SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile, glasul 1

Podobie: Prealăudaților Mucenici...

Bărbăția ta ai pus-o împotriva cruzimii evreilor, Mucenice Aretha prealăudate, și cu Harul cel dumnezeiesc, te-ai arătat purtător de biruință, și ai adus, Slăvite, lui Hristos mare ceată de Mucenici, oșteni, care s-au adunat din toată vârsta, și s-au alcătuit din tot neamul.

Aretha preamărit ești care ai întărit ceată veselitoare de sfinți Mucenici, cu care, împreună ai pătimit pătimirea cea bună, și ai săvârșit călătoria chinurilor tale celor bărbătești. Pentru aceasta roagă-te lui Hristos, să dăruiască sufletelor noastre, pace și mare milă.

Fecioare de Dumnezeu înțelepțite, Mucenițe înfierbântându-se de iubirea lui Hristos, uitându-și neputința firii, și cu puterea cea dumnezeiască întărindu-se, au călcat înșelăciunea vrăjmașului; nespăimântându-se, de durerea chinurilor, și neîngrozindu-se de focul cuptorului.

Slavă..., glasul al 4-lea.

Cu cântare astăzi să cinstim credincioșii dintr-un cuget, pe păstorul cel mare, pe Aretha preamăritul, împreună cu ceata sa că a înfruntat pe împăratul cel fărădelege, și și-a vărsat sângele pentru mărturisirea lui Hristos. De aceea, ca un nor de foc ardea pe fața pământului, mustrând necredința celor fărădelege. Pentru aceasta Hristoase Dumnezeule, Cel ce ai întărit pe purtătorii Tăi de chinuri către mărturisirea Ta mântuiește-ne pe noi ca un Stăpân al tuturor, de supărări și de nevoi, pentru rugăciunile sfinților Tăi.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: Dat-ai semn...

Șterge întinăciunea smeritei inimii mele, Născătoare de Dumnezeu Preacurată, și toate rănile, și curățește rănile ei cele din păcate, și nestatornicia gândului meu întărește-o. Ca mântuindu-mă eu netrebnicul robul tău, să măresc puterea ta, și ajutorul tău cel mare.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea:

Văzându-Te soarele și luna Iubitorule de oameni spânzurat pe lemn, și-a ascuns razele, Soare al dreptății Hristoase al meu! Și temeliile pământului s-au clătit de frica puterii Tale. Iar Maica Ta rănindu-se la cele dinlăuntru, striga către Tine: Iisuse preabunule, slavă îndurării Tale.

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă..., a Sfântului, glasul al 8-lea:

Sfătuirea cea rea, vicleană și fără de credință a evreilor, cunoscându-o mai înainte, cu îndrăzneala Duhului v-ați nevoit a pătimi pentru Hristos. Ca precum dedemult în lege au supărat în pustie pe Cel ce i-a mântuit din Egipt, și pe Acesta L-au osândit la Cruce; așa și acum la voi, cu fapta a trecut peste cuvânt; căci râvnind necredinței, pe voi v-au osândit focului. Voi însă cu un cuget al bărbăției nevoindu-vă cu tărie, v-ați arătat înfricoșători între Mucenici. Având dar îndrăzneală către Dumnezeu, cereți, să se mântuiască sufletele noastre de greșelile cele cumplite.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: Mucenicii Tăi Doamne...

Răpește-mă Stăpână din mâna balaurului celui ucigător de oameni, care bate război cu mine ca să mă înghită de tot cu înșelăciunea. Sfărâmă-i măselele rogu-mă și strică-i măiestriile. Ca izbăvindu-mă din ghiarele lui, să măresc puterea ta.

A Crucii, a Născătoarei:

Văzându-Te răstignit și omorât, Născătoarea de Dumnezeu, striga: Vai mie, cum suferi durerile preadulcele meu Fiu! Sulița Ta mă rănește la inimă, și patima Ta arde cele dinlăuntru ale mele. Te laud însă, că acestea le pătimești, vrând să mântuiești pe om.

Tropar, glasul 1:

Pentru durerile sfinților, care pentru Tine au pătimit, fii milostiv Doamne și toate durerile noastre le vindecă, Iubitorule de oameni, rugămu-ne Ție.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Amândouă din Octoih; și al mucenicilor pe 4

CANONUL Mucenicilor

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea:

Irmos:

Cântare să înălțăm popoare, minunatului Dumnezeului nostru, Celui ce a scăpat din robie pe Israil; cântare de biruință cântându-i, să strigăm; Să cântăm Ție unuia Stăpânului.

