SFÂNTUL ILIE

în această zi se odovăiește și praznicul Intrării în Biserică a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu.

LA VECERNIE

După psalmul începător, cântăm: Fericit bărbatul...

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe șase: trei ale Praznicului și trei ale Sfintei Ecaterina.

Stihirile Praznicului, glasul 1:

Podobie: O, preaslăvită minune...

Astăzi credincioșii să dănțuim în psalmi și cu cântări...

Astăzi Biserica cea însuflețită... Tu ești propovăduirea proorocilor... (caută-le în urmă, la Vecernia Praznicului).

Stihirile sfintei mucenițe, același glas:

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Astăzi se veselește cetatea Alexandriei, păstrând cu scumpătate veșmintele tale, muceniță, întru dumnezeiască biserica ta. Pentru aceasta și noi, cu credință, prăznuim cinstită pomenirea ta, Ecaterina. Roagă-te pentru cei ce te cinstesc pe tine.

Pomenirea Ecaterinei acum să o prăznuim; că aceasta cu adevărat toate puterile vrăjmașului și împotrivirea ritorilor, cu cuvântul și cu fapta, le-a surpat cu tărie. Deci, pentru rugăciunile ei, izbăvește-ne pe noi de eresuri, Dumnezeule.

Bucură-te, preamărită muceniță, cinstită Ecaterina, că în muntele Sinai, în care Moise a văzut rugul cel nears, în acela Hristos trupul tău cel plăcut lui Dumnezeu acum mutându-l, îl păzește, până la vremea venirii Sale celei de a doua.

Slavă..., a sfintei, glasul al 2-lea:

La prăznuirea de Dumnezeu înțelepțitei mucenițe Ecaterina, cu bucurie să ne adunăm, o, iubitorilor de mucenici, și pe aceasta cu laude ca și cu niște fiori să o încununăm, strigând către dânsa: Bucură-te, ceea ce ai mustrat gura cea îndrăzneață a ritorilor celor gălăgioși, ca a unor plini de neștiință, și i-ai îndrumat la dumnezeiasca credință. Bucură-te, ceea ce trupul la multe feluri de chinuri ți-ai dat, pentru dragostea Făcătorului tău, nefiind înfrântă, ca o cetate nebiruită. Bucură-te, ceea ce în locașurile cele de sus răsplătirea durerilor ai moștenit și întru slava cea veșnică te desfătezi, pe care dorind-o cântăreții tăi, să nu cădem din nădejde. Și acum..., a Praznicului, glasul al 8-lea:

După ce te-ai născut tu, dumnezeiască Mireasă, Stăpână, ai fost adusă în locașul Domnului, ca să fii crescută în Sfânta Sfintelor, ca o sfințită. Atunci și Gavriil fost-a trimis la tine, cea cu totul fără prihană, hrană ție aducându-ți. Cele cerești toate s-au minunat văzând pe Duhul Sfânt întru tine sălășluindu-Se. Pentru aceasta, neîntinată, ceea ce ești în cer și pe pământ mărită, Maica lui Dumnezeu, izbăvește neamul nostru.

VOHOD: Lumină lină... și Prochimenul zilei. Apoi

PAREMIILE

Din proorocia lui Isaia, citire:

(X LIII, 9-14)

Acestea zice Domnul: Neamurile toate laolaltă să se adune și să se strângă popoarele! Care dintre ele ne-au dat de știre aceasta și ne-au făcut proorocii? Să-și aducă martorii și să dovedească, să audă toți și să zică: «Adevărat!». Voi sunteți martorii Mei, zice Domnul, și sluga pe care am ales-o, ca să știți, să credeți și să pricepeți că Eu sunt: înainte de Mine n-a fost Dumnezeu și nici după Mine nu va mai fi! Eu, Eu sunt Domnul și nu este izbăvitor afară de Mine! Eu sunt Cel care am vestit, Cel care am izbăvit și Cel care am prezis și nu sunt străin la voi. Voi sunteți martorii Mei, zice Domnul. Eu sunt Dumnezeu din veșnicie și de aici încolo Eu sunt! Nimeni nu poate să iasă de sub puterea Mea și ceea ce fac Eu, cine poate strica? Așa zice Domnul, Izbăvitorul vostru, Sfântul lui Israel.

Din înțelepciunea lui Solomon, citire:

(III, 1-9)

Sufletele drepților sunt în mâna lui Dumnezeu și chinul nu se va atinge de ele. în ochii celor fără de minte, drepții sunt morți cu desăvârșire și ieșirea lor din lume li se pare mare nenorocire. Și plecarea lor dintre noi, un prăpăd, dar ei sunt în pace. Chiar dacă, în fața oamenilor, ei au îndurat suferințe, nădejdea lor este plină de nemurire. Și fiind pedepsiți cu puțin, mare răsplată vor primi, căci Dumnezeu i-a pus la încercare și i-a găsit vrednici de El. Ca pe aur în topitoare, așa i-a lămurit, și ca pe o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Străluci-vor în ziua răsplătirii și ca niște scântei care se lasă pe miriște, așa vor fi. Judeca-vor neamurile și stăpâni vor fi peste popoare și Domnul va împărați întru ei, în veci. Ei vor înțelege adevărul, ca unii care și-au pus încrederea în Domnul; cei credincioși vor petrece cu El în iubire, căci harul și îndurarea sunt partea aleșilor Lui.

Din înțelepciunea lui Solomon, citire:

(V, 15; V I, 3)

.A.

