubi, și a ales seminția lor după dânșii, pe voi mai vârtos decât pe toate neamurile, precum se vede astăzi. Tăiați-vă dar împrejur învârtoșarea inimii voastre, și cerbicea voastră să nu o mai învârtoșați; că Domnul Dumnezeul vostru, acesta este Dumnezeul dumnezeilor, și Domnul domnilor, Dumnezeu mare și tare, și înfricoșat, care nu caută la față, nici la dar; care face judecată nemernicului și săracului și văduvei, și iubește pe cel nemernic și-i dă lui pâine și haină. De Domnul Dumnezeul tău să te temi, și Lui Unuia să-i slujești; de Dânsul să te lipești și întru numele Lui să te juri. Acela este lauda ta, și Acela este Dumnezeul tău. Cel ce ți-a făcut ție aceste lucruri mari și preamărite, care le-au văzut ochii tăi.

LA LITIE

Stihira hramului, Slavă..., a Părinților, glasul al 3-lea.

Așezămintelor Apostolești osârduitori păzitori ați fost sfinți părinți; că o Ființă a Sfintei Treimi a fi cu dreaptă-credință învățând, hula lui Arie o ați surpat sinodicește. Cu care împreună biruind și pe Macedonie luptătorul împotriva Duhului, ați defăimat pe Nestorie, pe Eutihie și pe Dioscor, pe Sabelie și pe Sevir cel fără de cap. De a căror amăgire rugați-vă să ne izbăvim noi; ca viața noastră întru credință nespurcată să se păzească, rugămu-vă.

Și acum..., a Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu, folositoarea tuturor, celor ce se roagă; spre tine îndrăznim, cu tine ne lăudăm, întru tine este toată nădejdea noastră. Roagă-te, Celui ce S-a născut din tine, pentru nevrednicii robii tăi.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile Învierii, ale glasului.

Slavă..., a Părinților, glasul al 4-lea:

Pomenirea cea de peste ani a purtătorilor de Dumnezeu părinți, ce s-au adunat din toată lumea, întru luminată cetatea Niceei, bine cinstindu-o astăzi adunarea binecredincioșilor, cu credință o prăznuim. Că aceștia cu bun creștinesc gând au surpat, învățătura cea fără de Dumnezeu, a cumplitului Arie; și de la Biserica sobornicească sinodicește l-au gonit. Aceștia luminat pe toți au învățat a mărturisi, pe Fiul lui Dumnezeu de o Ființă, și împreună veșnic, și mai înainte de veci; cuprinzând aceasta în simbolul credinței cu osârdie și cu bună creștinătate. Pentru aceasta și noi urmând dumnezeieștilor lor dogme și tare crezând, slujim Tatălui, și Fiului, și Duhului Celui Preasfânt, întru o Dumnezeire a Treimii Celei de o Ființă.

Și acum..., a Născătoarei:

Caută spre rugăciunea robilor tăi, ceea ce ești cu totul fără prihană, potolind pornirile asupra noastră cele rele, din tot necazul mântuindu-ne pe noi; că pe tine una te avem anghiră tare și nemișcată, și a ta folosință am dobândit, să nu ne rușinăm Stăpână, cei ce te chemăm pe tine. Grăbește spre rugăciunea celor ce strigă către tine cu credință: Bucură-te Stăpână ajutătoarea tuturor; bucuria și Acoperământul, și mântuirea sufletelor noastre.

La binecuvântarea pâinilor. Troparul: Născătoare de Dumnezeu Fecioară... de două ori, și al Părinților, o dată. Iar nefiind priveghere, Troparul Învierii, Slavă..., al Părinților, glasul al 8-lea.

Prea-proslăvit ești Hristoase Dumnezeul nostru, Cel ce luminători pe pământ pe părinții noștri i-ai întemeiat, și printr-înșii la adevărata credință pe noi pe toți ne-ai îndreptat, mult-îndurate slavă Ție.

Și acum..., al Născătoarei:

Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară și răstignire ai răbdat, Bunule, Care cu moartea pe moarte ai prădat și învierea ai arătat, ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni, Milostive, primește pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru noi, și mântuiește, Mântuitorul nostru, pe poporul cel deznădăjduit.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Învierii de două ori. Slavă..., al Părinților, Și acum..., al Născătoarei Învierii.