Mucenice purtătorule de chinuri al lui Hristos, Aretha preafericite, cu rugăciunile tale și cu ale mucenicilor celor împreună cu tine, luminează gândul meu, ca să laud pomenirea voastră cea purtătoare de lumină și dumnezeiască.

Fiindu-ți viețuirea sus în ceruri, de Dumnezeu fericite, prin asemănarea lui Hristos pentru dragostea muceniciei, te-ai dat pe sine-ți evreilor celor fărădelege, gânditorule de Dumnezeu.

Călcând Cuvântul lui Dumnezeu, evreul cel fărădelege și fără dreptate, a stricat turma lui Hristos cea aleasă de Dumnezeu; dar și-a luat plată, din dreapta și dumnezeiasca rânduială.

Slavă...,

Umblând pe calea care cu adevărat duce la ceruri, ai adus lui Hristos sobor de Mucenici, Aretha prealăudate, adunați din toată vârsta și din tot neamul.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu cântări să lăudăm credincioșilor pe Preacurata Fecioară, Maica lui Dumnezeu cea plină de daruri, pe Acoperământul cel dumnezeiesc și limanul cel cu bună liniște; pe mântuirea tuturor credincioșilor.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Doamne cel ce ai făcut.

Fii evreilor celor fărădelege, văzând că adunarea ta se întărește cu Darul lui Hristos, topindu-se de invidie, fără milă o chinuiau cu multe feluri de munci, unule Iubitorule de oameni.

Având păgânii limbă otrăvită și hulindu-Te pe Tine care ai mântuit pe strămoșul lor din tirania cea veche, junghiau pe cei ce credeau întru Tine Mântuitorule.

Tu Cel ce singur ai zidit inimile oamenilor, cu voia Ta cea dumnezeiască, adâncimea purtării Tale de grijă cine o va putea pricepe? Căci turma, care ai adunat-o Hristoase, ai dat-o lupilor.

Slavă...,

Turma ta cea înțelepțită de Dumnezeu, tăindu-se de săbiile barbarilor, cu osârdie Te chema pe Tine: Primește Mântuitorule duhurile și sufletele noastre și le condu la lumina Împărăției Tale.

Și acum..., a Născătoarei:

Fiind omorât dedemult, iarăși m-ai adus către viață Preacurată, ceea ce singură ai născut viața cea Ipostatnică; de care lovindu-se moartea cea vrăjmașă, de față s-a zdrobit.

Irmosul:

Doamne, Cel ce ai făcut cele deasupra crugului ceresc și ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întărește întru dragostea Ta; că Tu ești marginea doririlor și credincioșilor întărire, unule Iubitorule de oameni.

SEDEALNA. Glasul al 8-lea:

Podobie: Pe înțelepciunea și Cuvântul...

Cu puterea Crucii întrarmându-te și cu credință îngrădindu-ți cetatea ta, cu faptele ai rușinat trufia tiranului și făcându-te pildă de răbdare îndumnezeită, printr-însa ai adus lui Hristos pe Mucenici. Pentru aceea adunându-ne, după datorie cinstim pomenirea ta cea pururea prăznuită, purtătorule de chinuri fericite Aretha, pururea pomenite, Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu iubire sfântă pomenirea ta.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Ca ceea ce ești mireasă fără prihană a Făcătorului, ca o Maică neispitită de bărbat a Mântuitorului Preacurată ca una ce ești lăcaș Mângâietorului, pe mine care sunt lăcaș spurcat al fărădelegii, și care m-am făcut întru cunoștință batjocură dracilor, grăbește de mă izbăvește de lucrarea lor cea rea, făcându-mă lăcaș luminat prin fapte bune, ceea ce ești primitoare de lumină Preacurată. Gonește-mi norul patimilor, și mă învrednicește împărtășirii celei de sus, și luminii celei neînserate, prin rugăciunile tale.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea.

Suindu-te Cuvinte pe Cruce, văzând zidirea bogăția bunătăți Tale, Cela ce ești necuprins de minte, tremura; și toată clătindu-se era cuprinsă de frică. Iar poporul iudeilor striga către Pilat: Ia-L, ia-L pe Acesta, ca pe un făcător de rele; spânzură-L pe Cruce! Pironește-L cu cuie, și-L împunge cu sulița și-L dă la moarte! Iar Maica Ta văzând că pătimești; acestea, striga cu durere: Vai mie Stăpâne! Mă minunez de smerenia Ta cea desăvârșită Cuvinte!