Însă cei drepți vor fi vii în veacul veacului și răsplata lor este la Domnul și Cel Atotputernic are grijă de ei. Drept aceea, vor primi din mâna Domnului împărăția frumuseții și cununa cea strălucitoare, căci El îi va ocroti cu dreapta Sa și cu brațul Său; asemenea unui scut, îi va acoperi. El va face arme din mânia Sa și cu ele va întări făptura mâinilor Sale, ca să răsplătească vrăjmașilor. Din dreptate E1 își va face platoșă și din judecata cea nefățarnică își va face coif. Din sfințenia Sa va face pavăză nebiruită; iar din cumplita Sa mânie va face sabie ascuțită și lumea va porni război împreună cu El împotriva celor fără de minte. Săgețile fulgerului Său vor porni bineîndreptate și vor lovi în țintă, zburând din arcul puternic încordat al norilor. Mânia Lui, ca o praștie, va azvârli noian de grindină; apele mării se vor întărâta asupra lor și râurile îi vor îneca vijelios. Duhul puterii dumnezeiești se va ridica împotriva lor și ca viscolul îi va vântura. Astfel, fărădelegea va aduce pustiire pe pământ și răutatea va răsturna scaunele celor puternici. Ascultați deci, regilor, și înțelegeți, luați învățătură, voi, care judecați marginile pământului. Băgați în urechi, voi cei ce stăpâniți peste mulțimi și care vă mândriți cu mulțimea popoarelor voastre. Pricepeți că stăpânirea vi s-a dat de la Domnul și puterea de la Cel Preaînalt, Care va cerceta faptele voastre și va pune la încercare gândurile voastre.

LA LITIE

Slavă..., a sfintei mucenițe,

glasul al 2-lea:

Ca pe un vas cu mir sângele tău l-ai adus jertfă Mirelui tău, Hristos, Ecaterina, nebiruită purtătoare de chinuri, și ai primit răsplătire cunună nestricăcioasă de la Dânsul ca vrednică de laudă. Pentru aceea și flecăreala ritorilor ai rușinat-o și pe aceia spre cunoștința de Dumnezeu i-ai îndemnat și cununa muceniciei au câștigat cu împărăteasa cea înțeleaptă. Pentru care roagă-te lui Hristos-Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a Praznicului, glasul al 4-lea:

Astăzi, locașul cel ce pe Dumnezeu L-a încăput, Născătoarea de Dumnezeu, în locașul Domnului se aduce și Zaharia pe dânsa o primește. Astăzi, Sfânta Sfintelor se veselește și ceata îngerilor cu taină sărbătorește. Cu care și noi prăznuind astăzi împreună cu Gavriil să strigăm: Bucură-te, ceea ce ești plină de dar, cu tine este Domnul, Cel ce are mare milă!

LA STIHOAVNĂ

Stihirile Praznicului, ori cele de față, ale Sfântului Mercurie, glasul al 4-lea.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Cu ajutorul Duhului, purtătorule de chinuri, Mercurie, biruind pe potrivnicul, ca un oștean nebiruit, cu arma credinței ai tăiat miile de etiopieni nevăzuți. Și sfârșind lupta ta cu toți pătimitorii, după lege te-ai încununat, mare mucenice, preafericite.

Stih: Dreptul ca fin icul va înflori și ca cedrul cel din Liban se va înmulți.

Înger din cer tămăduindu-ți rănile, trimis a fost cu voia dumnezeiescului Duh. De care, întărit fiind, vrednicule de laudă, împuns fiind cu frigările cele înroșite cu răutate, stăteai spânzurat și întins și legat de o piatră prea grea și cu sângiurile tale fiind stropit peste tot, mucenice.

Stih: Sfinților celor din pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale întru dânșii.

Slujind ca ostaș împăratului pământesc, Mercurie, și silit fiind de el să jertfești idolilor fericite iubitorule de Dumnezeu, ai fost supus la chinuri și la pârjoli rea focului și la moarte năpraznică. Și te-ai suit spre Hristos, purtătorule de cunună și, unindu-te cu cetele mucenicilor, te rogi pentru lume.

Slavă..., a sfintei mucenițe, glasul al 2-lea:

A lui Vavila Monahul.

Cu viața cea fără materie deprinzându-te și la divanul păgânesc fiind adusă, ai fost purtătoare de biruință, cinstită Ecaterina, înflorit purtând dumnezeiască strălucire. Și cu dumnezeiască putere îmbrăcată fiind, porunca tiranului ai nesocotit, iar cuvintele cele deșarte ale ritorilor le-ai spulberat, tu mult-pătimitoare.

Și acum..., a Praznicului, glasul al 6-lea:

Astăzi, mulțimile credincioșilor adunându-ne, duhovnicește să prăznuim! Și pe dumnezeiasca fiică, Fecioara și de Dumnezeu Născătoarea, care a fost adusă în locașul Domnului, cu dreaptă credință să o lăudăm. Pe cea mai înainte aleasă din toate neamurile, spre sălășluirea împăratului tuturor, a lui Hristos și Dumnezeului nostru, fecioare, făclii purtând, mergeți înainte cinstind preamărită mergerea pururea-Fecioarei. Maicilor, lepădând toată întristarea, cu bucurie împreună urmați, lăudând pe ceea ce s-a făcut Maică lui Dumnezeu și solitoare de bucurie lumii. Toți împreună, cu bucurie, cu îngerul să strigăm: Bucură-te!, celei pline de dar, care se roagă pururea pentru sufletele noastre.

Troparul Praznicului, apoi

Troparul sfintei, glasul al 4-lea:

Cu înțelepciunea ca și cu razele soarelui ai luminat pe filosofii cei păgâni și ca o lună prealuminoasă, care strălucea în noaptea necredinței, întunericul l-ai gonit; iar pe împărăteasa ai încredințat-o, dimpreună și pe prigonitorul l-ai mustrat, mireasă de Dumnezeu chemată, fericită Ecaterino! Cu bucurie ai alergat la cămara cea cerească, către Hristos, Mirele cel preafrumos, și de la Dânsul te-ai încununat cu cunună împărătească. înaintea Căruia împreună cu îngerii stând, roagă-te pentru noi, cei ce cinstim sfântă pomenirea ta.

Slavă..., a mucenicului, asemenea:

Nevoințele muceniciei răbdându-le, ca un ostaș nebiruit, ai stat înaintea împăratului Celui nemuritor, mucenice Mercuric Unde, împreună cu cetele pătimitorilor luând îndrăzneală, grăbește cu rugăciunile tale spre ajutorul celor ce cu credință cinstesc pomenirea ta. pruncă fiind cu trupul, hrănitoare a vieții noastre. Pe aceasta a binecuvântat-o sfințitul Zaharia. Pe aceasta toți, ca pe Maica Domnului, cu credință să o fericim.