După obișnuitele Stihiri, Sedelnele Octoihului, și cealaltă slujbă a Învierii până la Canoane.

CANOANELE

Al Învierii cu Irmosul pe 4; al Crucii Învierii pe 2, și Născătoarei de Dumnezeu pe 2, și al sfinților Părinți pe 6.

CANONUL Sfinților

Facerea lui Teofan Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,

Irmos: Pe Faraon cel ce se purta...

Dă mie celui ce doresc acum a lăuda cu cântări al șaptelea sinod, adunarea a șapte daruri ale Mântuitorului Duh, care a înțelepțit pe acesta cu limbi de foc, și toată limba cea vătămătoare și hulitoare o a făcut să tacă.

Mai mare a fost din început numărul șapte; pentru că a toată zidirea lui Dumnezeu, după întâia închipuire, a fost încetare desăvârșit în ziua a șaptea; și acum în sinodul cel cu șapte numărat, este încetarea tuturor eresurilor.

Slavă...,

Biruind pe Arie cel luptător cu Dumnezeu, ceata Părinților în Niceea, mai-nainte, cu toiagul păstoresc au îndreptat Biserica cu evlavioase dogme; și acum tot în Niceea au fost apărători și au umplut de rușine pe luptătorii împotriva icoanelor.

Și acum..., a Născătoarei:

Așa precum părinții cu osârdie au învățat, mărturisim cu credință, că pântecele binecuvântatei Fecioare, fără durere a născut cu trup pe Cel fără de trup; și ne închinăm Lui, închipuind pe lemn chipul Lui și cu dragoste Îl sărutăm.

Catavasie: Deschide-voi gura mea...

Cântarea a 3-a:

Irmos: Cel ce ai întărit cerurile...

Cum că nu se va clinti Biserica lui Hristos cea nemișcată, de la Dânsul în taină s-au învățat dumnezeieștii mai marii păstori, care pe cei ce vreau să o clintească i-au lepădat de la cei binecredincioși, ca pe niște părți ale lui antihrist.

Curățește adunarea Părinților izvoarele cele tulburi și tinoase, și luând din izvoarele mântuirii, satură luminat pe poporul cel însetat al lui Hristos, de curgerile învățăturilor.

Slavă...,

Asupra celor ce urăsc adevărul, asupra clevetirilor creștinătății, s-a adunat sinodul al șaptelea al iubitorilor de Hristos, întru luminată cetatea Niceei: ai căruia împărați Irina și Constantin au fost apărători.

Și acum..., a Născătoarei:

Să se depărteze tot necredinciosul, care nu cinstește cinstita icoană a Născătoarei de Dumnezeu, și nu mărturisește pe aceasta cum că a născut pe Hristos cu dumnezeiască bărbăție; unul ca acesta în foc să se trimită, și să ardă fără stingere.

CONDACUL și ICOSUL Învierii

SEDEALNA, glasul al 4-lea.

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Luminători preastrăluciți ai adevărului, aievea v-ați arătat lumii, preafericiților părinți de Dumnezeu grăitori; uscând eresurile celor grăitori cu limbi hulitoare, și stingând încurcăturile cele în chipul văpăii ale celor rău-slăvitori. Pentru aceasta ca niște ierarhi ai lui Hristos rugați-vă să ne mântuiască pe noi. (De două ori.)

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei:

Degrab ne întâmpină pe noi Fecioară Maică curată, și ne scapă de vrăjmașii cei ce hulesc asupra ta, și nu ți se închină. Sfărâmă toate limbile cele înveninate ale eresurilor; strică cu puterea ta pornirile lor. Ca să cunoască că tu una ești Maică lui Dumnezeu, care mântuiești prin rugăciunile tale adunările dreptcredincioșilor.

Cântarea a 4-a:

Irmos: Tu ești tăria mea Doamne...

Cuvântul lui Dumnezeu având săgeată și sabie, a junghiat pe toți vrăjmașii cu chipul Crucii; pe aceia care nu cinstesc întocmai închipuirile lui Hristos și ale Născătoarei de Dumnezeu, și ale tuturor sfinților părinți cei de Dumnezeu văzători.