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Tu ești tăria mea Doamne, Tu și puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu bucuria mea; care n-ai lăsat Sânurile Părintești, și a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta cu Proorocul Avacum strig către Tine: Slavă puterii Tale Iubitorule de oameni.

Adunarea întărită prin Duhul, ceata dumnezeiască și prealuminată, și oastea mucenicească, purtătoare de biruință, care are Arhistrateg pe Aretha, să se laude cu cinste de cei ce cântă: Slavă puterii Tale Iubitorule de oameni.

Adunându-se cetatea cea gânditoare de Dumnezeu, Preafericite, prin a ta înțelepciune, întru care strălucești cu cinstite căruntețe, s-a luptat bărbătește asupra celor fărădelege; și ridicând glas, cântă cântare de biruință Mântuitorului: Slavă puterii Tale Iubitorule de oameni.

Cu legea cea nouă a Duhului Celui făcător de viață fiind îngrădită cetatea cea binecredincioasă, a biruit legea vechii Scripturi, cu curățirea sufletului și cu bun neamul obiceiului, cântând lui Hristos: Slavă puterii Tale Iubitorule de oameni.

Slavă...,

Cu adevărat cetate lui Dumnezeu te-ai arătat preacinstită, și lăcaș dumnezeiesc al mucenicilor; și acum prin tine luminat se cântă cântare preaslăvită, mare și minunată; că ai adus Stăpânului ceata aceea ce cântă: Slavă puterii Tale Iubitorule de oameni.

Și acum..., a Născătoarei:

Din neamul cel împărătesc al lui David odrăslind, ai născut Fecioară pe Cel ce împărățește peste toți, pe Cuvântul Cel ce a strălucit negrăit mai presus de gând, din Tatăl mai înainte de veci. Pentru aceasta ca pe Născătoarea de Dumnezeu, cu cuget dumnezeiesc, credincioșii te fericim.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta, Cela ce ești lumina neapusă? Și m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul; ci mă întoarce, și la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.

Poporul cel de Dumnezeu ales și de Dumnezeu fericit, nevoindu-se și cu fierbințeală întărind unul pe altul, și ajutându-se între sine, a dorit să se junghie de cei fărădelege pentru Hristos, cu bună-laudă bunii biruitori.

Întărindu-se cu credința, și înfierbântându-se cu râvna bunei-credințe, slugile tale Hristoase, nu s-au spăimântat de îngrozirea celor fărădelege; ci fiind strâns-legați cu dragostea ta, s-au dat pe sine-și de bunăvoia lor.

Spre dumnezeiasca providență și în negrăita și înțeleapta hotărâre a lui Dumnezeu, punându-și toată viața, poporul cel dumnezeiesc, au mers vitejii cu multă îndrăzneală la moartea cea prin iudeii cei fărădelege.

Slavă...,

Numai în tine nădăjduindu-se, și crezând învierea Ta vitejii ucenicii Tăi, Mântuitorule, netemându-se, nici strigând, s-au omorât de cei fărădelege, pentru mărturisirea Ta.

Și acum..., a Născătoarei:

Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu, Cel mai înainte de veci, împreună vecuitor cu Tatăl, pentru bogăția milostivirii, sălășluindu-Se în pântecele tău a sărăcit, și S-a arătat Om pe pământ, făcându-Se trup, Născătoare de Dumnezeu Preacurată.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Curățește-mă Mântuitorule...

Însemnându-se sfinții cu sângele lui Hristos, și-au vărsat sângiurile lor cu osârdie măriții Mucenici, și acum s-au învrednicit împărăției împreună cu El.

Limbile cele mute grăiau proorocește de pace; adică vorbele pruncilor celor mici propovăduiau pe Hristos; și fecioare gânditoare de Dumnezeu, sau adus jertfă pentru bună-credința lui Dumnezeu.

Când a răsărit în tine lumina lui Hristos cea mult vărsătoare de tămăduiri, Aretha de Dumnezeu grăitorule, atunci ai alergat către Dânsul încă picurându-ți sudorile chinuirii.

Slavă...,

Mulțime de Mucenici dumnezeiești Ți S-a adus Mântuitorule; care dănțuind împrejurul Tău dansurile sfinților, cer iertare păcatelor, celor ce Te slăvesc pururea.