După a doua Catismă, Sedealna sfintei,

glasul al 4-lea:

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

La Dumnezeu este Domnul..., troparul Praznicului și al Sfintei Ecaterina câte o dată, apoi Slavă..., al mucenicului, Și acum..., al Praznicului.

Fecioara și curata Ecaterina cea înțeleaptă, cu puterea lui Hristos fiind întărită cu adevărat, cu îndrăzneală intră în arena luptelor. Și pe tiranul cel crud și pe toată mulțimea vrăjmașilor celor păgâni biruind cu tărie, cu bucurie cânta neîncetat cu mare glas: Hristoase, slava mea, Mântuitorule și Izbăvitorule, Tu primește, deci, duhul meu.

După prima Catismă, Sedealna sfintei, glasul 1:

Slavă... Și acum..., a Praznicului, asemenea: Podobie: Mormântul tău, Mântuitorule...

Mai înainte de zămislire, Curată, ai fost închinată lui Dumnezeu și, născându-te pe pământ, te-ai adus acum Lui dar, împlinind făgăduința părintească. Și în locaș dumnezeiesc fiind dusă, ca ceea ce ești cu adevărat locaș dumnezeiesc, cu făclii luminoase, din pruncie te-ai arătat limpede locaș al Luminii celei neapropiate și dumnezeiești. Mare este, cu adevărat, mai-nainte-mergerea ta, ceea ce ești singură mireasă dumnezeiască și pururea fecioară.

Și acum..., iarăși al Praznicului.

LA UTRENIE

Mergând cu bunăîndrăzneală spre chinuri, de trei ori fericită, bărbătește ai mărturisit pe Hristos, muceniță! Iar pe tiranul cel păgân și neînțelept l-ai mustrat și ai rușinat cetele ritorilor, și te-ai suit la locașurile cele cerești; pentru aceea, te mărim.

Slavă... Și acum..., a Praznicului, asemenea:

Roadă drepților, a lui Ioachim și a Anei, se aduce lui Dumnezeu în locașul cel sfânt,

După Polieleu, Sedealna sfintei,

glasul al 8-lea:

Evanghelia de la Matei:

Podobie: Porunca cea cu taină...

Zis-a Domnul pilda aceasta: Asemenea este împărăția cerurilor celor zece fecioare...

Cetatea cea dumnezeiască și vestită a alexandrinilor prăznuiește cinstită pomenirea ta, cinstind pătimirile tale, Eca - terina, pe care le-ai îndurat cu înțelepțească vitejie pentru Hristos. Și mândrindu-se mult, strigă ție: O, fecioară, mult-pătimitoare, în ceruri sălășluindu-te și fiind acum împreună cu Ziditorul tău, bucură-te, muceniță cu totul minunată.

Slavă... Și acum..., a Praznicului, asemenea:

Să se bucure David, scriitorul de cântări, și să dănțuiască Ioachim împreună cu Ana, că rod sfânt dintr-însa a ieșit, Maria, dumnezeiască făclie purtătoare de lumină și se bucură intrând în templu. Pe care și văzând-o fiul lui Varahia a binecuvântat-o și, bucurându-se, a strigat: bucură-te, minune a toată lumea.

(XXV, 1-13) Psalmul 50

Slavă...

Pentru rugăciunile purtătoarei de chinuri, Milostive, curățește mulțimea păcatelor noatre.

Și acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea păcatelor noastre.

Apoi stihira idiomelă glasul al 2-lea: Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile noastre.

Cu viața cea fără de materie îndeletnicindu-te... (caut-o în urmă, la Stihoavna Vecerniei).

CANOANELE

întâi al Praznicului, cu irmosul pe 6 (caută-l în urmă), apoi al Sfintei Ecaterina pe 4 și al Sfântului Mercurie tot pe 4.

CANONUL sfintei mucenițe

Apoi Antifonul Ial glasului al 4-lea:

Alcătuire a lui Teofan.

Din tinerețile mele...

Cântarea I, glasul al 8-lea:

PROCHIMEN, glasul al 4-lea:

Irmos: Pe Faraon urmăritorul...

Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Săi, Dumnezeul lui Israel.

Stih: Sfinților celor din pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale întru dânșii.

Pentru rugăciunile preaînțeleptei mucenițe Ecaterina, Hristoase ochiul sufletului meu cel întunecat luminează-l, dându-mi mie, Stăpâne, razele revărsării luminii Tale, care împrăștie toată negura greșelilor mele celor ucigătoare de suflet.

Călăuzită fiind de dumnezeieștile porunci ale Stăpânului, preaînțeleaptă, și cu dragostea Lui aprinzându-te, ai alergat sârguitoare la lupte; și mințile tiranilor le-ai uluit, Ecaterina, cu cuvântul, cu înțelepciunea și cu darul.

Ocârmuită fiind de mâna cea tare a lui Hristos mărită, de viforul idolesc ai scăpat neatinsă, muceniță, plutind pe valuri cu pânzele crucii și cu dumnezeieștile vânturi ale Duhului, înălțând cântare lui Dumnezeu.

Bucurându-te cu podoabele fecioriei, înțeleaptă Ecaterina, și dumnezeiască cunoștință din cer având, pe întâistătătorii cunoștinței cei cu nume mincinos cu bunăîndrăzneală și bărbătește i-ai rușinat, cu putere biruindu-i.

A Născătoarei:

Cel ce te cunoaște, Născătoare de Dumnezeu Preacurată, întoarcere de la tot eresul poartă. Că ai născut pe cel ce S-a făcut trup fără schimbare, pe Cel mai înalt decât toată făptura, Născătoare de Dumnezeu, pe Cuvântul lui Dumnezeu cel veșnic.

Canonul Sfântului Mercurie

Alcătuire a lui Iosif

glasul 1:

Irmos: Cel tăiat a tăiat pe...

Împreună cu cetele de sus stând înaintea Izvorului bunătăților bucurându-te, Mercurie, și umplându-te de dumnezeiasca îndulcire, pururea pomenite, păzește pe cei ce cu dragoste săvârșesc pomenirea ta, cântând Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit.