Precum prin înconjurare de șapte ori s-au surpat zidurile Ierihonului, așa șapte sinoade au surpat toată adunarea celor ce s-au ridicat asupra Iui Dumnezeu; au surpat-o întru adânc, au surpat-o mai ales în adunarea a șaptea a trâmbițelor Duhului celor bine-glăsuitoare.

Slavă...,

Arătând luptă vitejească, și cu dumnezeiasca râvnă fiind aprinsă adunarea părinților, ca și Ilie au omorât pe popii cei de rușine. Pentru aceasta cu îndrăzneală au dogmatisit, să ne închinăm cu dragoste icoanei lui Hristos.

Și acum..., a Născătoarei:

Tu ești nădejdea mea Preacurată, tu și lauda mea; tu limanul și îndreptarea mea; care pe Dumnezeu Cuvântul Tatălui, Cel ce S-a întrupat fără împreunare, L-ai născut. Pentru aceasta cu puterea ta fiind întărit, fără îndoială mă închin icoanei tale.

Cântarea a 5-a:

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...

Cu preaînalt gând chibzuind sfinții părinți, anatemei au dat pe luptătorii de icoane, ca pe cei ce gândeau lucruri străine de dânșii; și au poruncit a da precum se cuvine cinste icoanei lui Hristos.

Slavă...,

Acum este vreme de veselie, acum s-a arătat ziua mântuirii; să ne veselim dar, și lui Hristos cu bucurie să-i strigăm: Pacea Ta dă-ne-o nouă, pentru rugăciunile părinților celor de la al șaptelea sinod, Iubitorule de oameni.

Și acum..., a Născătoarei:

Pentru milostivirea milei din Fecioară S-a născut Fiul lui Dumnezeu fără schimbare, purtând pe cel străin ca pe al Său, și cuprins cu chipul aceluia se vede vrând, fiind necuprins după Ființă.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Curățește-mă Mântuitorule...

Să picure munții dulceață și bucurie, că mulțimea ereticilor s-a gonit, ceea ce vărsa venin amar cu lepădarea sfintelor icoane.

Slavă...,

Cerul și pământul cu un glas să prăznuiască mărirea Fiicei lui Dumnezeu: Că se slăvește, lepădând pe cei ce o micșorează pe ea.

Și acum..., a Născătoarei:

Fiul Maicii, Cel ce a fost mai întâi al Tatălui fără de mamă, fără tată cu dumnezeiască cuviință S-a născut și m-a înnoit pe mine cu nașterea Sa. Pentru aceasta pe ceea ce L-a născut, împreună cu Cel ce S-a născut închipuindu-o o sărut.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Podobie: Chipul cel scris de mână...

Fiul, Cel ce din Tatăl a strălucit negrăit, din femeie S-a născut îndoit în fire; pe Care văzându-L nu ne lepădăm de închipuirea chipului; ci aceasta cu bună credință însemnându-o, o cinstim cu credință. Pentru aceasta ținând Biserica credința cea adevărată, sărută icoana în-omenirii lui Hristos.

ICOS.

Vrând întru-tot înduratul Dumnezeu, să ne ridice pe noi pururea spre pomenirea desăvârșită a în-omenirii Sale, această întemeiere a dat oamenilor, ca să închipuiască cu vopsele pe icoană Cinstitul Chip; ca văzând acestea înaintea ochilor, să credem cele ce prin cuvânt le-am auzit; înțelegând luminat fapta și numele, chipul și pătimirile sfinților bărbați, și al lui Hristos, Cel ce dă cununi sfinților nevoitori și mucenicilor; prin care acum mai luminat țiind Biserica adevărata credință, sărută icoana în-omenirii lui Hristos.

SINAXAR

Duminică după 11 zile ale acestei luni, facem pomenirea Sfinților și fericiților Părinți de la Niceea, care a doua oară s-au adunat în acest oraș în zilele iubitorilor de Hristos împărați Constantin și Irina, asupra celor ce păgânește, și fără învățătură și fără socoteală, Biserica lui Dumnezeu a sluji idolilor o făceau și cleveteau cinstitele și Sfintele Icoane.