Și acum..., a Născătoarei:

Strălucit-a din Sion bună-cuviința Celui Preaînalt, cu îmbrăcămintea trupului, care din tine l-a luat prin negrăita unire, ceea ce ești neispitită de nuntă, și lumea a luminat-o.

Irmosul:

Curătește-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, și mă ridică dintru adâncul răutăților rogu-mă. Căci către Tine am strigat, și mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

CONDAC, glasul al 4-lea:

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi...

Pricină de veselie ne-a venit nouă astăzi, praznicul celui purtător de chinuri; pe care lăudându-l, slăvim pe Domnul, Cel ce este întru înălțime.

ICOS

Luminează-mi Hristoase gândul meu cu strălucirile pătimirilor viteazului Aretha, și cu ale tuturor sfinților celor ce au pătimit împreună cu acesta. Că mai întâi decât toți s-a arătat credincios, stând împotriva celor ce tăgăduiesc întruparea Ta, a Celui ce Te-ai întrupat și Te-ai născut mai presus de fire, ca să ne izbăvești din înșelăciune, și să ne arăți nouă celor ce vom vrea să umblăm fără rătăcire, calea mărturisirii; pe care răbdătorii de chinuri au umblat, lăudându-Te pe Tine Doamne, Cela ce ești întru înălțime.

SINAXAR

În această lună în ziua a douăzeci și patra, pomenirea Sfântului marelui Mucenic Aretha, și (însoțitoarele sale) celor împreună cu el.

Stih: Mucenicul lui Dumnezeu Aretha tăindu-se,

Mulți asemenea Mucenici lui Dumnezeu aduse.

Aretha în a douăzeci și patra zi s-a tăiat,

Și împreună cu cei sfinți s-a numărat.

Acesta a fost stăpânitor al cetății Negrancei din Etiopia, pe vremea împărăției lui Iustin, în anii patru sute patruzeci și doi. Iar în Etiopia împărățea Elezvoiu preacredinciosul împărat; și în țara Omiriților împărățea păgânul Dunaan, evreul; această țară a Omiriților în Sfânta Scriptură se numește Sava, iar de elini se numește Arabia fericită. Deci fiindcă binecredinciosul Elezvoiu a fost biruit pe păgânul Dunaan, și a pus păzitori și boieri de ai săi, ca să păzească și să ocârmuiască cetățile acelea; pentru aceasta Dunaan sculându-se cu război, a omorât pe păzitorii dreptmăritorului Elezvoiu. Și încă mergând și la cetatea Negran, a înconjurat-o, și neputând a o lua cu război, a făcut jurământ, cum că nu va supăra pe creștinii cei dintr-însa, și așa intră în cetate. Apoi călcându-și jurământul, a omorât băutorul de sânge pe toți câți i-a aflat într-însa, atât bărbați, cât și femei. Care cu toții au stătut bărbătește și au mărturisit credința cea în Hristos. Atunci și Sfântul acesta Aretha, a stătut cu bărbăție și mărime de suflet la lupta muceniciei. Cu toate că era atât de bătrân, cât nici putea umbla. Deci după ce mai întâi viteazul acesta nevoitor al bunei credințe, a întărit cu cuvintele sale pe toți împreună cetățenii săi în credința cea în Hristos, a luat moartea prin sabie, și așa s-au mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea femeii celei ce a pătimit cu Sfântul Aretha, și a copilului ei; pe care văzându-o pruncul în foc, s-a aruncat singur în văpaie; la dânsa, și s-a săvârșit împreună.

Stih: Către Maica care în foc cu liniște cenușă s-a făcut:

Pruncul cu pruncești cuvinte neînțeles a urmat.

Tot în această zi, Sfânta Muceniță Sevastiani

Stih: Sevastiani la tăiere lapte izvora,

Nu sânge și carne precum mai înainte de sabie era.