De bună voie ai intrat la nevoințele muceniciei, înțelepte, fiind întărit cu puterea lui Hristos, Celui ce de voie a răbdat pentru noi, cu trupul, patimile cele mântuitoare și, bucurându-te, strigai: Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit.

Slavă...

Cuvântul tiranului lămurit l-ai defăimat, fiind înfrumusețat cu mărturisirea lui Hristos, fericite. Și ai suferit tot felul de chinuri, veselindu-te, Mercurie, și strigând Celui ce te-a întărit: Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit.

Și acum..., a Născătoarei:

Din Fecioară-pruncă Te-ai arătat întrupat, pentru noi, făcându-Te om ca și noi. Și ai arătat pe viteazul pătimitor Mercurie, mărturisitor credincios al patimilor Tale, cântând Ție neîncetat: Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit.

Cântarea a 3-a:

Canonul Sfintei Ecaterina

Irmos: Cel ce ai întărit cerurile...

Din îndemnurile inimii tale ai venit la patimă de bună voie, pe Hristos urmând. Și biruind luminat pe stăpânitorul întunericului lumii, de cunună purtătoare te-ai arătat, Ecaterina, de Dumnezeu primită.

Cu tăria minții ai înfruntat pe tiranii cei afundați în adâncul păgânătății, grăind lămurit despre învățăturile cunoștinței de Dumnezeu, luminată fiind cu dumnezeiască înțelepciune, muceniță, cu totul lăudată.

Cel ce a șoptit în urechile E vei ispita asemănării cu Dumnezeirea este zdrobit acum de o fecioară tânără. Că îngrădindu-se cu arma crucii, a rușinat Ecaterina, mucenița, pe acel îngâmfat fără măsură.

A Născătoarei:

Cugetul meu cel omorât înviază-l cu lucrarea Vieții celei ce S-a arătat din tine lumii, ungându-mi rănile și urmele păcatului, de Dumnezeu Născătoare, ceea ce ești una cu totul fără prihană.

Canonul Sfântului Mercurie

Irmos: Tu ești întărirea celor ce...

Fiind cu totul aprins de dragostea cea dumnezeiască, slăvite, focul și lanțurile și săbiile și chinurile, ca pe un vis le-ai socotit.

Lăudat-ai pe Ziditorul, suferind bătăi cumplite, mucenice înțelepte, și primind vindecarea rănilor.

Slavă...

Întărindu-te cu toiagul cel dumnezeiesc, ca un luptător cu bună putere ai smerit trufia vrăjmașului, mucenice cu suflet viteaz.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca să însemneze mai înainte nașterea ta cea mai presus de gând, Curată, s-a arătat rug arzând cu foc, dar nicidecum mistuindu-se.

Irmosul:

«Tu ești întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu ești lumina celor întunecați, și pe Tine Te laudă duhul meu».

Condacul și Icosul Praznicului, apoi Condacul Sfântului Mercurie, glasul al 3-lea:

Podobie: Fecioara astăzi...

Astăzi prăznuim credincioșii, cu cântări într-un glas, toată întrarmarea cea sfințită a lui Mercurie. îngerii cu veselie împreună binevoiesc, mucenicii acum se bucură cu veselie. Pentru aceea s-a arătat slavă și laudă mucenicilor.

ICOS

Mult-pătimitorul și mucenicul Mercurie, fiind mai înainte ostaș, a ieșit la luptă, înfruntând credința cea cu nume mincinos a rătăcirii și a păgânătății elinilor, mărind credința cea statornică și adevărată a împăratului Hristos, fiind îmbrăcat cu cinstita Cruce, ca un ostaș întrarmat al Lui, și lăudându-se luminat cu dumnezeieștile patimi. Pentru aceea, toți cu un glas să-l binecuvântăm, ca pe o slavă și laudă a mucenicilor.

SEDEALNA

sfintei, glasul al 8-lea:

Podobie: Pe înțelepciunea...

Înțelepciunea cea cu adevărat din cer, prin gura lui Mihail primind, muceniță prealăudată și întru lupte nebiruită, cu înțelepciunea cea lumească pe ritori ai rușinat; iar cu înțelepciunea cea dumnezeiască rătăcirea ai micșorat. Pentru aceasta, văzând nevoința ta, Ziditorul a stat de față întărindu-te și zicând: Vino, suie-te, că vistieriile te așteaptă. Roagă-te lui Hristos-Dumnezeu să dăruiască iertare de greșeli celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Slavă..., Sedealna sfântului, glasul al 4-lea:

Podobie: Degrab ne întâmpină pe noi...

Mucenicul Mercurie nevoindu-se, a rușinat pe vicleanul și s-a arătat tare purtător de cunună al lui Hristos. Pentru aceasta, acum s-a împreunat cu cetele cele cerești, după vrednicie, împărtășindu-se de slavă nesfârșită. Pentru aceea, cu credință săvârșim pomenirea lui.

Și acum..., a Praznicului, asemenea:

Davide, mergi înainte în locașul lui Dumnezeu și, bucurându-te, primește pe împărăteasa noastră și către dânsa strigă: Intră, Doamnă, în locașul împăratului, intră. A Căruia slavă acoperit se cunoaște, din care miere și lapte va să curgă tuturor Lumina-Hristos.

Cântarea a 4-a:

Canonul Sfintei Ecaterina

Irmos: Tu ești tăria mea, Doamne...

Vitejească împotrivire ai arătat, Muceniță Ecaterina, pururea-lăudată, împotrivindu-te vrăjmașului cu multă răbdare și zdrobindu-l cu picioarele tale cele înfrumusețate prin puterea Crucii, purtătoare de biruință, lauda mucenicilor.