Stih: Apărătorii tăi Cuvinte, cu armele cuvintelor sale.

Surpă pe vrăjmașii cinstitelor icoane.

Sfântul și a toată lumea al șaptelea sinod, s-a ținut la Niceea, al doilea rând, în zilele împăratului Constantin și a Irinei Maicii sale; în ale lui Adrian Papa Romei și Tarasie al Constantinopolului; Politian al Alexandriei, Teodorit al Antiohiei, și Ilie al Ierusalimului. Erau sfinții părinți, ce se adunase acolo, trei sute șaizeci și cinci; care s-au strâns asupra luptătorilor de icoane, și au anatematisit cu scrisoare anume tot eresul, și pe căpeteniile eresurilor, apoi pe toți luptătorii de icoane; poruncind, și întărind cu scrisoare, cum că cel ce nu se va închina sfintelor icoane, este străin de dreapta credință. Au dogmatisit, că cinstea icoanei se suie la chipul cel dintâi; și cum că cel ce se închină și cinstește icoana, Se închină și cinstește pe însuși cel ce este scris într-însa. Și așa rânduind și întărind dreapta credință, s-au dus fiecare la scaunul său.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu...

Biruiescu-se începătorii eresurilor, prin dogmele de Dumnezeu grăitorilor bărbați, care duc cinstea icoanelor drept la chipurile cele dintâi, precum zice marele Vasilie: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Se împodobesc acum Bisericile, cu luminate icoane înfrumusețându-se. Pentru aceasta lumea cântă în Biserici, Celui frumos cu podoaba mai mult decât toți oamenii, cu cel ce cântă: Binecuvântat este Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...,

Lumină a răsărit, întunericul este departe, necredincioșii s-au gonit; pentru aceasta toate fiind pline de lumină, pe Dătătorul de lumină Hristos cu veselie Îl laudă și zic: Binecuvântat este Dumnezeul părinților noștri.

Și acum..., a Născătoarei:

Preasfânta Stăpână, care singură este nădejdea mântuirii tuturor, care mai presus de fire a născut pe Împăratul împăraților, Hristos, ținându-L Prunc în brațe, este închinată împreună cu El în închipuire, precum au hotărât părinții.

Cântarea a 8-a:

Irmos: De șapte ori muncitorii...

Lege prea-bine a așezat adunarea părinților, cinstitorilor de Dumnezeu, Cuvioasă închinăciunea și ridicarea sfintei icoanei Iui Hristos. Și noi iubitorii de bună cinstire ca niște fii bine-ascultători, săvârșim pomenirea lor de peste an, și cu dragoste sărutăm icoana Iui Hristos.

De șapte ori cei înalți cu mintea au plecat pe cei smeriți, și au tăiat pornirile iubitorilor de fapte bune, prin care îi cleveteau în dumnezeieștile lor fapte. Dar părinții la al șaptelea sinod ce s-a adunat în Niceea, mândria acelora îndată au și smuls-o, mai mult de șapte ori.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Săgețile tinerilor, celor ce gândesc ca pruncii, s-au făcut precum zice Psalmistul, bătrânilor gânditori, răni și tăieturi; și cu dumnezeiasca putere slăbesc limbi multe, ale celor ce grăiesc hule asupra înălțimii; și fiecare cunoaște un Dumnezeu, pe Tatăl, pe Fiul, și pe Duhul atoate pricinuitor, și Unul.

Și acum..., a Născătoarei:

Ziditu-s-a din curat sângele tău, Ziditorul, Prunc de bunăvoie pentru milă, Cel ce te-a păzit după naștere pe tine toată Curată, și a curățit chipul cel spurcat. Pentru aceasta în icoană împreună cu tine se închipuie cu firea fiind Om, Dumnezeu fiind din fire.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta.

Cel ce ești mare cu puterea și cu sfatul, care toate împreună le ții, Cel ce ești necuprins Unule Dumnezeule preaputernice, atotstăpânitorule, Împărate a toate, întărește Biserica și o păzește în dreapta credință; pentru rugăciunile preamăriților părinți, care au rușinat credința cea rea.