Pe vremea împărăției lui Dometian, aflându-se petrecând sfânta Muceniță Sevastiani în cetatea lui Marchian, a fost pârâtă la ighemonul Serghie că este creștină; aducându-o de față înaintea lui, și mărturisind sfânta, că a fost uceniță Apostolului Pavel, și s-a botezat de dânsul și cum că este gata a muri pentru Hristos, întâi o bătură cu măciuci de plumb peste tot trupul, și o băgară în temniță, unde i se arătă Apostolul zicându-i: Bucură-te, și nu te mâhni, că trebuie să mergi legată în cetatea ta pentru mărturisirea în Hristos. Și peste șapte zile scoțându-o ighemonul din temniță, și arzând foarte tare un cuptor, o osândi, că să se arunce într-însul. Iar sfânta aruncându-se într-însul, și rămânând nevătămată, a ieșit, cât s-au minunat toți și s-au spăimântat. Deci făcând ea rugăciune, se făcu glas mare din Cer, și fulgere și tunete și grindină, atât cât stinse și focul, și mulți se primejduiră, și fugea și ighemonul cu ceilalți. După acestea zise ighemonul: Cine ești tu, ce este pentru tine, și din ce cetate ești? Iar sfânta tăcea. Și înțelegând de la cei ce stau înainte, cum că este din Mitropolia Iracliei, o trimise legată la ighemonul de acolo. Iar îngerul Domnului arătându-i-se îi zise: îndrăznește fiica lui Dumnezeu, că trebuie să stai de față înaintea ighemonului Pompian, și eu sunt cu tine. Și mergând în Iraclia stătu înaintea ighemonului, care spânzurându-o de un lemn, o strujea fără de milă ca la trei ceasuri: și rupându-se carnea, ieșea din ea miros frumos de mir. Deci strujindu-se ea, se ruga întru sineși atâta, cât ziceau toți că pătimește trup neînsuflețit. Și pogorându-o de pe lemnul acela, a dat-o să o mănânce fiarele. Și slobozindu-se un leu foarte mare, veni lângă dânsa, și luând glas omenesc din porunca lui Dumnezeu, pentru îndreptarea păgânilor, lăuda pe sfânta și mustra pe cei fărădelege. Apoi sloboziră asupra ei o leoaică foarte rea, și nu-i strică nimic; și sta amândouă fiarele, ca niște mielușei tineri, și blânzi; de care mirându-se ighemonul, a dat răspunsul cel mai de pe urmă asupra ei. Și scoțându-o afară din cetate, îi tăiată cinstitul cap, din care curse lapte în loc de sânge. Deci băgând păgânul Sfântul ei trup și capul într-un sac, cu trei sute de litre de plumb, și legându-l cu tot dinadinsul, îl aruncă în mijlocul mării. Iar îngerul Domnului rupând sacul, scoase trupul sfintei la locul ce se cheamă, Risiston. Iar Amia, o nobilă, dacă află, înfășură moaștele cu pânză curată și cu miresme scumpe, și le așeză întru același loc la Risiston.

Tot în această zi, Sfinții Marco, Sotirih și Valentin, care pe pământ târându-se, s-au săvârșit.

Stih: Treimea împreună nevoitorilor are stâlpi pe pământ.

Care strigă, durerile lor cele pururea fericite lăudând.

Tot în această zi, Sfântul Acachie preotul, care de sabie s-a săvârșit.

Stih: Acachie alegându-te pe tine cuvinte și decât sufletul mai mult,

Ca să-și pună sufletul pentru tine, la sabie a năzuit

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Nerdon, care prin foc s-a săvârșit.

Stih: Într-un cuptor ars cu foc fiind băgat.

Nerdon soarbe paharul dumnezeiescului sfârșit.

Tot în această zi, cel între sfinți Părintele nostru Proclu, Patriarhul Constantinopolului, care cu pace s-a săvârșit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a rușinat în Babilon oarecând. Pentru aceasta tinerii în cuptor cu bucuros picior, ca într-o grădină verde săltând au strigat: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Pâraiele sângiurilor purtătorilor tăi de chinuri, izvorăsc tămăduiri celor ce cinstesc cu credință pomenirea lor, și strigă Ție Ziditorului cu osârdie: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Maici îndurătoare, fiind rănite de dragostea Ta Hristoase, nu și-au îngăduit pruncilor, ci arzându-se în cuptor, strigau Ție Stăpânului: Binecuvântat este Dumnezeul părinților noștri.

Tot sfatul celor fărădelege l-au rușinat pătimitorii, fiind împodobiți cu dumnezeiască minte și istețime; și veselindu-se, se junghiau zicând.: Binecuvântat este Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...,

Aprinzând făcliile pătimirii și ale fecioriei luminat, și veselindu-se în cămara cea de mire, împreună cu fecioarele cele înțelepte, purtătorii de chinuri strigă: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Și acum..., a Născătoarei:

Pricină de curăție și de mântuire sufletelor, ești celor ce cu credință și cu dragoste te vestesc pe tine Maica lui Dumnezeu, și celor ce strigă Fiului tău cu un glas: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Cântarea a 8-a:

Irmos: De șapte ori cuptorul...