Mireasă a lui Hristos te-ai arătat, Ecaterina preafericită, cu razele cele luminoase ale dumnezeieștii frumuseți luminându-te, și cu podoabă strălucind. Pentru aceasta și veselindu-te, cânți Stăpânului: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Mândria prigonitorilor ai surpat-o și cu dumnezeiescul cuvânt al înțelepciunii tale, ca dintr-o prăpastie a slujirii înșelătoare a idolilor pe cei amăgiți i-ai smuls învățând pe cei ce cântă să strige lui Hristos: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Binevestita și de lumină purtătoare prăznuire a slăvitei tale pomeniri, prealăudată, zdrobind cu tărie îndrăzneala vrăjmașului, ca un soare a răsărit. Pentru care, cu mare glas Stăpânului strigăm: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni. ditorule de Dumnezeu, și de la Dânsul ai luat cununi luminate, mărite, ca un nebiruit.

Îmbrăcatu-te-ai acum cu haină țesută din darul cel de sus, mucenice, dezbrăcându-te de hainele stricăciunii și ale pieirii.

Slavă...

Nevoindu-te până la sânge împotriva păcatului, mărite, te-ai arătat purtător de biruință, și slavei celei de sus te-ai învrednicit.

Și acum..., a Născătoarei:

Peste tine S-a pogorât Cuvântul Cel mântuitor, pururea Fecioară, ca o ploaie, și a uscat ploile mulțimii idolilor.

Cântarea a 5-a:

Canonul Sfintei Ecaterina

A Născătoarei:

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...

Acum s-a surpat, Fecioară, tăria celor ce se leapădă de închinarea cinstitei icoanei tale și a Celui ce mai presus de minte S-a întrupat din tine, și lumea toată a luminat, și a tuturor sfinților. Iar pe cei ce te cinstesc cu credință i-ai luminat, ceea ce ești una prealăudată!

Cu dragostea Stăpânului tău fiind aprinsă, muceniță prealăudată, și căutând să vezi frumusețea Lui cea fără asemănare, cu gând de bunăvoie rănilor pe tine te-ai dat, strălucind cu darurile fecioariei.

Canonul sfântului

Irmos: Auzit-am, Doamne, taina...

Apropiatu-te-ai de Stăpânul tău, cu patimile mărturisirii celei dumnezeiești, gân-

Cu chinuri preasfințite înfrumusețându-te pe tine însăți înțelepțește, bună fecioară, ai intrat în cămara cerească a lui Hristos. Și acum, luminat veselindu-te, cu Mirele tău împreună ești, preafericită!

Fecioară prealuminată te-ai arătat, iubind pe Unul cel dorit, și în urma Lui preagrabnică alergare săvârșind, la mireasma Mirelui tău celui duhovnicește deșertat, ai strigat: Alerg, Mirele meu.

A Născătoarei:

Adevărată de Dumnezeu Născătoare pe tine toți cunoscându-te, preacurată Stăpână, pe Cel ce S-a născut din tine Dumnezeu-Cuvântul știindu-L, îl vestim cunoscut în două tiri și două voințe de sine stăpâne, Fecioară dumnezeiască Mireasă.

Canonul sfântului

Irmos: Mânecând, strig către Tine...

Fiind întins și fără de milă tăiat cu ascuțituri, ai răbdat, Mercurie, fiind întărit cu dumnezeiești nădejdi.

Întărindu-ți inima pe piatra cea duhovnicească, fiind împovărat cu piatra cea grea, nu te-ai smintit, Mercurie.

Slavă...

Făcându-te părtaș patimilor Stăpânului tău, te-ai împărtășit slavei și strălucirii Sale dumnezeiești.

Și acum..., a Născătoarei:

Fecioară, care ai născut pe Viața care a omorât pe moarte, omoară păcatul meu cel viu.

Cântarea a 6-a:

Canonul Sfintei Ecaterina

Irmos: De adâncul păcatelor...

Pe tine toată, strălucită cu preafrumoasă raza fecioriei și cu muceniceștile sângiuri înroșită, văzându-te Cuvântul cel bun și preacurat, în cămările cerești te-a sălășluit, fecioară!

Izbutit-ai să zdrobești prin cruce puterea tiranilor și deșertăciunea înțelepciunii lumești ai vădit, izvorând dogmele învățăturii celei de Dumnezeu insuflate, înțeleaptă Ecaterina, pururea pomenită.

Pe cel ce cu înșelăciune mai întâi a izgonit pe Adam din desfătarea Raiului, l-ai zdrobit pe pământ, muceniță prealăudată, durerile rănilor cu tărie răbdând și cu cununile împărăției încununându-te.

A Născătoarei:

Pe Judecătorul și Fiul tău, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, milostiv fă-L în ziua Judecății și izbăvitor din nevoi, cu rugăciunile tale, Maică. Căci către tine, una, nădejdea îmi pun.

Canonul sfântului

Irmos: Vărsa-voi rugăciunea mea...

Cuvântul Cel veșnic te întărea pe tine, înțelepte mucenice, văzându-te răbdând pentru Dânsul tot felul de chinuri. Și prin înger te îndemna să fii îndrăzneț, Mercurie, și nicidecum să te îngrozești de stăruința tiranilor.

Omorât a fost balaurul cel cu multe capete și călcat de picioarele cele frumoase ale pătimitorului și viteazului ostaș. Că prin îndemnuri de bunăvoie a mers spre munci și spre chinuri și către moarte, umplându-se de strălucire.

Slavă...

Toată alegerea inimii o ai adus Stăpânului, fericite, și, răbdând pentru El chinuri, încununat ai fost de Dânsul ca un biruitor. Iar acum, împreună cu toți mucenicii, stai înaintea Lui, în ceruri.

Și acum..., a Născătoarei:

La glasul îngerului ai zămislit întru tine pe îngerul Sfatului celui mare, Fecioară. Și ai născut întrupat din preasfinte salibili rile tale, Preacurată, pe Cel ce a arătat tuturor intrările în viață, pentru nespusa Lui milostivire.

Irmosul:

Vărsa-voi rugăciunea mea către Domnul și Lui voi spune necazurile mele. Că s-a umplut sufletul meu de răutăți și viața mea de Iad s-a apropiat. Deci, ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă». CONDACUL sfintei, glasul al 2-lea:

Podobie: Cele de sus căutând...