De mare cinste v-ați învrednicit pe pământ Sfinților, de cele cerești gânditori; că chipul lui Hristos cu dragoste i-ați cinstit. Și acum umbra și Acoperământul trupului lepădând, față către față Îl vedeți, de mai mare cinste învrednicindu-vă.

Slavă...,

Năvălirea a toată pornirea vrăjmașilor, care o ai îngăduit, ca să ne pedepsim pentru păcate, și îndrăznirea lor asupra noastră, însu-Ți o zdrobește; și poporului nostru care nădăjduiește în Tine, ajută-i atot Făcătorule; pentru rugăciunile cele cu îndrăzneală ale părinților, a căror săvârșim pomenirea.

Și acum..., a Născătoarei:

A înțelege taina minunatei nașterii tale, nicicum nu poate mintea omenească, și nici mintea cea preaînaltă îngerească; că ai născut pe Dumnezeu, Cel ce S-a întrupat mai presus de fire. Pentru aceasta Născătoare de Dumnezeu știindu-te, și împreună cu Dânsul zugrăvindu-te, pe tine te mărim.

LUMINÂNDA Învierii

Slavă..., a Părinților.

Podobie: Cu Duhul stând...

Părinților cei de cele cerești gânditori, care la al șaptelea sinod v-ați adunat, aduceți rugăciune cu dinadinsul Treimii, ca să ne izbăvim de tot eresul și de judecata cea veșnică, și să dobândim Împărăția Cerurilor, noi cei ce lăudăm dumnezeiască adunarea voastră.

Și acum..., a Născătoarei:

Pentru rugăciunile Maicii Tale, preabunule Doamne, și ale părinților ce s-au adunat la șapte sinoade, dă putere Bisericii și credința o întărește; și împărăției Cerului pe toți îi arată părtași, când vei veni pe pământ să judeci toată făptura.

LA LAUDE

Stihirile Învierii pe 4, și ale sfinților Părinți 3 pe 4, repețind cea dintâi, glasul al 6-lea.

Podobie: Toată nădejdea punându-și...

Toată știința sufletească adunând și cu Dumnezeiescul Duh chibzuind, fericiții și cinstiții Părinți, simbolul Credinței cu dumnezeiască scrisoare l-au însemnat. În care învață luminat Cuvântul este împreună fără început cu Cel ce L-a născut, și de o Ființă cu adevărat; urmând Apostoleștilor învățături, cei preamăriți și cu totul fericiți cu adevărat și de Dumnezeu gânditori.

Stih: Binecuvântat ești Doamne Dumnezeul Părinților noștri și lăudat și preamărit este numele Tău în veci.

Toată strălucirea Sfântului Duh cea cu mintea gândită primindu-o, învățătura cea mai presus de fire, prin cuvânt scurt și cu multă înțelegere o au spus, prin dumnezeiască insuflare; ca niște propovăduitori ai lui Hristos, părtinind fericiții evangheliceștilor dogme și așezămintelor creștinești; de sus luând descoperirea lor, și luminându-se au alcătuit credința cea de Dumnezeu învățată.

Stih: Adunați-i Lui pe Cuvioșii Lui, pe cei ce așază așezământul de lege al Lui.

Toată măiestría cea păstorească adunând și de mânia cea preadreaptă pornindu-se acum prea cu dreptate, dumnezeieștii păstori, pe lupii cei grei și pierzători i-au gonit, împrăștiindu-i de la plinirea Bisericii cu praștia Duhului, ca pe cei ce căzuse spre moarte, și erau ca niște bolnavi fără vindecare; ca niște slujitori prea-adevărați ai Lui Hristos, și tăinuitori preasfințiți ai dumnezeieștii propovăduiri.

Slavă..., glasul al 8-lea.

Ceata sfinților părinți, de la marginile lumii adunându-se astăzi, o Ființă a Tatălui și a Fiului, și a Sfântului Duh a fi au învățat și o fire; și taina cuvântării de Dumnezeu luminat o au dat Bisericii. Pe care Iăudându-i cu credință, îi fericim zicând: O dumnezeiască tabără! De Dumnezeu grăitorilor ostași întrarmați ai oastei Domnului; stelele mult-luminoase ale tăriei celei înțelegătoare; stâlpii cei nesurpați ai Sionului celui de taină; florile raiului cele cu duhovnicească mireasmă; gurile Cuvântului Celui de aur; lauda Niceei, podoaba lumii! Rugați-vă cu dinadinsul, pentru sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Prea-binecuvântată ești...