Nu este în umbra legii săvârșirea, ci întru Hristos s-a dat mântuirea; de față strigau mucenicii spunând ucigașilor de Dumnezeu. Pentru aceasta cu veselie poftim să murim toți, și murim cu dragoste și-i cântăm: Popoare preaînălțați pe Hristos în veci.

Pruncul învăța și îndrepta pe cei nepricepuți, să se uite la icoana Ta cea preacurată Hristoase, și să primească credința venirii Tale pe pământ; și smulgându-se din mâinile celor fărădelege, a intrat în văpaie împreună cu ceea ce l-a născut, cântând: Popoare preaînălțați pe Hristos în veci.

Cu bunăcredință au pătimit mucenicii pe pământ, și după vrednicie au primit cunună de la Hristos în ceruri; mergând cu bucurie unde este lăcașul celor ce se bucură; care cu credință cântau: Preoți binecuvântați, popoare preaînălțați pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Biruind sfinților pe biruitorul lumii cel cumplit, și pe cei ce slujesc voirilor lui, v-ați mutat către Atotțiitorul și Domnul tuturor, strigând cu îndrăzneală și cu bucurie negrăită: Preoți binecuvântați, popoare preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

Roagă pe Fiul tău și Domnul Preacurată, pentru noi cei ce curat și lămurit strigăm către tine, mărturisindu-te Născătoare de Dumnezeu, și cerem dezlegarea păcatelor; ca să dobândim mântuire, cei ce cu credință cântăm: Popoare preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

De șapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor l-a ars nebunește, cinstitorilor de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceștia cu putere mai bună mântuiți, Făcătorului și Mântuitorului, au strigat: Tineri bine-L cuvântați, preoți lăudați-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Înfricoșatu-s-a tot auzul...

Părtași slavei lui Hristos v-ați și făcut, împărtășindu-vă cu moartea, sfinților Mucenici; și v-ați împodobit luminat cu diadema împărăției, și acum stați înaintea lui Dumnezeu, cerându-ne nouă mântuire sufletească, vrednicilor de laudă.

După lege v-ați arătat ostași lui Hristos și Mucenici nebiruiți, Aretha preaînțelepte, și cei ce au pătimit cu râvnă împreună cu tine, împreună cu femei răbdătoare de chinuri, și fecioare tinere. Pentru aceea ne rugăm, neîncetat rugați-vă pentru noi.

Mulțime stă înaintea noastră, mare adunare de Mucenici aleasă de Dumnezeu; veniți iubitorilor de Dumnezeu, să-i lăudăm cu laude, ca pe niște purtători de biruință, ca pe niște slugi ale lui Dumnezeu, ca pe cei ce se roagă neîncetat pentru noi Iubitorului de oameni.

Slavă...,

Cuvântule al lui Dumnezeu, îndreptează viața mea, și o chivernisește Stăpâne, pentru rugăciunile slugilor Tale care Te iubesc. Și trecând cu vederea păcatele mele, mă învrednicește să mă fac părtaș cu dânșii; ca un Bun Iubitor de oameni.

Și acum..., a Născătoarei:

Lăcaș te-ai făcut lui Dumnezeu, încăpând în pântecele tău pe Cel neîncăput, și ai întrupat pe Cuvântul cel mai înainte neîntrupat; pe care acum roagă-L Curată, să dăruiască iertare păcatelor, tuturor celor ce cu credință te măresc pe tine pururea.

Irmosul:

Înfricoșatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre; căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până și la trup, făcându-Se Om din pântece fecioresc. Pentru aceea pe Preacurata Născătoarea de Dumnezeu, credincioșii o mărim.

LUMINÂNDA.

Podobie: Femei auziți...

Aretha preafericite, împreună cu pătimitorii cei cu tine, roagă-te lui Hristos, să dea lumii unire și pace; asemenea stăpânitorilor domni și regilor binecredincioși, și gânditorilor de Dumnezeu împărați, mare Mucenice prealăudate, și iertare păcatelor celor ce săvârșesc sfințita pomenirea voastră.

A Născătoarei:

Înnoit-ai firea strămoșului, ceea ce era stricată, zămislind în pântece mai presus de ființă, și fără ispită de bărbat, născând pe Făcătorul lumii; prin Care fiind izbăviți, cetele mucenicilor au pătimit, lăudându-te pe tine Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești începătura mântuirii noastre.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială, și Otpustul.