Ceată cinstită ridicați acum dumnezeiește, iubitorilor de mucenici, cinstind pe preaînțeleapta Ecaterina. Că aceasta în locul luptei pe Hristos a propovăduit și pe balaurul l-a zdrobit, cunoștința ritorilor rușinând, icos înțelepciunea cea de la Dumnezeu primind din pruncie mucenița, a învățat bine și toată înțelepciunea cea lumească. Cunoscând prin aceasta cu amănuntul mișcarea și facerea stihiilor și pe Cel ce a făcut acestea din început cu cuvântul, noaptea și ziua a adus Lui mulțumită. Și pe idoli a zdrobit, ca și pe cei ce slujeau lor fără minte, iar știința ritorilor a rușinat-o.

SINAXAR

în această lună, în ziua a douăzeci și cincea, pomenirea Sfintei Mare Mucenițe Ecaterina.

Aceasta a trăit pe vremea împăratului Maximian, prin anii 304, și se trăgea din cetatea Alexandriei, fiică fiind a unui principe care se numea Consta. Era foarte frumoasă și înaltă la trup, având ca la optsprezece ani. Aceasta a învățat desăvârșit toată învățătura și știința grecească și latinească, citind pe Homer și pe Virgiliu, marele poet al latinilor, pe Asclepios și pe doctorii Hipocrat și Gallin, pe filosofii Aristotel și Platon, pe Filistion și Evsevie, și învățătura cea tainică a marilor magi (astronomi) Ianni și Iambri, pe a lui Dionisie și profețiile Sibilei. A învățat ea încă și tot meșteșugul ritoricesc (al grăirii frumoase), cât se afla pe atunci în lume. Deci nu numai acestea, ci și multe alte limbi și dialecte ale multor neamuri cunoștea. Nu numai cei ce au văzut-o o admirau, ci și acei care nu mai auziseră de renumele și înțelepciunea ei. Deci în anii împăratului Maximian și a fiului său Maxentie a fost prinsă pentru mărturisirea cea în Hristos și a fost cercetată cu multe feluri de chinuri. Iar cu înțelepciunea sa și cu bunagrăire, a înduplecat pe o sută și cincizeci de ritori ca să creadă în Hristos, împreună și cu alți mulți păgâni. Cu care împreună i s-a tăiat capul fericitei și a luat cununa mărturisirii.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților o sută cincizeci de ritori, care, prin Sfânta Ecaterina crezând în Hristos, s-au săvârșit fiind aruncați în foc.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei împărătesei soția lui Maxentie, care de sabie s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Porfîrie Stratilatul împreună cu două sute de ostași ai săi, care de sabie s-au săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Mercurie.

Acesta a trăit pe vremea împăraților Deciu și Valerian în anii 255 și se trăgea după neam din Răsărit, fiind fiu al unui oarecare scit ce se numea Gordian. Fiindcă odată a biruit pe barbari, căci se arătase înaintea lui îngerul Domnului și a insuflat în inima lui îndrăzneală și bărbăție, pentru aceasta a fost ridicat la vrednicia de arhistrateg, adică general ori voievod. Dar pentru mărturisirea lui Hristos a stat înaintea lui Deciu și, fiind legat de patru pari, i-au crestat trupul cu cuțitele și l-au chinuit în nenumărate chipuri. Iar în cele din urmă a fost adus la Cezareea Capadociei unde i-au tăiat capul. Și așa a luat pururea-pomenitul cununa muceniciei. Deci era Sfântul, când a mărturisit pe Hristos, de douăzeci și cinci de ani. Voinic la trup, frumos la față, galben la păr, care îl împodobea, și firească rumeneală având, care strălucea pe obrazul lui.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Petru Sihastrul.

Acest Sfânt părinte al nostru Petru a fost născut din părinți dreptcredincioși de la Marea Neagră și după ce a petrecut cu părinții săi numai șapte ani, toată cealaltă parte a vieții sale a petrecut-o la filozofie și la sihăstrie. Căci mai întâi s-a nevoit în Galatia, apoi pentru știința sa, s-a dus în Palestina, și după ce s-a închinat acolo la toate sfințitele și sfintele locuri, s-a pogorât la Antiohia; și închizându-se într-o chilie, lua aminte de sine, vorbind cu Dumnezeu prin sfintele rugăciuni, fără să mănânce alte bucate decât puțină pâine cântărită, bând și puțină apă; și pe acestea însă le întrebuința la fiecare două zile. Drept aceea pentru virtuțile sale a luat de la Dumnezeu stăpânire asupra demonilor și a vindecat pe un oarecare Daniel. Pe acesta apoi catehizându-l, l-a făcut de aceeași râvnă cu el împreună sihastru. Și multor orbi le-a vindecat ochii și alte feluri de boli a tămăduit; și alte încă multe isprăvi se vestesc despre acest cuvios, unele în scris, iar altele prin singură predarne. Acesta dar, mare și vestit facându-se în toată Antiohia și în toate laturile ei și, viețuind ani nouăzeci și nouă, s-a mutat către veșnicele locașuri.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților șase sute șaptezeci de mucenici, care de sabie s-au săvârșit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a:

Canonul Sfintei Ecaterina

Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu...

Laudă a mucenicilor și învățătoare a dreptei credințe ai fost, luminatului tău Mire, Hristos, mulțime de mucenici aducând. Cu care împreună strigi, prealăudată, cântând: Binecuvântat este Dumnezeul părinților noștri.

Cuvântul tău, preaînțeleaptă, spre mântuire pe mulți i-a smuls din nebunia idolească. Și mucenici purtători de lumină i-a arătat pe cei ce cu mare glas, împreună cu tine, strigă: Binecuvântat este Dumnezeul părinților noștri.

Fecioara urmându-Te, Ție s-a adus ca jertfă, de sabie fiind tăiată, a Ta preacurată patimă urmând și Ție, Ziditorului, strigând și grăind: Binecuvântat este Dumnezeul părinților noștri.

A Născătoarei:

Sfântul Sfinților, întru tine cu sfințenie sălășluindu-Se, Curată Fecioară Născătoare de Dumnezeu, întrupându-Se din tine, S-a născut, ca să mântuiască pe cei ce strigă ție cu credință: Binecuvântat este Dumnezeul părinților noștri.