SLAVOSLOVIA (Doxologia) CEA MARE.

După Sfinte Dumnezeule..., Troparul Învierii numai. Ectenia și Ceas 1, și Otpustul. Apoi obișnuita Ieșire în pridvor, Slavă..., Și acum..., Stihira Evangheliei, Din învățătura lui Studit, și Otpustul cel mai de pe urmă. La Ceasuri, troparul Învierii, Slavă..., al Părinților; Și acum..., al Născătoarei Ceasurilor. După Tatăl nostru..., Condacul Învierii, și al Părinților le zicem schimbându-le.

SE CUVINE A ȘTI

Că de se va întâmpla Duminica Sfinților Părinți, în 14 zile, împreună cu Preacuvioasa Maica noastră Parascheva.

SÂMBĂTĂ SEARA

La Vecernia mică, punem Stihirile Învierii pe 4, Slavă..., a sfintei, Și acum..., a Născătoarei. La Stihoavnă, o Stihiră a Învierii, apoi ale sfintei, Stihoavna Vecerniei mari, cu Stihurile ei; Slavă..., a sfintei, Și acum..., a Născătoarei. Apoi; Acum slobozește... și după Tatăl nostru..., troparul Învierii, și al Părinților, Slavă..., al sfintei, Și acum..., al Născătoarei Învierii. Ectenia mică și Otpustul.

La Vecernia mare după obișnuitul Psalm, cântăm: Fericit bărbatul..., Catisma toată. La Doamne strigat-am..., punem trei Stihiri ale Învierii, patru ale Părinților, și trei ale sfintei. Slavă..., a Părinților, Și acum..., Dogmatica glasului. Vohod, Prochimenul zilei, și citirile Părinților și ale Sfintei.

La Litie, Stihira Părinților, glas 3, și samoglasnicile sfintei. Slavă..., a sfintei, Și acum..., a Născătoarei. La Stihoavnă, Stihirile Învierii, Slavă..., a Părinților. Și acum..., a Născătoarei.

La binecuvântarea pâinilor, troparul: Născătoare de Dumnezeu... odată, al părinților și al sfintei.

La Utrenie, la Dumnezeu este Domnul..., troparele Învierii și al Părinților. Slavă..., al sfintei, Și acum..., al Născătoarei. După obișnuitele Stihiri, Sedelnele Învierii; apoi Polieleul, și Psalmii aleși cu Mărimurile sfintei, și Sedelnele sfintei toate, câte odată. Slavă..., cea după Polieleu, Și acum..., a Născătoarei. Antifoanele și Prochimenul glasului, Evanghelia Învierii Învierea lui Hristos văzând... Psalm 50. Stihira Învierii. Canonul Învierii cu Irmosul pe 4. al Părinților pe 6, și al sfintei pe 4. Catavasie: Deschide-voi gura mea.. După a 3-a Cântare, Condacul și Icosul sfintei și SEDEALNA Părinților. Slavă..., a sfintei. Și acum..., a Născătoarei. După a 6-a Cântare, Condacul și Icosul Părinților. După a 9 Cântare, LUMINÂNDA Învierii și a Părinților. Slavă..., a sfintei, Și acum..., a Născătoarei.

La Laude trei Stihiri ale Învierii două ale Părinților și trei ale sfintei. Slavă..., cântăm a Părinților, Și acum..., Prea binecuvântată ești... Slavoslovia cea mare. După sfinte Dumnezeule..., numai troparul Învierii. Ecteniile și Otpustul. La Liturghie, Fericirile Învierii pe 4, ale Părinților, Cântarea a 3, pe 4, și ale sfintei, Cântarea a 6, pe 4. După Vohod, troparul Învierii al Părinților, și al sfintei. Condacul Învierii și al Părinților, Slavă..., al sfintei, Și acum...,: Ceea ce ești folositoare... Apostolul Duminicii al Părinților și al sfintei; asemenea și Evangheliile. Chinonicul Duminicii și al părinților.