Canonul sfântului

Irmos: Tinerii evreilor în cuptor...

Cu lumina strălucirii celei de sus fiind împodobit, viteazule ostaș, luminezi pe cei ce te laudă acum pe tine și cântă: Binecuvântat ești, Doamne Dumnezeule, în veci.

Lăudat-ai pe Făcătorul de bine al tuturor, aprinzându-te de râvna Lui, fericite, și mistuindu-te de focul cel înțelegător și cântând: Binecuvântat ești, Doamne Dumnezeule, în veci.

Cei ce aduceau cinstire pietrelor, având simțire împietrită, au îngreunat grumajii tăi cu piatră, mucenice Mercurie; iar tu strigai: Binecuvântat ești, Doamne Dumnezeule, în veci.

Slavă...

Amestecând sângele tău cel cinstit cu sângiurile Stăpânului Celui iubitor de oameni, te-ai arătat părtaș patimilor Lui, Mercurie, strigând: Binecuvântat ești, Doamne Dumnezeule, în veci.

Și acum..., a Născătoarei:

Cetele îngerilor se spăimântează de adâncimea tainei tale, Născătoare de Dumnezeu. Că din tine S-a arătat Dumnezeu întrupat, Căruia cântăm, Preacurată: Doamne Dumnezeule, binecuvântat ești.

Cântarea a 8-a:

Canonul Sfintei Ecaterina

Irmos: De șapte ori tiranul...

Prin învățăturile tale crezând împărăteasa, a trecut la creștinătate și a răbdat cu tărie simțirea durerilor. Și împărăției cerurilor celei neschimbate s-a învrednicit lămurit, strigând: Pe Stăpânul preoți, binecuvântați-L, popoare, preaînălțați-L întru toți vecii.

Cu mucenicii să fie cererile credincioșilor! Că purtătoarea de chinuri stă înaintea lui Hristos, cerând cele mai bune și dătătoare de mântuire celor ce săvârșesc cu osârdie preasfântă și cinstită pomenirea ei și cu credință cântă: Popoare, preaînălțați pe Hristos în veci.

Deschizând ușile Raiului, te-a primit Mirele pe tine, preaînțeleaptă, și cămară preacinstită ți-a pregătit să locuiești. Și împărăției părtașă, ca pe ceea ce ai împărtășit patimile Lui, te-a arătat. înaintea Căruia stând acum, fiica împăratului, strălucit împodobită, să nu ne uiți pe noi.

Cu cuvinte amăgitoare te ispitea tiranul, vorbe de momeală folosind cumplitul și nădăjduind că va slăbi tăria ta, mărită. Dar tu, năzuind să te faci mireasă a lui Hristos, ai strigat: Pe Stăpânul, preoți, binecuvântați-L, popoare, preaînălțați-L întru toți vecii.

A Născătoarei:

Mai sfințită decât ceata îngerilor cea mai presus de lume ești, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești cu totul fără prihană. Că pe Ziditorul și Stăpânul lor L-ai născut din pântece fecioresc și neispitită de nuntă, pe Dumnezeu Cel întrupat în două firi, fără amestecare și fără schimbare și într-un Ipostas.

Canonul Sfântului Mercurie

Irmos același.

Ceata pătimitorilor te-a primit pe tine adaos, fiind înfrumusețat și luminat cu minunatele podoabe ale preacinstitelor tale patimi, și a mărturisirii tale celei de dreaptă credință și cinstite. Iar acum strigi neîncetat: Preoți, binecuvântați, popoare, preaînălțați pe Hristos în veci.

«Cu cuget de dreaptă credință ți-ai săvârșit nevoința, mărite, și cu înțeleaptă vitejie ai rușinat pe vrăjmașul. Și biruință cerească dobândind, ca un biruitor, te veselești acum cu cetele îngerești. Cu care strigi neîncetat: Preoți, binecuvântați, popoare, preaînălțați pe Hristos în veci. Dumnezeu. Dar văzându-i pe aceștia mântuiți printr-o putere mai mare, a strigat: Pe Făcătorul și Mântuitorul, tineri, binecuvântați-L, preoți, lăudați-L, popoare, preaînălțați-L întru toți vecii».

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Canonul Sfintei Ecaterina

Sfârșindu-te prin sabie, fericite Mercurie, și dobândind sfârșitul pe care-l doreai, pământul l-ai adăpat cu vărsarea sângiurilor. Iar pe purtătorul de biruință și fericit trupul tău l-ai arătat mai curat decât zăpada, cântând: Preoți, binecuvântați, popoare, preaînălțați pe Hristos în veci.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca pe o pricină a reînnoirii noastre, Preacurată, toți credincioșii te lăudăm pe tine. Că ai născut mai presus de fire pe Dumnezeu, Care este pricina tuturor; Care din a Sa milostivire a înnoit chipul cel sfărâmat din răutate, ceea ce ești singură binecuvântată și plină de har.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm și să ne închinăm Domnului, cântându-I și preaînălțându-L pe Dânsul întru toți vecii.

De șapte ori tiranul a ars nebunește cuptorul cel «de foc pentru cinstitorii de

Cântarea a 9-a:

Irmos: Spăimântatu-s-a cerul...

Mutatu-te-ai la cămările cele luminoase, cu îmbrăcăminte de mireasă împodobită fiind, făclie feciorească purtând în dreapta, iar în cealaltă purtând capul tău cel tăiat. Și acum, stând înaintea lui Hristos, Mirelui tău, pe cei ce te laudă pe tine ocrotește-i.

Primită a fost rugăciunea ta, de Dumnezeu înțelepțită. Că pe cei ce cheamă cu credință numele tău cel cinstit, îi mântuiește Stăpânul de ispite și bună sănătate le dăruiește, tămăduindu-i de neputințe sufletești și trupești. Pentru aceasta, bucurându-ne, pe tine te fericim, Ecaterina.

Ajuns-ai acum cu cuviință la limanul cel lin, străbătând liniștit marea cea luminoasă, muceniță, nefiind ispitită de valuri, preaînțeleaptă. Și bogăție de multe feluri lui Hristos aducând mulțimea de mucenici, fecioară Ecateria, preafericită.

Înăuntru în cămările cerești dănțuind acum cu ceata fecioarelor, strălucind împrejur cu razele mucenicești, preaînțeleaptă Ecaterina, dezleagă legăturile greșelilor mele, cu osârdie rugând pe Făcătorul de bine al tuturor, pentru Care sângele ți-ai vărsat.

A Născătoarei:

Arătatu-te-ai Maică a lui Dumnezeu, o, Fecioară, mai presus de fire născând cu trup pe Cuvântul cel bun, pe Care Tatăl L-a născut din Sine mai înainte de toți vecii, ca un bun. Pe Care acum și mai presus de trupuri îl știm, deși în trup S-a și îmbrăcat.

Canonul sfântului

Înger de lumină ai avut întru ajutor la pătimirea ta, cugetătorule de Dumnezeu. Pentru aceea, măcar că ai fost schingiuit și ars cu făclii, și bătut ai fost cumplit și cu sabie tăiat, nu te-ai spăimântat, preaviteazule mucenice al lui Hristos.

Slavă...

Zi plină de lumină, de veselie și de bucurie ne-a strălucit nouă, dumnezeiască pomenirea ta, celor ce te cinstim pe tine, mucenice Mercurie. Întru care adu-ți aminte de noi, cei ce te pomenim pe tine, și izbăvește-ne pe noi de încercări cumplite, de primejdii și de patimi.

Și acum..., a Născătoarei:

Irmos: înfricoșatu-s-a tot auzul...

Rănile mucenicilor împrăștie acum mireasma harului, și cu cuvânt negrăit alungă patimile noastre cele rău mirositoare. Iar osemintele lor izvorăsc valuri de tămăduiri, adăpând sufletele celor ce laudă biruințele lor.

Ca pe un turn tare al Bisericii lui Hristos, ca pe un stâlp neclintit și ca pe un zid cu adevărat nebiruit, ca pe un ostaș neînfrânt al lui Dumnezeu, împăratul tuturor ca pe un izgonitor al vrăjmașilor, și ca pe un luminător duhovnicesc a toată lumea, te lăudăm pe tine cu sfințenie, mucenice.

Ceea ce ești Ușa luminii, luminează sufletul meu cel orbit de patimi, întunecat și primejduit de cugete viclene. Și mă scoate din încercări, din primejdii și din strâmtorări, ca să te măresc pe tine, nădejdea și întărirea credincioșilor.

Irmosul:

«Infricoșatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până și la trup, din pântece fecioresc făcându-Se om. Pentru aceea, pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu credincioșii o mărim».

LUMINÂNDA

sfintei:

Podobie: Cu duhul stând...

Întăritu-ți-ai mintea femeiască, fecioară Ecaterina preacinstită, lauda purtătorilor de chinuri. Și neștiința filosofilor întru Dumnezeu o ai înfruntat, ca pe o bârfire și închipuire, agonisindu-ți ajutătoare cu adevărat pe Maica lui Dumnezeu, cea cu totul fără prihană.

Slavă..., a mucenicului, asemenea:

Taberele vrăjmașilor și semețiile demonilor le-ai surpat la pământ, Mercurie fericite. Și ai primit cununa din mâna Ziditorului tău, ca un mărturisitor al adevărului, și izbăvești pe toți din tot felul de necazuri și de smintelile celui străin.

Și acum..., a Praznicului, asemenea:

Cele mai dinăuntru ale templului, astăzi, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, pe tine te primesc, prin mâinile arhiereului; întru care, de la trei ani până la cincisprezece ai rămas, fiind hrănită cu mâna dumnezeiescului înger, ca un chivot sfânt al Celui ce toate le-a zidit.

LA LAUDE

Stihirile sfintei pe 4, glasul al 4-lea:

Podobie: Dat-ai semn...

Săvârșind pomenirea cea preasfințită a cinstitei pătimirii tale, Ecaterina prealăudată, slăvim cu glasuri neîncetate pe Iisus, Iubitorul de oameni și Mântuitorul și Domnul, Care ți-a dăruit răbdare tare și te-a arătat purtătoare de birunță și cuvânt ți-a dat, care a spăimanta! pe ritori (de două ori).

Muceniță de bunăvoie te-ai arătat, Ecaterina prealăudată. Pe tiranul cu tărie l-ai înfruntat, osândind nebunia cea cumplită a păgânătății, cu luminarea cunoștinței de Dumnezeu și cu dumnezeiescul har. Pentru aceasta, ca pe o muceniță și ca pe o fecioară cu totul fără prihană, te-a încununat Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre.

Darul Duhului ai luat, Ecaterina prealăudată, întru deschiderea gurii, curățindu-te pe tine însăți cu osârdie prin viețuire. Și cu înțelepțească răbdare trufia tiranilor ai surpat; și sufletească podoabă cu dumnezeiască înțelepciune mai presus de frumusețea trupului ai pus, ceea ce ești podoaba pătimitorilor.

Slavă..., glasul al 2-lea: A lui Vavila Monahul

Cu viața cea fără materie deprinzându-te și jertfelnicul cel păgânesc surpând, ai stat purtătoare de biruință, cinstită Ecaterina, înflorit purtând dumnezeiasca strălucire. Și cu putere dumnezeiască fiind îmbrăcată, porunca tiranului ai nesocotit, iar cuvintele cele deșarte ale ritorilor le-ai spulberat, o, mult-pătimitoare.

Și acum..., a Praznicului, același glas:

Astăzi în templu se aduce Fecioara cea cu totul fără prihană, spre sălășluirea împăratului a toate, Dumnezeul și Hrănitorul a toată viața noastră. Astăzi Sfințenia cea preacurată, ca o junincă de trei ani, în Sfânta Sfintelor se aduce. Acesteia să-i strigăm, ca îngerul: Bucură-te, ceea ce ești una între femei binecuvântată!

Doxologia mare și apolisul.

Întru pomenire veșnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme.

Pentru Odovania Praznicului a se vedea rânduiala de tipic de la sfârșitul acestei cărți.